ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75 pronunțată la data de 16.12.2022, printre altele, Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 4 ani, pe durata căruia a obligat pe inculpat la respectarea obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., care se va executa în situația revocării suspendării executării pedepsei, pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 241 alin. (1)

1

lit. a) din C. proc. pen., a constatat că măsura arestului preventiv luată față de inculpatul A. prin încheierea penală 25/01.09.2022 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul x/2022, a încetat de drept la data pronunțării prezentei hotărâri.

În baza art. 399 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. arestat preventiv, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului A. durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 31.08.2022 la data de 16.12.2022 inclusiv.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii a 144 bancnote falsificate puse în circulație, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj, conform dispozitivului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a unor bunuri, conform dispozitivului.

În baza art. 255 din C. proc. pen. coroborat cu art. 162 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus restituirea unor bunuri ridicate de la inculpați, conform dispozitivului.

În baza art. 272 și art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata către stat a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

A fost pronunțată o soluție de condamnare și cu privire la inculpatul B..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B., A. și DIICOT - Serviciul Teritorial Sălaj.

Prin decizia penală nr. 960/A din 31 mai 2023, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj împotriva sentinței penale nr. 75/16.12.2022 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr. x/2022, pe care o desființat-o în parte, pe latura penală, printre altele, sub aspectul modalității de individualizare și executare a pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A. și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate în formă continuată, prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 3 ani închisoare la 3 ani 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare dispozițiilor prezentei decizii.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 275 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., a obligat pe inculpați la plata sumei de 500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar celelalte cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea apelului au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în drept, că fapta inculpatului A. care, în mod repetat și baza unei rezoluții infracționale unice, i-a înmânat inculpatului B. suma de 2000 de euro falsificați compusă din 40 bancnote cu cupiura de 50 de euro, din care suma de 900 euro falsificați la data de 24.01.2022 și suma de 1100 euro la 11.02.2022, în vederea punerii în circulație, iar la data de 11.02.2022 a pus în circulație suma de 5200 euro formată din 104 bancnote din cupiura de 50 euro falsificate, predând aceste bancnote societății de curierat S.C. C. cu titlu de plată ramburs pentru 8 telefoane mobile achiziționate de inculpat prin intermediul platformei D., de la martorii E., F., G., H., I., J., K. și L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate în formă continuată, prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale).

S-a mai reținut că inculpatul A. a urmat procedura simplificată a recunoașterii învinuirii și trebuie să beneficieze, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de reducere a limitelor de pedeapsă cu o treime, limitele speciale astfel reduse fiind de la 3 ani la 6 ani 8 luni.

Prima instanță a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 3 ani închisoarea.

Curtea a apreciat că un atare cuantum al pedepsei cu închisoarea pentru care a optat judecătorul fondului este insuficient pentru a asigura scopul de prevenție generală, pentru că nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunii comise.

Prin urmare, curtea de apel a considerat fondat apelul Ministerului Public în ceea ce privește cererea de majorare a pedepsei aplicate de judecătorul fondului pentru sancționarea infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare, care va fi aplicată inculpatului A..

În opinia curții, asigurarea dezideratului de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, prin reeducarea infractorului, respectiv a celui de restabilire a liniștii sociale, prin exemplaritatea care decurge din restrângerea drepturilor infractorului, ca o consecință inevitabilă a condamnării nu se poate atinge prin aplicarea unei pedepse atât de orientate spre minimul special, precum cea pentru care a optat judecătorul fondului, de 3 ani închisoare în cazul inculpatului A., în condițiile în care inculpatul, alături de coinculpatul B., a comis infracțiunea în formă continuată și a pus în circulație un număr de 144 bancnote, din cupiura de 50 Euro, însumând 7.200 Euro.

În consecință, pentru a putea fi garantată îndeplinirea întocmai a celor trei funcții ale pedepsei se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicată de judecătorul fondului, chiar dacă aceasta presupune că inculpatul nu ar mai fi eligibil pentru o soluție de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.

Pedeapsa trebuie individualizată în funcție de gravitatea infracțiunii, iar nu în considerarea unui posibil regim de executare care să nu impună detenția.

Or, în cauză, gravitatea infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate nu justifică aplicarea unor pedepse mai apropiate de minimul special decât cele care vor fi aplicate în apel.

Având în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate comisă de către inculpat, precum și mijloacele folosite, curtea a considerat că starea de pericol creată pentru valoarea socială protejată prin norma de incriminare de la art. 313 alin. (1) din C. pen. (încrederea publică acordată monedelor cu valoare circulatorie) a fost una însemnată și impune aplicarea unei pedepse orientată spre media limitelor speciale de pedeapsă, nu spre limita minimă, cum a procedat prima instanță.

S-a apreciat că nici motivul săvârșirii infracțiunii nu poate diminua gravitatea faptelor, chiar dacă inculpatul A. ar fi recurs la achiziția bancnotelor falsificate pentru a obține banii necesari unui tratament medical recomandat soției sale, bolnavă de cancer.

S-a mai reținut că inculpatul este o persoană tânără, putea și trebuia să obțină sumele de bani de care avea nevoie prin muncă, cum este normal și firesc într-o societate, iar nu prin punerea în circulație de valori falsificate.

Natura infracțiunii și gravitatea rezultatului produs sau consecințele care s-ar fi putut produce sunt, de asemenea, în măsură să imprime faptelor un grad de pericol social crescut. Este real că vorbim despre o infracțiune de pericol abstract, care nu produce un rezultat concret, dar nu se poate omite că infracțiunea comisă de inculpat a adus o atingere însemnată valorilor sociale protejate prin norma de incriminare de la art. 313 alin. (1) din C. pen., după cum s-a indicat deja.

Faptele sunt și mai grave din prisma consecințelor care s-ar fi putut produce dacă organele de poliție nu ar fi intrat atât de rapid în posesia bancnotelor falsificate și valorile ar fi circulat prin mai multe localități de pe teritoriul României.

În cazul inculpatului A., deși nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a reținut că modul de operare trădează periculozitate, un profil infracțional care, deși nu s-a reflectat până la acest moment în existenta unor hotărâri de condamnare, indică un risc ridicat de comitere a unor noi infracțiuni în măsura în care pedeapsa aplicată nu este suficient de mare pentru a garanta funcția de inhibiție a pedepsei.

Pe de altă parte, curtea de apel a arătat că nu poate face abstracție că inculpatul A. nu a avut tocmai o conduită corectă pe parcursul procesului penal, întrucât, inițial, a negat comiterea faptelor. Totuși, ulterior a recunoscut faptele, dar această împrejurare, deși favorabilă inculpatului, nu poate diminua într-atât gradul de pericol social al infracțiunii de care este acuzat încât să justifice aplicarea unei pedepse inferioare celei de 3 ani 6 luni închisoare, ce a fost stabilită în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 960/A din 31 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 20.06.2023, prin e-mail, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, av. M., cu împuternicire avocațială aflată la dosar.

În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul a susținut, în esență, că, în ceea ce îl privește, apelul parchetului a vizat exclusiv modalitatea de executare a pedepsei, nu și cuantumul pedepsei închisorii stabilit de către prima instanță, astfel încât i s-a creat o situație mai grea.

Apărarea a arătat că, din analiza coroborată a articolelor de lege din partea generală (art. 35 alin. (1) din C. pen.), partea specială (art. 313 alin. (1) rap. la 310 alin. (1) din C. pen.) a C. pen. și cea a C. proc. pen. referitoare la calea ordinară de atac a apelului (art. 408, 417-419 din C. proc. pen.), rezultă că limita maximă în ceea ce privește cuantumul pedepsei este de 3 ani. Așadar, a apreciat că instanța de fond a fixat o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru inculpat, luând în considerare prevederile art. 35 alin. (1) din C. pen. și limitele prevăzute de art. 313 alin. (1) rap. la 310 alin. (1) din C. pen.

Ulterior, instanța de control judiciar a fost investită prin cererile de apel, în virtutea efectului devolutiv instituit prin art. 417 din C. proc. pen., să reanalizeze fondul cauzei sub două aspecte punctuale: reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului - solicitarea inculpatului care a fost respinsă, și reindividualizarea formei de executare a pedepsei stabilite de prima instanță - solicitarea Ministerului Public.

Or, instanța a extins cererea de apel a Ministerului Public și asupra cuantumului pedepsei, majorându-1 peste limita de 3 ani închisoare, care este maximul ce nu poate fi depășit conform legii, agravând inculpatului situația în propriul apel.

În drept, a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 960/A din data de 31 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., dar și pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen. în raport de cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 12 octombrie 2023, Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei completului 10, în compunere de 3 judecători în vederea judecării pe fond a căii de atac, reținându-se, în esență, că argumentele dezvoltate sub aspectul încălcării principiului non reformatio in pejus de către instanța de apel, prin majorarea cuantumului pedepsei închisorii de la 3 ani la 3 ani și 6 luni, se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 960/A din data de 31 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin urmare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație. Așadar, alte motive decât cele cuprinse în cererea de recurs în casație și care nu au făcut obiectul examinării în procedura de admitere în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen. nu pot fi analizate de Înalta Curte.

Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, prin urmare motivarea, precizarea sau completarea cererii de recurs în casație se poate realiza numai în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

În consecință, completările aduse de către inculpatul A. cererii de recurs în casație cu ocazia ultimului cuvânt, respectiv în afara termenului de exercitare a căii de atac, nu pot fi avute în vedere de către instanța de control judiciar, întrucât au fost făcute cu încălcarea termenului prevăzut de lege în care puteau fi formulate.

În cauza de față, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicare a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei, or, o reapreciere a încadrării juridice a faptelor pentru care un inculpat a fost condamnat.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Se reține că prin sentința penală nr. 75 pronunțată la data de 16.12.2022, printre altele, Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 ani, în modalitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei pe un termen de supraveghere de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât inculpatul A., cât și DIICOT - Serviciul Teritorial Sălaj.

Prin motivele de apel, parchetul a solicitat, în esență, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate în formă continuată, prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. compusă din 3 acte materiale, în infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate în formă continuată, prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. compusă din 10 acte materiale, precum și aplicarea pedepsei inculpatului A. de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Prin decizia penală nr. 960/A din 31 mai 2023, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj împotriva sentinței penale nr. 75/16.12.2022 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr. x/2022, pe care o desființat-o în parte, pe latura penală, printre altele, sub aspectul modalității de individualizare și executare a pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A. și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate în formă continuată, prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 3 ani închisoare la 3 ani 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare dispozițiilor prezentei decizii.

Deopotrivă, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Recurentul a susținut că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât s-a încălcat principiul non reformatio in pejus, cu argumentarea că Ministerul Public a declarat apel solicitând schimbarea modalității de individualizare a executării pedepsei și nu majorarea pedepsei de la 3 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.

Critica recurentului este nefondată.

Potrivit art. 417 din C. proc. pen., "(1) Instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

(2) În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.".

Conform art. 418 din C. proc. pen., "(1) Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.

(2) De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.".

Se reține sub un prim aspect că principiul neagravării situației în propriul apel (non reformatio in pejus), prevăzută în art. 418 alin. (1) din C. proc. pen., interzice instanței de apel ca, soluționând cauza, să creeze o situație mai grea pentru persoana care a declarat apel. Această regulă se aplică, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, și în cazul apelului declarat de procuror în favoarea unei părți, în sensul că instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru partea în favoarea căreia procurorul a declarat apel.

Însă, legiuitorul a prevăzut că dispozițiile art. 418 din C. proc. pen. se aplică numai atunci când apelul a fost exercitat de o singură persoană, de mai multe persoane care nu au interese contrare, de procuror în favoarea unei părți sau de procuror și de partea în favoarea căreia procurorul a declarat apel.

Per a contrario, prevederile analizate nu se aplică atunci când calea de atac a apelului a fost exercitată și de o altă persoană cu interese contrare sau și de procuror în defavoarea părții care a declarat apel. Acest ultim caz este incident în speță, calea de atac a apelului fiind exercitată atât de inculpatul A., cât și de procuror în defavoarea acestuia, împrejurare în raport de care agravarea situației inculpatului este posibilă, prin soluționarea apelului exercitat de procuror în defavoarea părții conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, Înalta Curte constată că, în această situație particulară, în care procurorul a declarat apel în defavoarea inculpatului A., solicitând, printre altele, un tratament sancționator mai sever, majorarea pedepsei în contextul în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin reținerea unei stări de agravare - forma continuată - nu constituie o încălcare a principiului non reformatio in pejus, iar pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare este aplicată în limite legale, legiuitorul prevăzând pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 960/A din data de 31 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Văzând art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 960/A din data de 31 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2023.