Decizia nr. 302/2015 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 5645/114/2011 — cale de atac împotriva sentinței nr. 177/2012 a Tribunalului Buzău

G.Z. pentru infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte comise în concurs real, reținându-se că s-a asociat, în perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008 cu inculpații R.M., C.C., B.C.A., C.G., C.L.S., M.V., D.F., V.V.I. și M.I.I., în scopul inducerii în eroare a B la acordarea de credite pentru nevoi personale, în baza unor documente falsificate, cauzând un prejudiciu de 358.000 RON, neacoperit.

B.C.A. pentru infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1),2,3,5 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte comise în concurs real, reținându-se că s-a asociat, în perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008 cu inculpații R.M., C.C., G.Z., C.G., C.L.S., M.V., D.F., V.V.I. și M.I.I., în scopul inducerii în eroare a B la acordarea de credite pentru nevoi personale, în baza unor documente falsificate, cauzând un prejudiciu de 358.000 RON, neacoperit.

C.C. pentru infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte comise în concurs real, reținându-se că s-a asociat, în perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008 cu inculpații R.M., B.C.A., G.Z., C.G., C.L.S., M.V., D.F., V.V.I. și M.I.I., în scopul inducerii în eroare a B la acordarea de credite pentru nevoi personale, în baza unor documente falsificate.

R.M. pentru infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte comise în concurs real, reținându-se că s-a asociat, în perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008 cu inculpații C.C., G.Z. și B.C.A. în vederea săvârșirii unor infracțiuni de înșelăciune, în dauna B, unde îndeplinea funcția de director interimar de agenție, aprobând credite în baza unor documente falsificate inculpaților C.G., C.L.S., M.V., D.F., V.V.I., M.I.I., cauzând un prejudiciu de 358.000 RON, neacoperit. În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpata R.M. a îndeplinit funcția de consilier clienți în cadrul B - Sucursala Buzău până la începutul lunii decembrie 2007, dată la care a fost numită director interimar la Agenția Siriu a aceleași bănci, situată în cartierul Dorobanți din orașul Buzău. În această calitate, inculpata avea competența de aprobare a creditelor până la suma de 25.000 euro . Organele de urmărire penală au mai reținut că inculpata a contactat mai multe persoane cărora le-a adus la cunoștință noua sa calitate și posibilitatea acordării unor credite. Printre aceste persoane s-a numărat și inculpatul C.C. care, împreună cu inculpații B.C.A. și G.Z. au prezentat inculpatei R.M. documente falsificate și au însoțit 6 persoane pentru a obține credite în baza unor contracte de muncă, adeverințe de salariat și declarații pe proprie răspundere care nu erau conforme cu realitatea. Prin creditele obținute de către cele 6 persoane, banca a fost prejudiciată cu suma de 358.000 RON. Inculpații B.C.A., G.Z., C.G., C.L.S., M.V., V.V.I., D.M.F. și M.I.I. au solicitat, cu ocazia audierii de către instanța de fond, aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., susținând că recunosc faptele pentru care au fost trimiși în judecată, cunosc și își însușesc mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale. Din analiza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații B.C.A. și G.Z., administratori la SC G. SRL Constanța au hotărât să ia credite de la B Buzău întrucât aflaseră că este o perioadă în care cererile se aprobă cu mai multă larghețe. În acest sens, relevantă a fost declarația inculpatului B.C.A. care a susținut în fața instanței de judecată că anterior lua credit de la cămătari pentru a putea susține afacerea pe care o avea împreună cu socrul său (inculpatul G.Z.) în județul Constanța unde administrau o livadă de 74 de hectare. A mai precizat inculpatul că în perioada respectivă a aflat că se pot lua credite de la bancă, 60.000 - 70.000 RON, cu o rată lunară de 1.000 - 1.200 RON și era tot timpul cineva care îi solicita să facă un împrumut. în aceste condiții, potrivit declarației inculpatului, a discutat cu inculpatul G.Z., care îl cunoștea pe martorul G.N. (zis N.), acesta din urmă prezentându-l pe nepotul său, inculpatul C.C., care dorea să realizeze un contract de colaborare cu B pentru activități de brokeraj, motiv pentru care era interesat să aducă băncii cât mai mulți clienți în vederea contractării de împrumuturi. Pentru obținerea creditelor, inculpații G.Z. și B.C.A. au hotărât să comunice această propunere unor persoane pe care le cunoșteau în virtutea relațiilor de rudenie, prietenie, vecinătate ori motivat de relațiile de serviciu, persoane care să fie de acord cu încheierea unor contracte de creditare, banii urmând a fi predați inculpaților G.Z. și B.C.A. Inculpatul B.C.A. a mai susținut în aceeași declarație că în acest context a vorbit cu ceilalți inculpați C.G. - văr, V.V.I. -vecin, M.I.I. - prieten, D.M.F. - verișoară iar M.V. fost angajat la societatea sa, inculpați ce intenționaseră să obțină credite de la B Râmnicu Sărat însă au fost refuzați. Același inculpat a precizat că a fost de acord să întocmească documentația de angajare pentru acești inculpați așa cum erau cerințele impuse de normele bancare. Inculpații G.Z. și B.C.A. au hotărât să întocmească documentația necesară pentru dosarele de credit, în acest sens banca solicitând contractul individual de muncă, adeverința de salariat, din care trebuia să rezulte un anumit cuantum al veniturilor care să permită contractantului să plătească lunar rata fixată, alte acte necesare cu privire la domiciliu ori proprietatea asupra locuinței. Aceeași inculpați au precizat că nu puteau să ia în nume personal creditele întrucât anterior încheiaseră astfel de contracte cu alte bănci. Inculpații C.G., C.L.S., V.V.I., M.I.I., D.M.F. și M.V. au pus la dispoziția inculpaților B.C.A. și G.Z. actele de identitate în baza cărora inculpatul B.C.A. a completat personal adeverințele de salariat pentru fiecare inculpat, contractele de muncă pe care le semna la rubrica director, administrator și contabil și apoi i le preda inculpatului C.C. Inculpatul B.C.A. a declarat că obținerea unor credite se realiza mai ușor dacă persoanele care solicitau încheierea unui astfel de contracte se prezentau printr-un intermediar care era agreat de către bancă ori avea un contract de intermediere încheiat cu instituția respectivă. Inculpatul G.Z. a susținut că a apelat la martorul G.N. (cumătrul său) care i-a adus la cunoștință că inculpatul C.C. dorește să încheie un contract de colaborare cu banca în calitate de broker, astfel încât poate să intermedieze prezentarea dosarelor de credite la B Agenția Siriu unde atât martorul G.N. cât și inculpatul C.C. o cunoșteau pe inculpata R.M. În acest context, din mijloacele de probă administrate a rezultat că inculpatul B.C.A. întocmea documentația falsificată necesară pentru întocmirea dosarului de creditare, pe baza actelor de identitate puse la dispoziție de către inculpați, înscrisuri care erau prezentate inculpatului C.C. Acesta din urmă se prezenta la inculpata R.M. cu dosarul de credit, fiind făcută o verificare preliminară cu privire la documentația prezentată și nivelul veniturilor pe baza cărora se calcula cuantumul creditului ce putea fi acordat. Martorele G.G. și M.N.M., consilieri de credite în cadrul Agenției Siriu în perioada în care director interimar a fost inculpata R.M., au susținut că inculpatul C.C. se prezenta singur la directorul agenției cu dosarul de credit, fără ca solicitantul creditului să fie prezent de la început, dosar ce era repartizat ulterior de către inculpata R.M. uneia dintre angajatele băncii, consilier de credite. Martorele au mai susținut că dosarul de credit era aprobat pe baza documentației pe care o conținea iar persoana care solicita creditul se prezenta doar în momentul când trebuia să încaseze banii, însoțită de către inculpatul C.C. În aceste împrejurări, când beneficiarul creditului trebuia să completeze pe contractul de credit mențiunea "am primit un exemplar", consilierele de credit au constatat că aceste persoane scriau foarte greu ori precizau că nu pot să scrie, existând și alte elemente care le-au creat suspiciuni cu privire la credibilitatea funcțiilor și salariilor pe care le realizau, aspecte ce i-au fost aduse la cunoștință inculpatei R.M. Din mijloacele de probă administrate, Tribunalul a reținut că au obținut credite bancare, pe baza înscrisurilor falsificate întocmite de către inculpatul B.C.A., cu ajutorul inculpaților G.Z. și C.C., pe baza unei înțelegeri anterioare dintre aceștia, inculpații C.G., C.L.S., V.V.I., M.I.I., D.M.F. și M.V. 1. Inculpatul C.G. a declarat că a fost contactat de către inculpatul G.Z., administrator la SC G. SRL Constanța, care i-a spus că îl poate ajuta să obțină un credit, că îi întocmește contract de muncă, urmând ca inculpatul și soția sa C.L.S. să obțină două credite din care unul să fie folosit de către inculpatul G.Z. Inculpatul C.G. a pus la dispoziția inculpatului B.C.A. actul de identitate iar acesta a întocmit contractul de muncă nr. XX din 2 ianuarie 2007 și adeverința nr. YY din 27 noiembrie 2007 prin care atesta în mod nereal că inculpatul C.G. este șofer la societatea respectivă și realizează venituri în valoare de 3.500 RON lunar. Inculpatul C.G. a declarat că nu a lucrat niciodată la SC G. SRL Constanța însă a semnat contractul individual de muncă falsificat de către inculpatul B.C.A. și a folosit acest înscris în momentul în care a solicitat ca banca să-i aprobe un credit pentru nevoi personale. Inculpatul a obținut un credit de 70.000 RON în baza contractului nr. ZZZ din 5 decembrie 2007, încheiat în baza documentelor false privind calitatea de salariat cu contract de muncă la SC G. SRL Constanța și nivelul veniturilor salariale pretinse ca fiind realizate - 3.500 RON salariu brut. Inculpatul a declarat că a cunoscut faptul că i s-a eliberat o adeverință în care se menționa că avea un salariu de 3.500 RON. Potrivit adresei Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanța inculpatul a figurat ca salariat la SC G. SRL cu contractul de muncă nr. X din 11 ianuarie 2007, cu un salariu de 700 RON. În declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul C.G. a relatat că a fost însoțit de către inculpații C.C. și G.Z. care au intrat în incinta băncii în momentul în care a ridicat banii, în timp ce inculpatul B.C.A., martorul G.N. și soția sa, inculpata C.L.S., îi așteptau într-un restaurant din orașul Buzău. în acest context, inculpatul G.Z. i-a pretins să-i dea martorului G.N. suma de 14.000 RON pentru a fi dată persoanelor care au aprobat creditul. Inculpatul a ridicat suma de 66.000 RON susținând că a lăsat în cont bani pentru a fi plătite primele 3 rate, la solicitarea inculpaților care l-au însoțit, restul banilor rămași, după ce a dat suma de 14.000 RON, i-au fost predați inculpatului G.Z. Ulterior, potrivit susținerilor inculpatului, a mai plătit două rate din banii dați de către inculpatul G.Z. Inculpatul C.G. a declarat că soția sa a obținut un credit în condiții asemănătoare câteva zile mai târziu, fiind așteptați de aceleași persoane în același loc, astfel încât împrumutul a fost obținut cu celeritate. În declarația dată în fața instanței, inculpatul C.G. a susținut că inculpatul G.Z. i-a pretins ca 10% din credit să fie dat funcționarilor băncii. Inculpatul C.G. a susținut, de asemenea și ceea ce a declarat la urmărirea penală că a fost prezentă și o altă persoană atunci când a luat creditul. Inculpatul a declarat și în fața instanței de judecată că i-a dat martorului G.N. suma de 14.000 RON. A mai susținut inculpatul că ceilalți primeau bani pentru ca obținerea creditului să se rezolve mai repede. Declarația inculpatului se coroborează cu susținerile celor două martore, angajate ale băncii, potrivit cărora solicitanții creditelor se prezentau la bancă doar atunci când erau anunțați despre aprobarea cererii. Din declarația aceluiași inculpat a rezultat că inculpatul C.C. a fost de față atunci când au fost înmânate sumele de bani martorului G.N. și când s-a discutat despre sumele de bani ce trebuie date persoanelor din bancă. În acest context, se va reține că inculpatul C.C. era prezent de fiecare dată când se depuneau dosarele de creditare ori se ridicau banii, că el era cel care susținea ca inculpații să lase în cont sumele necesare pentru plata în avans a trei rate din credit și a asistat la discuțiile potrivit cărora inculpații G.Z. și B.C.A. pretindeau ca o parte din banii ridicați să fie dați martorului G.N., unchiul inculpatului C.C. Inculpatul C.G. a pretins în declarația dată la urmărirea penală că a fost amenințat de către inculpatul G.Z., după începerea urmăririi penale, în sensul de a nu relata cele întâmplate. 2. Inculpata C.L.S. a declarat la cercetarea judecătorească despre faptul că a hotărât împreună cu soțul său și inculpatul G.Z. (cu care sunt rude) să obțină un credit de la B. În acest scop, după ce a pus la dispoziția inculpatului B.C.A. actele de identitate, s-au deplasat în orașul Buzău unde s-au întâlnit la un restaurant cu inculpații G.Z., B.C.A., cu martorul G.N. și inculpatul C.C. care era intermediarul în relația cu banca. Inculpata a declarat că acest aspect i-a fost sugerat de faptul că inculpatul C.C. o cunoștea pe inculpata R.M. și păreau apropiați. A mai susținut inculpata că a fost întrebată de către inculpatul C.C. dacă știe să scrie pentru a completa mențiunile de pe contractul de creditare. Inculpata a mai precizat că banii dați martorului G.N., respectiv 10% din creditul obținut erau banii pentru intermediar, suma plătită fiind aceea de 4.600 RON. Totodată, a relatat că au fost anunțați de către inculpatul G.Z. în legătură cu aprobarea creditului iar nu de către funcționarii de la bancă. Inculpata a susținut în declarația dată la urmărirea penală că a fost întrebată de către directoarea agenției dacă știe să scrie, solicitându-i-se să completeze o declarație prin care susținea că locuiește cu bunica sa, așa cum era menționat în factura de utilități care i-a fost procurată de către inculpatul G.Z. Potrivit susținerilor acestei inculpate, inculpata R.M. nu era interesată unde locuiește inculpata efectiv. Inculpata a semnat contractul individual de muncă potrivit căruia la data de 2 ianuarie 2007 era angajată în calitatea de agent vânzări cu un salariu de 2500 RON lunar pe o perioadă nedeterminată. Obținerea creditului s-a întemeiat pe documente false privind calitatea de salariat cu contract de muncă la SC G. SRL Constanța, astfel încât inculpata a indus în eroare B cu prilejul acordării creditului nr Y din 6 decembrie 2007, cauzând un prejudiciu de 46.000 RON, neacoperit. Potrivit adresei Inspectoratului Teritorial de muncă Constanța, inculpata a figurat ca salariat la SC G. SRL cu contractul de muncă nr. AA din 11 ianuarie 2007, cu un salariu de 650 RON. 3. Inculpatul V.V.I., vecin cu inculpații G.Z. și B.C.A., a fost de acord cu propunerea inculpaților de a contracta un credit pentru cei doi pe baza actelor întocmite de către aceștia, respectiv contract de muncă și adeverință de salariat. Inculpatul a susținut că a primit de la inculpatul G.Z., în ziua în care a ridicat banii de la bancă, suma de 2.000 RON pentru cheltuieli personale, inculpatul G.Z. precizându-i că va achita ratele scadente creditului. A mai susținut inculpatul că în aceeași zi a ridicat un credit și inculpata D.M.F. iar inculpații C.C. și G.Z. erau prezenți la bancă. Inculpatul C.C. i-a solicitat inculpatului V.V.I. să lase în contul din bancă suma de 4.000 RON iar restul banilor ridicați au fost dați, imediat după ieșirea din bancă, potrivit susținerilor inculpatului, celor care l-au însoțit, G.Z. și C.C. Inculpatul a înmânat inculpaților G.Z. și B.C.A. cartea de identitate și a fost de acord să i se încheie un contract de muncă, deși nu lucra la firma administrată de către aceștia. Inculpatul B.C.A. a întocmit contractul individual de muncă nr. VV din 15 ianuarie 2007, adeverința de salariu nr. WW din 7 decembrie 2007 privind pe inculpat și "declarația" pe proprie răspundere, potrivit cărora atesta în mod nereal că inculpatul V.V.I. avea calitatea de agent vânzări la SC G. Constanța și realiza venituri lunare de 3.500 RON. Potrivit adresei Inspectoratului Teritorial de muncă Constanța, inculpatul a figurat ca salariat la SC G. SRL în cursul anului 2007, cu un salariu de 650 RON lunar. Inculpatul a aflat la bancă despre faptul că trebuie să lase în cont o anumită sumă de bani, aspect comunicat de către inculpații G.Z. și C.C. Sub acest aspect, tribunalul va reține că cei doi inculpați, G.Z. și C.C. se înțeleseră cu privire la solicitarea ce era făcută inculpaților care încheiau contractele de creditare să lase în cont, în avans, la momentul ridicării banilor sumele necesare achitării a trei rate din împrumut. Precizări în acest sens a făcut și inculpatul B.C.A., în declarația dată în fața instanței de judecată, susținând că a avut ideea de a lăsa trei rate în avans pentru a nu înregistra restanțe la plata creditului întrucât în perioada de iarnă, cum era cea în care s-au luat împrumuturile, "banii se făceau mai greu". Inculpatul a semnat contractul de muncă falsificat și a indus în eroare a B cu prilejul acordării creditului nr. AAA din 14 decembrie 2007, cauzând un prejudiciu de 60.000 RON, neacoperit. 4. Inculpata D.M.F. a lucrat la SC G. Constanța în calitate de vânzător în vara anului 2007. Creditul pentru nevoi personale l-a obținut în aceleași condiții ca și ceilalți inculpați, cu ajutorul inculpaților G.Z. (unchiul său) și B.C.A. Din declarația inculpatului V.V.I. a rezultat că inculpata D.F. a ridicat creditul de la bancă în aceeași zi în care erau prezenți și inculpații G.Z. și C.C. De asemenea, în declarația dată la cercetarea judecătorească, inculpata a susținut că a fost însoțită la bancă pentru a depune dosarul de creditare de către inculpatul C.C. Inculpata a folosit banii în interes personal pentru construirea unei locuințe. Actele necesare întocmirii dosarului de creditare au fost întocmite de către inculpatul B.C.A. care a menționat nereal că inculpata realiza venituri de 3.500 RON lunar în calitate de agent vânzări. Astfel, actele necesare întocmirii dosarului de creditare au fost falsificate de către inculpatul B.C.A., respectiv contract individual de muncă nr. QQ din 11 iunie 2007, adeverința de salariu nr. PP din 7 decembrie 2007 privind pe inculpată și "declarația" pe proprie răspundere cu privire la veniturile realizate de către inculpată. Potrivit adresei Inspectoratului Teritorial de muncă Constanța, inculpata a figurat ca salariată la SC G. SRL în cursul anului 2007, cu un salariu de 700 RON lunar. Cu privire la declarațiile pe proprie răspundere care au fost întocmite pentru fiecare dosar de creditare de către inculpatul B.C.A., acesta a susținut că a fost sunat, după ce a fost depus în bancă primul dosar de creditare, de către inculpata R.M. care i-a precizat că salariul este prea mare, motiv pentru care i s-a cerut să dea o declarație pe proprie răspundere prin care să confirme că salariul menționat în adeverință pentru fiecare persoană care solicita creditul corespunde realității. A mai susținut inculpatul că nu i-a adus la cunoștință directoarei agenției situația nereală pe care o conțineau adeverințele respective întrucât în acest caz nu ar mai fi obținut creditul. Obținerea creditului s-a întemeiat pe documente false privind calitatea de salariat cu contract de muncă la SC G. SRL Constanța, astfel încât inculpata a indus în eroare B cu prilejul acordării creditului nr. 2007209874, cauzând un prejudiciu de 60.000 RON, neacoperit.

În declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din 6 octombrie 2011 inculpatul M.I.I. a susținut că a lucrat la casa inculpatului B.C.A. care i-a solicitat să-l ajute să ia niște bani pentru firmă iar, în schimb, îl va ajuta să-și construiască o casă. Inculpatul B.C.A. i-a propus să-l angajeze la societatea pe care o administra, urmând ca inculpatul M.I.I. să contracteze un împrumut bancar, pe baza înscrisurilor întocmite de către administrator. în acest sens, inculpatul M.I.I. i-a înmânat actul de identitate necesar pentru întocmirea dosarului de creditare și a formalităților de angajare. Inculpatul B.C.A. a întocmit înscrisurile falsificate, respectiv contract individual de muncă nr. DD din 1 iunie 2007, adeverințele de salariu nr. EE din 10 ianuarie 2008 și nr. FF din 11 ianuarie 2008 privind pe inculpat, precum și "declarațiile" pe proprie răspundere. Potrivit acestor înscrisuri nereale, inculpatul M.I.I. a figurat în calitate de agent de vânzări, cu un salariu lunar de 3.500 RON, înscrisurile fiind depuse în dosarul de credit în baza căruia, prin inducere în eroare, inculpatul a beneficiat de un împrumut de 60.000 RON, potrivit contractului de credit nr. SSS din 16 ianuarie 2008, care a rămas neacoperit în parte. Inculpatul a declarat că a semnat un contract de muncă, în fața inculpatei R.M. și a mai beneficiat de un card de credit în valoare de 2000 de RON. Potrivit susținerilor inculpatului, atât suma obținută în baza contractului de creditare, cât și cea existentă pe cardul de credit au fost folosite de către inculpatul B.C.A., care l-a trimis, după ridicarea creditului, la bar pentru a da bani unei persoane în vârstă. De asemenea, inculpatul a declarat că, după începerea urmăririi penale, i s-a sugerat de către inculpatul G.Z. ca în situația în care va fi întrebat de către organele de poliție despre G.N. (N.) să susțină că nu-l cunoaște. Inculpatul M.I.I. a comis infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în conformitate cu art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., motivat de faptul că a pus la dispoziția inculpaților B.C.A. și G.Z. actul de identitate în baza căruia s-a întocmit contactul de muncă fals și a semnat acest contract pe care l-a folosit pentru obținerea creditului în valoare de 60.000 RON și a cardului de credit de 2.000 RON, comițând, în baza aceleași rezoluții infracționale, două acte materiale care întrunesc conținutul aceleași infracțiuni, astfel cum rezultă din înscrisurile falsificate.

Inculpatul M.V. a susținut că i-a solicitat inculpatului G.Z. o adeverință de salariat în vederea obținerii unui credit de nevoi personale. Inculpatul B.C.A. a întocmit contractul individual de muncă nr. LL din 8 iunie 2007, adeverința de salariu nr. MM din 4 decembrie 2007 privind pe inculpat, potrivit căreia acesta era angajat la SC G. în calitate de șofer, cu un salariu de 3.500 RON lunar și "declarația" pe proprie răspundere prin care confirma veridicitatea acestor înscrisuri. Conform adresei emisă de către ITM Constanța, inculpatul nu figura cu contract de muncă la această societate. Inculpatul M.V. a declarat la instanța de fond despre faptul că avea cunoștință că în adeverința de salariu eliberată era o altă sumă decât cea reală. Inculpatul a susținut că a fost singur la bancă, însă creditul i-a fost aprobat în aceleași condiții ca și celorlalți inculpați, inculpatul lăsând în avans trei rate din credit, aspect ce relevă faptul că a existat o înțelegere cu inculpații B.C.A., G.Z. și C.C., care l-au ajutat să obțină suma de bani prin inducerea în eroare a băncii cu privire la calitatea de persoană angajată, cu un venit lunar de 3.500 RON. Inculpatul a beneficiat de un credit în valoare de 60.000 RON, în baza contractului nr. RRR din 11 decembrie 2007, credit ce a rămas în mare parte neacoperit. Inculpații B.C.A. și G.Z. au recunoscut că au inițiat un grup în vederea obținerii de credite bancare de către alte persoane cărora inculpatul B.C.A. le-a întocmit înscrisurile necesare pentru dosarul de creditare. Aceste înscrisuri erau false, conținând aspecte nereale cu privire la calitatea de angajați ai SC G. SRL Constanța, cuantumul veniturilor obținute ori declarația pe proprie răspundere a inculpatului cu privire la veridicitatea acestor mențiuni. Inculpatul B.C.A. a susținut că nu au discutat în prezența inculpatului C.C. că ar fi ceva în neregulă cu dosarele, menționând că a beneficiat, împreună cu inculpatul G.Z., de creditele obținute de către ceilalți inculpați, mai puțin cele de la inculpații D.F. și M.V. Inculpatul C.C. nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, susținând că a cunoscut-o pe inculpata R.M. cu ocazia contractării unui credit pentru nevoi personale la B, astfel încât a intenționat să încheie cu banca un contract de colaborare în vederea identificării clienților care doreau să obțină credite bancare. A rezultat din mijloacele de probă administrate că inculpatul C.C. i-a fost recomandat inculpatei R.M. de către martorul G.N. Inculpatul C.C. a susținut în declarația dată în fața instanței de judecată că i-au fost aduși clienți de către unchiul său, G.N., că nu avea înțelegeri cu inculpații G.Z. și B.C.A., însă atunci când se întâlnea cu unchiul său erau prezenți și aceștia. Inculpatul a mai declarat că nu a știut despre faptul că se opreau anumite sume de bani din creditul contractat, respectiv cele trei rate în avans. Urmează a fi înlăturate aceste susțineri ale inculpatului motivat de următoarele argumente: - inculpații care au contractat credite au declarat că au fost însoțiți la ridicarea sumelor de bani de către inculpatul C.C. care era persoană cunoscută în Agenția Siriu a B și care prezenta anterior dosarul de creditare directorului interimar, aspecte ce relevă împrejurarea că inculpatul avea cunoștință de conținutul dosarelor și de actele ce erau necesare pentru obținerea creditelor; - inculpații C.G. și C.S. au declarat că inculpatul C.C. i-a însoțit la ridicarea sumelor de bani, că același inculpat a asistat și la discuția din restaurant când inculpatul G.Z. le-a pretins să plătească 10% din credit persoanelor care le-au facilitat obținerea acestui împrumut; - deși a susținut că nu știa despre faptul că inculpații solicitau să lase în avans câte trei rate din împrumutul contractat, acest aspect este infirmat de declarațiile inculpaților V.V.I., C.G., C.L. și R.M.; - despre plata unor rate din creditul contractat în avans, martorul V.P.M., director județean la B Buzău - Vrancea, a declarat la cercetarea judecătorească că această situație putea fi în legătură cu verificarea pe care o făceau angajații din centrala B în primele trei luni ale creditului, pentru a constata dacă acestea se rambursează în termen, aspect ce i-a alimentat, potrivit declarației martorului suspiciunea în legătură cu creditele de care au beneficiat inculpații; - inculpatul C.C. cunoștea și împrejurarea că unii dintre inculpați aveau dificultăți în a completa contractul de creditare, respectiv faptul că nu știau să scrie, aspect ce rezultă și din declarația inculpatei C.L.; având în vedere împrejurările în care se depuneau dosarele de creditare, faptul că inculpatul era în posesia acestor dosare, pe care le prezenta directorului agenției, prezența inculpaților G.Z. și B.C.A., discuțiile despre sumele de bani plătite cu titlul de comision, se va reține că inculpatul C.C. a cunoscut atât scopul urmărit de către inculpații G.Z. și B.C.A. cât și faptul că persoanele care solicitau credite nu îndeplineau condițiile pe care le prezentau în actele aflate în dosarele întocmite; - prezența inculpatului C.C. la momentul depunerii dosarelor de creditare dar și al ridicării sumelor de bani a fost menționată și în declarațiile martorelor M.N. și G.G., care au susținut că toate persoanele ale căror dosare erau aduse de către inculpatul C.C. le-au creat suspiciuni cu privire la realitatea mențiunilor din documentele prezentate; - din declarațiile inculpatei R.M. date la urmărirea penală și în fața instanței de judecată, rezultă că inculpatul C.C. cunoștea faptul că persoanele care ridicau credite lăsau, la momentul încasării sumelor de bani câte 3 rate în avans; în acest sens, fiind întrebat de către inculpata R.M. cu privire la motivul pentru care se procedează în acest fel, inculpatul C.C. a precizat: "să fie acolo"; sub acest aspect urmează a se reține existența unei înțelegerii între inculpații G.Z., B.C.A. și inculpatul C.C., inculpatul B.C.A. susținând că a procedat în acest mod pentru a nu se înregistra cu restanțe în perioada de iarnă când nu puteau să obțină banii pentru plata ratelor scadente; inculpata R.M. a mai susținut că a sesizat o discuție între o consilieră de credite și inculpatul C.C. care cerea să-i fie oprite, din creditul acordat persoanei pe care o însoțea, 3 rate în avans. Față de mijloacele de probă administrate, coroborat cu susținerile inculpaților, Tribunalul a reținut că inculpații G.Z. și B.C.A. au comis infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 la care au aderat inculpații C.C., C.G., C.L.S., V.V.I., M.I.I., D.M.F. și M.V. Inculpații care au contractat credite bancare au declarat că au cunoscut împrejurările în care au fost întocmite înscrisurile necesare în dosarele prezentate B, precum și faptul că adeverințele de salariu și contractele de muncă nu erau conforme cu realitatea. Inculpații C.G., V.V.I. și M.I.I. au fost de acord să pună la dispoziția inculpaților G.Z. și B.C.A. banii obținuți ca urmare a contractelor de credit încheiate. Inculpații G.Z., B.C.A. și C.C. au fost trimiși în judecată în calitate de coautori ai infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar inculpații G.Z. și C.C. și pentru coautorat la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Așa cum s-a reținut anterior, acte de executare ce țin de tipicitatea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., au fost realizate de către inculpatul B.C.A. care a completat documentele cu mențiuni nereale, respectiv contractele individuale de muncă, adeverințele de salariu, declarațiile pe proprie răspundere, precum și de către inculpații C.G., C.L.S., V.V.I., M.I.I., D.M.F. și M.V. care au semnat contractele individuale de muncă false iar ulterior le-au folosit pentru obținerea creditelor. Față de aceste aspecte, s-a reținut că inculpații G.Z. și C.C. au comis acte de complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlesnirea și ajutorul acordat inculpaților la întocmirea dosarelor de credite și prezentarea acestora la B, Agenția Siriu Buzău, astfel încât se va dispune schimbarea încadrării juridice în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. În ceea ce-i privește pe inculpații C.G., C.L.S., V.V.I., D.M.F. și M.V. s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de fals sub înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. în complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 290 C. pen. motivat de faptul că inculpații au semnat contractele individuale de muncă întocmite cu mențiuni nereale de către inculpatul B.C.A., cunoscând aceste aspecte și ulterior au folosit aceste înscrisuri la obținerea creditelor bancare, efectuând acte de executare ce intră în conținutul infracțiunii, în calitate de autori. Împrejurarea că acești inculpați au efectuat și acte de complicitate prin punerea la dispoziția inculpatului B.C.A. a actelor de identitate în baza cărora au fost întocmite înscrisurile false nu a putut duce la schimbarea încadrării juridice, întrucât actele de complicitate au fost absorbite în forma consumată a infracțiunilor comise în calitate de autori. De asemenea, s-a dispus, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată inculpații G.Z., B.C.A. și C.C. din înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpații au ajutat și înlesnit, cu intenție, inducerea în eroare a B la acordarea creditelor inculpaților C.G., C.L.S., V.V.I., M.I.I., D.M.F. și M.V., prin punerea la dispoziție a înscrisurilor falsificate, însoțirea la sediul băncii și facilitarea prezentării dosarelor ce erau analizate cu prioritate. Intenția inculpaților de a prejudicia banca a rezultat și din faptul că nu aveau servicii, nu puteau să-și permită achitarea sumelor lunare cu titlul de rată a creditului, motiv pentru care lăsau cele trei rate în avans. În declarațiile pe care le-au dat, inculpații G.Z., B.C.A., C.C., C.G., C.L.S., V.V.I., M.I.I., D.M.F. și M.V. nu au menționat aspecte în legătură cu existenței unei înțelegeri cu inculpata R.M. în sensul de a i se prezenta înscrisuri falsificate pentru aprobarea dosarelor de creditare. Din actul de sesizare a instanței, declarațiile inculpaților și celelalte mijloace de probă administrate nu a rezultat că inculpata a înțeles să se asocieze cu inculpații în vederea obținerii de credite cu fraudarea băncii. Niciunul dintre inculpați nu a declarat că inculpata a știut de planul pe care inculpații B.C.A.și G.Z. îl puseseră la cale. Nu au existat alte mijloace de probă în dosar și nici actul de sesizare a instanței nu a motivat cum s-a realizat asocierea dintre inculpata R.M. și ceilalți inculpați. Inculpata R.M. a declarat la urmărirea penală că a fost numită director interimar la Agenția Siriu a B din Buzău pentru a ridica nivelul unității bancare întrucât figura cu realizări foarte mici, între acestea numărându-se și dosarele de creditare. În acest context, fiind interesată să aducă câți mai mulți clienți pentru unitatea la care lucra, inculpata, potrivit aceleași declarații a luat legătura cu martorul G.N. și inculpatul C.C. pe care a susținut că îi cunoștea din perioada în care a lucrat în cadrul Sucursalei Județene a B Buzău, dar și cu alte persoane pe care le-a informat despre creditele și celelalte produse pe care le pot obține de la bancă. În condițiile în care nu s-a putut stabili pe baza unor mijloace de probă dincolo de orice îndoială că inculpata R.M. s-a asociat cu ceilalți inculpați ori a înțeles să adere la asocierea acestora în vederea comiterii infracțiunii de înșelăciune și nici faptul că inculpata a cunoscut caracterul fals al documentelor prezentate în vederea obținerii contractelor de creditare, s-a reținut că inculpata nu a comis infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care s-a dispus achitarea inculpatei în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele nu au fost săvârșite de către aceasta. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către DIICOT - Biroul Teritorial Buzău cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată inculpata R.M. din înșelăciune, prev. de art. art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2). pen. în complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată inculpata R.M. din înșelăciune, prev. art. 215 alin. (1), 3, 5 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev. de art. 246 C. pen., rap. la art. 248 1 C. pen. și art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen., rap. la art. 248 1 C. pen. și art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este determinată de următoarele considerente: În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpata R.M. a susținut că în momentul numirii ca director interimar la Agenția Siriu a B i s-a prezentat un act adițional la contractul de muncă prin care i se impunea realizarea anumitor performanțe, în special legat de creditele acordate care trebuiau să fie foarte mari pentru a atinge planul pentru anul 2007, mai ales că numirea sa în funcție s-a făcut la 1 decembrie 2007 iar indicatorii de performanță erau îndepliniți numai în procent de 30%. Potrivit declarațiilor inculpatei, dar și a consilierelor de credite care au lucrat în aceeași perioadă în unitatea bancară condusă de către inculpată, a rezultat faptul că aceasta dorea să aducă câți mai mulți clienți pentru agenția pe care o conducea. Inculpata a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată, prin îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, respectiv altfel decât prevedeau regulamentul și normele B: - deși proce