ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 434/A din 14 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 61 din 26 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul A., de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, din infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul B., de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, din complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1), raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 C. pen.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A., și alții, din infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracțiunea continuată de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., din complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1), raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 C. pen., în complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 nemodificată prin Legea nr. 187/2012 și art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată prin reținere, arest preventiv și arest la domiciliu, începând cu data de 9 iulie 2015, la data de 12 februarie 2016 inclusiv, data rămânerii definitive a încheierii din data de 10 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată împotriva inculpatului.

În baza art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 92.500 euro sau echivalentul în RON la data plății.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor proprietatea inculpatului prin ordonanța din data de 15 iulie 2015, dată în Dosarul nr. x/2015 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și aplicată prin procesul-verbal din 16 iulie 2015, până la concurența sumei confiscate și a cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 861 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-a fixat, în baza art. 862 alin. (1) C. pen. din 1969, un termen de încercare de 4 (patru) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Supravegherea inculpatului, pe durata termenului de încercare, va fi exercitată de Serviciul de Probațiune Bacău.

S-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună, potrivit art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la serviciul de probațiune desemnat cu supravegherea;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului B. asupra prevederilor art. 864 alin. (1), raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969, în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa care i se va aplica pentru noua infracțiune.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 alin. (2) C. pen. din 1969, în sensul că dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege și impuse de instanță, instanța revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a acesteia în regim de detenție.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea, pe durata termenului de încercare, a executării și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., cu art. 241 alin. (11) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată împotriva inculpatului.

În baza art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a confiscat de la inculpatul B. suma de 150.000 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. cu aplicarea art. 249 și următoarele C. proc. pen. și art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii, constând în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului B., în vedere executării confiscării speciale și a cheltuielilor judiciare.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen., cu art. 256 C. proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisului, intitulat "Antecontract de vânzare-cumpărare", înscris aflat, în copie xerox, la dosarul de urmărire penală.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere, în esență, următoarele considerente:

Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, prin Rechizitoriul nr. x/2015, din data de 13 august 2015, și înregistrat la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/2015, a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, printre alții, a inculpaților:

- A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptele constând în aceea că, în perioada aprilie 2010- ianuarie 2012 a pretins și primit de la C., în mai multe tranșe, suma totală de 220.000 euro, atât pentru sine și pentru D., cât și pentru partidul din care făceau parte, E., Organizația Județeană Bacău, pentru ca, în calitate de deputat să-și folosească influența personală sau prin intermediul lui D. -senator, pe lângă membri ai Guvernului României, în vederea alocării unei sume de bani Primăriei comunei Ardeoani, jud. Bacău, necesare achitării lucrărilor de construcție în valoare de aproximativ 5,6 milioane RON executate în beneficiul unității administrativ teritoriale de SC F. SA Bacău, societate al cărei asociat și administrator este C.

Din suma totală de 220.000 euro, la solicitarea lui A., 150.000 RON au fost remiși acestuia de către C., prin intermediul SC G. SRL Bacău (societate la care C. deține calitățile de asociat și administrator), sub pretextul achiziționării unui teren de la o persoană indicată de A. Astfel, la data de 11 august 2010, între H., în calitate de promitent-vânzător reprezentat de mandatarul I. și SC. G. SRL Bacău, reprezentată prin administrator C., în calitate de promitent - cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 10.000 mp. situată în extravilanul comunei Săucești, prețul vânzării fiind stabilit la suma de 150.000 RON.

Suma de 150.000 RON a fost virată de SC G. SRL Bacău în trei tranșe, în perioada 12 august 2010 - 22 iulie 2011, în conturile indicate de A. și B.

- B., avocat în cadrul Baroului Bacău, pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, faptele constând în aceea că, în perioada 2010 - 2011, l-a ajutat pe A. să primească de la C. suma de 150.000 RON, bani care reprezentau prețul influenței pe care A., în calitate de deputat, direct sau prin intermediul lui D., a lăsat să se creadă că o are asupra membrilor Guvernului României, în vederea alocării unei sume de bani Primăriei comunei Ardeoani jud. Bacău necesare achitării lucrărilor de construcție în valoare de aproximativ 5,6 milioane RON executate în beneficiul unității administrativ-teritoriale de SC F. SA Bacău, societate al cărei asociat și administrator este C.

Astfel, la data de 11 august 2010, între H., în calitate de promitent-vânzător reprezentat de mandatarul I. și SC G. SRL Bacău, reprezentată prin administrator C., în calitate de promitent-cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 10.000 mp. situată în extravilanul comunei Săucești, prețul vânzării fiind stabilit la suma de 150.000 RON. Suma de 150.000 RON a fost virată de SC G. SRL Bacău în trei tranșe, în perioada 12 august 2010 - 22 iulie 2011, în conturile indicate de A. și B.

Ajutorul direct și efectiv dat de B. a constat în identificarea terenului care a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, îndeplinirea formalităților în vederea încheierii acestuia, asigurarea legăturii între I. și C., indicarea conturilor în care acesta din urmă urma să efectueze plățile.

Încadrarea juridică a faptelor reținută de instanță

Prima instanță a reținut că este întrunită latura obiectivă a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Astfel, elementul material al infracțiunii de trafic de influență constă în primirea sau pretinderea de bani sau de alte foloase ori în acceptarea de promisiuni de daruri. A primi bani sau alte foloase înseamnă preluarea de inculpat a unei sume de bani, a unui bun, etc., iar a pretinde bani sau alte foloase înseamnă formularea de inculpat în mod expres sau tacit a cererii ca să i se dea o sumă de bani, sau un bun, etc. A accepta promisiuni sau daruri înseamnă a-ți manifesta acordul cu privire la promisiunile făcute sau la darurile oferite.

Fapta, în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, poate fi săvârșită direct, adică nemijlocit, de inculpat, sau indirect, printr-o persoană intermediară. De asemenea, poate fi săvârșită de inculpat pentru sine sau pentru altul. În primul caz, primirea sau pretinderea folosului ori acceptarea promisiunii sau a darului se face în profitul inculpatului, pe când în celălalt caz, se face în profitul unei alte persoane.

Pentru existența infracțiunii este necesar ca inculpatul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului. A avea influență asupra funcționarului înseamnă a avea trecere, a se bucura în mod real de încrederea funcționarului. Inculpatul lasă să se creadă că are influență asupra funcționarului atunci când, fără a avea trecere pe lângă funcționar, creează persoanei falsa credință că s-ar bucura de această trecere. Nu interesează dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcționarului asupra căruia are sau lasă să se creadă că are influență, sau dacă i-a atribuit un nume funcționarului, ceea ce interesează este ca influența reală sau presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacției.

Prevalându-se de o influență reală sau presupusă asupra funcționarului, inculpatul trebuie să promită că va interveni la funcționar pentru ca acesta să facă sau să nu facă un act care intră în atribuțiile sale de serviciu. Nu interesează dacă intervenția promisă a avut loc și nici dacă prin intervenție s-a urmărit efectuarea de funcționar a unui act legal sau a unui act ilegal.

Inculpatul A., în perioada aprilie 2010 - ianuarie 2012 a pretins și primit de la C., în mai multe tranșe, suma totală de 220.000 euro, atât pentru sine și pentru D., cât și pentru partidul din care făceau parte, E., organizația județeană Bacău - pentru ca, în calitate de deputat, să-și folosească influența personală sau prin intermediul lui D. -senator, pe lângă membri ai Guvernului României, în vederea alocării unei sume de bani Primăriei comunei Ardeoani, jud. Bacău, necesare achitării lucrărilor de construcție în valoare de aproximativ 5,6 milioane RON executate în beneficiul unității administrativ teritoriale de SC F. SA Bacău, societate al cărei asociat și administrator este C.

Din suma totală de 220.000 euro, la solicitarea lui A., 150.000 RON au fost remiși acestuia de către C., prin intermediul SC G. SRL Bacău (societate la care C. deține calitățile de asociat și administrator), sub pretextul achiziționării unui teren de la o persoană indicată de A. Astfel, la data de 11 august 2010, între H., în calitate de promitent-vânzător, reprezentat de mandatarul I., și SC. G. SRL Bacău, reprezentată prin administrator C., în calitate de promitent-cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 10.000 mp., situată în extravilanul comunei Săucești, prețul vânzării fiind stabilit la suma de 150.000 RON.

Suma de 150.000 RON a fost virată de SC G. SRL Bacău în trei tranșe, în perioada 12 august 2010 - 22 iulie 2011, în conturile indicate de A. și B.

Inculpatul B., în perioada 2010 - 2011, l-a ajutat pe A. să primească de la C. suma de 150.000 RON, bani care reprezentau prețul influenței pe care A., în calitate de deputat, direct sau prin intermediul lui D., a lăsat să se creadă că o are asupra membrilor Guvernului României, în vederea alocării unei sume de bani Primăriei comunei Ardeoani, jud. Bacău, necesare achitării lucrărilor de construcție în valoare de aproximativ 5,6 milioane RON executate în beneficiul unității administrativ-teritoriale de SC F. SA Bacău, societate al cărei asociat și administrator este C.

Astfel, la data de 11 august 2010, între H., în calitate de promitent-vânzător reprezentat de mandatarul I. și SC G. SRL Bacău, reprezentată prin administrator C., în calitate de promitent-cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 10.000 mp. situată în extravilanul comunei Săucești, prețul vânzării fiind stabilit la suma de 150.000 RON. Suma de 150.000 RON a fost virată de SC G. SRL Bacău în trei tranșe, în perioada 12 august 2010 - 22 iulie 2011, în conturile indicate de A. și B.

Ajutorul direct și efectiv dat de B. a constat în identificarea terenului care a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, îndeplinirea formalităților în vederea încheierii acestuia, asigurarea legăturii între I. și C., indicarea conturilor în care acesta din urmă urma să efectueze plățile.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpații au săvârșit infracțiunile deduse judecății cu intenție directă. Inculpații A. și D. și-au dat seama și au vrut să trafice influența lor reală sau presupusă asupra unor funcționari, prevăzând și dorind urmarea faptelor lor, adică starea de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu. Din lucrările dosarului rezultă că latura subiectivă a infracțiunilor comise de inculpați include și scopul determinării funcționarilor publici să facă acte ce intrau în atribuțiilor lor de serviciu. Așa cum este cunoscut, nu este necesar ca acest scop să se fi realizat efectiv, fiind suficient ca inculpatul să-l fi urmărit sau acceptat în momentul primirii sau pretinderii folosului ori în momentul acceptării promisiunii sau a darului.

Inculpatul A. a susținut că legea mai favorabilă ar fi legea nouă, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 291 alin. (1) C. pen., se cere ca inculpatul să fi promis că-l va determina pe funcționarul public să îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act care intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndepliniri și, deoarece inculpatul nu a făcut o asemenea promisiune, a solicitat achitarea.

Textul noului C. pen. reia într-un limbaj mai clar și explicit prevederile cuprinse în art. 257 din C. pen. din 1969 și circumstanțiază sfera subiectelor asupra cărora se exercită traficul de influență la funcționarul public, în sfera căruia intră, astfel cum s-a arătat anterior, funcționarul din actuala reglementare, iar ca modalități alternative de comitere a faptei prevede, alături de îndeplinirea ori neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public, și urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui astfel de act, respectiv îndeplinirea unui act contrar, ceea ce asigură corelarea cu infracțiunea de luare de mită în ceea ce privește comportamentul funcționarului public, cu adaptarea corespunzătoare a limitelor de pedeapsă la sistemul sancționator reglementat de noul C. pen.

Însă, așa cum s-a prezentat mai sus, din probele administrate rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, inclusiv sub aspectul laturii obiective, inculpatul A., în perioada aprilie 2010 - ianuarie 2012, pretinzând și primind de la martorul-denunțător C., în mai multe tranșe, suma totală de 220.000 euro atât pentru sine și pentru D., cât și pentru partidul din care făceau parte, E., organizația județeană Bacău - pentru ca, în calitate de deputat, să-și folosească influența personală sau prin intermediul lui D. - senator, pe lângă membri ai Guvernului României, în vederea alocării unei sume de bani Primăriei comunei Ardeoani, jud. Bacău, necesare achitării lucrărilor de construcție în valoare de aproximativ 5,6 milioane RON executate în beneficiul unității administrativ teritoriale de SC F. SA Bacău, societate al cărei asociat și administrator este C.

Inculpatul A., prin avocatul ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Pentru a se desfășura în bune condiții, activitatea de serviciu trebuie să fie în afara suspiciunii că funcționarii pot fi determinați să acționeze sau să nu acționeze, în cadrul atribuțiilor de serviciu, prin intervenții făcute de diferite persoane, care au sau lasă să se creadă că ar avea influență asupra lor. Crearea unor asemenea suspiciuni discreditează activitatea funcționarului public și îi aduce grave prejudicii. De aceea art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, ca, de altfel, și art. 291 alin. (1) din noul C. pen., încriminează infracțiunea de trafic de influență.

Fapta reprezintă, așa cum rezultă și din denumirea și definiția dată de legiuitor, o vânzare, o speculare a influenței pe care inculpatul o are sau lasă să creadă că o are asupra unui funcționar. Într-adevăr, în cazul traficului de influență, prevalându-se de influența pe care o are sau lasă să creadă că o are asupra funcționarului, inculpatul se angajează, în schimbul unei sume de bani sau a altui folos să intervină la acel funcționar, în interesul persoanei cu care încheie "tranzacția".

În conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000:

"Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani."

Inculpații A. și D. au pretins și primit sume de bani de la C. lăsând să se creadă și pentru ca să-și folosească influența personală pe lângă membri ai Guvernului României, în vederea alocării unei sume de bani Primăriei comunei Ardeoani jud. Bacău, necesare achitării lucrărilor de construcție în valoare de aproximativ 5,6 milioane RON, executate în beneficiul unității administrativ-teritoriale de SC F. SA Bacău, societate al cărei asociat și administrator este C.

Inculpații nu și-au exercitat influența în sensul și scopul prevăzut de art. 13 din Legea nr. 78/2000, ci acțiunile lor se circumscriu conținutului juridic și constitutiv al infracțiunii de trafic de influență.

Astfel, în susținerea afirmațiilor, inculpații au invocat influența, directă sau indirectă asupra membrilor din Guvern și chiar dacă numele funcționarilor din cadrul Guvernului nu au fost invocate în fața martorului denunțător, indicarea calității și a competenței funcționarului asupra căruia pretindeau că au influență sunt suficiente pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de influență.

Așadar, întrucât inculpații D. și A. au identificat de fiecare dată, prin indicarea calității, a locului de muncă și a competenței, persoane pe lângă care au pretins, contrar realității, că au influență, acțiunile lor se circumscriu elementului material al traficului de influență și nu al altei infracțiuni așa cum s-a solicitat schimbarea încadrării juridice.

Cerințele legii cu privire la conținutul constitutiv ale infracțiunii de trafic de influență sunt îndeplinite și prin prisma atribuțiilor de serviciu ale funcționarului pe lângă care s-a promis intervenția. Astfel, membrii Guvernului invocați aveau ca atribuțiuni îndeplinirea actului promis de către inculpați martorului denunțător C., respectiv alocării unei sume de bani Primăriei comunei Ardeoani, jud. Bacău, necesare achitării lucrărilor de construcție în valoare de aproximativ 5,6 milioane RON, executate în beneficiul unității administrativ-teritoriale.

Inculpatul B. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, din complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1), raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 C. pen. și a solicitat să se dispună încetarea procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen., cu art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu art. 269 alin. (3) C. pen.

Potrivit legislației noastre penale, constituie forme ale participației penale numai acele activități care intervin înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii (participația anterioară și participația concomitentă). Ajutorul dat unui infractor după comiterea infracțiunii, fără o înțelegere dinainte stabilită, nu constituie o formă a participației penale, ci o activitatea autonomă, prin care se împiedică înfăptuirea justiției.

Această activitate prezintă aspecte variate, pe care C. pen. le încriminează sub diferite denumiri, ca infracțiuni de sine stătătoare (mărturie mincinoasă, nedenunțarea unor infracțiuni, omisiunea sesizării, înlesnirea evadării,etc.) În art. 264 C. pen. din 1969 și art. 269 C. pen., sub denumirea de "favorizarea infractorului", respectiv, "favorizarea făptuitorului", C. pen. încriminează ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii. Spre deosebire de celelalte încriminări, la care am făcut referire, favorizarea făptuitorului are în vedere ajutorul dat unui făptuitor după comiterea infracțiunii în general și nu aspectele particulare ale acestui ajutor. De aceea, infracțiunea de favorizare a făptuitorului are caracter subsidiar, activitatea de favorizare încadrându-se în dispozițiile art. 264 C. pen. din 1969 și art. 269 C. pen. numai dacă nu prezintă vreunul dintre aspectele particulare pe care C. pen. le incriminează distinct.

Infracțiunea de favorizare a făptuitorului are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, activitatea care este împiedicată prin ajutorul dat unui făptuitor pentru a îngreuna, sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, pe când infracțiunea de trafic de influență are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu suspiciunea că funcționarii pot fi influențați, în exercitarea atribuțiilor lor, de persoane care au o influență reală sau presupusă asupra lor.

În cazul infracțiunii de favorizare a făptuitorului trebuie ca ajutorul să fie dat fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii.

În raport de situația de fapt reținută de instanța, faptele inculpatului B., constau în aceea că, în perioada 2010 - 2011, l-a ajutat pe A. să primească de la C. suma de 150.000 RON, bani care reprezentau prețul influenței pe care A., în calitate de deputat, direct sau prin intermediul lui D., a lăsat să se creadă că o are asupra membrilor Guvernului României, în vederea alocării unei sume de bani Primăriei comunei Ardeoani, jud. Bacău, necesare achitării lucrărilor de construcție în valoare de aproximativ 5,6 milioane RON, executate în beneficiul unității administrativ-teritoriale de SC F. SA Bacău, societate al cărei asociat și administrator este C.; astfel, la data de 11 august 2010, între H., în calitate de promitent-vânzător reprezentat de mandatarul I. și SC G. SRL Bacău, reprezentată prin administrator C., în calitate de promitent-cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 10.000 mp. situată în extravilanul comunei Săucești, prețul vânzării fiind stabilit la suma de 150.000 RON. Suma de 150.000 RON a fost virată de SC G. SRL Bacău în trei tranșe, în perioada 12 august 2010 - 22 iulie 2011, în conturile indicate de A. și B.; ajutorul direct și efectiv dat de B. a constat în identificarea terenului care a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, îndeplinirea formalităților în vederea încheierii acestuia, asigurarea legăturii între I. și C., indicarea conturilor în care acesta din urmă urma să efectueze plățile și primirea sumei de 150.000 RON, faptele inculpatului întrunind elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de influență, iar nu ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului, așa cum a susținut inculpatul.

Așa cum se arăta și mai sus, din probele administrate și analizate de instanță rezultă că inculpatului B. a realizat și acceptat caracterul fictiv al tranzacției încheiate cu martorul-denunțător C., a cunoscut că această tranzacție, inclusiv prețul, au fost stabilite de tatăl său, A., direct cu martorul C. Așadar, inculpatul B. a cunoscut că suma de 150.000 RON virată de C. și pe care a folosit-o în mod personal și exclusiv, nu reprezintă prețul terenului, ci cumpărarea influenței tatălui său.

Pentru a crea aparența de legalitate a "tranzacției", inculpatul A. a apelat la ajutorul fiului său, inculpatul B., avocat în cadrul Baroului Bacău.

Inculpații A. și B. l-au identificat pe promitentul-vânzător, în persoana martorului H., unchiul inculpatul B., și au identificat terenul. Inculpatul B. a declarat că acesta se ocupa în mod curent de încheierea actelor juridice pentru unchiul său și avea mandat special pentru încheierea acestora. Însă, realizând ilegalitatea acțiunii, pentru a nu fi implicat în încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare, a apelat la prietenul său, martorul I., care a acceptat să fie mandatat de unchiul său, martorul H., să încheie antecontractul de vânzare-cumpărare a terenului.

Astfel, inculpatul B. s-a deplasat împreună cu unchiul său H. și martorul I. la biroului unui notar public și martorul H. a dat mandat martorului I., apoi, inculpatul B. a mers la sediul societății administrate de martorul-denunțător și s-a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare de martorul-denunțător, I. rămânând la mașină.

De asemenea, inculpatul B. a fost cel care i-a cerut martorului I., l-a propunerea martorului-denunțător, să deschidă cont la banca J., cont în care să fie virat prețul așa-zisei vânzări de societatea administrată de martorul-denunțător și a fost cel care a și primit de la I. sumele virate în cont, sume pe care le-a folosit în scop personal. Apoi, după plecarea martorului I. în străinătate, a cerut martorului denunțător ca diferența de preț să fie virată într-un alt cont indicat.

După cum se poate observa, deși promitentul-vânzător era prezent și putea să încheie în nume propriu promisiunea de vânzare-cumpărare, inculpatul B. a apelat la acest subterfugiu de a încheia promisiunea de vânzare-cumpărare printr-un mandatar. De asemenea, deși a susținut că el se ocupa în mod curent de actele juridice încheiate de unchiul său H. și ar fi putut ca acesta să-i dea lui mandat pentru a încheia acea promisiune de vânzare cumpărare, s-a apelat la un intermediar, martorul I., care să încaseze și prețul vânzării, dar banii să-i fie remiși lui.

Era foarte simplu ca promisiunea de vânzare-cumpărare să fie încheiată direct de proprietarul terenului, de martorul H. și acesta să încaseze și prețul, sau ca acesta să dea mandat inculpatului B. să încheie tranzacția și tot acesta să încaseze și prețul vânzării, au atât mai mult cu cât se susține că în fapt terenul ar fi fost proprietatea sa.

Faptul că inculpatul B. avea cunoștință de împrejurările în care inculpatul A. și martorul denunțător au convenit, în mod nelegal, la încheierea acelei promisiuni de vânzare-cumpărare și că C. nu a intenționat să cumpere terenul rezultă fără dubii și din interceptarea convorbirii din data de 1 iulie 2015, din biroul martorului denunțător, dintre acesta și inculpatul B.

Inculpatul B. îi explică lui C. că nu s-a perfectat vânzarea din cauza faptului că nu era făcută dezmembrarea, terenul vândut fiind parte dintr-o suprafață mai mare. În acest context C. afirmă că prețul menționat pe antecontract este exagerat, însă B. apreciază că "La Europa 85, la momentul anului 2008 - 2009, era și 15 euro metru pătrat!" și chiar îl ironizează pe C.

În continuarea discuției C. precizează titlul cu care au fost dați de fapt cei 150.000 RON și că vânzarea terenului a fost un pretext pentru virarea banilor solicitați de A., aspecte pe care B. le confirmă.

Apoi, trebuie arătat că latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență comisă de inculpatul A. nu a constat doar în pretinderea de bani, sau acceptarea de promisiuni sau daruri, ci și în primirea de bani.

Ori, inculpatul B., a fost cel care a și primit suma de 150.000 RON de la martorul denunțător C.

Inculpații A. și B. au mai susținut că primirea sumei de 150.000 RON a reprezentat prețul vânzării-cumpărării suprafeței de 10.000 mp situată în extravilanul comunei Săucești, iar acest lucru rezultă și din aceea că s-a formulat acțiune civilă prin care se solicită.

Din analiza probelor administrate se constată că suma de 150.000 RON a constituit suma pretinsă de inculpatul A. de la C., în mai multe tranșe, pentru ca, în calitate de deputat în Parlamentul României și secretar general al organizației județene Bacău a E., pentru a-și folosi influența personală pe lângă membri ai Guvernului României, în vederea alocării unei sume de bani Primăriei comunei Ardeoani, jud. Bacău, necesare achitării lucrărilor de construcție în valoare de aproximativ 5,6 milioane RON executate în beneficiul unității administrativ teritoriale de SC F. SA Bacău, societate al cărei asociat și administrator este C.

Potrivit art. 28 C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o.

Instanța penală, reținând că în cauză sunt probe din care rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, existența faptelor, faptul că acestea constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen., cu art. 256 C. proc. pen., a dispus desființarea înscrisului intitulat "Antecontract de vânzare-cumpărare", înscris aflat, în copie xerox, la dosarul de urmărire penală, astfel că o acțiune civilă va fi lipsită de obiect.

Curtea, constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiune, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii și subiective, și a fost săvârșită de cei trei inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, a dispus condamnarea acestora.

Împotriva Sentinței penale nr. 61 din 26 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au declarat apel inculpații A., B., și alții.

Prin Decizia penală nr. 434/A din 14 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis apelurile declarate de inculpații A., și alții, împotriva sentinței penale nr. 61 din 26 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond: În baza art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

A făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. (1969).

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

A făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a - II- a, b) C. pen. (1969).

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva aceleiași sentințe penale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a avut în vedere, în esență, următoarele considerente:

Prin criticile formulate pe fondul cauzei, inculpații au pus în discuție, pe de o parte, situația de fapt reținută de procuror, prin rechizitoriu și de prima instanță, prin hotărârea atacată, iar pe de altă parte, întrunirea condițiilor de tipicitate prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de influență.

În concret, inculpații au negat săvârșirea acțiunilor ce constituie elementul material al infracțiunii (pretinderea/primirea vreunei sume de bani de la martorul denunțător C.), contestând existența unei înțelegeri între acesta și inculpații D. și A. cu privire la plata unor sume de bani în beneficiul inculpaților și al partidului din care aceștia făceau parte, în schimbul influenței exercitate de ei la nivelul Guvernului României pentru alocarea resurselor necesare achitării lucrărilor de construcție a școlii din comuna Ardeoani, executate de societatea martorului C.

În ce privește încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare referitor la suprafața de 10.000 mp. din extravilanul comunei Săucești, s-a susținut că aceasta a fost o operațiune reală, care a avut la bază dorința martorului denunțător de a achiziționa respectiva suprafață de teren, iar împrejurarea că în final vânzarea nu s-a mai realizat se datorează dezinteresului martorului C., care nu a mai insistat pentru încheierea contractului, deși plătise prețul terenului. În acest context, s-a susținut că nu există nicio probă care să dovedească complicitatea inculpatului B. la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Totodată, inculpații au contestat întrunirea condiției prevăzute de textul incriminator referitoare la scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, respectiv determinarea funcționarilor publici competenți (în speță, membri Guvernului) de a acționa în sensul dorit de cumpărătorul de influență, adică de a îndeplini un act ce intra în atribuțiile lor de serviciu, prin care erau alocate resursele financiare necesare achitării debitelor către societatea martorului denunțător.

În acest context, inculpații au susținut că alocarea sumelor de bani prin hotărâre de Guvern nu era legal posibilă (fapt constatat ulterior și de Curtea de Conturi), că lucrările la școala din Ardeoani se executaseră fără să existe în prealabil o finanțare, iar valoarea acestora era exagerată, că denunțătorul acționase deja în justiție pentru recuperarea debitelor și nu ar mai fi avut astfel interesul pentru a solicita intervenția inculpaților.

În fine, inculpații au arătat că, în speță, nu este întrunită condiția prevăzută de C. pen. în vigoare referitoare la promisiunea autorului infracțiunii de trafic de influență de a-l determina pe funcționarul public competent să aibă conduita dorită de cumpărătorul de influență, în acest caz - de a îndeplini un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu.

În ce privește pretinderea și primirea unor sume de bani de la martorul denunțător C. de către inculpații D. și A., în parte cu complicitatea inculpatului B., Înalta Curte a constatat că declarațiile martorului C. se coroborează cu declarațiile inculpatului A., cu procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în 25 iunie 2015 între martorul C. și inculpatul A., cu declarațiile martorilor K., L., M., N., H., I. și înscrisurile bancare aflate la dosar.

Din declarațiile martorului denunțător C. rezultă, în esență, că, în vara anului 2010, cu două-trei luni mai înainte de începerea anului școlar, în contextul în care lucrările de construcție executate de societatea SC F. S.A la școala din comuna Ardeoani erau avansate, a discutat mai întâi cu martorul K. (primarul comunei), iar ulterior cu inculpații D. și A., în calitățile deținute de aceștia de membri în Parlamentul României din partea județului Bacău, dar și de conducători ai filialei E. Bacău, partid aflat la guvernare, în legătură cu achitarea lucrărilor executate.

În discuțiile purtate cu martorul C., cei doi inculpați au promis acestuia că vor face demersuri pentru a fi alocați banii necesari pentru această investiție, lăsând să se înțeleagă că pentru a rezolva această problemă vor uza de influența pe care o aveau la nivel guvernamental, în condițiile în care în acea perioadă Guvernul era compus și susținut de partidul pe care cei doi îl reprezentau și îl conduceau la nivelul filialei Bacău (inculpatul D., ca președinte interimar, iar inculpatul A., ca secretar general).

În schimbul acestei influențe, cei doi inculpați au pretins de la martorul C. plata unor sume de bani, care au fost înmânați inculpatului A. în mai multe tranșe, în biroul martorului sau în camera de hotel ocupată de inculpat în București. Deși inculpatul D. nu a primit vreo sumă de bani în mod direct de la denunțător, el a cunoscut că banii erau înmânați de acesta inculpatului A., fapt care rezulta din discuțiile purtate de inculpatul D. cu martorul C. cu ocazia unor întâlniri ulterioare, în cadrul cărora acesta reitera problema alocării sumelor necesare achitării lucrărilor efectuate. De altfel, inculpatul D. i-a spus denunțătorului să nu vorbească cu el prin telefon despre bani, îndrumându-l să poarte aceste discuții cu inculpatul A.

Pe lângă sumele de bani înmânate ca atare inculpatului A., în cuantum total de 185.000 de euro, acesta a mai primit de la martorul C. și suma de 150.000 de RON, în baza unui Antecontract fictiv de vânzare-cumpărare încheiat de denunțător, dar la solicitarea inculpatului A., cu proprietarul unei suprafețe de teren de 10.000 mp, sumă plătită prin transfer bancar în 3 tranșe egale (prima la 12 august 2010 - data încheierii antecontractului -, iar celelalte două, la 26 octombrie 2010 și 21 iulie 2011), care au ajuns în posesia inculpatului B. Ulterior, contractul de vânzare-cumpărare nu s-a mai încheiat.

Aspectele esențiale cuprinse în declarațiile martorului C. sunt confirmate de inculpatul A. în declarația dată în fața procurorului în 17 iulie 2015.

Cu această ocazie, inculpatul a arătat că a fost desemnat să țină legătura cu C. și să preia sume de bani de la acesta, acționând în acest sens la cererea inculpatului D., în schimbul intervenției pe care acesta urma să o facă la Guvernul României pentru rezolvarea problemei finanțării școlii din Ardeoani.

Inculpatul a mai arătat că a primit 80.000 de euro în biroul lui C., din toamna anului 2010 până în primăvara anului 2012 și că toți banii au fost predați inculpatului D. la sediul E.

În acest context, inculpatul A. a arătat că în precampania aferentă alegerilor locale din 2012, inculpatul D. l-a acuzat că și-ar fi însușit din banii primiți de la C., fapt contestat de inculpatul A., care i-a demonstrat contrariul.

Această din urmă afirmație a inculpatului A. este confirmată și de alte mijloace de probă, care vor fi analizate ulterior, fapt care dovedește în opinia instanței de apel că aspectele esențiale cuprinse în declarația din 17 iulie 2015 corespund adevărului. De altfel, inculpatul A. a recunoscut și în fața instanței de apel faptul că la nivelul partidului ar fi existat o asemenea suspiciune. În realitate, inculpatul A. neagă doar împrejurarea că și-ar fi însușit, fie și în parte, banii primiți de la C., recunoscând explicit (în declarația din 17 iulie 2015) sau tacit (a se vedea înregistrarea ambientală din 25 iunie 2015) că a primit bani de la acesta pentru partid.

Tot astfel, în aceeași declarație ulterior contestată de inculpat, acesta a făcut referire la împrejurarea că în campania prezidențială din 2009 martorul C. ar fi sponsorizat partidul cu 250.000 de euro (în schimbul cărora ulterior i s-ar fi asigurat câștigarea unor licitații), afirmație care se regăsește și în dialogul ambiental purtat cu martorul C. în 25 iunie 2015, așa cum se va arăta ulterior.

În plus, dincolo de împrejurarea că, sub o formă sau alta, Declarația din 17 iulie 2015 a fost menținută ulterior în faza de urmărire penală, motivele invocate de inculpatul A., prin care se tinde la înlăturarea acesteia, nu pot fi primite.

În ce privește procesul-verbal de redare a convorbirii ambientale din 25 iunie 2015 purtată de inculpatul A. și martorul C., în biroul acestuia, este de observat că, deși inculpatul a refuzat să discute despre problema banilor primiți de la martor, pentru sine sau pentru inculpatul D., nu a negat că a primit sume de bani de la denunțător pentru partid și fără a-l constrânge în vreun fel pe martor.

Chiar dacă în cursul discuției inculpatul A. a afirmat în două rânduri că nu i-a dat bani inculpatului D., aceste susțineri trebuie analizate în contextul întregii convorbiri.

În plus, acuzațiile aduse ambilor inculpați vizează pretinderea și primirea unor sume de bani de la martorul C., atât pentru sine, cât și pentru partidul pe care-l conduceau la nivelul județului Bacău, iar aceste acuzații nu sunt infirmate, cel puțin în parte, de susținerile inculpatului A., menționate anterior.

Totodată, inculpatul O. nu a respins susținerile martorului C. referitoare la existența unor promisiuni din partea inculpatului D., făcute în cadrul unor întâlniri la care și inculpatul O. a participat.

De fapt, inculpatul A. nu a negat realitatea afirmațiilor făcute de martorul C., ci a refuzat să discute și să confirme aspectele susținute de martor, în principal din cauza resentimentelor vis-a-vis de conduita inculpatului D. față de cele petrecute într-o perioadă anterioară, cu referire la ultima campanie electorală.

Chiar și în aceste condiții, conduita adoptată de inculpatul A. în cadrul discuției, dar și afirmațiile punctuale pe care el le-a făcut cu această ocazie infirmă poziția de negare categorică a faptelor imputate atât lui, cât și inculpatului D., adoptată cu ocazia audierii în fața instanței de fond și a celei de apel, făcând totodată necredibilă retractarea declarațiilor date în cursul urmăririi penale, cu deosebire cea din 17 iulie 2015. Astfel, este de observat că cel puțin unele afirmații ale inculpatului A. se regăsesc atât în dialogul din 25 iunie 2015, cât și în declarația dată de el în fața procurorului în 17 iulie 2015, cu referire la suma de 250.000 de euro pe care martorul ar fi dat-o E. în campania alegerilor prezidențiale din 2009.

Cu alte cuvinte, dacă afirmațiile martorului C. ar fi fost nereale, acest lucru ar fi trebuit să determine o reacție pe măsură a inculpatului A., concretizată în negarea fără echivoc a tuturor aspectelor aduse în discuție (întâlniri, promisiuni, primirea de bani de la denunțător cu orice titlu). Or, în loc să adopte o asemenea atitudine, inculpatul a refuzat însăși discutarea acestora, deși acuzațiile aduse de martor atât lui, cât și inculpatului D. erau unele extrem de grave.

"C.: Mi-o promis că-mi dă banii ...

A.: Ți-o promis, vorbește cu el ... ce-mi spui mie de treaba asta? El a fost la deschidere . . . . . . . . . .Îmi spui mie acum de nu știu ce ... care s-a dus ...

C.: Da n-ai fost la discuții de fiecare dată?

A.: Bă! Nu mai are nici un sens!

C.: Acum spui că nu!

A.: Subiectu ăsta s-a închis, gata! Are rost? De asta am venit aici? Să mă...

. . . . . . . . . .

A.: Hai, mă! Mă, C.! Nu ți-o băgat nimeni mâna-n buzunar, nu te-o obligat nimeni, nu ți-o făcu nimeni nu știu ce...Ce Dumnezeu!

C.: Nu mi-o băgat da’ mi-o zis că nu-mi dă!

A.: O zis că...Nu știu! Treaba lui!Ce-ai vorbit cu el, nu mă interesează pe mine ce-ai vorbit cu el!

. . . . . . . . . .

C.: Oricum spun ăștia de la partid că...că la partid n-ați dus nimic! Așa spune!

A.: Eu ți-am spus! Să le stea...să le stea în gât..repet: Să le stea în gât toți banii care i-am luat eu de la tine și i-am dus acasă! Da’ toți!

. . . . . . . . . .

C.: Așa zice? Că i-ai dus acasă?

A.: Da! Eu îs ... Ce să duci, bă? Da ce? Eu îs tâmpit la cap?

C.: Ei!...Da adevăru-i că nu i-ai dus toți ... 270.000 de euro ...

A.: Da nu mă interesează! Eu nu știu ce-o fost ...

C.: La partid ...

A.: Nu mă interesează! Nu știu ce-o fost, ce n-o fost, nu mă interesează! De trecut, numai de bine! Nu știu! Nu mă interesează discuțiile astea!Am uitat subiectul ăsta!

C.: Nu-i ... Da eu ... dacă știu că ... mă plimba în fiecare marți la București ...

A.: Păi ce să-i fac, mă? Dacă ăsta-i omul? Nu mă interesează pe mine de el! Nu mă interesează!

C.: Da, da banii o știut să-i ieie!

A.: C.! Hai să-nchidem subiectul ăsta! Îi trecut, s-o închis, s-o dus ...

. . . . . . . . . .

C.: Băi! Eu, la E., în afară de...

A.: La președinte...

C.: În afară.

A.: În afară...Nu! La Președinție! În 2009!

C.: În afară de când ați venit voi ... când ați venit voi...așa..în afară de bani ăștia, n-am dat nimic la nimeni!

A.: Băi, C.! Da n-o venit ăsta ... L . . . . . . . . . .O zis: Bă, am luat de la C. 250.000 de euro și i-am dat în campanie? La președinte!

. . . . . . . . . .

A.: Băi, C.! Ai discutat cu el, treaba ta! Ce ți-a promis, nu știu ce ...

C.: ... nu spunea să discut cu tine tot timpul?

A.: Nu mai ... nu mai vreau să discut ...

C.: Când era vorba de bani...

A.: Bă! Nu mai vreau să aud de el!

. . . . . . . . . .

C.: Tu veneai și spuneai: Marți!

A.: Bă! De acord cu tine! Nu mă mai interesează subiectul ăsta! Nu ți-am spus că-mi faci ... Îmi strici ziua! Cu prostiile astea! îmi strici ziua! Nu mai vreau! Eu am fost un fraier! Eu cred în oameni, nu sunt un tembel.

C.: Da, da știi? Unul se ține de cuvânt și unul nu se ține ...

A.: Nu mă interesează! Dacă el a luptat împotriva mea în campanie mai vrei altceva?! Ce vrei să mai discut cu el? Când ia toți primarii și-i ... În afară de ală de la Plopana și ăla de la Odobești, restul i-o luat el ...

C.: Când te întâlnești cu el, spune-i că vreau să-mi deie banii înapoi!

A.: (râde) ... Nu! Du-te tu și spune-i!"

Probatoriul testimonial administrat în cauză demonstrează existența unor discuții la nivelul filialei Bacău a E. privind remiterea unor sume de bani de către martorul C. inculpatului A., destinate finanțării partidului și care nu ar fi ajuns în totalitate la dispoziția acestuia. De altfel, așa cum s-a arătat anterior, în convorbirea ambientală din 25 iunie 2015 există referiri la asemenea discuții și la acuzele vehiculate la adresa inculpatului A. cu privire la însușirea unei părți din banii primiți de la martorul C. Este astfel de observat că inculpatul A. nu a negat primirea unor sume de bani de la martorul C., ci doar faptul că și-ar fi însușit o parte din ei.

Astfel, din declarațiile martorului K., primarul din Ardeoani, audiat nemijlocit de instanța de apel, rezultă că după alegerile locale din 2012 a auzit o discuț