ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Decizia nr. 184/2017

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Decizia nr. 184/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia penală nr. 184/2017

Asupra contestației în anulare de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 119 din 24 mai 2016 pronunțată în dosarul nr. x/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, cu majoritate, a admis apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 219 din 23 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/1/2013.

A desființat în parte sentința atacată și, rejudecând:

A descontopit pedepsele de câte 2 ani 2 luni și 20 de zile închisoare aplicate inculpaților B. și C., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpaților B. și C., pe lângă pedepsele principale de câte 2 ani închisoare stabilite acestora pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, pedepsele complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de câte 2 ani.

A menținut pedepsele de câte 8 luni închisoare stabilite inculpaților B. și C. pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual.

Conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele principale de câte 2 ani închisoare și pedepsele complementare aplicate, cu pedepsele principale de câte 8 luni închisoare și a dispus ca inculpații B. și C. să execute pedepsele cele mai grele, de câte 2 ani închisoare, la care a adăugat câte un spor de o treime din pedepsele de câte 8 luni închisoare, stabilind să execute pedepsele rezultante de câte 2 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare și pedepsele complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de câte 2 ani.

A menținut modalitatea stabilită de prima instanță privind executarea pedepselor pentru inculpații B. și C., respectiv suspendarea sub supraveghere.

A dispus ca pedepsele complementare aplicate inculpaților B. și C. să se execute, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere.

A înlăturat din sentința apelată dispoziția de obligare a inculpatului A. la plata sumei de 12.866,25 lei (RON), cu titlu de despăgubiri, către partea civilă Ministerul Apărării Naționale, ca urmare a achitării de către inculpat a sumei de 12.866,25 lei (RON), consemnată la X., cu recipisa din 26 februarie 2014 (dosar apel) și a ridicat măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 116/P/2006 din 20 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, asupra apartamentului apt. 42 din București, deținut de inculpatul A..

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile formulate de partea civilă D. și de inculpații E., F., B., G., F., G., H. și I. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanții intimați inculpați E., F., B., G., F., G., H. și I. la plata sumei de câte 630 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 130 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul parte civilă D. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție au rămas în sarcina statului.

S-a dispus ca sumele de câte 130 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși pentru apelantul inculpat A. și intimații inculpați J. și C., să fie plătită din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a constatat următoarele:

II. Prin Sentința penală nr. 219 din 23 martie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, a dispus:

1.a) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a achitat pe inculpatul J. pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 13

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior, art. 248

C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

b) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual (două acte materiale) prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

c) În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (două acte materiale - participație improprie) prevăzută de art. 13

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246, art. 248

C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

2.a) În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a achitat pe inculpata F. pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzută de art. 13

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

b) În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a achitat pe aceeași inculpată pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual (2 acte materiale) prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

3.a) În baza art. 13

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 lit. c) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prin înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

b) În baza art. 289 C. pen. anterior, cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 lit. e) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate, de 1 an închisoare și de 2 luni închisoare și a dispus ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. anterior, a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

4.a) În baza art. 13

din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 79 alin. (3) C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

b) În baza art. 321 C. pen. raportat la art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 79 alin. (3) C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual (două acte materiale).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate de 2 ani închisoare și de 8 luni închisoare și a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 8 luni închisoare, respectiv pedeapsa de 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2 ani, 2 luni și 20 zile pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus condamnatul următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. a impus condamnatului să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 de zile, la SC K. SA, București sau Activități de întreținere și curățenie în cadrul Centrului de plasament L..

În baza art. 404 C. proc. pen. a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (4) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

c) În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzut de art. 13

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 79 alin. (3) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen.

a) În baza art. 13

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 79 alin. (3) C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

b) În baza art. 321 C. pen. raportat la art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 79 alin. (3) C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare (două acte materiale).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate de 2 ani închisoare și de 8 luni închisoare și a dispus ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 8 luni închisoare, respectiv pedeapsa de 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus condamnatului următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus condamnatului obligația să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 404 C. proc. pen. a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (4) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

6.a) În baza art. 13

din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 lit. c) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prin înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate, de 1 an închisoare și de 2 luni închisoare și a dispus ca inculpatul M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

7.a) În baza art. 13

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prin înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

b) În baza art. 289 C. pen. anterior, cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prin înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate, de 1 an și 6 luni închisoare și de 2 luni închisoare și a dispus ca inculpatul F. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. anterior a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

a) În baza art. 13

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 lit. c) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul G. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prin înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

b) În baza art. 289 C. pen. anterior, cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 lit. e) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual (două acte materiale), prin înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate de 1 an și 6 luni închisoare și de 2 luni închisoare și a dispus ca inculpatul G. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. anterior, a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

9.a) În baza art. 13

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 lit. c) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prin înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate, de 1 an închisoare și de 2 luni închisoare și a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

10.a) În baza art. 13

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 lit. c) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul H. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prin înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

b) În baza art. 289 C. pen. anterior, cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 lit. e) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prin înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate, de 1 an și 2 luni închisoare și de 2 luni închisoare și a dispus ca inculpatul H. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. anterior, a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an și 2 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 2 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiilor art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

11.a) În baza art. 13

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 lit. c) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prin înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

b) În baza art. 289 C. pen. anterior, cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 lit. e) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prin înlăturarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate de 1 an și 6 luni închisoare și de 2 luni închisoare și a dispus ca inculpata I. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. anterior, a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

A obligat, printre alții, pe inculpatul E. la plata sumei de 15.846,7 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Ministerul Apărării Naționale și a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă D..

A luat act că partea civilă N. a renunțat la despăgubirile civile.

Prin aceeași hotărâre, s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanțele nr. 116/P/2006 din 20 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, asupra apartamentelor/imobilelor (casă de locuit + teren) deținute de inculpații F., A., G., G., B., C., F. și prin Ordonanța nr. 116/P/2006 din 23 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, asupra apartamentului deținut de inculpata I., până la concurența sumelor datorate cu titlu de despăgubiri civile.

Totodată, a dispus anularea anumitor înscrisuri pentru fiecare dintre inculpații: F., C., B., G., F., G., A., I. și H., iar pentru inculpatul E. anularea următoarelor înscrisuri: declarația pe proprie răspundere (dosar urmărire penală); declarația pe proprie răspundere din 8 iunie 2015 (dosar urmărire penală) și raportul de audit public intern din 13 decembrie 2005 (dosar urmărire penală),

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpații E. și B. la plata sumelor de câte 6.040 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 4.000 lei, reprezentând cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală, iar sumele de câte 2.040 lei, reprezentând onorariul expertului judiciar avansat din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

De asemenea, secția penală a Înaltei Curți, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpații C., G., F., G., A., H. și I. la plata sumelor de câte 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 4.000 lei, reprezentând cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală. Sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. pen., a obligat inculpata F. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 4.000 lei, reprezentând cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală. Suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

III. Împotriva deciziei penale nr. 119 din 24 mai 2016 pronunțată în dosarul nr. x/1/2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători contestatorul condamnat E., la 20 iunie 2017, a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței la aceeași dată, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 25 septembrie 2017, în cameră de consiliu, în vederea discutării admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate.

În cererea de contestație în anulare formulată în scris, prin intermediul apărătorului ales (dosar), contestatorul condamnat a invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., susținând, în esență, că instanța de apel a ignorat existența unei hotărâri definitive prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a pronunțat cu privire la aceleași fapte, existând dublă identitate de persoană și de obiect, astfel încât Înalta Curte - Completul de 5 Judecători ar fi trebuit să constate existența autorității de lucru judecat și încălcarea principiului ne bis in idem.

La termenul din 25 septembrie 2017, examinând admisibilitatea în principiu a căii de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, prin încheierea din cameră de consiliu de la aceeași dată, a constatat că, în cauză sunt îndeplinite cumulativ dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. pen. și a admis în principiu contestația în anulare, fixând la 23 octombrie 2017 prim termen pentru soluționarea acesteia pe fond.

La termenul din 23 octombrie 2017 s-au desfășurat dezbaterile vizând contestația în anulare formulată, iar concluziile apărătorului contestatorului condamnat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al contestatorului condamnat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația în anulare formulată de condamnatul E., potrivit dispozițiilor art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători apreciază că, în raport cu motivele invocate, aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind, deci, o cale de anulare pentru vicii și nulități relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuindu-se, astfel, la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Tocmai caracterul de cale de atac extraordinară al contestației în anulare constituie o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când deși legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre aceasta imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Din coroborarea dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen. cu art. 426, art. 427 și respectiv art. 428 C. proc. pen. rezultă că admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea penală, invocarea motivelor pe care se sprijină, prevăzute de art. 426 C. proc. pen., precum și invocarea dovezilor în susținerea căii extraordinare de atac depuse la dosarul cauzei.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației în anulare nu poate avea loc decât ulterior admiterii în principiu a acesteia, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen.

În acest context, Completul de 5 Judecători reține că simpla indicare a cazului de contestație prevăzut de art. 426 lit. i), care formal, se regăsește între cele prevăzute expres și limitativ în art. 426 C. proc. pen., nu este suficientă pentru a conduce la admiterea contestației în anulare, impunându-se să existe o corespondență între motivele concrete invocate în susținerea contestației și cazurile în care aceasta poate fi formulată potrivit C. proc. pen.

În egală măsură, fiind o cale extraordinară de atac, pe calea contestației în anulare nu pot fi puse în discuție aspecte care au format deja obiectul analizei instanței de apel, căci aceasta ar echivala cu transformarea ei într-o a doua cale ordinară de atac - un apel deghizat - înfrângându-se astfel principiul dublului grad de jurisdicție instituit prin Noul C. proc. pen.

Se are în vedere, în acest context, respectarea principiului autorității de lucru judecat și al securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, acesta impunând ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai poată fi discutată decât pentru fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente.

Astfel, potrivit jurisprudenței instanței europene puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei, asigurându-se, într-o cât mai mare măsură, un just echilibru între interesele relevante.

În acest punct, se reține că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o noua examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare."

Or, examinând motivele de contestație formulate de către condamnatul contestator, se constată că acestea, deși formal s-ar circumscrie unuia din cazurile de contestație prevăzute de lege - art. 426 lit. i) C. proc. pen. - practic anterior au format deja obiectul analizei primei instanțe și respectiv, instanței de control judiciar în calea de atac a apelului.

Astfel, pe fondul contestației, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut la art. 426 lit. i) C. proc. pen., situație în care contestația în anulare poate fi introdusă oricând, iar acesta devine incident când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În ceea ce privește motivele invocate în sprijinul contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători reține că apărătorul ales al contestatorului condamnat a solicitat să se constate existența dublei identități de care este condiționată incidența autorității de lucru judecat, respectiv identitatea de persoană (ambele hotărâri definitive - Sentința penală nr. 131 din data de 12 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/1/2013 și decizia penală nr. 119 din data de 24 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în dosarul penal nr. x/1/2015 - fiind pronunțate împotriva contestatorului E.) și identitatea de obiect (ambele hotărâri definitive au fost pronunțate pentru aceleași fapte).

A invocat încălcarea dispozițiilor art. 6 C. proc. pen. care au consacrat principiul ne bis in idem, precum și ale art. 4 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit penal de către jurisdicțiile unui Stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale aceluiași Stat, considerând că sentința penală nr. 131 din data de 12 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/1/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, beneficiază de autoritate de lucru judecat.

În sprijinul celor relevate a invocat hotărârea pronunțată la 23 iunie 2015 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Butnaru și Bejan - Piser c. României, în care s-a constatat încălcarea prevederii europene sus-menționate prin faptul că reclamanta a fost judecată de două ori pentru aceleași fapte, (hotărâre în cuprinsul căreia se face trimitere și la principiile enunțate în cauza Serghei Zolotoukin c. Rusiei).

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, analizând apărările inculpatului în sensul constatării incidenței autorității de lucru judecat cu privire la considerentele și dispozitivul Sentinței penale nr. 131 din data de 4 februarie 2014 pronunțată în dosarul nr. x/1/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constată că, pe de o parte, acestea nu au caracter de noutate, întrucât inițial, acestea au fost susținute, respectiv cenzurate în fața primei instanțe (încheierea de dezbateri pe fond din 23 februarie 2015 și Sentința penală nr. 219 din 23 martie 2015 - dosar nr. x/1/2013), iar ulterior au fost reiterate, examinate și cenzurate de instanța de control judiciar în etapa apelului (încheierea de dezbateri din data de 18 aprilie 2016 și decizia penală nr. 119 din 24 mai 2016 - dosar nr. x/1/2015), iar pe de altă parte, că autoritatea de lucru judecat operează numai cu privire la o persoană față de care s-a desfășurat o judecată penală pentru o anumită faptă considerată infracțiune, fiind, așadar, corect înlăturate de instanțele anterior menționate.

- Astfel, prin Sentința penală nr. 131 din data de 4 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/1/2013, s-a admis plângerea formulată de petentul E. în conformitate cu dispozițiile art. 278

C. proc. pen. din 1968 împotriva dispoziției din rechizitoriu și s-a dispus, schimbarea temeiului în baza căruia s-a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații și uz de fals prevăzute de art. 292 C. pen. (2 fapte) și de art. 291 C. pen., din art. 10 lit. g) C. proc. pen. (împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale) în art. 10 lit. d) C. proc. pen. (neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor).

S-a relevat că deși există identitate de persoană și identitate de obiect, nu operează autoritatea de lucru judecat în cazul dedus judecății, deoarece, procedura soluționării unei plângeri formulată în conformitate cu dispozițiile art. 278

C. proc. pen. anterior nu presupune o judecată pe fondul cauzei.

Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, examinând plângerea formulată de petentul E. a constatat următoarele:

Cererea de schimbare a soluției de netrimitere în judecată

Acuzațiile în dosar au avut în vedere cumpărarea apartamentului din București și declarațiile notariale care au stat la baza cumpărării acestuia. Petentul a solicitat schimbarea temeiului soluției apreciind că fapta nu există. Instanța a constatat că, dat fiind că, în speță, declarațiile notariale la care se face referire în rechizitoriu există și sunt depuse la dosarul cauzei, fapt necontestat de petent, soluția prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior (fapta nu există) nu poate fi incidentă în cauză.

Soluția solicitată de petent (art. 10 lit. a) C. proc. pen.) a avut în vedere lipsa faptei în materialitatea ei, aspect infirmat de actele dosarului. Motivele concrete pentru care s-a criticat soluția de neîncepere a urmăririi penale au avut în vedere însă, lipsa consecințelor juridice ale faptelor pentru care este acuzat cu referire la elementele constitutive. Examinând soluția cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor raportate la cumpărarea locuinței, instanța a constatat că motivele pe care s-a întemeiat plângerea se încadrează în art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior (faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive), pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul din data de 3 septembrie 2013, întocmit în dosarul penal nr. x/P/2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de fals în declarații (două fapte) și uz de fals. Cele două infracțiuni de fals în declarații se referă la conținutul declarațiilor notariale din 13 februarie 2000 și din 8 iunie 2005 (rechizitoriu).

Conform art. 292 C. pen. anterior, declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen. anterior, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Falsul în declarații se referă la prezentarea trunchiată a situației locative în sensul că nu a menționat că deținuse o locuință din fondul locativ al Ministerului Apărării Naționale (M.Ap.N. în continuare) (rechizitoriu), respectiv că nu a menționat că a cumpărat o locuință în regim subvenționat din fondurile M.Ap.N. și nu a menționat că deține alte locuințe proprietate (rechizitoriu). Consecințele infracțiunilor de fals în declarații au decurs, în opinia acuzării, din eludarea interdicțiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din Legea nr. 562/2004 respectiv din art. 3 lit. c) din H.G. nr. 195/2004 (rechizitoriu).

Legea nr. 562/2004 prevede la alin. (1) că poate cumpăra o singură locuință de serviciu titularul contractului de închiriere, dacă o deține în baza unui contract valabil încheiat, iar la alin. (2) lit. b) că se exceptează de la prevederile alin. (1) persoanele care au deținut ori dețin în proprietate, ele sau soțul, soția ori copiii aflați în întreținere, o locuință proprietate personală care îndeplinește condițiile minimale prevăzute de Legea locuinței nr. 114/1996.

H.G. nr. 195/2005 prevede la art. 3 lit. c) că nu pot cumpăra locuințele de serviciu următoarele persoane (...) c) cele care au deținut sau dețin, ele ori soțul, soția sau copiii aflați în întreținere, o locuință proprietate personală care corespundea ca număr de camere numărului membrilor de familie existent la momentul încheierii contractului de închiriere, conform dispozițiilor legale.

Instanța a constatat că pentru cumpărarea apartamentului din București, achiziționarea anterioară a garsonierei din București nu putea produce efecte având în vedere suprafața de 28 mp sub cea minimală, iar existența unei case de vacanță nu îl excludea de la cumpărarea apartamentului pe considerentul că legea exclude doar pe cei care dețin locuințe proprietate personală nu și case de vacanță (locuințe ocupată temporar).

Declarația notarială din 13 februarie 2000

Instanța a constatat că declarația notarială din 13 februarie 2000 (mențiunea faptului că nu cumpărase anterior o locuință în baza Legii nr. 61/1990 sau a Legii nr. 85/1992), nu producea efecte în cazul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cinci ani mai târziu, garsoniera în cauză fiind un imobil exceptat de la interdicția cumpărării unei locuințe de serviciu (deoarece garsoniera de 28 mp era sub norma locativă minimă de 37 mp prevăzută în art. 2 litera b) Legea nr. 562/2004 cu referire la Anexa 1 din Legea nr. 114/1996 pentru imobilele exceptate).

Astfel, soluția Ministerului Public cu privire la existența elementelor constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în ceea ce privește actul notarial din 13 februarie 2000, a avut în vedere faptul că la dosarul cauzei, se află, în original, declarația autentificată din 13 februarie 2000, depusă la dosarul de închiriere în care acesta menționează, în fals, următoarele: "Nu am cumpărat locuință în baza Legii nr. 61/1990 sau a Legii nr. 85/1992", în condițiile în care, la dosarul cauzei se află depusă în "copie conformă cu originalul", contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1994, prin care petentul a cumpărat de la SC O. SA, în baza Decretului-Lege nr. 61/1990, dar și a Legii nr. 85/1992, o proprietate în municipiul București, locuință pe care a vândut-o ulterior, unei persoane fizice, la prețul de 80.000 lei, la data de 31 ianuarie 1994, conform contractului de vânzare-cumpărare depus în copie "conformă cu originalul" la dosarul cauzei.

Pentru fapta de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. anterior, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale în cauză.

S-a constatat că apărările petentului în sensul că nu a cumpărat locuință în baza Legii nr. 61/1990 sau a Legii nr. 85/1992 nu sunt reale. Instanța a reținut însă, că simpla declarare a unor fapte necorespunzătoare adevărului nu conduce la existența infracțiunii de fals în declarații având în vedere că legea cere ca făptuitorul să urmărească producerea unei consecințe juridice. Imposibilitatea obiectivă de producere a oricăror consecințe juridice, conduce la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de fals în declarații. Instanța a apreciat că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații nu este suficient să existe o declarație necorespunzătoare adevărului, fiind necesar și ca acel element nereal să creeze pericolul unor consecințe juridice.

Instanța și-a propus a analiza consecințele juridice în raport de acuzația formulată în cauză și care privește cumpărarea locuinței care a făcut obiectul contractului de închiriere, respectiv apartamentul din București.

În speță, deși declarația inculpatului privind faptul că nu a cumpărat locuință în baza Legii nr. 61/1990 sau a Legii nr. 85/1992 a fost contrară adevărului (cumpărase garsoniera), s-a apreciat că nu au existat cons

§ Cauze similare