ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1097/A din 31 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpații A. și B., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 304 din data de 09.12.2020 pronunțată de Judecătoria Zalău, în temeiul art. 238 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere.

În temeiul art. 245 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările.

În temeiul art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a ocupa funcția de administrator a unei persoane juridice, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor), în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul B. a fost condamnat prin sentință penală sunt săvârșite în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei pronunțată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curții de Apel Cluj la data de 24.10.2017.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei în cele 2 pedepse componente de: 1 an închisoare și 1 an închisoare și s-a înlăturat sporul de 4 luni închisoare aplicat.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 40, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 (un) an închisoare, 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare și 5 (cinci) ani închisoare aplicate inculpatului B. prin sentința penală cu pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an și 5 luni închisoare (ce reprezintă 1/3 din totalul celorlalte pedepse), iar în final, s-a stabilit în sarcina inculpatului B. pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani și 5 (cinci) luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 238 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere.

În temeiul art. 245 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările.

În temeiul art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de contrabandă.

Potrivit art. 67 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 1 (un) an închisoare, 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare și 5 (cinci) ani închisoare aplicate inculpatului A., stabilind pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 9 luni închisoare (ce reprezintă 1/3 din totalul celorlalte pedepse), iar în final s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 9 (nouă) luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 19 din C. proc. pen. rap. la art. 23 și art. 397 din C. proc. pen., coroborat cu 1349 și 1357 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C. SA și s-au admis în totalitate acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile SC "D." S.A și E. SA

Au fost obligați inculpații B. și A., în solidar, la plata următoarelor sume: 540 RON către partea civilă C. SA, cu titlu de despăgubiri materiale; 187.204 RON către partea civilă E. SA cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând suma achitată cu titlu de datorie vamală, respectiv taxe vamale și T.V.A; 109.032 euro către partea civilă SC "D." S.A cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea mărfii însușite de către inculpați.

În temeiul art. 272 și art. 274 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 217 RON reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul A., av. F. care a asigurat asistența juridică a inculpatului în faza de judecată, cheltuieli ce au rămas în sarcina statului. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat în parte la plata către stat a sumei de câte 1400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (2000 RON pentru faza de urmărire penală, 100 RON pentru faza de cameră preliminară și 700 RON pentru faza de judecată).

Prin Decizia penală nr. 415/A din data de 22 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către partea civilă SC C. SA și inculpații B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 304 din 09.12.2020 a Judecătoriei Zalău. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. au fost obligați apelanții inculpații și partea civilă să plătească câte 400 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 415/A din data de 22 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, ambii inculpați au declarat recurs în casație.

Prin Decizia penală nr. 535/RC din 23 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2017, s-au admis recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 415/A din data de 22 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019. S-a dispus casarea, în totalitate, a deciziei penale atacată și, în parte, a Sentinței penale nr. 304 din data de 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 și, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 5 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. aplicate inculpatului B., pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează: pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 238 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările, prevăzută de art. 245 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a ocupa funcția de administrator a unei persoane juridice, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor) din C. pen. pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curții de Apel Cluj la data de 24.10.2017.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 38 alin. (1) raportat la art. 40 din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare, 1 an și 3 luni închisoare aplicate inculpatului B. în cauză cu pedepsele de 1 an închisoare și de 1 an închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, definitivă la data de 24.10.2017, prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curții de Apel Cluj, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din celelalte pedepse (3 pedepse în cuantum de câte 1 an închisoare), respectiv 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 9 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. aplicate inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează: pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 238 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările, prevăzută de art. 245 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă (de 1 an închisoare), respectiv 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 7 luni închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 304 din data de 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

S-a dispus anularea formelor de executare emise pe numele inculpaților B. și A. în baza Sentinței penale nr. 304 din data de 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 415/A din data de 22 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 și emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La data de 17.06.2022, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 415/A/22.03.2021, invocând prev. art. 426 lit. b) din C. proc. pen. Ulterior, și contestatorul B. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 415/A/22.03.2021, pronunțate în Dosarul nr. x/2019, invocând aceleași prev. ale art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 1097 din 31 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de Minori, în temeiul art. 431 și art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a admis în principiu și în fond contestația în anulare promovată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 415/A/22.03.2021 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, pe care a desființat-o, în parte, în latura penală, în ceea ce privește omisiunea reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz de încredere prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015), respectiv înșelăciune privind asigurările, prev. de art. art. 245 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015), de către A.. Rejudecând în aceste limite:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 1 ani 7 luni închisoare, în pedepsele componente: pedeapsa de 1 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, pedeapsa de 1 an 3 luni ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările și înlătură sporul de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015) și s-au înlăturat consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările, prev. de art. art. 245 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015 și s-au înlăturat consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an 3 luni închisoare, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a constatat că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020, emis conform Sentinței penale nr. 304/09.12.2020, pronunțată de Judecătoria Zalău, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 415/A/22.03.2021 a Curții de Apel Cluj a fost anulat prin Sentința penală nr. 237/2022 a Judecătoriei Sectorului 5 București și s-a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului dacă nu este arestat în altă cauză sau nu se află în executarea altor pedepse.

În temeiul art. 431 și art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a admis în principiu și în fond contestația în anulare promovată de contestatorul B. împotriva Deciziei penale nr. 415/A/22.03.2021 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, pe care a desființat-o în parte, în latura penală, în ceea ce privește omisiunea reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz de încredere prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015), respectiv înșelăciune privind asigurările, prev. de art. art. 245 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015), de către apelantul-inculpat B.. Rejudecând în aceste limite:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 2 ani 3 luni închisoare, în pedepsele componente: pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere și pedeapsa de 1 an 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările, la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 304/09.12.2020 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în Dosar nr. x/2019, respectiv pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare, la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei pronunțată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curții de Apel Cluj la data de 24.10.2017 și s-a înlăturat sporul de 1 an închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015) și s-au înlăturat consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare și anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an 4 luni închisoare, la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosarul x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curții de Apel Cluj la data de 24.10.2017, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările, prev. de art. art. 245 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015 și s-au înlăturat consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an 3 luni închisoare și anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an 4 luni închisoare, la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei pronunțată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curții de Apel Cluj la data de 24.10.2017, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/24.11.2021, emis conform Sentinței penale nr. 304/09.12.2020, pronunțată de Judecătoria Zalău, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 415/A/22.03.2021 a Curții de Apel Cluj și Decizia penală nr. 535/RC/23.11.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-au menținut celelalte dispoziții ale Deciziei penale nr. 415/A/22.03.2021 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2019. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, d-nul av. G., în cuantum de 627 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 1097 din 31 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a fost comunicată: inculpaților A. la data de 13.09.2022 și B. la data de 14.09.2022 și 13.09.2022, părților civile SC E. SA la data de 14.09.2022, SC C. SA la data de 14.09.2022, SC D. SA la data de 03.10.2022 și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 13.09.2022.

Pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj termenul s-a împlinit la data de 14.10.2022, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 1097 din 31 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 11.10.2022.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către: inculpații A. la data de 13.10.2022 și B. la data de 13.10.2022 și 13.10.2022, părților civile SC E. SA la data de 14.10.2022, SC C. SA la data de 14.10.2022, retur plic, SC D. SA la data de 21.10.2022.

În cauză, inculpații B. și A., prin avocat H., au depus concluzii scrise.

În esență, au solicitat în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respingerea recursului în casație ca inadmisibil, întrucât potrivit art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Or, în prezenta cauză, parchetul a formulat un recurs în casație împotriva unei decizii pronunțate nu în calea de atac ordinară a apelului, ci în soluționarea unei căi extraordinare de atac, și anume a contestației în anulare, prin urmare, această ultimă hotărâre nu poate fi atacată cu recurs în casație, sub sancțiunea inadmisibilității. Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

S-a mai susținut că prin Decizia nr. 5/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi suspusă apelului. Astfel, contestația în anulare fiind întemeiată și admisă în baza art. 426 lit. b) din C. proc. pen., iar aceasta a fost formulată de condamnat împotriva unei decizii pronunțate în apel, în mod corect, a fost soluționată de Curtea de Apel Cluj printr-o decizie definitivă.

S-a apreciat că deși dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., vizează numai situațiile în care în mod greșit s-a dispus încetarea procesului, aceste dispoziții sunt aplicabile numai în cazurile în care pretinsa greșită încetare a procesului penal s-a dispus de către instanța de apel, în soluționarea căii ordinare a apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe.

În ipoteza în care instanța de apel a dispus condamnarea, în apel, a inculpatului, acesta, evident, nu va putea formula un recurs în casație, întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., ci o contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., această (ultimă) cale extraordinară de atac urmând a fi soluționată de curtea de apel competentă, care se va pronunța în mod definitiv nu asupra apelului, ci asupra contestației în anulare. Așa fiind, decizia definitivă pronunțată în soluționarea contestației în anulare, prin care s-a dispus încetarea procesului penal, constatându-se intervenirea prescripției generale a răspunderii penale, nu poate fi atacată cu recurs în casație, ci numai decizia dată în apel, de instanța de apel, când aceasta din urmă ar fi dispus încetarea procesului penal. În cadrul contestației în anulare, formulate de condamnat, parchetul a avut posibilitatea să pună concluzii și să le argumenteze, iar argumentele parchetului și ale contestatorului au fost analizate de o instanță într-o cale extraordinară de atac.

Pe de altă parte, considerarea ca admisibil a prezentului recurs în casație ar constitui o reexaminare a hotărârii definitive date într-o cale extraordinară de atac printr-o altă cale extraordinară de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 09.11.2022, sub Dosar nr. x/2022, iar judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 17.01.2023.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj sunt menționate numele și prenumele procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj (I.), hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 1097/A din 31.08.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori), precum și semnătura titularului cererii, în raport de dispozițiile art. 437 alin. (1) din C. proc. pen.

Totodată, prin cererea formulată de parchet a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., respectiv în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal și s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și în urma rejudecării cauzei, casarea Deciziei penale nr. 1097/A/2022 a Curții de Apel Cluj și înlăturarea greșitei aplicări a legii, respectiv a soluției prin care s-a admis contestația în anulare și s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. și înșelăciune privind asigurările, prev. de art. 245 alin. (1) din C. pen. și față de inculpatul B. pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) și înșelăciune privind asigurările, prev. de art. 245 alin. (1) din C. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a susținut că hotărârea este nelegală, în speță fiind incident cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în condițiile în care în mod greșit s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Infracțiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârșite în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015. Infracțiunea de abuz de încredere este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar infracțiunea de înșelăciune privind asigurările este pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 5 ani. Raportat la aceste pedepse prevăzute de lege, termenul de prescripție generală pentru infracțiunea de abuz de încredere și pentru infracțiunea de înșelăciune privind asigurările este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. Termenul de prescripție specială pentru ambele infracțiuni este așadar de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.

Ținând seama de datele la care au fost săvârșite aceste infracțiuni, respectiv perioada 30.11.2014 - 07.01.2015, aceste termene de prescripție specială nu erau împlinite la data de 22.03.2021, când a fost pronunțată Decizia penală nr. 415/A/2021, urmând a fi împlinite în data de 29.01.2025 (în varianta cea mai favorabilă inculpatului), ținând seama și de suspendarea termenului prescripției răspunderii penale pe durata stării de urgență (2 luni).

În esență, s-a susținut că, în cauza de față, au fost evident îndeplinite acte de procedură, indicând în acest sens că în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău acțiunea penală a fost pusă în mișcare împotriva inculpaților A. și B. prin ordonanța din 07.05.2018. Întrucât valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum și nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, urmează a fi examinat în ce condiții acest act de procedură a avut efect întreruptiv de prescripție.

Prin Decizia nr. 473/2018, instanța de control constituțional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenției europene a drepturilor omului și a jurisprudenței dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispozițiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condițiile de incriminare a faptei și pedeapsa pentru aceasta. Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituției prescripției, ceea ce este cert și constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituționalitate este faptul că legislațiile statelor semnatare ale Convenției trebuie să respecte prevederile art. 7 parag. 1 din această convenție, care reprezintă fundamentul protecției juridice sub aspectul neretroactivității legii. Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că soluția legislativă criticată privește declararea imprescriptibilității executării pedepselor principale în cazul infracțiunilor de omor și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripție, iar opțiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispozițiilor din materia prescripției, mai severe, inclusiv pentru infracțiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripție a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispozițiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

Examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior întocmirii ordonanței din 07.05.2018, a început să curgă un nou termen general de prescripție de 5 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 22.03.2021, data soluționării definitive a cauzei, termenul de prescripție specială urmând a se împlini în data de 29.01.2025 (în varianta cea mai favorabilă inculpatului), ținând seama și de suspendarea termenului prescripției răspunderii penale pe durata stării de urgență (2 luni).

În cuprinsul Deciziei CCR nr. 358/2022, s-a arătat că, între 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale".

Întrucât întreruperea cursului prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 și mai 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție îndeplinite în perioada 2014 - 2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile. Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile, ar face ca Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziției constituționale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală. Art. 5 alin. (1) C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficientă dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție.

Caracterul întreruperii prescripției ca instituție de drept procesual penal rezultă și din faptul că spre deosebire de prescripția răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripție este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripție și își produc efectele de îndată. Odată prescripția întreruptă, procesul penal va continua, fiind greu de motivat și de justificat, după întocmirea de acte procesuale, administrarea de probe, dispunerea unei soluții în cauză, că de fapt, cauzele de întrerupere au fost altele decât cele avute în vedere în momentul judecării cauzei și că acestea nu și-au produs efectul. O astfel de interpretare ar aduce grave atingeri și principiului securității raporturilor juridice și implicit drepturilor părții adverse.

În aceste condiții, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen., s-a solicitat casarea Deciziei penale nr. 1097/A/2022 din 31.08.2022 a Curții de Apel Cluj, înlăturarea greșitei aplicări a legii și respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare formulată de inculpați.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1097/A din 31.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpații A. și B.

S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători și s-a acordat termen la data de 14 martie 2023, cu citarea intimatelor părți civile, a intimaților inculpați A. și B., precum și asigurarea apărării (apărător ales/din oficiu).

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., precum și cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) a, b, c și d din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a exercitat calea extraordinară de atac (I.), hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 1097/A din 31.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori), precum și semnătura procurorului care a exercitat calea de atac și a procurorului general.

În ceea ce privește condiția prev. de art. 437 alin. (1) lit. c din C. proc. pen., s-a constatat că, în cauză, s-a invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. susținându-se, în esență, că soluția pronunțată de Curtea de Apel Cluj cu privire la încetarea procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale în baza deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26.04.2018 și nr. 358 din 26.05.2022, respectiv a soluției prin care s-a admis contestația în anulare și s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. și înșelăciune privind asigurările, prev. de art. 245 alin. (1) din C. pen. și față de inculpatul B. pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) și înșelăciune privind asigurările, prev. de art. 245 alin. (1) din C. pen. este nefondată, întrucât în mod greșit s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Înalta Curte, constatând că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1097/A din 31.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpații A. și B. este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., dar și pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis-o în principiu, și a acordat termen la data de 14 martie 2023.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1097/A din 31.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpații A. și B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen. (printre care și cazul în care intervine amnistia sau prescripția), dispunându-se greșit încetarea procesului penal.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susținut, în esență, că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prealabil, Înalta Curte analizează, în condițiile pronunțării Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

La momentul adoptării și intrării în vigoare a C. pen. al României, 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că:

"soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională".

Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară Deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

Pentru a pronunța această soluție instanța de contencios constituțional a reținut următoarele:

"72. Așa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

În sensul celor de mai sus este și Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înalte Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că "Având în vedere delimitarea efectelor prescripției răspunderii penale astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.092/2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013) într-un efect principal, reprezentat de înlăturarea răspunderii penale și, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constând în înlăturarea acțiunii penale, se reține că, la rândul său, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale are un efect de drept material, modificând regimul răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul își poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală, și un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare într-un nou termen în care își pot exercita rolul activ, conferit de dispozițiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele două efecte nu se confundă și nu sunt reglementate de aceleași categorii de norme legale.

În consecință, nu este posibilă extinderea regulilor referitoare la aplicarea în timp a legii procesuale care reglementează condițiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al întreruperii cursului prescripției. Mai concret, dacă s-ar admite că întreruperea prescripției este reglementată de norme procesuale întrucât cauza ei este un act de procedură, ar însemna să se confunde cauza în sine cu efectul principal constând în întreruperea cursului prescripției penale. Or, așa cum s-a arătat, cauza prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. (îndeplinirea unui act de procedură) are ca efect de drept material întreruperea termenului de prescripție, care produce consecința prelungirii termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală.

Așadar, nu pot fi extinse dispozițiile procesuale care reglementează cauza (actul de procedură) la întreaga instituție a întreruperii cursului prescripției, efectul acesteia fiind prevăzut în mod distinct de legea penală de drept material și constând în prelungirea termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală."

Prin urmare, Înalta Curte arată că în perioada 25.06.2018 - 30.05.2022, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispozițiile C. pen. în vigoare în perioada menționată constituind legea penală mai favorabilă.

Pe cale de consecință, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de inculpați se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziții legale referitoare la întreruperea cursului prescripției, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripție, cu consecința socotirii ca fiind împlinit a termenului de prescripție, în cazul depășirii cu încă o dată a acestuia.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se calculează potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Astfel, se observă că la momentul pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 de către Curtea Constituțională, cauza era pendinte, fiind soluționată în data de 31 august 2022, prin pronunțarea Deciziei nr. 1097/A în Dosarul nr. x/2022, iar problematica prescripției răspunderii penale nu fusese dezbătută și nici analizată la judecarea cauzei apel.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, admițând contestația în anulare declarată de inculpații A. și B., a dispus încetarea procesului penal în ceea ce-i privește, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev de art. 238 alin. (1) din C. pen. și înșelăciune privind asigurările prev de art. 245 alin. (1) din C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

Astfel, conform art. 154 alin. (2) din C. pen. termenul de prescripție a răspunderii penale curge, în cazul infracțiunii de abuz de încredere de care au fost acuzați inculpații contestatori, din data de 07.01.2015, fiind vorba despre un termen de prescripție de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit, în condițiile art. 269 alin. (3) din C. pen., la data de 07.01.2020. Într-adevăr, termenul de prescripție nu a fost întrerupt prin actele de procedură întocmite în cauză, de vreme ce, ca efect a inactivității legiuitorului față de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. nu mai puteau produce efecte juridice la momentul soluționării dosar penal nr. x/2019 în apel.

Referitor la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările, prev. de art. art. 245 alin. (1) din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru sancționarea unui asemenea ilicit de natură penală este închisoarea de la 1 la 5 ani. Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările este, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani și curge, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., de la data de 07.01.2015.

Așadar, în contextul disp. art. 269 alin. (3) din C. proc. pen., la data de 07.01.2020, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune privind asigurările, dat fiind că inactivitatea legiuitorului față de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 a avut drept consecință înlăturarea efectelor juridice ale disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. pe parcursul soluționării dosarului nr. x/2019, după cum s-a indicat deja.

În raport cu deciziile Curții Constituționale mai sus evocate, termenul de prescripție a răspunderii penale nu a suferit vreo întrerupere, aplicarea exclusiv a dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen. constituind lege penală mai favorabilă, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. nemaifiind în fondul activ al legislației penale.

Chiar și dacă s-ar aprecia că a fost suspendat cursul termenului de prescripție pe durata stării de urgență în baza Decretelor prezidențiale, conform prevederilor art. 156 C. pen., prin adăugarea celor 60 de zile, argumentele expuse mai sus rămân valabile, față de data pronunțării Deciziei penale nr. 1097/A din data da de 31 august 2022.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1097/A din 31 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpații A. și B.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A. în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1097/A din 31 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpații A. și B.

Cheltuielile, ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A. în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2023.

GGC - ED