ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 737/A/2022 din data de 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3183 din 18 octombrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 a Tribunalului Maramureș, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tentativă la înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare,

- punerea în circulație de valori falsificate în formă continuată prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) și art. 316 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, precum și a pedepsei accesorii prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.

- punerea în circulație de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) și art. 316 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, precum și a pedepsei accesorii prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de cea mai grea, de 3 ani și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat 16 luni închisoare, reprezentând sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 4 ani 6 luni închisoare.

În temeiul art. 96 alin. (4) și (5) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 78/15.03.2013 a Judecătoriei Carei, definitivă prin nerecurare în data de 30.03.2013, și s-a dispus executarea acesteia, iar în temeiul art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la cea stabilită prin prezenta, de 4 ani 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive, respectiv 30.01.2018-05.02.2018.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a celor 14 bancnote falsificate, în cupiură de 100 EUR, toate cu seria x , precum și a celor 10 bancnote falsificate, în cupiură de 50 EUR, toate cu seria x , aflate în două plicuri înregistrate la poziția nr. 115/2019 din registrul corpurilor delicte al Judecătoriei Baia Mare.

S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

S-a dispus păstrarea la dosarul cauzei a celor două plicuri înregistrate la poziția nr. 115/2019 din registrul corpurilor delicte al Judecătoriei Baia Mare.

S-a dispus păstrarea la dosarul cauzei a celor 4 CD-uri înregistrate la poziția nr. 185/2019 din registrul mijloacelor de probă al Judecătoriei Baia Mare. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 de RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva mai sus menționate sentințe a declarat apel, în termenul legal inculpatul A..

Prin decizia penală737/A din 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 3183/18.10.2021 a Judecătoriei Baia Mare pe care a desființat, în parte, și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

Conform art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. cu privire la infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 310 alin. (1) și art. 316 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. - fapta din 30 ianuarie 2018.

S-au menținut pedepsele aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor din data de 03 octombrie 2016 respectiv de: - tentativă la înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare; - punerea în circulație de valori falsificate în formă continuată prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) și art. 316 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, precum și a pedepsei accesorii prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate, conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a menținut revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 78/15.03.2013 a Judecătoriei Carei, definitivă prin nerecurare în data de 30.03.2013, și s-a dispus executarea acesteia.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la cea stabilită prin prezenta, de 3 ani 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin deciziei.

S-au stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 300 RON onorariu parțial apărător din oficiu, sumă ce se va avansa din FMJ pentru av. B., iar cheltuielile judiciare avansate de către stat cu prezentul apel au rămas în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 737/A din 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a fost comunicată inculpatului A. la data de 26.05.2022 și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj Napoca la 25.05.2022.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 24. 06.2022 în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 737/A din 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 20.06.2022.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Cluj la data de 24.06.2022. Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. în interiorul căruia se pot depune concluzii scrise pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a împlinit la data de 04.07.2022. În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj nu a formulat concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 18.10.2022.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. sunt menționate numele și prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 737/A din data de 23.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori), precum și semnătura și ștampila apărătorului, avocat C., în raport de dispozițiile art. 437 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin cererea formulată de inculpat, a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac, art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de lege, și în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza l din C. proc. pen., a solicitat achitarea în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de punerea în circulație de valori falsificate în formă continuată, prevăzute de art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) și art. 316 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale) și art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 03.10.2016) și tentativa la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) si 2 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

În temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării deciziei penale nr. 737/A/23.05.2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2019.

În susținerea recursului în casație, în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la înșelăciune în forma continuata, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea recurentului A., starea de fapt reținută atât pe procuror, în rechizitoriu, prima instanță și de instanța de apel, în decizia recurată, constă în aceea că în data de 03.10.2016, în baza unei rezoluții infracționale unice, s-a deplasat în localitatea Baia Sprie unde a încercat sa achiziționeze succesiv de la martorii D. și E. câte un telefon mobil, împrejurare în care a indus în eroare persoanele vătămate mai sus menționate, cărora le-a remis succesiv 4 bancnote de 100 euro fiecare, în total 8 bancnote, cunoscând că aceste bancnote sunt falsificate, în scopul de a obține un folos material injust, rezultat care nu s-a produs întrucât persoanele vătămate au refuzat predarea telefoanelor mobile constatând caracterul fals al bancnotelor.

S-a menționat că exact aceeași stare de fapt se reține și în ceea ce privește infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate în forma continuată, prevăzută de art. 313 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 310 alin. (1) din C. pen. și la art. 316 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., respectiv că inculpatul A., în data de 03.10.2016, în baza unei rezoluții infracționale unice, s-a deplasat în localitatea Baia Sprie unde a încercat să achiziționeze succesiv de la martorii D. și E. câte un telefon mobil, împrejurare în care a indus în eroare persoanele vătămate mai sus menționate, cărora le-a remis succesiv 4 bancnote de 100 euro fiecare, în total 8 bancnote, cunoscând că aceste bancnote sunt falsificate, în scopul de a obține un folos material injust, rezultat care nu s-a produs întrucât persoanele vătămate au refuzat predarea telefoanelor mobile constatând caracterul fals al bancnotelor.

Aceste două infracțiuni sunt reținute în concurs ideal, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (2) din C. pen., atât în rechizitoriu, instanțele reținând aceeași stare de fapt și aceeași încadrare juridică, nedispunându-se schimbarea acesteia din urmă.

Prin urmare, a precizat că aceeași stare de fapt se susține că ar întruni elementele constitutive atât ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune, cât și ale celei de punere în circulație de valori falsificate, în modalitatea normativă a punerii efective în circulație, nicidecum în vreuna dintre modalitățile normative alternative ale infracțiunii prevăzute de art. 313 alin. (1) din C. pen. (infracțiune cu conținut alternativ, elementul material putând consta în 4 modalități distincte, și anume punerea în circulație, primirea, deținerea sau transmiterea valorilor falsificate).

Astfel, pe de o parte, s-a apreciat că în mod nelegal au fost reținute în sarcina recurentului A. atât infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate, în modalitatea normativă a punerii efective în circulație, cât și ale celei de tentativă la înșelăciune, în realitate prima infracțiune absorbind-o în conținutul ei pe cea de a doua.

Infracțiunea de punere în circulație a valorilor falsificate este o formă specifică de înșelăciune, comisă în cadrul relațiilor de schimb de monede sau de alte valori, respectiv are ca obiect astfel de valori, în mod conceptual punerea în circulație a unor valori falsificate implică inducerea în eroare a persoanei care primește aceste valori și le consideră valabile și care, în mod evident, suferă o pagubă în momentul în care, tranzacția fiind cu titlu oneros, predă făptuitorului un alt bun sau o altă valoare în schimbul celei falsificate. Infracțiunea de punere în circulație a valorilor falsificate, comisă în modalitatea punerii efective în circulație, nu poate fi săvârșită altfel decât prin inducerea în eroare și prejudicierea persoanei care primește aceste valori și oferă o contraprestație, în consecință, infracțiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) teza l din C. pen. constituie o incriminare specială în raport cu incriminarea generală, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen.

S-a susținut că fapta recurentului A. nu poate întruni elementele de tipicitate ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune - elementul material specific al acesteia, propriu, nu al altei infracțiuni, urmarea imediată (paguba), creată prin acțiunea specifică (nu printr-o acțiune incriminată distinct), atâta timp cât se reține că inducerea în eroare a persoanelor vătămate s-a realizat prin aceea că le-a remis succesiv 4 bancnote de 100 euro fiecare, în total 8 bancnote, cunoscând că aceste bancnote sunt falsificate, în scopul de a obține un folos material injust, rezultat care nu s-a produs întrucât persoanele vătămate au refuzat predarea telefoanelor mobile constatând caracterul fals al bancnotelor, adică prin fapta incriminată de art. 313 alin. (1) teza I din C. pen., ci numai, eventual, elementele de tipicitate ale acestei din urmă infracțiuni, prin urmare, este incident temeiul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen., respectiv temeiul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. pen., în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea recurentului A..

Astfel, instanța a fost sesizată de procuror cu o infracțiune consumată de punere în circulație de valori falsificate în formă continuată, nicidecum cu o tentativă la această infracțiune, fiind elocventă în acest sens încadrarea juridică a faptei, respectiv art. 313 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 310 alin. (1) din C. pen. și la art. 316 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., nefiind reținute dispozițiile art. 32 din C. pen. sau art. 313 alin. (4) din C. pen., iar prima instanță și instanța de apel au reținut aceeași stare de fapt, pronunțând o condamnare definitivă pentru infracțiunea consumată de punere în circulație de valori falsificate în forma continuată.

Este real că în cadrul recursului în casație nu poate fi dispusă schimbarea încadrării juridice a faptei, dar poate fi verificată corespondența dintre starea de fapt definitiv reținută și norma incriminatoare reținută.

Astfel, atâta timp cât recurentul A. a fost condamnat definitiv pentru infracțiunea consumată de punere în circulație de valori falsificate în forma continuata, în modalitatea punerii efective în circulație, nicidecum a deținerii, instanța de recurs trebuie să verifice dacă în mod real fapta s-a consumat, dacă s-a produs urmarea imediată a acesteia (în cazul infracțiunii prevăzute de art. 313 alin. (1) teza I din C. pen., urmarea nu poate fi decât de rezultat, când persoana vătămată remite în schimbul valorilor false, puse în circulație de făptuitor, alte bunuri/valori, având în vedere că persoana vătămată (subiect pasiv secundar al infracțiunii) suferă un prejudiciu patrimonial).

Or, având în vedere că urmarea imediată, de rezultat, nu s-a produs în prezenta cauză, nefiind produsă paguba în patrimoniul persoanelor vătămate (subiecți pasivi secundari ai infracțiunii, fiind irelevant că acestea nu au dorit să participe în procesul penai), fapta descrisă în rechizitoriu și reținută de prima instanță și de instanța de apel, și anume punere în circulație de valori falsificate în formă continuată, în modalitatea punerii efective în circulație, în formă consumată, nu este tipică, iar în recurs în casație nu se poate nici reține o altă stare de fapt și nici schimba încadrarea juridică, singurul remediu fiind achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza l din C. proc. pen.

În actuala concepție a C. proc. pen., sintagma fapta nu este prevăzută de legea penala include, spre deosebire de codul anterior, atât situația în care o fapta nu este incriminată de legiuitor, cât și situația în care lipsește unul dintre elementele de conținut ale infracțiunii.

În concluzie, s-a susținut că, în cauză, cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., este incident, având în vedere că recursul în casație formulat vizează greșita condamnarea inculpatului A. pentru fapte cărora le lipsește latura obiectivă.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 737/A/2022 din 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019, s-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători și s-a acordat termen la data de 29 noiembrie 2022, cu citarea recurentului inculpat, A., precum și asigurarea apărării prin înștiințarea apărătorului ales, avocat C.. S-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de inculpatul A..

Înalta Curte a constatat că, în cuprinsul cererii sunt menționate numele și prenumele recurentului, A., semnătura apărătorului care a formulat calea de atac, fiind depusă și împuternicirea avocațială a apărătorului acestuia, iar decizia penală nr. 737/A din 26 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar recursul în casație a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, Înalta Curte a constatat că, formal, criticile invocate de recurentul inculpat se circumscriu în conținut dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, din modul în care recurentul inculpat A. a formulat criticile împotriva deciziei penale recurate rezultă că se circumscriu cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost condamnat din perspectiva realizării unei corespondențe depline între faptele săvârșite și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a acestuia nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, ori a intervenit dezincriminarea acestora, recursul în casație fiind admisibil în principiu numai sub acest aspect.

Constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din C. proc. pen. și, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte a admis în principiu a cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. numai sub aspectul criticilor de nelegalitate ce vizează condamnarea acestuia pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării hotărârii, s-a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii. Așadar, textul de lege invocat, prevede posibilitatea instanței, care admite în principiu cererea de recurs în casație, să suspende executarea hotărârii, oportunitatea luării acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței.

În considerarea acestor dispoziții legale, în raport de motivele invocate în susținerea cererii de recurs în casație, împrejurările concrete ale cauzei și stadiul procesual al cauzei când se analizează doar îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că nu se justifică suspendarea executării hotărârii atacate.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 737/A/2022 din data de 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, analiza de legalitate nefiind însă una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate, ca atare, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte subliniază că acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Se constată că în cauză, prin recursul în casație formulat, recurentul inculpat A. a invocat împrejurarea că instanța în baza aceleiași stări de fapt a reținut două infracțiuni pentru care a fost condamnat, respectiv infracțiunea de înșelăciune și infracțiunea de punere în circulație a unor valori falsificate. Totodată, recurentul a formulat critici ce vizează reținerea formei consumate a infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate și nu de tentativă.

Or, în actualul cadru procesual instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanțele ordinare, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator, la stabilirea unei alte situații de fapt sau o schimbarea încadrării juridice.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Starea de fapt reținută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casație, astfel că o eventuală reevaluare a conținutului mijloacelor de probă nu ar putea fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 438 din C. proc. pen., în condițiile în care recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Critica formulată de recurentul A., în sensul că faptele reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune și punere în circulație de valori falsificate este analizată, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.

Înalta Curte constată că prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de inculpatul A., în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpatului, de schimbarea încadrării juridice cu consecința achitării, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, astfel cum au fost formulate motivele de recurs în casație în cauză, care în concret se referă la circumstanțele comiterii faptelor pentru care a fost condamnat recurentul A., Înalta Curte constată că analiza ce se solicită a fi făcută de instanța de casație vizează starea de fapt reținută în cauză și interpretarea dată probatoriului de către instanțe, ceea ce presupune, în mod implicit, reevaluarea elementelor de fapt reținute cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea penală definitivă. Starea de fapt reținută în cauză, concordanța acesteia cu probele administrate, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică dată faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casație, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor.

Așa cum s-a arătat, limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege însemnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În concluzie, Înalta Curte constată că, fondul criticilor formulate prin motivele de recurs în casație invocate de inculpatul A. vizând lipsa laturii obiective a infracțiunilor de înșelăciune și punerea în circulație de valori falsificate are ca premisă negarea bazei factuale care a condus la reținerea faptei în sarcina sa, precum și schimbarea încadrării juridice. În același timp, Înalta Curte reține că recurentul a invocat doar formal nelegalitatea hotărârii atacate, în realitate criticile acestuia vizând netemeinicia raționamentului instanței de apel, care a răspuns în considerentele hotărârii asupra tuturor aspectelor legate de tipicitatea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa.

În consecință, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. întrunesc condițiile de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, iar criticile acestuia privesc chestiuni referitoare la situația de fapt ce a fost stabilită definitiv de instanța de apel. Prin urmare, motivele invocate în susținerea recursului în casație nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanța de apel a reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția acestuia.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 737/A/2022 din data de 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019.

Față de soluția dispusă, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 737/A/2022 din data de 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 februarie 2023.