ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1586 din data de 19.12.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2022 s-a dispus:

În temeiul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 29.06.2022 a infracțiunii de contrabandă asimilată.

În temeiul art. 72 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunțate durata reținerii din data de 29.06.2022.

În temeiul art. 62 C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 9.000 RON amendă, corespunzătoare a 180 zile-amendă în cuantum de 50 RON/zi-amendă, pe lângă pedeapsa închisorii stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă asimilată.

În temeiul art. 63 alin. (1) C. pen. s-a atras atenția inculpatului că în cazul neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului A. pe o durată de 5 ani exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe lângă pedeapsa închisorii stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă asimilată.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului A. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.

În temeiul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 condamnă inculpata B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 29.06.2022 a infracțiunii de contrabandă asimilată.

În temeiul art. 62 C. pen. s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa de 6.000 RON amendă, corespunzătoare a 120 zile-amendă în cuantum de 50 RON/zi-amendă, pe lângă pedeapsa închisorii stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă asimilată.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei B. pe o durată de 5 ani exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe lângă pedeapsa închisorii stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă asimilată.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei B. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 91-92 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, urmând ca inculpata B. să execute efectiv pedeapsa de 6.000 RON amendă.

În temeiul art. 63 alin. (1) C. pen. s-a aplicat atenția inculpatei că în cazul neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

S-a încredințat supravegherea inculpatei către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlarea mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. a fost obligată inculpata să execute următoarele obligații pe durata termenului de supraveghere:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune Constanța sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligată inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile la Primăria/Consiliul Local Cogealac sau la Primăria/Consiliul Local Istria.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra conduitei sale viitoare. S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 96-97 C. pen. privind consecințele la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 397 C. proc. pen.. rap. la art. 25 C. proc. pen.. cu aplic. art. 1.349 C. civ., art. 1.357 și urm. C. civ., art. 1.381 și urm. C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Autoritatea Vamală Română - Direcția Vamală București.

Au fost obligați inculpații să plătească în solidar părții civile suma de 12.614,44 RON daune materiale, reprezentând 651,75 RON taxe vamale, 9.767,96 RON acciză și 2.194,73 RON TVA.

S-a luat act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 397 alin. (3) C. proc. pen.. rap. la art. 255 C. proc. pen.. s-a dispus restituirea către inculpați a celor 2 telefoane mobile, depuse la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanța conform Dovezii seria x din 12.10.2022.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a confiscat de la inculpați cantitatea de 1.389 pachete de țigarete depuse la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanța conform Dovezii seria x din 29.07.2022.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. au fost obligați inculpații să plătească câte 5.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în cuantum total de 10.000 RON, din care 8.000 RON reprezintă cheltuieli efectuate pe parcursul urmăririi penale.

1.2. Hotărârea pronunțată în apel:

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel, inculpații A. și B..

Prin decizia penală nr. 1019/P din data de 31.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022 în baza art. 421 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B., împotriva sentinței penale nr. 1586 din data de 19.12.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2022.

1.3. Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, inculpatul A., pe mail, la data de 08 septembrie 2025, personal și prin apărător ales, avocat C., prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată prin apărător ales, în esență, a solicitat, admiterea recursului în casație și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului A., motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, referitoare la contrabanda asimilată.

În continuare s-a făcut referire la decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a CCR, publicată în M. Of. la data de 5 mai 2022 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a disp. prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României care a reținut că în cazul infracțiunii de contrabandă asimilată, trebuie stabilită o limită valorică pentru o justă individualizare a pedepsei.

S-a arătat că la data de 19 iunie 2022 prevederile art. 270 alin. (3) din Codul vamal au fost puse în acord cu decizia CCR nr. 176 din 24 martie 2022 și, prin urmare începând cu această dată au intrat în vigoare disp. art. 270 alin. (3) din Codul vamal, astfel cum au fost puse în acord cu decizia instanței de control contencios.

S-a arătat că la 29 iunie 2022, data efectuării percheziției la domiciliul inculpatului A. nu au fost identificate bunuri care să fi provenit din contrabandă, ci doar la magazinul care aparținea coinculpatei B..

De asemenea, a arătat că toate acțiunile inculpatului A. (interceptări, declarații ale martorilor, înregistrări video) s-ar fi situat în timp anterior datei de 29.06.2022 (data efectuării percheziției). Niciun martor nu a declarat în sensul că ar fi cumpărat sau că ar fi deținut inculpatul A. țigări de contrabandă ulterior datei de 19.06.2022.

Interceptările convorbirilor ce au fost redate și în cuprinsul hotărârii de condamnare vizează perioade anterioare datei de 19.06.2022.

Din procesul-verbal de revizionare a imaginilor surprinse de camera de supraveghere instalată ca urmare a admiterii cererii de supraveghere video-audio, în baza mandatului de supraveghere tehnică cu nr. x/15.04.2022 se arată că mai multe persoane, unele neidentificate de sex masculin, ar fi transportat din autoturism "în mod repetat bunuri, unele dintre acestea având aspect de cutii de tigarete pe care le introduce B., precum și magazia aferentă înterprinderii individuale."

Astfel, nefiind o certitudine cu privire la care și câte dintre respectivele cutii ar fi avut aparența unor cutii de țigarete, conținutul bunurilor transportate, cutii de țigarete sau alte cutii ori dacă erau cutii de țigarete de contrabandă sau care purtau timbre de siguranță (în condițiile în care societatea comercializa în mod legal conform obiectului de activitate și țigarete -de la D.), etc. rezultă că stabilirea ca dată a epuizării faptei astfel cum a fost retinută în rechizitoriu este anterioară datei de 29.06.2022, anterior modificării legislative care a reincriminat fapta de contrabandă asimilată prin indicarea limitei valorice.

Așadar, s-a susținut că intervenția din partea Curții Constituționale nu poate avea decât valoarea unei dezincriminări a infracțiunii de contrabandă asimilată, neputându-se considera că latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) se poate regăsi în plenitudinea sa în alt text de lege incriminator.

Prin urmare, s-a arătat că de la momentul publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial, respectiv de la data de 5 mai 2022, infracțiunea de contrabandă asimilată prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost abrogată ca efect al deciziei nr. 176/2022.

Apoi, a fost reincriminată la data de 19 iunie 2022 prin O.U.G. nr. 85/2022 și, de aceea s-a susținut că instanțele trebuiau să analizeze doar actele materiale săvârșite după data de 19 iunie 2022 .

Din aceasta perspectiva inculpatul A. a arătat că nu a săvârșit niciun act material după această perioadă.

Acuzația că țigaretele ar fi fost deținute de inculpat în data de 29 iunie 2022 nu are nicio corespondență probatorie. Țigaretele se aflau în proprietatea și posesia întreprinderii individuale B., la sediul acestei societăți și nu la inculpatul A..

Ca atare, s-a arătat că ținând cont de natura acuzației și de faptul că la data de 29 iunie 2022 inculpatul A. nu deținea vreo marfă accizabilă, acuzația este nefondată.

Deopotrivă, s-a arătat că, în mod nelegal, s-a dispus obligarea inculpaților în solidar la plata către partea civilă a pretențiilor solicitate, având în vedere că acestea fuseseră deja achitate pe parcursul procesului penal.

În final, a solicitat admiterea recursului în casație, având în vedere că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală și, de aceea a solicitat achitarea și respingerea acțiunii civile ca fiind nefondată.

Prin a doua cerere de recurs în casație depusă de inculpatul s-a solicitat admiterea recursului în casație și trimiterea cauzei spre rejudecare ori, după caz, pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) și c) C. proc. pen.., întrucât:

- nu există probe directe (înregistrări, martori, urme materiale) care să ateste vinovăția sa;

- organele judiciare nu și-au îndeplinit obligația legală de a afla adevărul;

- instanța de fond nu a administrat probele esențiale pentru justa soluționare;

- hotărârea se bazează pe deducții și interpretări ale probelor indirecte, ceea ce contravine principiului in dubio pro reo.

A mai susținut că instanța și organele de urmărire penală nu au analizat probele propuse de apărare și nu au căutat să stabilească adevărul în mod complet și imparțial.

Deopotrivă, a arătat că refuzul instanței și al organelor de urmărire penală de a administra probele solicitate de apărare reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare, consacrat și de art. 24 din Constituție și art. 6 CEDO.

Prin urmare, condamnarea bazată exclusiv pe probe indirecte încalcă art. 6 din CEDO privind prezumția de nevinovăție.

La data de 13 octombrie 2025, prin email, apărătorul ales al inculpatului, avocat C. a solicitat, în conf. cu disp. art. 441 din C. proc. pen. a formulat o cerere privind suspendarea executării pedepsei.

Curtea de Apel Constanța, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulată de către inculpatul A. cu mențiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, după cum urmează: Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța la data de 11 septembrie 2025, inculpatei B. la data de 15 septembrie 2025, părții civile Direcția Regională Vamală București la data de 16 septembrie 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 octombrie 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 26 noiembrie 2025, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/P din data de 31 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Analizând îndeplinirea condițiilor mai sus enumerate, se constată că cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 1019/P din data de 31.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022 este formulată în termenul de 30 zile de la comunicarea hotărârii atacate, fiind îndeplinite dispozițiile prev. de art. 435 C. proc. pen.

De asemenea, se constată că decizia penală nr. 1019/P din data de 31.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022 face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație conform art. 434 alin. (1) C. proc. pen.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1), (2) și 6 C. proc. pen. privind calitatea procesuală a persoanei care poate promova recurs în casație se constată că acestea sunt îndeplinite. Totodată, și în ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. se constată că sunt îndeplinite, în sensul menționării numelui, prenumelui și domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Însă, în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se constată că nu este îndeplinită, în sensul că, deși inculpatul A. în cuprinsul cererii a indicat cazul de casare pe care își întemeiază cererea, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., motivele concret invocate nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speță, se observă că, toate susținerile inculpatului A. din cuprinsul cererii de recurs în casație invocate în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., presupun reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, or, acestea nu pot fi valorificate în contextul vreunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

Mai exact, argumentele inculpatului A. prin care susțin că instanța de apel a dispus în mod greșit condamnarea (nesusținută de probe, existând dubii/indicii în ceea ce îl privește; întrucât potrivit deciziei CCR nr. 176/24.03.2022, până la data de 19 iunie 2022, când a intrat în vigoare noua reglementare nu ar fi trebuit să se țină cont de probele administrate până la respectiva dată, întrucât fapta nu era prevăzută de Legea nr. 86/2006; la percheziție nu au fost găsite țigări ci doar într-o anexă al unui magazin și în lipsa altor probe certe), respectiv se evocă situația de fapt reținută de instanța de apel ori interpretarea dată de aceasta probatoriului administrat în cauză constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel.

În concret, se reține că motivele invocate în cererea de recurs în casație vizează temeinicia soluției de condamnare a cărei analiză presupune reevaluarea probatoriului administrat.

Practic, recurentul susține că soluția de corectă în cauză este cea de achitare pentru presupusa faptă reținută în sarcina acestuia, întrucât situația factuală a fost stabilită în mod greșit de către instanța de apel printr-o analiză greșită a mijloacelor de probă administrate în cauză.

Or, solicitarea de reapreciere a probatoriului administrat, cu consecința schimbării situației de fapt reținute de instanța de apel nu se subsumează cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Critici cum sunt vinovăția inculpatului, circumstanțele comiterii faptei sau modul de apreciere a probatoriului nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs în casație, scopul căii extraordinare de atac fiind, reformarea numai sub aspect legal, de drept, iar nu faptic, a hotărârii definitive.

Așadar, starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare.

Prin urmare, motivele invocate în cererea de recurs în casație formulate de inculpatul A. nu se circumscriu vreunui caz de recurs în casație dintre cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., ceea ce conduce la concluzia că îndeplinirea formală a unei condiții, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație.

Or, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, împrejurare ce atrage nerespectarea condiției de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. De altfel, invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurenți trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, se constată că în cauză nu este îndeplinită și condiția de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Mai mult decât atât, aspectele invocate de inculpat au fost analizate prin hotărârea recurată.

În ceea ce privește solicitarea formulată de inculpatul A. în raport de inadmisibilitatea cererii de recurs în casație nu se mai impune analiza cererii de suspendare a executării deciziei recurate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 441 C. proc. pen., referitoare la admiterea în principiu a cererii de recurs în casație.

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/P din data de 31 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022 nu îndeplinește, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/P din data de 31 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.