ÎCCJ, Secția penală

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 275 din 04.10.2021, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii în formă continuată de: colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 ani, care începe să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 91 C. pen., raportat la art. 92 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante sus menționate pe un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune Caraș-Severin, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele serviciului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la una dintre următoarele două instituții: Primăria com. Mehadia sau AJOFM Caraș-Severin, în conformitate cu dispozițiile art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. și ale art. 57 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Caraș-Severin.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, neîndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, precum și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea suspendării și executarea pedepsei.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B., la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.

În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 ani, care începe să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 91 C. pen., raportat la art. 92 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante sus-menționate pe un termen de supraveghere de 2 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune Arad, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele serviciului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la una dintre următoarele două instituții: Primăria mun. Arad sau AJOFM Arad, în conformitate cu dispozițiile art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. și ale art. 57 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Arad.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, neîndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, precum și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea suspendării și executarea pedepsei.

În baza art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) s-a luat act că inculpații au achitat suma de 10.535 RON reprezentând prejudiciu adus bugetului general consolidat, respectiv prejudiciu creat bugetului de stat pentru cantitatea de mărfuri neunionale introduse pe teritoriul vamal al Uniunii.

În baza art. 397 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara față de inculpatul A. prin care s-a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 300,36 RON reprezentând prejudiciu adus bugetului general consolidat, respectiv accize pentru alcool etilic.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: cantitatea de 40 pachete marca x fără timbru, 10 pachete marca x fără timbru, 10 pachete marca x cu timbru străin și 3 sticle a câte 1 L fiecare de băutură alcoolică provenită din contrabandă marca x, precum și a cantității de 776 pachete marca x, 10 pachete marca x și 1 pachet marca x, toate fără timbru și 8 sticle a câte 0,700 L fiecare de băutură cu concentrația alcoolică de 45%, provenită din contrabandă, marca x fără timbru, toate depuse la Camera de Corpuri Delicte organizată la nivelul Poliției Mun. Caransebeș conform dovezilor seria/nr. x/11.12.2018 și seria/nr. x/11.12.2018.

Împotriva acestei sentințe penale, au formulat apel inculpații A., B. și partea civilă ANAF - Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin.

Prin Decizia penală nr. 1404/A din 15 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații A., B. și partea civilă ANAF - Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin, împotriva Sentinței penale nr. 275 din 04.10.2021, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Deciziei penale nr. 1404/A din 15 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, în termenul legal, au formulat cerere de recurs în casație inculpații B. și A., prin avocat C., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esență, au susținut că au fost condamnați pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, faptele lor reprezentând doar contravenții.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a solicitat achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, susținându-se că dispozițiile alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal trebuie interpretate raportat la prevederile alin. (1) și (2) ale art. 270 din același act normativ, ca un tot unitar, întrucât întregul articol se referă la aceeași infracțiune, cu toate modalitățile de incriminare prevăzute de legiuitor; în condițiile în care textul de lege se interpretează astfel, există infracțiunea de contrabandă doar dacă valoarea țigărilor este peste 20.000 RON, conform art. 270 alin. (2) lit. a) din Codul vamal, până la această valoare existând doar contravenția.

Prin încheierea din 17 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 1404/A din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Examinând cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speță, inculpații au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", susținând că în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 176 din 24 martie 2022 a operat o dezincriminare a infracțiunii de contrabandă, prevăzută de dispozițiile art. 270 alin. (3) Cod vamal.

Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale.

De asemenea, Înalta Curte reține că în interpretarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, instanța constituțională a statuat că, "decizia de constatare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituțională încetându-și aplicarea pentru viitor", iar situațiile juridice epuizate și definitiv consolidate nu mai pot fi repuse în discuție, "ele fiind rezultatul prezumției de constituționalitate de care s-a bucurat norma respectivă la acel moment. Neconstituționalitatea este o sancțiune de drept constituțional, răstoarnă o prezumție de natură normativă primară, se aplică pentru viitor și are efecte distincte de nulitate, care, la rândul său, are un regim juridic specific în materie civilă, penală sau administrativă, astfel că nu se poate realiza nicio paralelă între acestea." (Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017 pronunțată de Curtea Constituțională).

Decizia de constatare a neconstituționalității se va aplica situațiilor juridice pendinte; o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia - cauze pendinte (așadar nu și cele existente dar cu privire la care nu există niciun litigiu) în care respectivele dispoziții sunt aplicabile -, indiferent de invocarea excepției până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării deciziei Curții este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii constatate ca fiind neconstituționale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional se produc erga omnes; aceasta întrucât excepția de neconstituționalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă și un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății (Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea Constituțională).

Așadar, decizia de constatare a neconstituționalității nu se va aplica situațiilor care au devenit facta praeterita - este vorba despre cauzele soluționate definitiv până la publicarea deciziei Curții Constituționale și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție având ca obiect o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță declarată neconstituțională, și care reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv și irevocabil soluționată. Din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul.

În acest context argumentativ, Înalta Curte reține că Decizia Curții Constituționale nr. 176 din 24 martie 2022 a a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 5 mai 2022, iar Decizia nr. 1404/A din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara a rămas definitivă la data de 25 decembrie 2021, anterior deciziei instanței constituționale, astfel încât dispozițiile referitoare la dezincriminarea faptei de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) Cod vamal nu sunt aplicabile în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, cererile de recurs în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 1404/A din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați A. și B., în cuantum de câte 165 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, cererile de recurs în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 1404/A din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați A. și B., în cuantum de câte 165 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2022.

GGC - NN