ÎCCJ, Secția penală

Prin Sentința penală nr. 221 din 10 octombrie 2018 pronunțată de Judecătoria Zalău, în temeiul art. 313 alin. (1) raportat la art. 310 alin. (1) și art. 316 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sălaj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatului să execute obligația urmarea unui program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituțiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Zalău sau a unei biserici din municipiul Zalău, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune Sălaj.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 576 alin. (1) C. proc. pen., un exemplar al prezentei hotărâri se comunică Serviciului de Probațiune Sălaj.

În temeiul art. 112 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a celor 10 bancnote din cupiura de 20 euro cu seria x21 și a celor 19 bancnote din cupiura de 20 euro cu seria x93, toate cu nr. plăcii de tipar J003ER, ridicate la data de 3 mai 2017, conform procesului-verbal aflat la dosar, bancnote contrafăcute a căror deținere este interzisă de lege.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 851,70 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 11 septembrie 2017, autoritățile judiciare din Slovenia au înaintat autorităților judiciare române cererea de cooperare judiciară internațională cu nr. 1K 25220/2017-11 privind pe inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de falsificare de bani prevăzută de art. 243 alin. (2) din C. pen. sloven.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat la data de 21 decembrie 2017 Curtea de Apel Cluj cu cererea Tribunalului Districtual din Murska Sobota, Slovenia, aprobată prin Decizia nr. 1Ks 25220/2017 - 9 din 3 august 2017 a Tribunalului Districtual din Murska Sobota, Slovenia, de preluare a judecății privind pe inculpatul A.

Parchetul Districtual de Stat din Murska Sobota, Slovenia a înaintat la 5 iunie 2017 Tribunalului Districtual din Murska Sobota rechizitoriul cu nr. x -RCp-dp privind pe numitul A., cercetat pentru comiterea infracțiunii de falsificare de bani prevăzută de art. 243 alin. (2) C. pen. sloven, constând în aceea că, la data de 03.08.2017, autoritățile vamale din Slovenia au găsit în autoturismul marca X cu nr. de înmatriculare x, proprietatea inculpatului, 29 de bancnote în cupiuri de 20 de Euro falsificate.

Prin Încheierea penală nr. 8 din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cluj s-a admis cererea de preluare a judecății formulată de Tribunalul Districtual din Murska Sobota - Slovenia și aprobată prin Decizia nr. 1Ks 25220/2017 -9 din 3 august 2017 a Tribunalului Districtual din Murska Sobota - Slovenia, privind pe inculpatul A. și a dispus judecarea cauzei de către instanța competentă, potrivit art. 35 C. proc. pen., Judecătoria Zalău.

În considerentele încheierii s-a reținut că fapta pentru care este cercetat inculpatul este incriminată în legislația română în art. 313 alin. (1) C. pen., pedeapsa fiind închisoarea de la 3 la 10 ani, termenul de prescripție a răspunderii penale nefiind împlinit.

În actul de trimitere în judecată întocmit de autoritățile judiciare slovene s-a reținut că inculpatul A., într-o perioadă de timp necunoscută, a făcut rost de 10 bancnote false în cupiura de 20,00 Euro cu număr de serie x21 și 19 bancnote false în cupiură de 20,00 Euro cu număr de serie x93, cu scopul de a le introduce în circulație ca bancnote autentice.

S-a reținut că deși acuzatul a avut cunoștință de faptul că bancnotele sunt falsificate, nu a anunțat poliția sau parchetul, săvârșind astfel infracțiunea de falsificare de bani, prevăzută de art. 243 alin. (2) C. pen. sloven.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut că, la data de 21 octombrie 2016, inculpatul A. a achiziționat autoturismul marca X, nr. de înmatriculare x de la lichidatorul judiciar al societății SC B. SRL.

La începutul lunii mai 2017, inculpatul A. și concubina acestuia, C., au pornit cu autoturismul astfel achiziționat din România spre Italia, dar, în apropiere de frontiera ungaro-slovenă, automobilul s-a defectat, motiv pentru care inculpatul l-a sunat pe prietenul său, martorul D., să vină să-i aducă un alt autoturism și să tracteze autoturismul defect pentru a-l duce înapoi în România.

Ca urmare, în cursul zilei de 3 mai 2017, martorul D. a adus inculpatului, cu un vehicul de tractare, un alt autoturism cu nr. de înmatriculare x, iar automobilul defect l-a încărcat în remorca atașată vehiculului de tractare cu care a venit ca să îl ducă înapoi în România. Înainte ca vehiculul cu platformă să plece în România, la propunerea inculpatului, fiecare cu automobilul lui, a plecat la stația de alimentare cu benzină E. în Slovenia, unde au făcut plinul, pe care l-a achitat inculpatul pentru ambele vehicule. Cu acea ocazie, inculpatul l-a plătit și pe martor cu suma de 100 euro, a mai cumpărat cu monedă Euro și alte bunuri: țigări, cafea, mâncare, după care, împreună cu concubina sa, martora C., în mașina adusă de martorul D., și-au continuat drumul spre Italia. După plecarea de la stația de benzină din Slovenia, martorul D., în cadrul unui filtru organizat chiar la ieșirea din stația de alimentare cu carburant, a fost oprit și controlat de către agenții secției vamale mobile slovene F. și G.. Aceștia au efectuat o examinare vizuală a autovehiculului combinat și a automobilului X, după care în mașina inculpatului, în consola mediană, aflată între șofer și pasagerul din față, printre hârtiile vehiculului, a fost găsit un mănunchi de bancnote în cupiură de 20,00 Euro. Cei doi agenți de poliției i-au spus martorului că banii par falși și l-au întrebat în ce condiții au ajuns în posesia sa, martorul relatându-le că de puțin timp s-a despărțit de inculpat, proprietarul mașinii, moment în care i s-a solicitat să-l contacteze telefonic pe inculpat. La solicitarea telefonică a martorului D., inculpatul A., însoțit de martora C., s-a întors în parcarea în care se afla martorul și autoritățile slovene, de unde inculpatul și cei doi martori au fost escortați în secția de politie.

Inculpatul și cei doi martori au fost audiați de către autoritățile slovene, în prezența unui interpret de limba română, astfel cum rezultă din declarațiile date în fața autorităților slovene la data de 3 mai 2017.

Bancnotele găsite în mașina inculpatului au fost examinate detaliat și s-a constatat că în mănunchiul de bancnote se află împreună 29 bancnote, dar numerele de serie ale bancnotelor se repetau, bancnotele fiind marcate doar cu două numere de serie, și anume x și x. Existând suspiciunea că este vorba de bancnote Euro false, acestea au fost ridicate și trimise la analiză, astfel cum rezultă din procesul-verbal de ridicare a obiectelor, întocmit de autoritățile slovene la data de 3 mai 2017.

Din raportul de expertiză cu opinia Laboratorului Național de Expertize Criminalistice din data de 11 mai 2017, rezultă că toate cele 29 bancnote în cupiură de 20,00 Euro cu numere de serie x93 (19 bucăți) și x (10 bucăți) erau false și au fost confecționate în tehnică offset, indicativul bancnotelor falsificate fiind EUA0020 P00002e.

Situația de fapt a fost reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, cu referire la denunțul penal, procesul-verbal de ridicare a obiectelor - bancnotelor, înștiințarea despre suspiciunea săvârșirii infracțiunii, acordul de cedare a cauzei penale, înscrisul oficial cuprinzând declarația martorei C., înscrisul oficial de depistare a infracțiunii, raport de expertiză, declarația suspectului, înscrisul oficial cuprinzând declarația martorului D., Decizia Tribunalului districtual din Murska Soona Slovenia de cedare a dosarului penal, extras parțial din C. pen. sloven, declarațiile martorilor C., D., H., I. și J.

La data de 22 iunie 2018 au fost transmise la dosarul cauzei de către autoritățile slovene cele 29 de bancnote în cupiură de 20,00 Euro, ridicate de la inculpat, iar la data de 11 septembrie 2018, Ministerul Afacerilor Externe - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate a comunicat că bancnotele din cupiura 20,00 Euro având seriile x și x cu placă de tipar J003E2 fac parte din tipul de fals cu indicator european xe, contrafacere offset.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, achitarea inculpatului pe temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și II C. proc. pen.

Prin motivele de apel formulate, s-a solicitat să se constate că în cauză nu erau îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, nefiind în prezența niciuneia dintre modalitățile normative ale textului de incriminare, respectiv acțiunea de deținere de valori falsificate, însoțită de scopul special urmărit de autor, ori acțiunea de punere în circulație a acestor valori. Norma de incriminare prevede ca deținerea să fie comisă în vederea punerii în circulație de valori falsificate, scopul - ca element al laturii subiective, constituind o cerință esențială în analiza tipicității infracțiunii ce face obiectul cauzei de față. Or, în speță, existența scopului special, cel al punerii în circulație a valorilor deținute, nu a fost demonstrat în cauză, în faza de urmărire penală și nici în fața primei instanțe, neexistând nicio dovada în acest sens.

Prin Decizia penală nr. 31/A din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptei și a vinovăției inculpatului au fost corect stabilite de prima instanță, rezultând neechivoc din probele administrate că inculpatul a avut reprezentarea faptului că deține bancnote falsificate și că scopul deținerii acestora era de a le pune în circulație.

S-a constatat că atât în fața primei instanței, cât și în cursul judecății în apel inculpatul nu a negat deținerea bancnotelor false însă a susținut în mod constant că scopul deținerii acestora nu era punerea lor în circulație, întrucât banii se găseau în mașină în momentul cumpărării acesteia, fiind de fapt niște hârtii albastre, colorate ce nu aveau aptitudinea de a genera în opinia oricărui deținător, concluzia că erau autentice.

Au fost înlăturate apărările inculpatului în sensul că acesta nu avea intenția de a pune în circulație bancnotele falsificate câtă vreme dacă acesta nu intenționa să le pună în circulație, conduita lui trebuia să fie alta, respectiv să le predea autorităților.

Instanța de apel a constatat că în cauză erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat la art. 316 și art. 310 C. pen., fiind îndeplinite atât cerințele privind elementul material al infracțiunii, cât și latura subiectivă.

S-a arătat că soluția instanței de fond era legală și temeinică și în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta fiind just individualizată prin prisma criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

*****

Împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a formulat recurs în casație inculpatul A., invocând incidența în cauză a motivului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În susținerea recursului în casație, inculpatul a arătat că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru deținerea de bancnote falsificate, despre care nu avea însă cunoștință că erau falsificate și cu privire la care nu avea intenția de a le pune în circulație.

A arătat că, deși modul în care a fost formulată acuzația nu poate fi analizat în acest cadrul procesual, pot fi analizate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 313 C. pen., care este o încadrare formală dată faptei.

Astfel, a arătat că există două modalități de comitere a acestei infracțiuni, și anume punerea în circulație de valori falsificate, situație inexistentă în cauză, ori deținerea de valori falsificate în vederea punerii în circulație. Or, din probele administrate în cauză și din modul în care a decurs judecata în ambele cicluri procesuale rezultă că la momentul la care bancnotele au fost găsite în mașina care aparținea inculpatului, acesta nu se mai afla acolo, fiind plecat în altă țară, iar autoturismul era încărcat în remorca uni trailer pentru a fi adus în România.

De asemenea, s-a mai arătat că din probele administrate rezultă că, în momentele premergătoare efectuării controlului și al depistării bancnotelor, inculpatul făcuse plăți în numerar în zona respectivă, respectiv Ungaria, Slovenia și Italia, fără să se înregistreze vreun incident privind caracterul falsificat al bancnotelor folosite.

S-a considerat ca fiind contrare realității obiective concluzia instanței de condamnare, în sensul că inculpatul ar fi urmărit punerea în circulație a valorilor falsificate, respectiv că nu cunoștea faptul că moneda este falsă, neautentică.

Or, neexistând probe care să combată susținerile inculpatului, apărarea a fost nevoită să recurgă la toate modalitățile permise de legea penală în vederea obținerea unei soluții care să reflecte realitatea.

S-a învederat că cele două paragrafe, care constituie motivarea hotărârii instanței de apel, erau contradictorii, în sensul în care, pe de o parte, se arată că inculpatul nu a cunoscut că bancnotele erau falsificate, iar în paragraful următor se menționează că acesta avea obligația de a le preda autorităților.

În atare condiții, s-a arătat că nu exista posibilitatea predării unui bun autorităților, despre care inculpatul nu avea cunoștință că este ilicit și, mai mult, nu se afla în posesia acestuia.

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, achitarea inculpatului.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (2) C. proc. pen.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 8 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, respectiv în ședința din 22 mai 2019, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 434 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Înalta Curte reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalității, respectiv al concordanței cu dispozițiile legii materiale și procesuale.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărui dubiu că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special de dispozițiile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație, și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În cauza de față, inculpatul A. a declarat recurs în casație împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, invocând ca motiv de nelegalitate reținerea vinovăției sale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1), nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

A arătat că fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru deținerea unei monede, despre care nu avea cunoștință că este falsificată și cu privire la care nu avea intenția de a o pune în circulație și, deși, modul în care este formulată acuzația nu poate fi analizat în acest cadrul procesual, pot fi analizate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 313 C. pen., care este o încadrare formală dată faptei.

Astfel, a arătat că din probele administrate în cauză și din modul în care a decurs judecata în ambele cicluri procesuale, rezultă că, la momentul la care bancnotele au fost găsite în mașina care aparținea inculpatului, acesta nu se mai afla acolo, ci într-o altă țară, iar autoturismul se afla în custodia altei persoane spre a fi transportat pe trailer în România.

A apreciat ca fiind contrare realității obiective concluziile la care a ajuns instanța de condamnare, în sensul că inculpatul ar fi urmărit totuși punerea în circulație a bancnotelor în aceste împrejurări, respectiv că nu cunoștea faptul că moneda este falsă, neautentică și a susținut că cele două paragrafe, care constituie motivarea hotărârii instanței de apel, sunt contradictorii, în sensul că, pe de o parte, se arată că inculpatul nu a cunoscut că bancnotele erau false, iar în paragraful următor se arată că acesta avea obligația de a le predea autorităților.

Înalta Curte constată că motivul și critica formulată nu se încadrează decât formal cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Astfel, pe baza probelor administrate în cauză, instanța de apel a constatat că, în cursul zilei de 03.05.2017, în urma unui control efectuat de către agenții secției vamale mobile slovene F. și G. asupra autovehiculului combinat condus de martorul D. și a automobilului X aparținând inculpatului, în consola mediană, aflată între șofer și pasagerul din față, printre hârtiile vehiculului aparținând inculpatului, a fost găsit un mănunchi de bancnote în cupiură de 20,00 Euro. Bancnotele găsite în mașina inculpatului au fost examinate detaliat și s-a constatat că în mănunchiul de bancnote se află împreună 29 bancnote, dar numerele de serie ale bancnotelor se repetau, bancnotele fiind marcate doar cu două numere de serie, și anume x și x. Existând suspiciunea că este vorba de bancnote Euro false, acestea au fost ridicate și trimise la analiză, astfel cum rezultă din procesul-verbal de ridicare a obiectelor, întocmit de autoritățile slovene la data de 3 mai 2017.

S-a constatat că atât în fața primei instanței, cât și în cursul judecății în apel inculpatul nu a negat deținerea bancnotelor false însă a susținut în mod constant că scopul deținerii acestora nu era punerea lor în circulație, întrucât banii se găseau în mașină în momentul cumpărării acesteia, fiind de fapt niște hârtii albastre, colorate ce nu aveau aptitudinea de a genera în opinia oricărui deținător, concluzia că erau autentice.

Au fost înlăturate apărările inculpatului în sensul că acesta nu avea intenția de a pune în circulație bancnotele falsificate câtă vreme dacă acesta nu intenționa să le pună în circulație, conduita lui trebuia să fie alta, respectiv să le predea autorităților.

Instanța de apel a constatat că în cauză erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat la art. 316 și art. 310 C. pen., fiind îndeplinite atât cerințele privind elementul material al infracțiunii, cât și latura subiectivă. rezultând neechivoc din probele administrate că inculpatul a avut reprezentarea faptului că deține bancnote falsificate și că scopul deținerii acestora era de a le pune în circulație.

Situația de fapt reținută de instanțele anterioare și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, cu referire la înscrisurilor existente la dosar, respectiv, denunțul penal, procesul-verbal de ridicare a obiectelor-bancnotelor, înștiințarea despre suspiciunea săvârșirii infracțiunii, acordul de cedare a cauzei penale, înscrisul oficial cuprinzând declarația martorei C., înscrisul oficial de depistare a infracțiunii, raport de expertiză, declarațiile inculpatului, înscrisul oficial cuprinzând declarația martorului D., Decizia Tribunalului districtual din Murska Soona Slovenia de cedare a dosarului penal, extras parțial din C. pen. sloven, declarațiile martorilor C., D., H., I. și J.

Or, așa cum deja s-a arătat mai sus, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică în condițiile legii conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul în casație nu pune în dezbatere elemente de fapt, ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat. Înalta Curte nu poate să procedeze la o reevaluare a materialului probator și nu poate să stabilească o altă situație de fapt decât cea reținută prin hotărârea instanței anterioare.

În speță, prin critica formulată de inculpat, aceea privind nelegala reținere a vinovăției sale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen., nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, se solicită practic o reevaluare a probatorului cauzei și o reanalizare a circumstanțelor comiterii faptelor, situație nepermisă însă în calea de atac a recursului în casație.

Aspectele menționate excedează controlului de legalitate la care face referire art. 438 alin. (1) C. proc. pen. și a cărui corectă aplicare nu îngăduie sub nicio formă modificarea în vreun fel a stării de fapt reținută prin hotărârea definitivă a instanței.

Limitarea normativă a obiectului judecății în recursul în casație la situații de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel, și, implicit, cenzurarea stării de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel ori concordanța acesteia cu probele administrate.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" de la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 31/A din data de 15 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 15 ianuarie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2019.

Procesat de GGC - LM