ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 727/2019, Judecătoria Galați a condamnat, printre alții, pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 270 alin. (3) rap. la art. 270 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

Potrivit art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. a căror exercitare a fost interzisă ca și pedeapsă complementară.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune din circumscripția localității de domiciliu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Galați sau în cadrul Spitalului de Psihiatrie "Elisabeta Doamna" sau Spitalul Obstetrică-Ginecologie "Sf. Buna Vestire", pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probațiune din circumscripția localității de domiciliu.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind situațiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor, obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm din C. civ., s-a admis acțiunea civilă și au fost obligați la plata daunelor materiale către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați: inculpații A. și B. la plata sumei de 8809 RON; inculpata B. la plata sumei de 881 RON; inculpatul C. la plata sumei de 10353 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. în referire la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cantităților de țigări ridicate de la inculpați și depuse la Camera de Corpuri Delicte, astfel cum au fost indicate în dispozitivul hotărârii.

S-a reținut, în esență, că în datele de 22.02.2012, 02.06.2012, 08.11.2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A. a deținut împreună cu inculpata B. diferite cantități de țigări, având aplicate timbre de acciză emise de Republica Moldova, cunoscând că acestea provin din contrabandă, fapta constituind infracțiunea de contrabandă în formă continuată.

Prin Decizia penală nr. 1/A din 6 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, a fost desființată în parte Sentința penală nr. 727/2019 a Judecătoriei Galați și în rejudecare:

Au fost majorate de la câte 2 ani închisoare la câte 5 ani închisoare pedepsele principale aplicate inculpaților B. și A. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în formă continuată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., pedepse ce vor fi executate prin privare de libertate.

Au fost obligați inculpații B. și A., în solidar, la plata sumei de 8809 RON, cu titlu de daune materiale, la care s-au adăugat accesoriile fiscale calculate conform art. 174 - 176 din Codul de procedură fiscală până la achitarea integrală a prejudiciului către partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați.

A fost obligat inculpatul C. la plata sumei de 10.353 RON, cu titlu de daune materiale, la care s-au adăugat accesoriile fiscale calculate conform art. 174-176 din Codul de procedură fiscală până la achitarea integrală a prejudiciului către partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați.

A fost obligată inculpata B. la plata sumei de 881 RON cu titlu de daune materiale, la care s-au adăugat accesoriile fiscale calculate conform art. 174 - 176 din Codul de procedură fiscală până la achitarea integrală a prejudiciului către partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Prin aceeași decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C., B. și A., fiind obligați la plata sumei de 50 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 1/A din 6 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A..

Prin cererea de recurs în casație, s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar în cuprinsul motivelor s-au formulat critici care privesc cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. că. "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

După îndeplinirea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., instanța de apel a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 12.10.2020, când Completul de filtru a stabilit termen la data de 25.11.2020 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., dată până la care, de asemenea, a fost întocmit raportul asupra recursului în casație de față.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 25 noiembrie 2020, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului C.8, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2021, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public pe fondul recursului în casație, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând recursul în casație declarat inculpatul A.. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept. Așadar, statuările în fapt ale instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

A apreciat recurentul inculpat că nu poate fi condamnat pentru infracțiunea de contrabandă în formă continuată, având în vedere că este adevărat faptul că a descărcat saci negri cu produse pe care le introduce în imobilul din str. x, jud. Galați, la adresa sa de domiciliu respectiv la punctul de lucru al societății administrate de soția sa, inculpata B. dar nu s-a făcut dovada că în acei saci negri erau țigări care proveneau din săvârșirea infracțiunii de contrabandă în forma incriminată de legiuitor prin aceea că au fost trecute prin punctele de trecere al frontierei cu sustragerea de la controlul efectuat de organele competente.

Față de argumentele expuse, recurentul inculpat a susținut că se impune admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât soluția dispusă a fost întemeiată pe probe ce nu au fost legal administrate.

Cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - instanța reține următoarele:

Înalta Curte constată că din perspectiva acestui caz de casare nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

Acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Înalta Curte constată că deși în aparență criticile formulate de recurentul inculpat vizează lipsa de corespondență între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, întrucât fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, în realitate se urmărește reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazului de casare invocat.

În concret, stabilirea faptului că inculpatul nu a cunoscut în concret proveniența bunurilor în legătură cu care s-a reținut infracțiunea pentru care a fost dispusă condamnarea "țigări de contrabandă", tinde în mod efectiv la reinterpretarea probelor administrate și modificarea situației de fapt reținută de instanță.

În această etapă procesuală, așa cum s-a arătat atât în doctrină cât și în jurisprudența Înaltei Curți, instanța nu poate schimba ori analiza situația de fapt, ci doar poate constata că fapta, așa cum a fost reținută de instanțele inferioare, nu este prevăzută de legea penală datorită neîndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii. Din acest motiv se reține că în cadrul căii de atac a recursului în casație nu se poate înfăptui o nouă judecată bazată pe o readministrare a probelor sau pe o reapreciere a acestora, recursul în casație fiind, așa cum s-a arătat anterior, o cale extraordinară de atac ce permite analiza legalității hotărârilor atacate prin raportare exclusivă la motivele expres și limitative prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul inculpat a susținut că în mod nelegal a fost majorată pedeapsa de către instanța de apel

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Instanța reamintește că, constituie motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Prin urmare, pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006, rap. la art. 274 din Legea 86/2006, cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 din C. pen. se situează în limitele prevăzute de lege, motiv pentru care se constată că, în speța de față, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1/A din 6 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1/A din 6 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.

GGC - OB