ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, printre altele, s-au dispus următoarele:

1) În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu reținerea art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 76 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune Maramureș.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 30 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în domeniul serviciilor publice (întreținere locuri de agrement, parcuri și drumuri, salubrizarea localității, activități în folosul unităților școlare, educative sau socio-culturale, activități sportive sau orice altă activitate utilă comunității) în cadrul Primăriei comunei Moisei, județul Bistrița-Năsăud sau a orașului Năsăud, județul Bistrița-Năsăud.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român împotriva inculpatului pentru suma de 145 RON și s-a luat act de faptul că prejudiciul pe latură civilă a fost achitat integral de către inculpatul A., acțiunea civilă fiind stinsă.

2) S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata B. și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care aceasta a fost trimisă în judecată din infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare în sarcina inculpatei B., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii inculpatei din data de 02.09.2016 până în 03.09.2016, respectiv o zi.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune Bistrița-Năsăud.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost obligată inculpata ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 30 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în domeniul serviciilor publice (întreținere locuri de agrement, parcuri și drumuri, salubrizarea localității, activități în folosul unităților școlare, educative sau socio-culturale, activități sportive sau orice altă activitate utilă comunității) în cadrul Primăriei comunei Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud sau a orașului Năsăud, județul Bistrița-Năsăud.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a luat act de faptul că prejudiciul pe latură civilă a fost achitat integral de către inculpată, acțiunea civilă fiind stinsă.

3) S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată din infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu reținerea art. 44 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu reținerea art. 44 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare în sarcina inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii inculpatului din data de 31.08.2016 până în 01.09.2016, respectiv o zi.

În baza art. 96 alin. (4) din C. proc. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă față de inculpat prin Sentința penală nr. 49/25.02.2015 a Judecătoriei Năsăud pronunțată în Dosarul nr. x/2014 definitivă la 05.05.2015 prin Decizia penală nr. 638/A/2015 a Curții de Apel Cluj, privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 44 alin. (2) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., constatându-se starea de pluralitate intermediară, au fost contopite pedepsele la care inculpatul a fost condamnat, respectiv de 8 luni închisoare cu cea de 1 an și 4 luni închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 luni și 20 de zile închisoare și s-a stabilit o pedeapsă rezultantă în sarcina inculpatului de 1 an și 6 luni și 20 de zile închisoare.

În baza art. 97 alin. (2) din C. pen. și art. 91 din C. pen. raportat la art. 92 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante a închisorii aplicată inculpatului pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul la respectarea pe durata termenului de supraveghere a următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 80 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în domeniul serviciilor publice (întreținere locuri de agrement, parcuri și drumuri, salubrizarea localității, activități în folosul unităților școlare, educative sau socio-culturale, sau orice altă activitate utilă comunității) în cadrul Primăriei comunei Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud sau în cadrul Primăriei orașului Năsăud, județul Bistrița-Năsăud.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 339 în 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, în termen legal a declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud a solicitat desființarea, în parte, a hotărârii atacate și, rejudecându-se cauza, să se dispună: a) în privința inculpatului C., conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior, stabilirea pedepsei rezultante de 2 ani, prin adăugarea la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, la care inculpatul a fost condamnat în cauză, a întregii pedepse de 8 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 49/25.02.2015 a Judecătoriei Năsăud, definitivă prin Decizia penală nr. 638/A/2015 din data de 05.05.2015 a Curții de Apel Cluj și executarea pedepsei rezultante în regim de detenție; b) în privința inculpatului inculpatul A., menținerea sechestrului aplicat prin Ordonanța procurorului din 28.09.2016 asupra autoturismului proprietatea sa, marca x cu nr. de identificare x și nr. de înmatriculare x și în temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., confiscarea specială de la acest inculpat a autoturismului.

Instanța de apel a reținut că, la termenul de judecată la care s-au dezbătut apelurile, reprezentantul Ministerului Public a modificat apelul declarat în cauză, în sensul suplimentării motivelor de apel, solicitând să se intervină și cu privire la dispozițiile din hotărâre în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B., respectiv, să se dispună condamnarea acestora, pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, la pedeapsa închisorii și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În motivarea apelului, s-a arătat că, în mod nelegal, prima instanță a stabilit în cazul inculpatului C. o pedeapsă cu închisoarea, în loc să îl condamne la pedeapsa închisorii, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 din C. pen. pentru amânarea aplicării pedepsei; totodată, în mod greșit a fost contopită pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 49/25.02.2015 a Judecătoriei Năsăud, definitivă prin Decizia penală nr. 638/A/2015 din data de 05.05.2015 a Curții de Apel Cluj, în condițiile în care infracțiunea de contrabandă a fost săvârșită în cadrul termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, anterior menționate, prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior, conform cărora, în urma revocării suspendării, pedeapsa a cărei suspendare a executării a fost revocată, trebuie să fie executată alături de pedeapsa nou aplicată; astfel, s-a susținut că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 44 alin. (2) și art. 39 din C. pen.

De asemenea, pentru inculpații A. și B., s-a susținut că în mod nelegal instanța a stabilit pedepse cu închisoarea, a căror aplicare a fost amânată, în condițiile în care pedeapsa pentru infracțiunea dedusă judecății este închisoarea de 7 ani, fiind îndeplinită condiția negativă (de neaplicare a amânării) prevăzută de art. 83 alin. (2) din C. pen.

În ceea ce privește sechestrul dispus în cauză asupra autoturismului proprietatea inculpatului A., marca x s-a arătat că, în mod greșit, contrar dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanța a ridicat sechestrul și nu a dispus confiscarea autoturismului, deși autoturismul a fost utilizat de inculpat la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, pentru care a fost trimis în judecată.

Verificând hotărârea apelată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 417 și art. 420 alin. (8) din C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a constatat fondat în cauză apelul parchetului, în limitele și pentru următoarele considerente.

În primul rând, s-au stabilit limitele judecării apelului declarat de către parchet, prin prisma efectelor devolutiv și extensiv ale acestuia, reglementate de dispozițiile art. 417, art. 419 din C. proc. pen.

În cauză, parchetul a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, la 10 decembrie 2018, iar memoriul cu motivele de apel, înregistrat la 28.01.2019 se referă exclusiv la situația inculpatului C., sub aspectul laturii penale.

Pe de o parte, având în vedere efectul devolutiv al apelului, s-a constatat că, în niciun caz, nu se poate analiza în cadrul apelului parchetului și situația inculpaților A. și B., care nu au declarat apel și, cu privire la care, apelul parchetului nu se referă.

Pe de altă parte, oral, în fața instanței, procurorul nu a suplimentat motivele de apel (așa cum a susținut), nu a adăugat alte motive la cele deja existente în memoriul scris, privind pe inculpatul C.; în fapt, ceea ce a învederat a fost o veritabilă declarație de apel, privind și pe inculpații A. și B., declarație tardivă la acel moment.

S-a reținut că nici limitele efectului extensiv al apelului nu permit instanței să analizeze cauza, prin extindere și cu privire la cei doi inculpați, la care apelul parchetului nu se referă, pentru că apelul fiind în defavoarea inculpatului C. și fiind întemeiat, așa cum se va arăta în continuare, s-ar ajunge la agravarea situației celor doi inculpați, care nu au declarat apel și, cu privire la care aceștia nu știu că s-ar fi declarat apel de către procuror.

Așa fiind, s-a analizat apelul procurorului declarat împotriva hotărârii anterior menționate, privindu-l pe inculpatul C.

Fără a relua întreaga motivare a instanței de fond, cu privire la starea de fapt, corect stabilită și, necontestată de inculpat, s-a constatat că, în mod nelegal, s-a stabilit în sarcina inculpatului C. (ca, de altfel, și în sarcina inculpaților A. și B.) o pedeapsă cu închisoarea, pentru comiterea infracțiunii de contrabandă și s-a amânat aplicarea pedepsei, deși nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru această modalitate de sancționare, respectiv nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare (art. 83 alin. (2) din C. pen.). În speță, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de contrabandă sunt de la 2 la 7 ani închisoare (în același sens, este și Decizia nr. 13/6 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală). Pentru aceste motive, s-a apreciat că se impune pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului.

Curtea de Apel Cluj a constatat că au fost greșite și operațiunile juridice reclamate de pluralitatea de infracțiuni reținută în sarcina inculpatului.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza C. pen. anterior, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. anterior și după intrarea în vigoare a C. pen.

Or, în speță, infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în cadrul termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 49/25.02.2015 a Judecătoriei Năsăud, definitivă prin Decizia penală nr. 638/A/2015 din data de 05.05.2015 a Curții de Apel Cluj, așa încât, în virtutea dispozițiilor art. 83 din C. pen. anterior, s-a reținut că se impune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare și dispunerea executării acesteia, alături de pedeapsa nou aplicată în cauză.

În ceea ce privește sechestrul dispus în cauză asupra autoturismului proprietatea inculpatului A., marca x cu numărul de identificare x, înmatriculat cu numărul x (cu o valoare estimată la 3.000 euro), sechestru dispus prin Ordonanța procurorului din 28.09.2016 și aplicat conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului din 29.09.2016, s-a observat că măsura a fost dispusă în vederea garantării recuperării pagubei, a plății cheltuielilor judiciare, precum și a confiscării speciale.

După cum rezultă din probele dosarului, prejudiciul cauzat părții civile a fost achitat integral, inclusiv accesoriile (ultima sumă cu acest titlu fiind achitată în apel), iar autoturismul a fost, într-adevăr, folosit pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, însă, având în vedere că acesta nu era adaptat, special, pentru astfel de operațiuni, că valoarea estimată a acestuia - 3.000 euro - este vădit disproporționată față de natura și gravitatea faptei (reflectată, inclusiv prin valoarea prejudiciului creat prin faptele inculpatului A. - 8435 RON, adică aproximativ 1795 euro), s-a apreciat că nu se impune confiscarea acestuia și, deci, menținerea sechestrului asigurător.

La termenul de dezbatere a apelurilor, s-a depus de către inculpatul A. dovada achitării și ultimei sume datorate părții civile - 150 RON - cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere, aferente debitului principal (chitanță serie x nr. x din 22.03.2019 - dosar apel), așa încât, fiind achitat integral prejudiciul, s-a constatat nefondat apelul părții civile.

În raport de cele expuse, prin Decizia penală nr. 359/A din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud împotriva Sentinței penale nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud pronunțată în Dosarul nr. x/2017, care a fost desființată, în parte, cu privire la inculpatul C., sub aspectul laturii penale și, pronunțându-se o nouă hotărâre, în aceste limite:

A fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 44 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. anterior, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 49/25.02.2015 a Judecătoriei Năsăud, definitivă la 05.05.2015 prin Decizia penală nr. 638/A/2015 a Curții de Apel Cluj și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, pedeapsa finală fiind de 2 ani închisoare, cu executare în detenție.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 91 - 93 în C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore, de la 31.08.2016 până în 01.09.2016.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 359/A din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 10 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 437 din C. proc. pen.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 359/A din 02 aprilie 20189 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori) face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în ultimă instanță, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în termenul legal.

S-a reținut că o problemă ce se impune a fi analizată încă de la acel moment procesual, întrucât constituie o condiție de admisibilitate a căii extraordinare de atac, este cea prevăzută în art. 436 alin. (6) C. proc. pen., care exclude din sfera persoanelor care pot exercita recursul în casație pe acelea care nu au declarat apel sau și l-au retras, iar decizia instanței de apel nu a adus niciun fel de modificări hotărârii primei instanțe.

Curtea de Apel Cluj a constatat că, în privința inculpaților A. și B., criticile parchetului nu pot fi examinate întrucât calea de atac a fost exercitată tardiv, nelegalitățile sentinței cu privire la cei doi inculpați fiind invocate doar cu ocazia dezbaterilor, în condițiile în care în motivele de apel nu există nicio referire aceștia.

Ca atare, în raport de cele statuate în apel, aparent, în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., un apel tardiv fiind un apel inexistent, iar în privința inculpaților A. și B. hotărârea primei instanțe nu a fost desființată.

Înalta Curte a reținut, însă, că potrivit art. 417 alin. (1) din C. proc. pen. instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoanele la care se referă declarația de apel. Ca atare, efectul devolutiv al apelului se stabilește în raport de declarația de apel și nu de motivele de apel, depuse ulterior expirării termenului de exercitare a căii de atac.

Din examinarea actelor dosarului s-a constatat că în declarația de apel a Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud se face referire la toți inculpații din dosar, respectiv A., B. și C. Rezultă astfel că Parchetul a declarat apel în cauză și în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, împrejurare ce exclude incidența cazului de inadmisibilitate prevăzut de art. 436 alin. (6) din C. proc. pen.

De asemenea, s-a reținut că cerea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., cuprinzând numele și prenumele procurorului care a exercitat recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea care se atacă, indicarea cazului de recurs în casație pe care se întemeiază cererea, motivarea acestuia și semnătura procurorului care a exercitat calea de atac.

Astfel cum s-a arătat, în cuprinsul cererii de recurs în casație s-a indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocându-se nelegalitatea pedepsei în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B., cu motivarea că pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, nu se putea dispune amânarea aplicării pedepsei întrucât sancțiunea prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani, fiind încălcate dispozițiile art. 83 alin. (2) teza I din C. pen.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte a apreciat că motivele invocate pot face obiectul cenzurii instanței de casație, așa încât, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a admis în principiu cererea.

Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație este fondat.

Înainte de analiza concretă a criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, se impun anumite considerații teoretice asupra căii extraordinare de atac a recursului în casație.

Eventualele erori intervenite în activitatea de judecată, fie în privința stabilirii faptelor, fie în ceea ce privește aplicarea legii, pot fi înlăturate în urma exercitării controlului judiciar, prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare.

Potrivit noului C. proc. pen., recursul a devenit o cale extraordinară de atac (reglementată sub denumirea de "recurs în casație" - Partea specială, Titlul III, Capitolul V, Secțiunea a 2-a), prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Spre deosebire de recursul reglementat de C. proc. pen. din 1968, care era o cale ordinară de atac, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, al cărei scop este, astfel cum s-a arătat anterior, de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, este corespondentul fostului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 din C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

În cererea scrisă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a precizat că recursul în casație îi vizează strict pe inculpații A. și B.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susținut că instanța a stabilit, cu încălcarea art. 83 alin. (2) teza I din C. pen., pedepse cu închisoarea în sarcina inculpaților A. și B., dispunând contrar dispozițiilor imperative ale art. 83 alin. (2) teza I din C. pen., amânarea aplicării pedepselor stabilite în sarcina celor doi inculpați, în condițiile în care în sarcina acestora s-a reținut infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 7 ani.

Parchetul a precizat că, în motivarea deciziei, Curtea de Apel Cluj a reținut că memoriul cuprinzând motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, înregistrat la 28.01.2019, se referă exclusiv la situația inculpatului C., sub aspectul laturii penale. În continuare, Curtea de Apel Cluj a apreciat că, pe de o parte, având în vedere efectul devolutiv al apelului, nu poate analiza în cadrul apelului parchetului și situația inculpaților A. și B., care nu au declarat apel și cu privire la care apelul parchetului nu se referă. Pe de altă parte, Curtea de Apel Cluj a reținut că în fața instanței procurorul nu a suplimentat motivele de apel (așa cum a susținut), nu a adăugat alte motive la cele deja existente în memoriul scris, privind pe inculpatul C., ci procurorul de ședință a formulat oral o veritabilă declarație de apel, privind și pe inculpații A. și B., declarație tardivă la acel moment.

În motivele de recurs s-a menționat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud a declarat apel cu privire la toți inculpații din dosar, respectiv A., B. și C., astfel cum rezultă în mod evident din declarația de apel. Acest aspect a fost învederat și instanței de control judiciar de către procurorul de ședință la termenul din 01.04.2019, când au avut loc dezbaterile asupra apelului.

S-a menționat că, față de împrejurarea că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud a fost declarat cu privire la toți inculpații din dosar, Curtea de Apel Cluj ar fi trebuit să se pronunțe și asupra motivelor de apel formulate oral de procurorul de ședință la termenul din 01.04.2019, neputându-se invoca tardivitatea apelului în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B., așa cum, în mod greșit, a procedat instanța de control judiciar.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a arătat că, întrucât instanța de fond a stabilit, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 83 alin. (2) teza I din C. pen., pedepse cu închisoarea în sarcina inculpaților A. și B., în loc să îi condamne la pedeapsa închisorii, dispunând, cu încălcarea acelorași dispoziții imperative, amânarea aplicării pedepsei, în loc să suspende sub supraveghere executarea pedepsei, Curtea de Apel Cluj ar fi trebuit să admită apelul parchetului și în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B. În condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, reținută în sarcina celor doi inculpați, este de 7 ani, nu se putea dispune în mod legal amânarea aplicării pedepsei, raportat la prevederile art. 83 alin. (2) teza I din C. pen.

S-a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și, în urma rejudecării cauzei, casarea parțială a Deciziei nr. 359/2019 a Curții de Apel Cluj și înlăturarea greșitei aplicări a legii, în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare, precum și a inculpatei B. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, iar ca modalitate de individualizare judiciară suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, conform art. 91 din C. pen. cu menținerea celorlalte dispoziții date de instanța de apel.

Înalta Curte reține că, prin încheierea de admitere în principiu a recursului în casație, verificându-se dacă este îndeplinită condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., s-a stabilit deja, cu titlu definitiv, că Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud a declarat apel și cu privire la inculpații A. și B.

În continuare, instanța reține că prin Sentința penală nr. 339 în 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, printre altele, în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu reținerea art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 76 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Prin aceeași sentință, în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare în sarcina inculpatei B., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Prin Decizia penală nr. 359/A din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, printre altele, a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud împotriva Sentinței penale nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud pronunțată în Dosarul nr. x/2017, care a fost desființată, în parte, cu privire la inculpatul C., sub aspectul laturii penale și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Potrivit dispozițiilor art. 270 din Legea nr. 86/2006, "(1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia."

Conform dispozițiilor art. 83 alin. (2) din C. pen. "(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților."

În jurisprudența instanței supreme, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a stabilit că el vizează nu doar erorile care se produc urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unei durate a pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 554/2016). Cazul de casare menționat constituie temei pentru cenzurarea legalității hotărârii definitive și sub aspectul conformității acesteia cu dispozițiile relative la regimul sancționator în ansamblul său, inclusiv sub aspectul executării pedepsei principale și al aplicării/executării pedepselor complementare sau accesorii (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 543/2015).

Problematica legalității unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancțiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea exigențelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancționator plasează aceste regim și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței în calea extraordinară de atac.

În consecință, încălcarea exigențelor normative relative la individualizarea executării pedepselor, sub aspectul condițiilor în care se poate dispune o anumită modalitate de executare a sancțiunii, al regimului juridic aplicabil acelei forme de executare sau, după caz, al măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului pe durata executării, constituie un aspect de nelegalitate cenzurabil prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut analizat (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 441/2018).

În speță, s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A. și pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare în sarcina inculpatei B. pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și, în baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Înalta Curte constată că, deși dispozițiile art. 83 alin. (2) din C. pen. prevăd că nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare, Curtea de Apel Cluj a amânat aplicarea pedepsei închisorii stabilită în sarcina inculpaților A. și B. pe un termen de supraveghere de 2 ani, cu toate că pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 și 7 ani închisoare.

Prin urmare, dispunând amânarea aplicării pedepsei în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B., cu toate că pentru infracțiunea săvârșită de aceștia pedeapsa prevăzută de lege este de 7 ani sau mai mare, Curtea de Apel Cluj a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu încălcarea dispozițiilor art. 83 alin. (2) din C. pen., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Nelegalitatea constatată nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepselor și modul de executare a acestora, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., ci cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen.

În aceste limite, cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud cu privire la inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud pronunțată în Dosarul nr. x/2017, fără ca în rejudecare să mai poată fi invocate și examinate alte chestiuni decât cele referitoare la stabilirea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 359/A din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, va casa, în parte, decizia penală recurată și va trimite cauza la Curtea de Apel Cluj pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud cu privire la inculpații A. și B.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Se va dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia sus-menționată, cu privire la inculpații A. și B.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații A. și B., în cuantum de câte 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 359/A din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Casează, în parte, decizia penală recurată și trimite cauza la Curtea de Apel Cluj pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud cu privire la inculpații A. și B.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 339 din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Năsăud pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia sus-menționată, cu privire la inculpații A. și B.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații A. și B., în cuantum de câte 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08 octombrie 2019.

Procesat de GGC - NN