ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 304/09.12.2020 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

I. În temeiul art. 238 alin. (1) C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere.

În temeiul art. 245 alin. (1) C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările.

În temeiul art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a ocupa funcția de administrator a unei persoane juridice, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat în prezenta cauză sunt săvârșite în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosarul x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curții de Apel Cluj, la data de 24.10.2017.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei în cele 2 pedepse componente de: 1 an închisoare și 1 an închisoare și a fost înlăturat sporul de 4 luni închisoare aplicat.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 40, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare, 1 an și 3 luni închisoare și 5 ani închisoare aplicate inculpatului A. în prezenta cauză cu pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, a fost stabilită pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an și 5 luni închisoare (ce reprezintă 1/3 din totalul celorlalte pedepse), iar în final, s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 6 ani și 5 luni închisoare cu executare în regim de detenție.

II. În temeiul art. 238 alin. (1) C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul B., nr. 186, județul Sălaj, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere.

În temeiul art. 245 alin. (1) C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările.

În temeiul art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare, 1 an și 3 luni închisoare și 5 ani închisoare aplicate inculpatului B. în prezenta cauză, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 9 luni închisoare (ce reprezintă 1/3 din totalul celorlalte pedepse), iar în final s-a stabilit în sarcina inculpatului B. pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 9 (nouă) luni închisoare cu executare în regim de detenție.

III. În baza art. 19 C. proc. pen.. raportat la art. 23 și art. 397 C. proc. pen.. coroborat cu art. 1349 și art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C. SA și s-au admis în totalitate acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile SC "D." SA și E. SA.

Au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, la plata următoarelor sume: 540 RON către partea civilă C. SA, cu titlu de despăgubiri materiale; 187.204 RON către partea civilă E. SA cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând suma achitată cu titlu de datorie vamală, respectiv taxe vamale și T.V.A.; 109.032 euro către partea civilă SC "D." SA cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea mărfii însușite de către inculpați.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat fiecare inculpat în parte la plata către stat a sumei de câte 1400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis în data de 03.05.2019, în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații A. și B. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere, înșelăciune privind asigurările și contrabandă, fapte prev. de art. 238 alin. (1) C. pen., art. 245 alin. (1) C. pen., art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Potrivit rechizitoriului, în esență, s-a reținut că inculpații A. și B., în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015, au înstrăinat pe nedrept marfa în valoare de 109.032 euro aparținând persoanei vătămate SC "D." SA, ce le fusese încredințată în data de 29.11.2014 pentru a o transporta în Franța, marfă aflată în tranzit vamal conform declarației de tranzit vamal cu seria x/30.11.2014, cauzând astfel un prejudiciu persoanei vătămate SC E. SA, care în calitate de principal obligat a plătit taxele vamale, T.V.A., precum și dobânzi și penalități, în cuantum total de 187.204 RON; de asemenea marfa fiind asigurată cu polița de asigurare nr. x/02.12.2014, emisă de persoana vătămată SC C. SA, după care, inculpații au deschis un dosar de daună cu scopul de a obține pentru ei suma asigurată.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpați, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În fapt, persoana vătămată SC "D." SA este o societatea comercială cu sediul în Chișinău, Republica Moldova, care desfășoară activități de comerț cu diferiți parteneri din Uniunea Europeană, astfel că mărfurile livrate din Moldova sunt supuse regimurilor vamale în momentul în care intră pe teritoriul Uniunii Europene.

În data de 26.11.2014, persoana vătămată a lansat o comandă de transport către SC F. SRL, administrată de martorul G., pentru livrarea a 20 de tone de miez de nucă din localitatea Petricani (Republica Moldova) în Franța. Încărcarea trebuia să se facă pe 29.11.2014, iar descărcarea mărfii în perioada 4 - 5.12.2014.

Martorul G. a intrat în legătură cu inculpatul A., administrator al SC H. SRL, care s-a oferit să efectueze transportul, încheindu-se astfel contractul de expediere-transportare a mărfurilor nr. 311 din 26.11.2014, între SC F. SRL și SC H. SRL.

În data de 29.11.2014, inculpatul B., care era angajat al SC H. SRL în calitate de conducător auto, s-a deplasat la Chișinău, cu ansamblul rutier format din capul tractor marca x, având numărul de înmatriculare x și semiremorca frigorifică marca x, având numărul de înmatriculare x . A ieșit din România spre Moldova la ora 09:50, ansamblul rutier având greutatea de 15 tone la cântarul situat în punctul vamal Albița, conform datelor înregistrate de C.N.A.I.R. În data de 29.11.2014, a fost încărcată cantitatea de 20 de tone de miez de nucă, ambalată în 1848 de cutii, așezate pe 33 de paleți. Valoarea încărcăturii era de 109.032 euro, conform facturii nr. x din 27.11.2014 emisă de persoana vătămată SC D. SA, și trebuia transportată în Franța, localitatea Bagnolet, la societatea "(...)" . Cu această ocazie s-a întocmit și scrisoarea de transport internațional (CMR) cu aceste mențiuni.

Inculpatul B. a apelat la serviciile persoanei vătămate SC E. SA, pentru a îndeplini toate formalitățile vamale în legătură cu acest transport. Acest fapt rezultă din comanda și împuternicirea semnate și ștampilate de inculpat în data de 29.11.2014, în localitatea Albița, dar și din Declarația de angajament semnate cu aceeași ocazie, prin care inculpatul se obliga să prezinte bunurile transportate în stare intactă și fără modificări, în termenul prevăzut, la biroul vamal de destinație . Conform instrucțiunilor aferente, orice eveniment care împiedică efectuarea normală a transportului și prezentarea mărfurilor către autoritățile vamale trebuia anunțat expeditorului principal.

Ansamblul rutier condus de inculpatul B. a intrat în România pe la punctul de trecere a frontierei Albița. La cântărirea efectuată în momentul intrării în România, în data de 29.11.2014, ora 23:22, a rezultat că ansamblul rutier x avea masa totală de 37,56 tone, conform adresei nr. x/01.07.2015 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA . Rezultă astfel că masa totală a încărcăturii era mai mare decât 20 de tone, cu cât figura în documente (37,56 - 15 = 22,56 tone).

Marfa a fost declarată la vamă, fiind întocmit certificatul seria x. S-a deschis astfel operațiunea de tranzit vamal, fiind întocmită declarația de tranzit vamal cu seria x din 30.11.2014. Conform acesteia, ansamblul format din capul tractor/semiremorca având numerele de înmatriculare x a intrat în România în data de 30.11.2014, fiind stabilită destinația, respectiv Biroul Vamal din Strasbourg, Franța, iar data limită pentru prezentarea mărfii și încheierea operațiunii vamale, 08.12.2014 . Și această declarație vamală a confirmat că persoana vătămată SC E. SA a fost stabilită ca principal obligat, iar potrivit art. 114 - 115 din Legea nr. 86/2006, obligațiile acestuia se consideră îndeplinite doar când mărfurile plasate sub acest regim vamal sunt prezentate biroului vamal de destinație. Tot în acest moment, potrivit art. 223 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 s-a născut datoria vamală pentru acest transport.

În data de 02.12.2014, reprezentanții SC H. SRL au încheiat prin I. SRL polița de asigurare nr. x/02.12.2014 cu asiguratorul C. SA, pentru mărfurile transportate cu semiremorca x, în limita sumei de 150.000 de euro, achitând prima de asigurare scadentă în aceeași zi.

Camionul condus de inculpatul B. a ajuns la Zalău în data de 30.11.2014. Acesta a achiziționat o rovinietă pentru capul tractor x în data de 30.11.2014, ora 20:24, de la Stația J. din Zalău. Ansamblul rutier a pornit mai departe din Zalău doar în data de 03.12.2014. Astfel, în data de 03.12.2014, la ora 00:56 a fost achiziționată următoarea rovinietă din localitatea Episcopia Bihor, în apropiere de granița cu Ungaria.

În data de 03.12.2014, la ora 01:29, camionul condus de inculpat a părăsit România, intrând în Ungaria pe la punctul de trecere al frontierei de la Artand. Fiind cântărit, a rezultat că vehiculul avea o greutate totală de 32.440 kg.

Având în vedere că pe data de 29.11.2014, autotrenul a intrat în țară având o greutate de 37.560 kg, rezultă că în intervalul 30.11 - 03.12.2014, pe teritoriul României, inculpații au dispus fără drept de cantitatea de aproximativ 5000 kg de miez de nucă, marfă care le-a fost încredințată pentru a o transporta și în acel moment se afla în regim de tranzit vamal. Faptul că marfa a fost vândută de cei doi inculpați rezultă și din interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de martorul K., care în data de 09.12.2014 a fost contactat de martorul L., care i-a relatat că inculpatul A. are de vânzare nucă, dar și că astfel de marfă a și vândut, făcând referire la perioada 3 - 4.12.2014, deoarece a avut nevoie urgent de bani.

Inculpatul B. a condus ansamblul rutier spre Italia. În seara zilei de 04.12.2018, în jurul orei 22:30, pe raza localității Bassette (Ravenna), într-un sens giratoriu aflat sub un pod, din cauza vitezei inculpatul a ieșit cu capul tractor de pe carosabil.

Au fost anunțate organele de poliție care s-au deplasat la fața locului și au constatat producerea accidentului. Din procesul-verbal de audiere în camera de consiliu a martorului M., care în calitate de agent de poliție a constatat accidentul, a rezultat că autotrenul era pur și simplu ieșit de pe carosabil, nu era răsturnat, semiremorca nu avea avarii, decât niște zgârieturi, și acelea produse când șoferul a încercat să repună camionul pe drum, dar a lovit cu partea anterioară grilajul podului. A precizat și că cei doi șoferi au spus că camionul era încărcat, dar că marfa nu a căzut pe jos, nu a existat niciun fel de pierdere de marfă, nici parțială, nici totală, neexistând daune care să prejudicieze transportul în sine . Același martor, văzând fotografiile depuse la dosar de inculpatul A., reprezentând o semiremorcă avariată (poze care au fost trimise odată cu comisia rogatorie internațională autorităților italiene), a afirmat că în mod sigur acestea nu reprezintă semiremorca care a fost implicată în accident, deoarece aceea avea doar niște zgârieturi și lovituri, în timp ce aceasta este aproape demolată.

S-a reținut că declarația martorului este concordantă cu cele consemnate în Ghidul pentru recuperarea accidentului, în care daunele produse vehiculului sunt indicate doar în partea dreaptă-față a capului tractor.

În declarația martorului N., responsabil al biroului de accidente, s-a mai precizat că dacă, chiar și în faza de recuperare a camionului. s-ar fi produs răsturnarea vehiculului sau alte daune, el ar fi fost informat și s-ar fi completat un alt raport scris.

Ulterior, a fost solicitată societatea O. pentru a ajuta la repunerea pe carosabil a autotrenului.

Aspectele relatate de agenții de poliție și consemnate în actele întocmite sunt confirmate și prin declarațiile lucrătorilor care au efectuat această operațiune. Astfel, martorul P. a confirmat că camionul era parțial în afara drumului, în imposibilitatea de a-și relua independent mersul pe stradă, dar acesta nu era răsturnat, iar semiremorca a suferit avarii la partea posterioară dreaptă și la plafon. Același martor a declarat că nu cunoștea ce marfă era în camion, dar ca și martorul N., a indicat că în pozele ce i-au fost prezentate, în mod cert nu este semiremorca implicată în accident, deoarece în fotografii daunele sunt mai mari decât cele văzute de el la semiremorca recuperată.

Camionul a fost depozitat la societatea Q. până în data de 09.12.204, când a fost ridicat de către inculpatul B., aspect care rezultă din declarația aceluiași martor P., dar și din factura emisă de O. către SC H. SRL.

Și martorul R., angajat al SC O., a confirmat că semiremorca avea o tăietură pe partea laterală dreapta, de la mijloc spre spate, dar ușile erau intacte, camionul era încărcat - ceea ce se vedea după aspectul pneurilor - dar și că, în mod cert, în pozele ce i-au fost prezentate nu este semiremorca recuperată din accident.

Cu toate acestea, în data de 06.12.2014, inculpatul A. l-a anunțat pe martorul G. că camionul a fost implicat într-un accident pe teritoriul Italiei, în urma căruia marfa a fost distrusă complet. Martorul G. a dorit să vorbească cu conducătorul auto care a efectuat cursa, primind de la inculpatul A. numărul de telefon al inculpatului B.. Martorul G. l-a contactat telefonic pe acesta din urmă, care i-a comunicat că, în urma accidentului, toată marfa a căzut în apă, iar el a fost dus la spital. Aceste aspecte rezultă din declarația martorului G..

Instanța de fond a reținut că este evidentă nesinceritatea inculpatului B., deoarece din actele de constatare întocmite de organele de poliție rezultă că nu au fost raportate persoane rănite, doar daune materiale.

În ziua următoare accidentului, inculpatul A. s-a deplasat în Italia, iar în data de 09.12.2014 cei doi inculpați au ridicat autotrenul avariat și încărcat și au pornit spre România. Acest aspect rezultă din factura eliberată de SC O. către SC H. SRL, confirmată de declarația martorului P., dar și cu a inculpatului B..

Tot în aceeași zi, martorul L., care a aflat de la inculpatul A. că ar avea miez de nucă de vânzare, l-a contactat pe martorul K., relatându-i acest aspect.

În data de 12.12.2014, la ora 15:19, deci după ce camionul cu nucă a ajuns înapoi în țară, martorul K. l-a contactat pe inculpatul A., a arătat că este prieten cu martorul L. și se interesează de marfă, inculpatul relatând că are de vânzare cam 15 tone și jumătate. Cantitatea de 15 tone oferită spre vânzare de inculpatul A. arată că acesta cunoștea exact faptul că din încărcătura inițială de 20 de tone a fost vândută cantitatea de aproximativ 5 tone. Inculpatul A. a mai spus că are un băiat din Șimleu - referindu-se la inculpatul B. - pe care îl trimite cu o cutie de marfă, ca martorul să poată vedea cum arată.

În aceeași zi, la orele 15:29, respectiv 16:21, inculpatul B. l-a sunat pe martorul K., cei doi înțelegându-se să se întâlnească pentru ca martorul să vadă marfa . Atât martorul K., cât și inculpatul B. au confirmat că s-au întâlnit în autogara din Șimleu-Silvaniei, unde inculpatul i-a prezentat martorului o mostră din marfă, o cutie de nucă pentru a i-o prezenta martorului, aspect confirmat nu doar de martor, dar rezultat și din interceptările telefonice.

Astfel, la ora 16:57, deci la scurt timp după ce B. s-a întâlnit cu martorul K., acesta din urmă a avut din nou o convorbire cu inculpatul A., i-a confirmat că a văzut "mâncarea" și a negociat cu privire la prețul de vânzare al mărfii. O altă convorbire a avut loc și la ora 17:45 între cei doi, martorul confirmând încă o dată că inculpatul B. este cu el, iar întrucât nu se înțelege cu A. la preț, acesta i-a spus să dea înapoi cutia inculpatului B., că va vinde nuca în altă parte.

Într-o convorbire ulterioară, la ora 18:47, inculpatul A. a arătat că are cantitatea de 15.850 kg de miez de nucă, ceea ce din nou demonstrează că acesta cunoștea exact că aproximativ 5 tone din cantitatea inițială a fost vândută.

În final, tot în data de 12.12.2014, la ora 19:40, inculpatul B., la rândul lui, a vorbit cu martorul K., pe care întâmplător îl cunoștea anterior, cei doi înțelegându-se cu privire la vânzarea cantității de nucă . Marfa a fost dusă de inculpatul B. până în localitatea Huseni, comuna Crasna, unde a vândut-o martorului S., pentru suma de 220.000 RON.

Acest aspect a rezultat atât din declarațiile martorului S., dar și din cele ale inculpaților B. și A. . Banii au fot împărțiți între cei doi inculpați, A. afirmând că i-a dat lui B. suma de aproximativ 10.000 de euro, acesta din urmă recunoscând că a primit doar 10.000 de RON.

În data de 07.01.2015, inculpatul A. a avizat societatea de asigurare C. SA cu privire la faptul că ansamblul auto format din capul tractor cu nr. x și semiremorca cu nr. x, condus de inculpatul B., a avut un accident rutier în Italia și că marfa transportată și care era asigurată la C. s-a pierdut integral . Acest aspect a rezultat și din declarația martorului T., care era inspector de daune la SC C. SA, dar și a martorului U., inspector antifraudă la aceeași societate.

În baza declarației inculpatului A. s-a deschis dosarul de daună cu nr. x, care a fost trimis pentru a fi instrumentat la sediul central al societății de asigurări. Inculpatul A. a dat o declarație olografă în care a precizat că a vorbit telefonic cu șeful echipei care a repus camionul pe drum (acesta ar fi martorul P.) și care i-a spus că ar trebui chemată și o firmă de curățenie pentru marfa de pe jos, dar că el a refuzat acest la lucru, nedorind să achite acest serviciu . Instanța de fond a reținut că este evidentă contradicția dintre cele declarate de inculpatul A. și martorii audiați prin comisia rogatorie.

Pentru dosarul de daună a fost necesară și o declarație olografă a șoferului care a condus vehiculul. Astfel, martorul a confirmat că inculpatul B. a dat o declarație, prin care a susținut faptul că, în urma accidentului, camionul s-a răsturnat, iar marfa s-a deteriorat. Declarația dată de inculpatul B. este depusă la dosarul de daună.

Tot la solicitarea societății de asigurări, inculpatul A. a depus o serie de fotografii, în care afirma că este surprinsă semiremorca cu nr. x, în starea în care s-a aflat după accident.

Din declarațiile date de cei doi inculpați în faza de urmărire penală a rezultat că ei s-au înțeles cu privire la ce să declare la firma de asigurări și că au dorit să îi inducă în eroare pentru a obține asigurarea pentru marfa transportată, în acest scop declarând că toată marfa a fost deteriorată, recunoscând ulterior că semiremorca cu care a fost transportată nuca nu era în starea în care rezulta din pozele depuse la asigurări, însă ambii inculpați au negat că ar avea vreo implicare în distrugerea camionului după ce marfa a fost descărcată.

Autoritățile vamale au constatat că operațiunea de tranzit vamal efectuată în baza Declarației vamale de tranzit cu nr. x/30.11.2014 nu a fost încheiată, conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, astfel că au emis decizia pentru regularizarea situației nr. x din 06.10.2016, în baza căreia s-a stabilit în sarcina persoanei vătămate SC E. SA, în calitate de principal obligat, să plătească taxe vamale în cuantum de 24.559 RON, T.V.A. în valoare de 121.466 RON, precum și dobânzi și penalități, în cuantum total de 187.204 RON.

În drept, s-a stabilit că:

Cele trei infracțiuni au fost săvârșite în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a reținut că rezultă din probe, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații A. și B., în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015, au înstrăinat pe nedrept marfa în valoare de 109.032 euro aparținând persoanei vătămate SC "D." SA, ce le fusese încredințată în data de 29.11.2014 pentru a o transporta în Franța, având în vedere că inculpatul A. a administrat o societate comercială, care a avut obiectul de activitate transportul rutier de mărfuri, iar inculpatul B. era angajat al SC H. SRL, în calitate de conducător auto, iar peste contextul contractual s-a suprapus voința exclusivă a inculpaților exprimată prin activitatea de însușire a bunurilor preluate cu scopul transportării, iar această conduită este o faptă tipică de abuz de încredere, prev. de art. 238 C. pen., săvârșită cu intenție directă premeditată raportat la circumstanțele faptelor în scopul însușirii pe nedrept, concretizată în dispunerea de această marfă prin vânzarea ei și obținerea de foloase materiale.

Potrivit art. 245 alin. (1) C. pen. distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuințare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obține, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Obiectul juridic principal al acestei infracțiuni constă în relațiile sociale cu caracter patrimonial, relații care trebuie să se bazeze pe încredere și bună credință.

Elementul material al laturii obiective a constat în fapta inculpaților A. și B. care, în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015, au înstrăinat marfa în valoare de 109.032 euro, asigurată cu polița de asigurare nr. x/02.12.2014, emisă de persoana vătămată SC C. SA, după care au deschis un dosar de daună cu scopul de a obține pentru ei suma asigurată,

Urmarea imediată a infracțiunii de înșelăciune privind asigurările a constat în producerea unei stări de pericol pentru patrimoniul societății de asigurare care s-ar fi concretizat într-un rezultat dacă scopul de a obține suma asigurată s-ar fi realizat, dar și în paguba materială produsă persoanei vătămate SC C. SA, constând în cheltuielile efectuate de societatea de asigurare pentru efectuarea unei anchete privind realizarea riscului asigurat și invocat de inculpați. Elementul subiectiv în cazul acestei infracțiuni constă în intenție directă, urmarea păguboasă fiind urmărită în vederea realizării unui folos material injust (intenție calificată prin scop). Nu interesează, pentru realizarea infracțiunii, mobilul de care este animat inculpatul.

Având în vedere argumentele de mai sus, instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților la pedepsele principale, complementare și accesorii, menționate în dispozitivul hotărârii, cu modalitatea de executare în regim de detenție, urmare a efectuării operațiunilor de cazier judiciar.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a reținut că persoana vătămată SC "D." SA, prin Adresa nr. x/20.10.2015, a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 109.032 euro, reprezentând contravaloarea mărfii însușite de către inculpați.

Persoana vătămată SC E. SA, prin Adresa nr. x/29.09.2016 a declarat că se constituie parte civilă pentru daunele suferite, constând în faptul că a fost obligată să achite datoria vamală aferentă mărfurilor transportate de inculpați, fără a preciza însă care a fost această sumă . Ulterior, prin Adresa nr. x/24.04.2017, a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 187.204 RON, reprezentând suma achitată cu titlu de datorie vamală, respectiv taxe vamale și T.V.A..

În baza art. 19 C. proc. pen.. raportat la art. 23 și art. 397 C. proc. pen.. coroborat cu art. 1349 și art. 1357 C. civ., instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C. SA și a admis în totalitate acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile SC "D." SA și E. SA.

Au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, la plata următoarelor sume:

- 540 RON către partea civilă C. SA, cu titlu de despăgubiri materiale - doar aceste pretenții fiind probate cu înscrisurile depuse la dosar, celelalte pretenții materiale solicitate cu titlu de cheltuieli pentru ancheta efectuată la cererea acestei părți civile nu rezultă din înscrisurile de la dosar;

- 187.204 RON către partea civilă E. SA, cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând suma achitată cu titlu de datorie vamală, respectiv taxe vamale și T.V.A. conform înscrisurilor de la filele x și răspunsului comunicat de Biroul Vamal de Frontieră Albița, care a confirmat achitarea acestei sume de către această parte civilă - filele x;

- 109.032 euro către partea civilă SC "D." SA, cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea mărfii însușite de către inculpați, prejudiciu care rezultă din probatoriul cu înscrisuri administrat și nerecuperat de către această parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații A. și B., precum și partea civilă C. SA.

Verificând hotărârea apelată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 420 alin. (8) și art. 417 alin. (2) C. proc. pen.., instanța de apel a constatat nefondate apelurile formulate în cauză.

I. În primul rând, instanța de apel a constatat că ambii inculpați apelanți au solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile prev. de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.. (declarații inculpați - filele x instanță), iar instanța de fond a admis cererea lor în acest sens și a procedat la judecarea cauzei în condițiile art. 375 C. proc. pen.., cu reținerea incidenței dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Așadar, ambii inculpați au recunoscut, în materialitatea lor, faptele pentru care au fost trimiși în judecată, așa cum au fost reținute și descrise în actul de sesizare a instanței, apărările invocate în apel vizând doar aspecte procedurale sau de încadrare juridică ori de interpretate a unor texte legale aplicabile în speță.

Așa fiind, instanța de apel nu a reluat întreaga motivarea a instanței de fond, cu care a fost întru totul de acord, atât sub aspectele factuale reținute, cât și în privința circumscrierii acestora la anumite texte legale de incriminare, ci a arătat, punctual, considerentele pentru care criticile apelanților sunt apreciate ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (2) lit. c) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, ambii inculpați au apreciat că aceasta nu este prevăzută de legea penală și, ca atare, se impune achitarea lor, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Cu referire la infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (2) lit. c) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, în sarcina inculpaților s-a reținut că, în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015, au înstrăinat pe nedrept marfă în valoare de 109.032 euro aflată în tranzit vamal, conform declarației de tranzit vamal nr. x/30.11.2014, cauzând astfel un prejudiciu persoanei vătămate SC E. SA, care în calitate de principal obligat a plătit taxele vamale, T.V.A., precum și dobânzi și penalități, în cuantum total de 187.204 RON.

Astfel, s-a invocat, de către inculpați, că:

a) lipsește situația premisă, respectiv, "mărfurile aflate în tranzit vamal", pe de o parte pentru că dispozițiile art. 113 - 117 din Legea nr. 86/2006, referitoare la tranzitul vamal - în vigoare la data comiterii faptelor - sunt abrogate în prezent (au fost abrogate prin O.U.G. nr. 96/2020), iar, pe de altă parte, pentru că inculpații și-au însușit, inițial, acele bunuri aflate în tranzit vamal, astfel că acestea au ieșit din circuitul fiscal și, ulterior acestui moment, marfa a fost înstrăinată de către inculpați, deci, înstrăinarea nu mai privește bunuri care au ajuns în mod legal în posesia inculpaților, ci bunuri dobândite în mod fraudulos.

Instanța de apel a observat că, într-adevăr, prin O.U.G. nr. 96/2020 au fost abrogate, printre altele, și dispozițiile din Codul vamal privind regimul de tranzit vamal, însă nu se poate susține că dispozițiile art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006 nu și-ar mai găsi aplicabilitatea, pentru că textul ar fi lipsit de conținut, câtă vreme această materie - a regimului de tranzit a mărfurilor unionale - este reglementată în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 - Numit Codul vamal al Uniunii (art. 210 - 215, art. 226 și următoarele), regulament care, ca orice regulament UE, conform art. 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, este obligatoriu și direct aplicabil într-un stat membru.

Din cealaltă perspectivă invocată - aceea că mărfurile au fost înstrăinate după ce, în prealabil, au fost însușite de inculpați, deci părăsiseră circuitul fiscal și, nefiind de proveniență licită, nu fac parte din categoria celor care trebuie supuse regimului de tranzit vamal - de asemenea, instanța de apel a constatat că nu poate fi primită această aserțiune.

Aceasta, deoarece, faptic, nu se identifică situația învederată de inculpatul B., în sensul că a avut loc o însușire efectivă a mărfii (mărfurile au intrat în posesia inculpaților în virtutea relației contractuale cu persoana vătămată SC D. SA, deci, în scopul transportului și, nicidecum, nu au fost însușite fraudulos de către inculpați, anterior înstrăinării).

Chiar așa fiind, legea nu face distincție în privința mărfurilor tranzitate care trebuie supuse unui anumit regim vamal, după cum sunt sau nu deținute licit sau fraudulos, esențial pentru existența infracțiunii fiind ca ele să fie în timpul tranzitului vamal și să fie sustrase în această perioadă.

Mărfurile în discuție erau în tranzit vamal, atât timp cât nu au fost prezentate biroului vamal de destinație conform legislației vamale și, deci, nu a avut loc o descărcare/încheiere a regimului de tranzit sub care erau plasate (art. 215, art. 233 din Regulament).

b) lipsa calității inculpaților de subiect activ al infracțiunii de contrabandă, motivat de faptul că titularul regimului de tranzit a fost SC E. SA, entitate la care a apelat inculpatul B. pentru a îndeplini formalitățile vamale cu privire la transportul mărfii, astfel că această societate este cea care trebuia să răspundă atât de prezentarea mărfurilor intacte la biroul de destinație (Biroul Vamal din Strasbourg) în termenul prevăzut, cât și de respectarea dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit. Inculpații, în calitate de reprezentanți ai transportatorului, răspund doar pentru prezentarea mărfurilor, intacte, la biroul vamal de destinație.

Instanța de apel a reținut că nu poate fi primită nici această aserțiune a inculpaților pentru că, se pare, aceștia fac o confuzie între elementele constitutive ale infracțiunii și responsabilitățile - sub aspect vamal - ale titularului regimului de tranzit vamal. Acestea sunt două chestiuni distincte - responsabilitățile titularului de tranzit, prevăzute și reglementate de Codul vamal al Uniunii și, respectiv, acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii - înstrăinarea mărfurilor aflate în tranzit vamal, pentru care legea nu cere o calitate specială a celui care o comite, oricine putând fi subiect activ al acestei infracțiuni, în virtutea textului legal în vigoare în prezent.

c) lipsa calității de subiect pasiv al infracțiunii de contrabandă a SC E. SA - pe motiv că prin infracțiunea de contrabandă sunt lezate interesele financiare ale statului, prejudiciat trebuind, deci, să fie bugetul consolidat al statului, nicidecum patrimoniul unei societăți comerciale, cum este SC E. SA.

Instanța de apel a reținut că, și sub acest aspect, se face o confuzie de termeni/instituții, pentru că nici nu s-a reținut de acuzare că această societate este subiect pasiv al infracțiunii de contrabandă. Această societate - ca titular al regimului de tranzit vamal - a fost cea care a plătit taxele vamale aferente operațiunii de transport a mărfii pe teritoriul Uniunii, operațiune ce nu a fost închisă/descărcată, conform legislației vamale.

Faptul că persoana care a plătit taxele vamale s-a întors împotriva inculpaților și a solicitat obligarea acestora la contravaloarea sumei achitate cu acest titlu la bugetul statului este o chestiune ce ține de latura civilă a cauzei (asupra căreia instanța se va referi în continuare), însă nu are nicio legătură cu subzistența infracțiunii de contrabandă, al cărei subiect pasiv, este, într-adevăr, statul.

Într-adevăr, SC E. SA a achitat suma totală de 187.204 RON, cu titlu de taxe vamale, TVA, plus dobânzi și penalități aferente la data de 11.02.2016 în baza Deciziei de Regularizarea Situației nr. BVAB/4068/TZ/ZA/06.10.2016 întocmite de Biroul Vamal Albița.

Inculpații, la rândul lor, în calitate de reprezentanți ai transportatorului, sunt, în acest context, de asemenea, responsabili pentru prezentarea mărfurilor intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut și de a îndeplini măsurile de identificare luate de către autoritățile vamale - art. 233 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013.

Cum aceste taxe vamale au fost achitate de obligatul principal, cu titlu de prejudiciu creat la bugetul statului, doar pentru că operațiunea de tranzit nu a fost încheiată corespunzător legislației vamale, urmare directă a acțiunii frauduloase a inculpaților - de înstrăinare a mărfurilor - el are drept de regres împotriva inculpaților în temeiul art. 19 alin. (4), (5) C. proc. pen.. raportat la art. 1384 C. civ.

Așa încât, în mod corect a soluționat instanța de fond și acțiunea civilă exercitată, cu titlu de regres, de către SC E. SA împotriva inculpaților.

d) inculpații au invocat și lipsa laturii subiective a infracțiunii (intitulată, eronat, o cerință esențială a elementului material, ca și condiție de tipicitate), constând în aceea că fapta nu a avut ca scop eludarea unor taxe vamale, ci doar intrarea în posesia mărfurilor, pentru a le valorifica, deci obținerea unui folos injust prin comiterea infracțiunii de abuz de încredere, prin prejudicierea SC D. SA Chișinău, nicidecum a bugetului consolidat al statului, prin comiterea infracțiunii de contrabandă.

Instanța de apel a reținut că este greșit și acest raționament, întrucât la infracțiunea de contrabandă dedusă judecății nu vorbim despre comiterea faptei cu intenție directă, intenție calificată prin scop, în sensul că trebuie comisă cu scopul prevăzut de lege, de a se sustrage de la plata taxelor vamale (ca în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, de ex.). Infracțiunea este una de pericol, nu neapărat (sau, nu întotdeauna), de rezultat, ea consumându-se prin simpla înstrăinare a mărfurilor aflate în tranzit vamal, fără a se cere ca fapta să fie comisă într-un anume scop ori ca să producă un prejudiciu.

Curtea a apreciat nefondate și criticile formulate cu privire la infracțiunea de înșelăciune privind asigurările, precum și cele referitoare la tardivitatea plângerii prealabile în cazul infracțiunii de abuz de încredere.

Pentru toate aceste considerente, prin Decizia penală nr. 415/A din data de 22 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către partea civilă SC C. SA și de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 304 din 09.12.2020 a Judecătoriei Zalău.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în casație inculpații A. și B..

Prin încheierea din data de 29 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 415/A din data de 22 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Examinând cererile de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, instanța a constatat că hotărârea recurată a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluțiile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.. Deopotrivă, s-a constatat că cererile de recurs în casație au fost formulate în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. și îndeplinesc condițiile prevăzute art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.. Referitor la îndeplinirea condiției impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a constatat că recurenții inculpați au invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Instanța a reținut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Recurentul inculpat A. a formulat critici cu privire la lipsa calității de subiect pasiv al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, arătând în acest sens că SC E. SA nu poate avea calitatea de subiect pasiv, o astfel de calitate putând-o avea numai statul, având în vedere că prin infracțiunea de contrabandă sunt lezate interesele financiare ale statului, prejudiciat trebuind să fie bugetul consolidat al statului, nicidecum patrimoniul unei societăți comerciale. Indicarea unei alte persoane vătămate decât cea prevăzută în textul incriminator și formularea acuzației prin raportare la o altă persoană vătămată decât cea prevăzută de lege conduce la lipsa tipicității faptei și la imposibilitatea instanței de a modifica fapta de care a fost acuzat inculpatul.

Un alt aspect invocat de recurent este reprezentat de lipsa situației premise - element de tipicitate al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006. În acest sens, s-a arătat că dispozițiile art. 113-117 din Legea nr. 86/2006, referitoare la tranzitul vamal, au fost abrogate prin O.U.G. nr. 96/2020, iar singurele prevederi referitoare la tranzitul vamal sunt cele cuprinse în titlul II, Capitolul 1 din Regulamentul din 2006 de aplicarea a Codului vamal al României, art. 262 alin. (2) din acest Regulament prevăzând patru situații de tranzit vamal. Or, Regulamentul din 2006 (normă secundară) a fost emis în vederea aplicării Legii nr. 86/2006 (normă primară). Întrucât dispozițiile din Legea nr. 86/2006 privitoare la tranzitul vamal au fost abrogate, nici normele secundare, din Regulament, nu mai rămân în vigoare, atâta timp cât sunt contrare normei abrogatoare, respectiv O.U.G. nr. 96/2020. Consecința abrogării normelor care reglementau tranzitul vamal constă în dispariția situației premise (condiție de tipicitate) a infracțiunii de contrabandă, în forma prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, situație premisă care consta în existența unor mărfuri aflate în regim de tranzit vamal.

Recurentul inculpat a formulat critici și cu privire la lipsa cerințelor esențiale ale elementului material al infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 și lipsa calității de subiect activ.

Astfel, s-a susținut că din economia textului art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006 rezultă că, pentru a fi tipică, fapta trebuie să constea în înstrăinarea unor mărfuri aflate într-o stare legală de tranzit vamal, or, în momentul înstrăinării, respectivele mărfuri erau deja scoase din tranzitul vamal de către inculpat, tranzit vamal care începuse prin preluarea mărfurilor în detenția precară a inculpatului, prin efectul contractului cu SC D. SA, deci, în scopul transportului, ajungând în posesia de rea credință a inculpatului, prin comiterea infracțiunii de abuz de încredere, acesta comportându-se ca proprietar al mărfurilor în momentul înstrăinării, astfel încât mărfurile, în momentul înstrăinării, nu se mai aflau în tranzit vamal.

Referitor la subiectul activ s-a susținut că, în cazul infracțiunii de contrabandă, în forma prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, acesta este calificat, trebuind să aibă calitatea de titular de tranzit vamal, spre deosebire de celelalte infracțiuni de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 86/2006, respectiv spre deosebire de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în cazul cărora subiectul activ este unul general.

Recurentul inculpat B. a susținut că "înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal" are ca premisă o activitate licită de înstrăinare și nu se poate referi la bunuri care au ajuns în posesia inculpatului ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni. Recurentul a arătat că și-a însușit acele bunuri aflate în tranzit vamal, astfel încât bunul se consideră ca fiind ieșit din circuit fiscal. Ulterior acestui moment, marfa a fost înstrăinată, însă în această ipoteză nu mai există situația premisă, respectiv ca "mărfurile să se afle în tranzit vamal". Prin urmare, s-a apreciat că fapta de a înstrăina o marfa care nu mai este supusă normelor privitoare la tranzitul vamal, nu este prevăzută de legea penală.

Un alt argument se referă la lipsa situației premise (mărfurile să se afle în tranzit vamal) din perspectiva faptului că prin O.U.G. nr. 96/2020 au fost abrogate dispozițiile art. 113 - 117 din Legea nr. 86/2006 privind tranzitul vamal. S-a apreciat că nu se poate susține că un act unional (Regulament) poate reglementa latura obiectivă a infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, întrucât nu are caracter de lege.

Mai mult, trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut în considerarea săvârșirii infracțiunii de contrabandă, constând în sustragerea unor bunuri aflate în tranzitul vamal, având ca situație premisă art. 113 - 117 din Legea nr. 86/2006. În actul de învestire al instanței nu se regăsește acuzația privind săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006 în modalitatea de sustragere a bunurilor aflate sub tranzit vamal, tranzit vamal reglementat prin Regulamentul UE 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 - numit Codul Vamal al Uniunii. Extinderea cadrului legal, cu impact asupra laturii obiective pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, echivalează cu o condamnare a inculpatului pentru o faptă pentru care nu a fost trimis în judecată.

Recurentul a susținut și faptul că subiectul pasiv principal al infracțiunii de contrabandă este statul și nu obligatul principal, cel din urmă putând promova o acțiune civilă față de transportatorul vinovat, pentru recuperarea pagubei.

S-a solicitat să fie avută în vedere modalitatea greșită în care s-a reținut calitatea de subiectiv pasiv la infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, admițându-se acțiunea civilă formulată. În măsura în care se socotește că au fost încălcate dispozițiile referitoare la obligațiile fiscale pe care le are o persoană față de stat, doar acesta din urmă poate solicita repararea eventualului prejudiciu. Ar putea exista un subiect pasiv secundar, însă la infracțiunea de contrabandă singurul subiect pasiv este statul, nefiind susceptibilă de a prezenta un subiect pasiv secundar.

În considerarea aspectelor mai sus prezentate, instanța a constatat că recursurile în casație formulate de recurenții inculpați A. și B. sunt admisibile pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., în ceea ce privește verificarea în drept a situației de fapt cu privire la problemele de drept invocate referitor la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Astfel cum s-a menționat anterior, analiza motivelor formulate de recurenții inculpați A. și B. se realizează strict în raport de situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fără a se proceda la o analiză a conținutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator.

Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de recure