ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cererii de recurs în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 885 din 9 noiembrie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Sighetu Marmației, în temeiul art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen. au fost condamnați inculpații:

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus condamnatei să execute următoarea obligație: să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Săpânța sau al Primăriei Câmpulung la Tisa, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus condamnatei să execute următoarea obligație: să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Câmpulung la Tisa sau al Primăriei Săpânța, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare și s-a dispus executarea acesteia, alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauză, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare cu consecințele prev. de art. 60 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- contrabandă, faptă prevăzută de art. 270, alin. (3), coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, modificată și completată de O.U.G. nr. 54/2010 și pedepsită de art. 274 din același act normativ, (fapta săvârșită la data de 11.11.2016, descrisă la pct. III din rechizitoriu) cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, cu consecințele prev. de art. 60 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- contrabandă, faptă prevăzută de art. 270, alin. (3), coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată și completată de O.U.G. nr. 54/2010 și pedepsită de art. 274 din același act normativ, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare cu consecințele prev. de art. 60 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (1), lit. b) raportat la art. 118 C. pen., s-a dispus luarea față de inculpatul minor G., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, faptă prevăzută de art. 270, alin. (3), coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, modificată și completată de O.U.G. nr. 54/2010 și pedepsită de art. 274 din același act normativ, cu aplicarea art. 113 și următoarele din C. pen., (fapta săvârșită la data de 25.06.2014, descrisă la pct. II din rechizitoriu) a măsurii educative a supravegherii pe o durată de 6 luni.

În temeiul art. 121 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a se prezenta la Serviciul de Probațiune Maramureș la datele fixate de acesta, pe durata executării măsurii educative, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 123 Noul C. pen.

În temeiul art. 121, alin. (1) C. pen., s-a impus minorului următoarele obligații:

- să urmeze un curs de pregătire școlară sau de formare profesională;

- să nu frecventeze localuri în care se consumă băuturi alcoolice.

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș la datele fixate de acesta.

Supravegherea executării obligațiilor impuse de instanță se va face sub coordonarea Serviciului de Probațiune Maramureș.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 123 C. pen.

În temeiul art. 19, 25 și 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357, 1372 și 1382 C. civ. (noul C. civ .) s-a admis în parte acțiunea civilă și au fost obligați:

- inculpații F. și A., în solidar, la plata în favoarea părții civile A.N.A.F. - A.D.G.R.F. Cluj Napoca - A.J.P.F. Maramureș a diferenței dintre suma de 107.297 RON și suma achitată, de 18.500 RON, cu dobânzi și penalități aferente, de la data nașterii datoriei vamale, 16.10.2014, până la data plății efective.

- inculpatul F. la plata în favoarea părții civile A.N.A.F. - A.D.G.R.F. Cluj Napoca - A.J.P.F. Maramureș a sumei de 84.989 RON (vol nr. II, filele nr. x), la care se adaugă dobânzi și penalități aferente, de la data nașterii datoriei vamale, 28.11.2014, până la data plății efective.

- inculpații F. și B., în solidar la plata în favoarea părții civile A.N.A.F. - A.D.G.R.F. Cluj Napoca - A.J.P.F. Maramureș a dobânzilor și penalităților aferente, de la data nașterii datoriei vamale, 6.10.2016, până la data de 21.10.2020, data plății efective.

- inculpații F. și A., în solidar la plata în favoarea părții civile A.N.A.F. - A.D.G.R.F. Cluj Napoca - A.J.P.F. Maramureș a sumei de 17.507 RON (vol nr. II, filele nr. x), la care se adaugă dobânzi și penalități aferente, de la data nașterii datoriei vamale, 20.03.2017, până la data plății efective.

- inculpații D. și E., în solidar, la plata în favoarea părții civile A.N.A.F. - A.D.G.R.F. Cluj Napoca - A.J.P.F. Maramureș a sumei de 34.197 RON (vol nr. II, filele nr. x), la care se adaugă dobânzi și penalități aferente, de la data nașterii datoriei vamale, 11.11.2016, până la data plății efective.

- inculpații G. și C., în solidar, la plata în favoarea părții civile A.N.A.F. - A.D.G.R.F. Cluj Napoca - A.J.P.F. Maramureș a sumei de 78.581 RON (vol nr. II, filele nr. x), la care se adaugă dobânzi și penalități aferente, de la data nașterii datoriei vamale, 25.06.2014, până la data plății efective.

În temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cantităților de:

- 9.600 pachete țigări, din care: 9.500 pachete marca x și 100 pachete marca x,

- 8.000 pachete țigări, din care 7. 000 pachete marca x și 1. 000 pachete marca x,

- 1.500 pachete țigări, marca x, cu timbre Duty Free,

- 1.500 pachete marca x, aflate în camera de corpuri delicte al S. T. P. F. Maramureș, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.T.P.F. Sighetu Marmației.

- a autoturismul marca x, de culoare verde cu numere specifice de Franța, x,

- a autoturismului marca x, care avea aplicate plăcuțe cu numărul de înmatriculare x,

- 7410 pachete țigări, din care: 5.910 pachete marca x și 1.500 pachete marca x, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.T.P.F. Sighetu Marmației.

- 3.000 pachete țigări, din care 1.500 pachete țigări marca x și 1.500 pachete marca x,

- a unui telefonul mobil marca x, de culoare negru cu roșu, și o cartelă SIM în rețeaua x seria x și

- a unui telefon mobil H., de culoare alb cu roșu, dual sim, cu cartelă sim în rețeaua ucraineană x seria x , bunuri aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.T.P.F. Sighetu Marmației.

În temeiul art. 274 alin. (1) noul C. proc. pen., inculpații au fost obligați fiecare să plătească statului suma de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare și onorarii pentru avocați în sume de:

- 1253 RON care reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu I. (inculpat C.),

- 800 RON care reprezintă onorariu parțial pentru avocat din oficiu J. (inculpat E.),

- 800 RON care reprezintă onorariu parțial pentru avocat din oficiu K. (inculpat F.),

- 500 RON care reprezintă onorariu parțial pentru avocat din oficiu L. (inculpat A.),

- 1253 RON care reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu M. (inculpat B.),

- 500 RON care reprezintă onorariu parțial pentru avocat din oficiu N. (inculpat G.), avansată din fondurile Ministerului Justiției, a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel D., E., C. și F.

Prin Decizia penală nr. 507/A din 14 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de inculpatul D. împotriva Sentinței penale nr. 885/9 noiembrie 2021 a Judecătoriei Sighetu Marmației pe care a desființat-o în parte cu privire la latura penală și civilă a cauzei, raportat la inculpatul D. și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

A condamnat pe inculpatul D. pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, faptă prevăzută de art. 270, alin. (3), coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, modificată și completată de O.U.G. nr. 54/2010 și pedepsită de art. 274 din același act normativ, (fapta săvârșită la data de 11.11.2016, descrisă la pct. III din rechizitoriu, cu aplicarea art. 375 noul C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata uni termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Săpânța sau al Primăriei Câmpulung la Tisa, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

S-a constatat că inculpatul D. a achitat din prejudiciul cauzat părții civile suma de 10.800 RON.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

S-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații C., E. și F. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de câte 868 RON reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu a inculpaților C. și F. (av. O. și av. P.), precum și onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu a inculpatului E. în sumă de 350 RON (av. Q.) care vor fi suportate din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații C., E. și F. să plătească statului suma de câte 500 RON cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii penale a formulat cerere de recurs în casație inculpatul E.

În motivarea recursului în casație, recurentul a solicitat, în temeiul art. 440 C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

Cu referire la dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., s-a precizat că acestea au fost declarate neconstituționale, prin Decizia nr. 651 din data de 17.10.2017 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 1000 din 18.12.2017.

Pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) și art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea sa.

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

De asemenea, în temeiul art. 448 alin. (2), art. 25 alin. (1) raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii recurate și reducerea/constatarea că a fost achitată suma de 3500 RON din prejudiciul cauzat părții civile.

Astfel, sub aspectul laturii penale, în dezvoltarea cazurilor de recurs în casație, s-a precizat că în raport de dispozițiile art. 4 C. pen. și Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial a României nr. 451 din 05.05.2022, care este o decizie de abrogare (Decizie care a fost publicată în Monitorul Oficial a României, în intervalul de 30 de zile, de declarare a recursului în casație, potrivit art. 435 C. proc. pen.), infracțiunea pentru care a fost condamnat recurentul-inculpat, prin Decizia penală nr. 507/A din data de 14.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în Dosarul nr. x/2020, este dezincriminată și totodată lipsesc și elementele constitutive de tipicitate obiectivă și subiectivă din conținutul infracțiunii complexe prevăzute, de art. 274 din Codul Vamal (Legea nr. 86/2006).

S-a arătat că succesiunea actelor/normelor legislative intervenite, în cursul termenului legal de declarare a recursului în casație, prevăzut de art. 435 C. proc. pen. și care au dus la dezincriminarea infracțiunii pentru care a fost condamnat recurentul-inculpat, sunt dovedite cu dispozițiile legale precedate (Decizia nr. 176/2022 CCR) și Decizia RIL nr. 17 din 18.11.2013 a ICCJ - în materie penală, publicată în Monitorul Oficial a României nr. 35 din 16 ianuarie 2014.

Prin efectul Deciziei nr. 176/2022 coroborat cu Decizia nr. 17/2013, s-a considerat că infracțiunea pentru care a fost condamnat recurentul-inculpat, este dezincriminată și nu permite o altă încadrare juridică, lipsind și infracțiunea predicat (cea principală) prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 care face parte integrantă din conținutul laturii obiective complexe, a infracțiunii prevăzute de art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Prin decizia CCR nr. 176/2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de R. în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București, secția penală și s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale.

Prin decizia RIL nr. 17/2013, Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunțând următoarea soluție: "Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău și, în consecință, stabilește că: Fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracțiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României".

Prin Decizia Plenului Curții Constituționale a României nr. 1 din 17.01.1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26.01.1995 sau Decizia nr. 414 din 14.04.2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 04.05.2010, autoritatea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină aceasta. Prin considerentele pe care se sprijină decizia Curții se înțelege ansamblul unitar de argumente, care prezentate într-o succesiune logică realizează raționamentul juridic pe care se întemeiază soluția pronunțată de curte.

S-a considerat că Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale a României, este o decizie de abrogare a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, iar unde Curtea Constituțională a României a prevăzut că este decizie de interpretare, a prevăzut în dispozitiv acest aspect, a se vedea Decizia Curții Constituționale a României nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 517 din 08 iulie 2016.

În subsidiar, în temeiul art. 433, art. 438 alin. (2) și art. 447 C. proc. pen., raportat la art. 29 din Legea nr. 47/1992 și cu motivarea Deciziei Curții Constituționale a României nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial a României nr. 451 din 05.05.2022, s-a solicitat să se constate înrâurirea acestei Decizii a Curții Constituționale a României, asupra prezentei cauze iar cazul de recurs în casație, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, într-o atare situație de fapt și de drept atipică, poate deveni un caz de recurs în casație din oficiu cât și la cererea inculpatului și care poate fi încadrat în acest temei.

Privitor la aplicarea dispozițiilor art. 438 alin. (2) C. proc. pen., s-a precizat că aceste aspecte nu au putut fi invocate pe calea apelului, deoarece, Decizia nr. 176/2022 din 24 martie 2022 a Curții Constituționale a României, nu a fost publicată în Monitorul Oficial a României, iar privitor la aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 și înrâurirea asupra prezentei cauze a deciziei, așa cum se poate constata în mod obiectiv, nu există nicio mențiune sau referire.

S-a considerat că nu există altă cale juridică și remediu juridic împotriva deciziei penale recurate nr. 507/A din 14 aprilie 2022.

S-a solicitat, sub aspectul laturii civile, să se deducă și suma de 3500 RON din prejudiciul cauzat părții civile, care a fost achitată cu chitanța seria x, nr. x din 23.11.2021 emisă de Biroul Vamal de Frontieră Sighet, înscris doveditor, pe care l-a depus la instanța de fond, la data de 02.12.2021 alăturat motivelor de apel, iar în motivarea deciziei recurate (pag. 29 și 30 din decizie) nu se face nicio mențiune sau constatare despre această sumă.

În temeiul art. 437 alin. (2) C. proc. pen., s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv chitanța seria x, nr. x din 23.11.2021 emisă de Biroul Vamal de Frontieră Sighet, depusă alăturat recursului în casație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 21 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul E. împotriva Deciziei penale nr. 507/A din 14 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, constatând că aspectele invocate de recurentul E., referitoare la condamnarea pentru o faptă neprevăzută de legea penală, care nu întrunește cerințele de tipicitate ale infracțiunii de contrabandă, prezintă aparența de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. Față de motivele dezvoltate de recurent s-a impus precizarea că nu pot fi analizate prin prisma niciunui caz de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate părții civile, fiind aspecte ce țin de temeinicie și nu de legalitatea pedepsei, iar o astfel de analiză nu se poate realiza în calea de atac a recursului în casație. S-a arătat că motivele de casare care au influență cu privire la soluționarea laturii civile a procesului penal sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7, 8 și 11 C. proc. pen., iar cazul de la pct. 12 al articolului menționat vizează exclusiv latura penală a cauzei. Așadar, s-a concluzionat că se poate exercita recurs în casație referitor la latura civilă doar în măsura în care soluția din latura penală a influențat soluția în latura civilă, în limita cazurilor de recurs în casație reglementate în art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, în încheierea de admitere în principiu s-a reținut că nemulțumirile recurentului cu privire la latura civilă, sub aspectul cuantumului ce trebuie achitat părții civile, prin plata parțială a despăgubirilor datorate acesteia, excedează cenzurii pe calea recursului în casație al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea oricăror pretinse nelegalități, ci exclusiv examinarea hotărârii atacate prin prisma cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Cât privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat ca temei în cererea de recurs în casație, recurentul făcând trimitere tot la Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale a României, apreciată ca o decizie de abrogare a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în jurisprudența constantă a instanței supreme s-a constatat că indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege, fără ca argumentele aduse în susținere să se subsumeze în mod real acestuia, nu este suficientă pentru constatarea admisibilității cererii de recurs în casație.

Referitor la cererea privind suspendarea executării hotărârii recurate, potrivit art. 441 alin. (1) C. proc. pen., s-a apreciat că nu se justifică suspendarea executării hotărârii atacate, în raport de motivele invocate în susținerea cererii de recurs în casație, împrejurările concrete ale cauzei și stadiul procesual când se analizează doar îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul E. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., prin prisma criticilor circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care vizează exclusiv legalitatea hotărârii prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Ca atare, Înalta Curte analizează doar aspectele de drept prin raportare la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, prin hotărârea atacată.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Limitarea obiectului judecății în recurs în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În cauză, cererea de recurs în casație formulată de E. s-a întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Acest caz de casare are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă de către inculpat pe care instanța de apel a considerat-o infracțiune, când în realitate, fapta nu se regăsește în niciuna din prevederile legii penale ca infracțiune.

Constatarea prevederii faptei în legea penală presupune existența unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă, existența unei fapte concrete și tipicitatea (corespondența dintre trăsăturile faptei concrete și modelul de incriminare).

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, concordanța acesteia cu probele administrate, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

În aceste coordonate de principiu, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, critica formulată de recurentul E. referitoare la condamnarea pentru o faptă neprevăzută de legea penală, care nu întrunește cerințele de tipicitate ale infracțiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, astfel cum a fost modificat și completat ulterior, se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată.

Ca atare, Înalta Curte urmează să analizeze dacă faptele reținute în sarcina recurentului E. pentru care prin decizia penală pronunțată de instanța de apel s-a dispus soluția definitivă de condamnare pentru infracțiunea de contrabandă întrunesc elementele de tipicitate ale normei de incriminare, respectiv dacă se realizează o corespondență între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii.

Înalta Curte poate cenzura, în drept, hotărârea în calea extraordinară de atac a recursului în casație, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, excluzând rejudecarea cauzei în parametrii în care a avut loc judecata.

Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal: "Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia ."

Potrivit acestui text normativ - art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 - se asimilează infracțiunii de contrabandă o serie de acțiuni/operațiuni, enumerate în mod limitativ (colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, desfacerea și vânzarea), ce au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiționat de cunoașterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârșirii contrabandei.

Infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiționată de existența infracțiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal fie să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora, fie să fie destinate săvârșirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.

De esența infracțiunii este împrejurarea ca făptuitorul să fi știut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în țară sau sunt menite a fi scoase din țară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică a cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal.

Instanța reține că prin Decizia nr. 17/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracțiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "la infracțiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, elementul material constă în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal ."

Prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2022, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în M. Of. nr. 451 din 05.05.2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale.

Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalități specifice de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Obiectul juridic al infracțiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracțiunii de contrabandă doar prin faptul că în cazul infracțiunii de contrabandă se apără și regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.

În prezent, art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 reglementează o soluție legislativă identică, incriminând ca infracțiune "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri [...]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

Așadar, Curtea a constatat că infracțiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 și prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei -, o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală. De asemenea, Curtea a constatat însă că, într-o manieră neuniformă, legiuitorul a stabilit un plafon valoric (respectiv peste limita a 10.000 de țigarete) doar pentru infracțiunea reglementată în Codul fiscal [la art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv la art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015], în timp ce, în cazul infracțiunii de contrabandă, în varianta "asimilată", legiuitorul nu mai reglementează o limită valorică similară.

Prin motivele formulate, recurentul inculpat E. a susținut, în esență, că succesiunea actelor legislative intervenite (Decizia nr. 176/2022 CCR), în cursul termenului legal de declarare a recursului în casație, au condus la dezincriminarea infracțiunii pentru care a fost condamnat recurentul-inculpat.

Înalta Curte va analiza incidența motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de inculpat verificând hotărârea atacată în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță și apreciată de instanța de apel ca fiind corectă, pe baza rezultatului evaluării probelor administrate în cauză.

Instanța constată că hotărârea atacată a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, iar ca situație de fapt, că, la data de 11.11.2016, a preluat, de la persoane neidentificate, deținut și transportat, pe raza localității Câmpulung la Tisa, județul Maramureș, împreună cu inculpatul D., cantitatea de 3.000 pachete țigări, din care 1.500 pachete țigări marca x și 1.500 pachete marca x, bunuri care trebuie plasate sub un regim vamal și care au fost introduse în România prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Referitor la susținerea recurentului că Decizia nr. 176/2022 din 24 martie 2022 a Curții Constituționale a României, a abrogat în mod explicit dispozițiile art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Codul vamal, Înalta Curte reține că decizia Curții Constituționale nu era publicată în Monitorul Oficial a României la data de 14 aprilie 2022, data pronunțării hotărârii atacate, respectiv fapta nu era dezincriminată.

Conform art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Pe de altă parte, potrivit evaluării deciziei Curții Constituționale a României, faptele nu sunt dezincriminate: "Curtea reține că infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului" (par. 29 din Decizia nr. 176/2022 a CCR).

Deopotrivă, în funcție de situația concretă a cauzei, ar putea fi incidente și dispozițiile art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, abrogate prin dispozițiile art. 502 alin. (1) pct. 1 din titlul XI al Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, respectiv art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015, care prevăd că fapta constituie infracțiune doar când se depășește limita a 10.000 de țigarete: "Constituie infracțiuni următoarele fapte: [...] l) deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri", sancțiunea fiind închisoarea de la 1 la 4 ani" (par. 34 din decizia 176/2022 a CCR).

În contextul celor relevate, criticile recurentului privind dezincriminarea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, pentru care acesta a fost condamnat, pe motiv că Decizia nr. 176/2022 din 24 martie 2022 a Curții Constituționale a României care a abrogat în mod explicit dispozițiile art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Codul vamal, a fost pronunțată anterior deciziei atacate, nu sunt întemeiate.

Prin urmare, infracțiunea pentru care recurentul a fost condamnat nu este dezincriminată. Relevantă sub aspectul concluziei că fapta de contrabandă nu a fost dezincriminată, este și jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 580 din 28 septembrie 2022, dosar x/2022, Decizia nr. 598 din 4 octombrie 2022, dosar x/2022, Decizia nr. 257/A din 9 decembrie 2022, Dosar nr. x/2014).

Subsecvent decelării efectelor Deciziei CCR, instanțele au avut de evaluat norma de incriminare de favoare, în funcție de succesiunea legilor penale. Alegerea operată de instanțe (în privința legii penale mai favorabile) nu poate face însă obiectul dezbaterii în recursul în casație. În acest sens, reamintim jurisprudența instanței supreme (încheierea nr. 404/RC din 18 octombrie 2017, Dosar nr. x/2014, încheierea nr. 117/RC din 6 iunie 2019, Dosar nr. x/2017).

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică și nu există motive pentru casarea acesteia, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat E. împotriva Deciziei penale nr. 507/A din data de 14 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat E. împotriva Deciziei penale nr. 507/A din data de 14 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 decembrie 2022.

GGC - ED