ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 454/2015

Decizia nr. 454/2015

Deliberând asupra apelurilor, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75 din data de 13 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Bacău:

- pentru inculpatul A., din infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. și la art. 248

1

C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.; pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 321 N.C.P.; pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual in legătura directa cu o infracțiune asimilata celor de corupție prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de instigare la fals intelectual prev. de art. 47 rap. la art. 321 N.C.P.; pentru infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicata, rap. la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

- pentru inculpata B., din complicitate la abuz in serviciu daca funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. rap. la 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. și la art. 248

1

C. pen. în complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) N.C.P.; pentru infracțiunea de spălare de bani în legătura directă cu o infracțiune asimilata celor de corupție in formă continuata prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 republicata, rap. la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) în infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) N.C.P.

1) În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 și art. 248

1

C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial cu consecințe deosebit de grave.

2) În baza art. 289 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție.

3) În baza art. 289 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată ceior de corupție.

4) În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. anterior, art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție.

5) În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție.

6) În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) din C. pen. anterior au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din V.C.P., sporită cu 3 luni închisoare.

S-a stabilit că pedeapsa de executat este de 5 ani și 3 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prcv de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2013 la 19 martie 2013.

A fost respinsă ca nefondată cererea de revocare a măsurii controlului judiciar.

II. 1) În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap la art. 248 C. pen. anterior și art. 248

1

C. pen. anterior cu aplic. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen. anterior a fost condamnată inculpata B., fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) din C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial cu consecințe deosebit de grave.

2) În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen. anterior a fost condamnată aceiași inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) din C. pen. anterior au lași contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

S-a stabilit că pedeapsa de executat este de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. anterior s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 7I alin. (5) C. pen. anterior pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

III. În baza art. 26 rap. la art. 289 C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul C., fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate ia fals intelectual.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. anterior s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

IV. În baza art. 289 C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul D., fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. anterior s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998-999 și art. 1003 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Municipiul lași, prin reprezentantul său legal primarul Mun lași și au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B. la plata către partea civilă a sumei de 561.561 lei reprezentând daune materiale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. au fost menținute măsurile asigurătorii luate prin Ordonanța procurorului nr. x/P/2012 din 01 februarie 2013.

S-a luat act că inculpații A., B. și C. au fost asistați de apărători aleși.

S-a luat act că inculpatul D. a fost asista de apărător desemnat din oficiu.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații să plătească statului cu titlu de cheltuielile judiciare: A. suma de 1.500 lei, B. suma de 1.000 lei, C. suma de 500 lei și D. suma de 500 lei.

Pentru a pronunța acesta hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/P/2011, întocmit la data de 10 aprilie 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A., pentru comiterea infracțiunilor de spălare de bani în legătura directă cu o infracțiune asimilata celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicata, rap. la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 si de fals intelectual, în legătura directa cu o infracțiune asimilata celor de corupție prev. de art. 289 C. pen. rap. laart. 17 lit. c) si laart. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pentru care s-a dispus extinderea cercetărilor si inceperea urmăririi penale prin ordonanța din ziua de 29 martie 2013).

Totodată, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului A., pentru comiterea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 și la art. 2481 C. pen. anterior;

- fals intelectual în legătura directa cu o infracțiune asimilata celor de corupție, prev. de art. 289 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (doua infracțiuni)

- instigare la fals intelectual in legătura directa cu o infracțiune asimilata celor de corupție prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- spălare de bani în legătura directa cu o infracțiune asimilata celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicata, rap. la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (două infracțiuni).

S-a mai reținut că, prin același rechizitoriu, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecată a inculpaților:

- B., pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu daca funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. anterior, la art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 si la art. 248 C. pen. anterior și de spălare de bani, în legătura directă cu o infracțiune asimilata celor de corupție, in formă continuata, prev. de art. 29 alin. (1) Iit. a) din Legea nr. 656/2002 republicata, rap. la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (doua acte materiale),

- C., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 26 rap. la art. 289 C. pen. anterior.

- D., pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. anterior.

Dosarul cauzei s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/45/2013.

Prin sentința nr. 807 din 19 septembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis cererea petentuiui A. și s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Bacău, menținându-se actele îndeplinite de Curtea de Apel lași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/45/2013

în cursul cercetării judecătorești la cele două instanțe, s-a administrat proba cu înscrisuri, s-a dispus audierea martorilor E. (fila 130 vol. l), F. (fila 132 vol. l), G. (fila 134 vol. l), H. (fila 136 vol. l), I. (fila 185 vol. l), J. (fila 186 vol. l), K. (fila 187 vol. l), L. (fila 188 vol. l), M. (fila 189 vol. l), N. (fila 191 vol. l), O. (fila 19 vol. II) inculpații A., B. și C. Inculpatul D. s-a prevalat de dreptul la tăcere. Prima instanță de fond a reținut, analizând realitatea obiectivă ce se conturează din probele dosarului de față, următoarea situație de fapt:

Inculpații A. și B. s-au cunoscut în cursul anului 2006 când primul și soția acestuia, prin mijlocirea unui prieten comun au fost cazați la o pensiune aparținând celei de-a doua, situată în Municipiul Vatra-Dornei, jud. Suceava, între aceștia existând astfel o relație de amiciție.

Prin Decizia civilă nr. 100 din 09 iunie 2006 a Curții de Apel Iași, pronunțată in Dosarul nr. x/2005, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a hotărât anularea Dispoziției nr. 6836 din 08 iunie 2004 a Primarului Municipiului Iași și a fost stabilit dreptul contestatoarei B. la masuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1.526,29 mp teren situat in Iași, (contestatoarea solicitase retrocedarea terenului, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar prin dispoziția atacata notificarea sa a fost respinsă de către primar, întrucât nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate; în cauza civilă, instanța a stabilit faptul ca B. a făcut dovada dreptului de proprietate și a dispus anularea dispoziției primarului și a stabilit dreptul contestatoarei la despăgubiri).

Având în vedere dispozitivul deciziei Curții de Apel Iași, pentru a se conforma acestuia și dispozițiilor legale, primarul Municipiului Iași a emis Dispoziția din 24 octombrie 2006, propunându-se, in concordanta cu hotărârea judecătoreasca. acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

La data de 02 noiembrie 2006, a fost întocmit procesul verbal, care atesta predarea dispoziției amintite și a înscrisurilor doveditoare Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005. Odată cu trimiterea documentației acestei Comisii, atribuțiile primarului Municipiului Iași în legătura cu respectiva procedură de acordare a despăgubirilor au luat sfârșit si nu a mai existat nicio implicare a autorităților locale in derularea acesteia.

Procedura și-a urmat cursul firesc, reglementat de Legea nr. 247/2005, ale cărei dispoziții prevăd, în linii generale, faptul ca respectiva Comisie stabilește cuantumul despăgubirilor, pe baza unei evaluări făcute de un expert autorizat, plata efectiva a acestora urmând să fie făcută de către Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților fin numerar, ori prin acordarea de acțiuni la fondul „Proprietatea'").

S-a arătat că inculpata B. a continuat demersurile pentru acordarea despăgubirilor, corespondând cu Autoritatea Națională de Restituire a Prorietăților - Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001. Astfel, prin adresa din 22 octombrie 2010 a acestei instituții, emisa ca urmare a unei solicitări formulate de B., i s-a comunicat acesteia din urmă, printre altele, faptul ca Dosarul sau de despăgubiri nr. x/CC va urma procedura stabilita de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit ordinii stabilite de acest act normativ. De asemenea, prin aceeași adresa, i s-a comunicat faptul ca finalizarea procedurii se va concretiza prin emiterea deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care va fi valorificată în condițiile Legii nr. 247/2005, titularul despăgubirilor urmând sa se prezinte, personal sau prin mandatar la sediul Autoritatea Națională de Restituire a Prorietăților. Astfel, a constatat prima instanță, B. cunoștea foarte bine stadiul procedurii de acordare a despăgubirilor, precum si modul de derulare a acesteia, știind cum trebuia să procedeze pentru a primi despăgubirile.

Mai mult decât atât, în ziua de 08 aprilie 2010, inculpata B. a și depus, conform indicațiilor primite de la Autoritatea Națională de Restituire a Prorietăților, o cerere prin care a solicitat acestei instituții analizarea dosarului sau cu prioritate, având în vedere starea sa de sănătate (aceasta suferă de leucemie, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei). La cerere a anexat acte medicale și acte care dovedeau situația sa materială.

Prima instanță a reținut că, la sfârșitul anului 2010, B. s-a adresat inculpatului A., pentru a obține despăgubirile la care ar fi fost îndreptățită, punandu-i la dispoziție documentele deținute și întrebându-l daca era posibila o rezolvare a situației, în sensul executării silite a deciziei civile.

Prin sentința apelată s-a notat că s-a procedat astfel, deși nu era posibil la .executarea silita a dispozițiilor Deciziei civile nr. 100 din 09 iunie 2006 a Curții de Apel lași", arălându-se câ dispoziția instanței, pe care inculpatul A. a „executat-o silit" este următoarea: „Stabilește dreptul contestatoarei B. la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren, situat în lași. S-a arătat câ dispoziția instanței nu conținea obligația vreunei persoane de a plăti vreo sumă de bani alteia, ci o stabilea dreptul contestatoarei la despăgubiri, drept ce putea fi exercitat numai în condițiile Legii nr. 247/2005 Titlul VII (ceea ce s-a și întâmplat, procedura fiind în derulare); hotărârea judecătoreasca nu constata o creanță certa, lichidă și exigibilă, care să poată fi adusă la îndeplinire prin executare silită.

Prima instanță a considerat că, chiar dacă ar fi conținut vreo dispoziție susceptibilă de executare silită (dacă, de exemplu instanța de judecata ar fi dispus, în mod explicit, obligarea primarului Municipiului lași la plata unei anumite sume de bani. cu titlu de despăgubiri pentru imobilul trecut abuziv in proprietatea statului). dreptul de a cere executarea silită s-ar fi prescris în termen de 3 ani de la dala nașterii acestuia (data pronunțării deciziei Curții de Apel), potrivit art. 405 alin. (1) C. proc. civ. (acțiunea, din punct de vedere procesual-civii, era una personală imobiliară). Astfel. primarul Municipiului lași nu era debitor in cadrul unui raport juridic exectițional (nu fusese obligat la vreo prestație prin respectiva decizie) iar, pe fond, cuantumul despăgubirilor putea fi stabilit doar de Comisia Centrala de Stabilire a Despăgubirilor, titularul obligației de plata fund Statul Roman, prin Autoritatea Națională de Restituire a Prorietăților Astfel, a concluzionat prima instanță, in nicio situație, B. nu putea obține despăgubiri de la Unitatea Administrativ Teritoriala lași.

Curtea de apel a mai reținut că inculpatul A., în calitate de executor judecătoresc, a procedat la executarea silită a respectivei decizii civile, cu încălcarea gravă a dispozițiilor legale incidente, solicitând, fără a avea vreo bază legală, o evaluare a terenului respectiv, primind apoi cu titlu de „onorariu de succes" o sumă mult mai mare decât ar fi fost posibil potrivit legii si însușindu-și apoi, în mod fraudulos, în plus față de respectivul „onorariu", încă 310.000 lei.

În acest sens, s-a arătat că, în luna decembrie 2010, anterior existentei vreunui dosar de executare silită, inculpatul i-a solicitat, verbal, martorului K. întocmirea unui raport de evaluare a imobilului confiscat în trecut de regimul comunist, de la autoarea inculpatei B., punandu-i la dispoziție înscrisurile necesare identificării și evaluării terenului. Inculpata B. nu a avut nicio implicare în solicitarea si întocmirea acestui raport.

Martorul K. stabilit o valoare de circulație a terenului de 789.580 lei, în ziua de 07 decembrie 2010. în acest fel, a constatat prima instanță, a fost stabilită, în afara oricăror proceduri ori temeiuri legale, cuantumul „obligației" pe care primarul Municipiului lași ar fi avut-o față de B., încercându-se crearea aparenței ca aceasta ar fi avut caracter cert și lichid. în sensul legii la B.H.J., P., a fost înregistrat, ulterior întocmirii acestui raport de evaluare, Dosarul de executare nr. x/20011, primul act al acestuia cererea de executare - fiind datat 03 martie 2011 (anterior, în luna februarie 2011. inculpatul a mai formulat o cerere de încuviințare a executării silite, respinsa de instanța intrucât titlul executoriu nu fusese investit cu formula executorie, insa documentele respective nu se mai regăsesc Ia dosarul de executare). Astfel, in ziua de 03 martie 2011, a fost încheiat .procesul verbal - convenție în vederea executării silite", între B.H.J., P. și creditorul B., având ca obiect punerea în executare silita a deciziei civile menționate, înscrisul a fost semnat, la sfârșit, de către aceasta din urma.

În cuprinsul convenției a fost stabilit un onorariu al executorului în cuantum de 7.505 lei, care se încadra in haremurile stabilite prin Ordin al Ministrului Justiției. Nu a fost făcută vreo mențiune cu privire la faptul ca decizia civila ar conține obligarea primarului Municipiului lași la plata vreunei sume de bani (cu atât mai puțin cuantumul acesteia). În fapt, între cei doi inculpați s-a stabilit, verbal, ca executorul judecătoresc să primească un procent de 10% din suma de 789.580 Iei. Inculpatul nu i-a adus la cunoștință clientei sale faptul că îi era interzis de lege sa primească acest onorariu, care depășea semnificativ limita maxima prevăzuta de normele incidente.

În aceeași zi, 03 martie 2011, a fost întocmit „procesul-verbal de cheltuieli", prin care inculpatul P. a stabilit cheltuielile de executare. Printre acestea a fost menționata si suma de 1.500 lei - taxa expertiza raport de evaluare (deși nu exista nicio chitanța emisă de evaluatorul K., iar declarația acesteia este cat se poate de clara si dovedește faptul că nu a primit nicio suma de bani in schimbul întocmirii raportului).

Tot la aceeași dată a fost întocmită cererea de executare silită", aparent adresată executorului de către creditoarea B., în cuprinsul căreia se menționează, printre altele, „prin Decizia civilă nr. 100 din 09 iunie 2006 a Curții de Apel lași, debitorul a fost obligat sa-mi plătească suma de 789.580 Iei cit litiu de despăgubiri la care se adaugă suma de 2.500 lei onorariul avocatului"; „Debitorul nu și-a îndeplinit de bunăvol.e obligațiile stabilite în titlul executoriu contractuale, astfel că va rog sa procedați la executarea silita a acestuia". Numita B. a declarat faptul că semnătura din cuprinsul cererii nu-i aparține. În cauza a fost efectuata o constatare tehnico-științifică graloscopicâ. însa specialistul nu a putut stabili daca semnătura respectiva a fost sau nu executata de B.

Prima instanță a considerat că aceasta nu avea de unde sa cunoască eventualul cuantum ai „creanței" pe care o avea împotriva primarului, reținînd că mențiunea faptului ca prin decizie debitorul a fost obligat să-i plătească suma de 780.581) lei este, evident, neeorespunzâtoare adevărului. De asemenea, s-a arătat că martora F., care a acordai asistenta juridica inculpatei B., a declarat ca a intocmit personal o alta cerere de executare (pe care a depus-o la dosarul cauzei, astfel cum a identificai-o in calculatorul personal), neavând cunoștință despre cea care a fost folosită în dosarul de executare, inclusiv pentru a se solicita instanței 'încuviințarea executării.

În aceeași zi, 03 martie 2011, a fost înregistrata la secția civilă, a Judecătoriei lași, sub nr. x/245/2011, cererea prin care B.E.J., P. a solicitat încuviințarea executării silite a deciziei (care în prealabil, la data de 16 februarie 2011, fusese investita cu formula executorie). În cuprinsul cererii, inculpatul a menționat faptul ca solicita „încuviințarea executării silite a obligației stabilite în sarcina debitorului prin titlul executoriu și anume aceea de a achita creditorului sumă de 789.580 lei." (aspect vădit nereal). În continuare, executorul a menționat întrucât din cuprinsul sentinței menționate nu reieșea o sumă care să fie certă și lichidă, am procedat la efectuarea unei expertize de evaluare, a cărei copie o atașăm și care a stat la baza cererii de executare'".

La aceasta cerere de încuviințare a executării, inculpatul a atașat cererea de executare silită, decizia civila a cărei executare se dorea a fi încuviințata, procesul verbal de cheltuieli și un raport de evaluare a terenului respectiv, întocmit de martorul K.

Prin hotărârea apelată s-a apreciat că, având în vedere faptul ca toate înscrisurile au fost întocmite în aceeași zi, însăși cererea de executare conținând referirea la suma de 789.580 lei, rezulta ca respectivul raport a fost întocmit anterior înregistrării cererii de executare silită și întocmirii contractului dintre parte și executor, deci în afara cadrului procesual execuțional (înainte ca executorul sa fi fost sesizat prin cererea de executare, potrivit art. 373 alin. (1), aspect ce demonstrează faptul că înainte de a întocmi vreun act procedural, între executor și parte a existat o înțelegere prealabilă, actele fiindu-i furnizate acestuia înainte de deschiderea dosarului de executare. Instanța a constatat că întocmirea actului în anul 2010 a fost, de altfel, recunoscuta de către expertul evaluator, audiat ca martor în cauza.

La dosarul de executare a fost depusa si adresa din 22 octombrie 2010 a Autoritatea Națională de Restituire a Prorietăților - Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, la care s-a făcut referire mai sus, în care era menționata expres derularea procedurii de acordare a despăgubirilor. potrivit legii, aspect cu privire la care instanța de fond a arătat că nu face decât să intărească concluzia că acțiunea executorului judecătoresc a fost una vădit și intenționat abuziva, determinata de dorința obținerii pentru sine a unei sume mari de bani, in condițiile în care știa foarte bine cum anume trebuia sa decurgă procedura, nefiind posibila vreo interpretare eronata a prevederilor legale.

S-a notat că executorul judecătoresc nu avea nicio bază legală pentru a solicita/dispune efectuarea unei expertize de evaluare a terenului de care fusese deposedata abuziv de către regimul comunist autoarea „creditoarei B. Totodată, s-a indicat că, chiar daca ar fi existat vreo creanța a acesteia împotriva primarului Municipiului Iași, nu executorul era cel chemat sa stabilească cuantumul acesteia in cadrul procedurii de executare.

S-a reiterat că instanța nu stabilise nicio obligație în sarcina primarului Municipiului Iași (și nici nu avea posibilitatea să o facă, întrucat numai Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților putea stabili cuantumul despăgubirilor și putea efectua plata acestora). De asemenea, s-a arătat că, o eventuala plata a despăgubirilor de către Primărie ar fi constituit un act nelegal, prejudiciind bugetul Municipiului Iași.

Prima instanță a notat că art. 37 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege".

Prin încheierea irevocabila din ziua de 10 martie 2011, pronunțata în Dosarul nr. x/245/2011 al Judecătoriei lași, tehnoredactată în ziua de 11 martie 2011, s-a admis cererea formulata de executorul A. și s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de respectiva decizie civilă, „Ia cererea creditorului B., împotriva debitorului primarul Municipiului Iași".

S-a mai arătat că art. 373 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă’’:

1) cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;

2) titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerință este necesară pentru pornirea executării silite;

3) creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;

4) titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce Ia îndeplinire prin executare silită;

5) există alte impedimente prevăzute de lege."

Totodată, s-a notat că art. 379 C. proc. civ. prevede că:

(1) "Nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.

(2) Dacă datoria consistă în suma nelămurită, urmăririle se vor amâna până ce, mai întâi, se va face lichidarea.

(3) Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de Ia debitor sau recunoscute de dânsul.

(4) Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul. Fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală".

Mai mult, a reținut prima instanță, chiar in situația in care Decizia nr. 100/2006 a Curții de Apel Iași ar fi putut fi executată silit, daca Municipiul Iași ar fi avut calitatea de debitor, executarea silita a creanței nu putea avea loc cu ignorarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii:

Astfel, s-a notat că art. 2 prevede că: "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.

Au fost indicate și dispozițiile art. 3, din același act normativ, respectiv cat "În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit C. proc. civ. și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie".

S-a reținut că, în ziua de 16 martie 2011, inculpatul A. a dispus infîințarea popririi executorii asupra conturilor de trezorerie ale Primăriei lași, până la încasarea sumelor de 789.580 lei, 2.500 lei onorariu avocat (la dosarul de executare a fost depusă o împuternicire avocațiala emisa de avocat R. (actuala F.), precum și o chitanța care atesta ca aceasta a primit suma de 2.500 lei cu titlu de onorariu, de la B., pentru a o asista și reprezenta in fata executorului judecătoresc A.), precum și suma de 9.250 lei - cheltuieli executare.

Dispunerea instituirii popririi a fost notificata Primăriei Iași în ziua de 17 martie 2011 (a doua zi), inculpatul fiind apoi contactat telefonic de reprezentanți ai primăriei, care i-au solicitat să înceteze activitatea ilicita, explicandu-i ca nu este posibila executarea.

Sub acest aspect, prima instanță a considerat ca deosebit de relevante declarațiile martorului N., consilier juridic in cadrul Servicului Juridic al Primăriei Iași.

S-a mai reținut de curtea de apel că Agenția Națională a Administrației Financiare - Administrația Finanțelor Publice lași, în ziua de 31 martie 2011., prin adresă, a înștiințat inculpatul cu privire la faptul ca nu poate executa dispoziția de instituire a popririi, pentru mai multe motive, menționând. in mod corect, ca Primăria nu este titular al conturilor, ci Municipiul Iași, ca unitate administrativ-teritoriala, ca titlul executoriu nu prevede suma care sa fie plătită creditoarei si ca hotărârea instanței nu poate fi completata cu alți debitori.

Prin sentință, s-a arătat că inculpatul A. nu s-a lăsat influențat de argumentele legale invocate si a continuat sa "execute silit" decizia menționata.

Astfel, in ziua de 11 aprilie 2011, acesta a dispus din nou instituirea popririi asupra conturilor Primăriei Iași, emițând adresa de instituire cu un conținut identic cu cea anterioara, în cuprinsul căreia a menționat în mod nereal ca "prin decizia. Curții de Apel, s-a dispus obligarea primarului Municipiului lași. la plata sumei de 789.580 Iei".

În ziua de 20 aprilie 2011, Agenția Națională a Administrației Financiare - Administrați Finanțelor Publice Iași a confirmat instituirea popririi asupra conturilor Municipiului Iași.

În ziua de 27 aprilie 2011, din contul Municipiului Iași, deschis la Trezoreria Statului, au fost virate, prin operațiuni bancare distincte, în contul de consemnări ai B.K.J., A., deschis la SC S. SA - Agenția Ștefan cel Mare lași, sumele de 2.500 lei si respectiv 789.580 lei.

În aceeași zi, a reținut instanța, inculpatul A. a transferat intr-un alt cont al B.F.J., P. deschis la aceeași bancă, suma de 158.984 lei, operațiunea fiind descrisă cu mențiunea "onorariu de succes" (suma pe care nu a restituit-o niciodată, astfel cum în mod mincinos a susținut, ci a utilizat-o în interes personal), precum si suma de 630.596 lei, in contul aparținând numitei B., deschis la SC T. SA, cu mențiunea "debit conform Dosarului nr. x/2011".

În ziua de 29 aprilie 2011, inculpatul a virat suma de 2.500 lei în contul Cabinetului de Avocat "F.", cu mențiunea "onorariu de succes".

Instanța de fond a notat că, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și ale Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 al Ministrului Justiției, onorariul maxim pe care îi pot percepe executorii judecătorești în cazul executării silite a creanțelor în valoare de peste 100.000 lei este de 6.300 lei la care se adaugă un procent de pana la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce faceobiectul executării silite.

Astfel, s-a notat că, în prezenta speța, inculpatul putea primi un onorariu maxim de 6.300+0,01 X 689.580 = 13.193,8 lei. În fapt, a reținut instanța, acesta și-a virat în cont suma de 158.984 lei, cu 145.788,2 lei mai mult decât onorariul maxim pe care, ipotetic l-ar fi putut percepe, potrivit legii, și cu 151.089 lei mai mult decât suma prevăzuta drept onorariu în contractul încheiat cu "creditoarea".

Totodată, curtea de apel a reținut că, din suma de 630.596 lei primita in ziua de 27 aprilie 2011 in contul sau deschis la SC T. SA, inculpata a virat, de îndatî, pentru ca banii să nu mai fie gasiti in posesia sa și pentru a li se pierde urma, prin doua operațiuni de transfer bancar, sumele de 200.000 lei și respectiv 350.000 lei, în conturile deschise la SC T. SA, respectiv la SC U. SA, aparținând prietenei sale apropiate, martora L., încercând astfel să se pună la adăpost de iminenta solicitare de restituire a banilor obținuți in mod nelegal. Din restul suinei, a mai restituit un imprumut in cuantum de 120.000 lei contractat anterior cu o alta prietena a sa, martora V., iar restul banilor au fost retrași, succesiv, de la bancomate, prin operațiuni în valoare de 3.000 lei (suma maxima ce putea fi eliberata intr-o zi la bancomat), cu frecventa aproape zilnica, astfel cum rezulta din desfășurătorul operațiunilor efectuate în contul sau, pus la dispoziția organelor judiciare de către unitatea bancara.

În aceeași zi, inculpatul a dispus "sistarea popririi" înființate (sumele de bani fiind în rate).

În acest mod, a reținut instanța, făptuitorul a procedat, în fapt, la "distribuirea" imediata și nelegala a sumelor provenind din "executare silită", fără a aștepta 'împlinirea termenului de 15 zile de la primirea de la debitor a dovezii de consemnare, fără a cita părțile la distribuire și fara a intocmi vreun process verbal cu privire la modul de distribuire (a intocmit un astfel de proces verbal ulterior, cu mențiuni false).

Instanța a arătat că, potrivit art. 458 C. proc. civ.: (1) „Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, numai după împlinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume, iar potrivit art. 569 C. proc. civ.

(1) „Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea acesteia, cu citarea părților și a creditorilor care și-au depus titlurile.

Cu toate acestea, a arătat prima instanță, inculpatul a „distribuit" suma încasam) imediat după primire, în aceeași zi, dorind sa transfere cat mai rapid în patrimoniul sau și în cel al „creditoarei" produsul activității infracționale, întrucât pe rolul Judecătoriei Iași era deja înregistrata o contestație la executare, introdusă de primarul Municipiului Iași, despre care avea cunoștința, grăbindu-se astfel sa obtina si sa ascundă produsul activității infracționale.

În ziua de 03 mai 2011 a fost pronunțată sentința civilă nr. 8427 a Judecătoriei Iași, prin care a fost admisă contestația la executare, au fost anulate toate actele de executare si s-a dispus întoarcerea executării silite si repunerea părților in situația anterioară. Instanța a arătat că, în baza acestei sentințe, inculpatul A. și inculpata B. erau obligați sa restituie sumele obținute în urma executării.

S-a indicat că, prin hotărâre s-a dispus: „Anulează toate actele de executare pentru suma de 789.580 lei, pentru suma de 9.625 lei reprezentând cheltuieli de executare stabilite prin procesul-verbal de cheltuieli din 03 martie 2011 și pentru suma de 2.500 lei reprezentând onorariul de avocat, îndeplinite în Dosarul de executare nr. x/2011 al B.E.J.,  P. împotriva contestatorului primarul Municipiului Iași.

Dispune întoarcerea executării silite și repunerea părților în sentința anterioară în Dosarul de executare nr. x/2011 al B.E.J., P., în sensul restituirii sumelor poprite, respectiv a sumei de 789.580 lei și a sumei de 2.500 lei".

Hotărârea judecătoreasca „in extenso" (cuprinzând practicaua, considerentele si dispozitivul) a fost tehnoredactată in ziua de 01 iunie 2011, potrivit mențiunilor existente în cuprinsul acesteia.

Prima instanță a arătat că, ulterior admiterii contestației la executare, prin sentința definitiva și executorie nr. 8427 din 03 mai 2011 a Judecătoriei Iași, întrucât se dispusese anularea tuturor actelor de executare, întoarcerea executării silite și repunerea părților în situația anterioară, inculpatul P. avea obligația restituirii sumelor încasate de la Trezorerie, ca urmare a popririi instituite. Acesta a acționat însă, în continuare, pentru a induce în eroare reprezentanții debitorului - Municipiul lași, reprezentat de primar, și pentru a asigura pentru sine și pentru inculpata B. produsul activității infracționale, efectuând demersuri pentru a evita restituirea sumelor de bani. De asemenea, în ceea ce privește „împărțirea produsului infracțional", inculpatul a indus-o în eroare și pe B., încercând și reușind sa obtina pentru sine sume si mai mari de-bănit în detrimentul acesteia. Activitatea sa, a reținut instanța, dovedește încă odată îndrăzneala sa infracționala și, totodată, o abilitate deosebita în a disimula realitatea, de a induce în eroare persoanele cu care intra în contact (atât reprezentanții Muncipiului lași, cât și clienta sa), în scopul unic ai propriei îmbogățiri ilicite.

În acest sens, instanța de fond a reținut că, imediat după ce a aflat despre întoarcerea executării silite, inculpatul a contactat-o pe B. și i-a solicitat să restituie o parte din suma de 630.596 lei, pe care i-o virase în cont în ziua de 27 aprilie 2011, pentru a o restitui "Primăriei". În urma acestei solicitări, inculpata B., a doua zi după pronunțarea sentinței, s-a deplasat la banca împreuna cu L., aceasta restituindu-i în cont suma de 350.000 lei, pe care a virat-o imediat în contul de consemnări al B.E.J., P., pentru a fi restituită Primăriei. A. nu doar ca nu a restituit suma Municipiului Iași, ci și-a însușit din aceasta suma de 300.000 lei, virand-o, în ziua de 21 iunie 2011, în contul sau personal, deschis la SC X. SA. Restul sumei - 50.000 lei, a rămas în contul sau de consemnări. A obținut astfel, în mod injust, a reținut instanța, încă un avantaj patrimonial in cuantum de 300.000 lei, banii fiind scoși din posesia creditoarei, creându-i acesteia convingerea ca vor fi returnati Muncipiului Iași, virați în contul de consemnări și apoi, în loc să fie imediat virați la trezorerie, au fost trecuți in posesia exclusiva a inculpatului, în contul sau bancar. Pentru a disimula realitatea și a ascunde incalcarea atribuțiilor de serviciu, acesta a motivat tranzacția interbancară (SC S. SA -SC X. SA) cu mențiunea "consemnare eronata" 'încercând să creeze astfel aparenta unei operațiuni legale, de restituire a unei consemnări eronate a sumei in contul special destinat acestor operațiuni. Acest lucru ar fi presupus însă că tot el "să-și fi executat silit propriul patrimoniu", consemnând "eronat" din contul său personal suma de 300.000 Iei, pe care să fi fost nevoit, ulterior, conștientizând "eroarea", sa o restituie.

Ulterior, a notat instanța, inculpatul a realizat necesitatea de a arăta reprezentanților debitorului (devenit între timp creditor, ca urmare a întoarcerii executării silite), că nu mai deține nicio suma de bani, pentru a evita restituirea acestora. Astfel, întrucât nu întocmise niciun proces verbal de distribuire a sumelor primite în contul de consemnări ca urmare a popririi, de la trezorerie, acestea, potrivit documentelor oficiale, figurau inca in contul sau de consemnări (existând dovada virării lor în acest cont). În acest caz, întoarcerea executării ar fi fost extrem de facila, neflind necesar decât sa returneze la trezorerie sumele de bani. Însă, având în vedere scopul infracțional al activității sale, prima instanță a arătat că inculpatul transferase banii, în chiar aceeași zi în care au fost primiți (fără a întocmi vreun act în dosarul de executare silita cu privire la acest aspect). A apărut astfel necesitatea unui înscris care să constituie o justificare, o dovada a faptului ca banii nu se mai aflau in contul de consemnări, ci fuseseră distribuiți „potrivit legii".

Astfel, în ziua de 1 iulie 2011, inculpatul a contactat-o, prin e-mail, folosind adresa sa, pe B. (utilizator al adresei de posta electronică), solicitându-i să vină în Municipiul Iași (aceasta locuind efectiv în Muncipiul Vatra Dornei, jud. Suceava, unde deține o pensiune turistică), având asupra sa actui de identitate, explicându-i totodată ca trebuie să întocmească un proces-verbal, care să ateste faptul că întreaga suma primită de la trezorerie ieșise din contul său de consemnări „pe data de 3 mai".

Prima instanță a reținut că conținutul discuțiilor denota fara putința de tăgada reaua credința a inculpatului și îndrazneala să infracțională (filele 365-362 vol. I dup).

Inculpatul a întocmit astfel, în cadrul dosarului de executare, ulterior zilei de 01 iulie 2011, înscrisul intitulat „proces-verbal", în cuprinsul căruia a efectuat mențiunea falsă „încheiat astăzi 03 mai 2011" și, de asemenea, a atestat, in mod fals, virarea integrală a sumei de 789.580 lei în contul creditoarei B., deschis la SC T. SA. Actul a fost semnat și de către inculpatul C., soțul invinuitei B., la rubrica „creditor".

Curtea de apel a mai reținut că, pentru a încerca să arate faptul ca procesul verbal de distribuire a sumelor ar fi fost comunicat si debitorului, l-a determinat pe inculpatul D., persoana angajata în cadrul Biroului pentru a transporta corespondența, sa întocmească un proces verbal, datat, în mod fals, tot 03 mai 2011, în cuprinsul căruia acesta a atestat, în mod nereal, faptul ci se deplasase la Primăria Municipiului lași, unde predase la „Secretariat" plicul cu procesul verbal privind pe creditoarea B., împotriva debitorului Primăria Municipiului lași, fără a se da număr de înregistrare'". Evident, a reținut instanța, înscrisul nici nu exista în acea zi, iar D. nu s-a deplasat vreodată cu acesta la Primărie.

Prin sentința apelată s-a mai reținut că, după data de 03 mai 2011, după ce i se solicitase restituirea sumelor încasate nelegal, inculpatul a încercat, de asemenea, să inducă în eroare avocatul angajat de către primarul Municipiului lași, comunicându-i acestuia ca sumele se află in contul sau de consemnări, deși încă din data de 27 aprilie 2011 suma de 798.580 lei nu se mai găsea în acel cont. Astfel, în ziua de 06 mai 2011, în mod mincinos, a emis adresa, prin care a informat ca „sumele poprite conform Dosar de executare nr. x/2011 se află in contul de consemnări al B.E.J., P. întrucât au fost anulate actele de executare efectuate în acest dosar, nu vom distribui suma creditorului B."

Ulterior, a arătat instanța, inculpatul A. a început să simuleze, conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă prin care se dispusese întoarcerea executării silite, executarea debitoarei B., la cererea creditorului Primăria Municipiului Iași, în vederea recuperării integrale sumelor plătite ca urmare a popririi. A format in acest sens Dosarul de executare silită nr. x/2031, în care a simulat că executa silit patrimoniul inculpatei B., inclusiv pentru sume pe care chiar el și le însușise, în mod fraudulos.

Curtea de apel a precizat că acest fapt rezultă din corespondența purtată cu inculpata, in ziua de 06 iulie 2011 (filele 361-362 vol. I dup).

A doua zi, 07 iunie 2011, inculpatul a solicitat Judecătoriei lași încuviințarea executării silite.

S-a reținut că avocata G. fusese angajată de primarul Municipiului Iași, în cadrul executării silite, pentru a reprezenta și apăra interesele instituției, care pentru motive aparent greu de înțeles, îi angajase, în schimbul unui onorariu, tot pe inculpat pentru a recupera sumele.

Prima instanță a notat că inculpatul a restituit, în cadrul procedurii de întoarcere a executării silite, în contul Municipiului Iași, suma de 200.000 lei, în ziua de 08 iulie 2011 (suma pe care a virat-o cu o zi înainte din contul personal deschis la SC X. SA, în contul sau de consemnări), suma de 40.000 lei în ziua de 22 iulie 2011 (suma de 50.000 lei fusese păstrata in contul de consemnări al Biroului), precum și suma de 144 lei, poprită într-un cont al debitoarei B., deschis la SC Z. SA.

Sintetizând cele de mai sus, instanța a concluzionat ca inculpatul și-a însușit, în mai multe tranșe, suma totala de 468.984 lei, ce constituie „avantajul patrimoniar obținut (în sensul art. 13

1

din Legea nr. 78/2000) după cum urmează:

- suma de 158.984 lei, a fost virată în cont, al cărui titular era B.E.J., P., cu mențiunea falsă "onorariu de succes", în ziua de 27 aprilie 2011;

- suma de 300.000 lei a fost insușită in ziua de 21 iunie 2011, fiind virată în cont, al cărui titular era persoana fizica A., cu mențiunea falsă "consemnare eronată" și suma de 10.000 lei (din această sumă a restituit însă, după ce și-a însușit-o, cu ocazia întoarcerii executării silite, suma de 200.000 lei, ceea ce reprezintă o reparare parțiala a prejudiciului produs);

- suma de 10.000 lei a rămas în contul de consemnări al B.E.J., P., inculpatul restituind, la data de 22 iulie 2011 doar 40.000 lei din cei 50.000 lei, ramași în contul sau de consemnări.

Ulterior, a reținut instanța, la sfârșitul anului 2012 deși rămăsese, in urma activității infracționale, cu suma de 268.984 lei, inculpatul, observând ca se formulase o plângere penala împotriva sa și că fusese exclus din profesia de executor judecătoresc, in urma acestei activități, a considerat ca aceasta suma nu este suficient de mare în raport cu riscurile pe care si le asumase si ca ar trebui sa mai obțină o suma de bani - 10.000 lei, de la inculpata B.

Curtea de apel a reținut că inculpatul a gândit si a realizat astfel, o activitate susținuta de inducere in eroare a inculpatei B., inducându-i acesteia, în mod josnic, un sentiment de milă fata de situația sa personală și materiala și de vinovăție fata de situația în care se ajunsese. În mod repetat, prin intermediul mai multor mesaje de poștă electronică, i-a solicitat să-i plătească o suma de bani, prin contul inculpatului D. („omul care lucrează cu mine", cum a fost acesta indicat de inculpat), amăgind-o prin invocarea faptului nereai al restituirii tuturor sumelor de bani Primăriei, a faptului ca rămăsese „fără niciun ban" și că tot el ar fi cel care ar avea mai mult de suferit, fiind cercetat penal și exclus, in urma unei proceduri disciplinare, din profesia de executor judecătoresc, deși nu urmărise decât „să-i facă un bine" acesteia.

Prima instanță a idicat că