ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 161 din 30 septembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Salonta, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în formă asimilată, calificată (varianta normativă a depozitării), prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 46 alin. (2) și 38 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 38 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 6 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis inculpatei B., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis inculpatei B., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis inculpatului C., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis inculpatului C., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis inculpatei D., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis inculpatei D., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedepsele să fie executate în regim de detenție.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpați durata reținerii, respectiv o zi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar cu privire la inculpații A., B., C. și D..

În baza art. 397 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de Statul Român prin A.N.A.F. și au fost obligați inculpații, la plata, în solidar, către acesta a sumei de 86.320,38 RON reprezentând prejudiciu (obligații fiscale principale), la care se vor calcula obligații fiscale accesorii începând cu data de 27.10.2020. S-au respins în rest pretențiile civile formulate de această parte.

S-a constatat că persoana vătămată E. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 397 C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii instituite prin încheierea penală nr. 13/10.03.2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2021.2 al Judecătoriei Salonta, măsură instituită asupra bunurilor mobile și imobile indicate prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 29.03.2021.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bihor a sumelor reprezentat de onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu.

În baza art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., C., B. și D. la plata către stat, a sumei de câte 553,07 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (câte 103,07 RON din faza de urmărire penală și câte 450 de RON din faza de judecată).

Pentru a pronunța această sentință, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv prin raportare la apărările acuzaților, instanța de fond a reținut, în esență, că fapta inculpaților A., B., C. și D. (coautori) care, în perioada 27.10.2020 - 20.11.2020, în baza unei înțelegeri prealabile au depozitat în vederea facilitării vânzării de către A. și B., în incinta imobilului cu nr. x din Sânnicolau Român, jud. Bihor, țigarete netimbrate, fără inscripții în limba română, cunoscând că proveneau din contrabandă, în total 110.000 țigarete, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, în formă asimilată, calificată (varianta normativă a depozitării), prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 46 alin. (2) C. pen.

Reținând vinovăția inculpaților și constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., instanța de fond a dispus condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina fiecăruia, iar la individualizarea pedepselor a ținut seama de criteriile generale de individualizare reglementate de art. 74 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta, partea civilă Statul Român - Agenția Naționala de Administrare Fiscală - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și inculpații A., B., C. și D., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 230/A din 21 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta și inculpații A., B., C. și D., împotriva sentinței penale nr. 161 din 30 septembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Salonta care a fost desființată, în parte și rejudecând:

I. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepse componente de 6 ani închisoare și un an închisoare și înlăturat sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare.

A fost înlăturată pedeapsa principală de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în formă asimilată, calificată (varianta normativă a depozitării), prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 46 alin. (2) și 38 alin. (1) C. pen., precum și pedepsele complementare și accesorii aplicate în cauză.

A fost înlăturată pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatei B. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în formă asimilată, calificată (varianta normativă a depozitării), prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 46 alin. (2) C. pen., precum și pedepsele complementare și accesorii aplicate în cauză.

A fost înlăturată pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în formă asimilată, calificată (varianta normativă a depozitării), prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 46 alin. (2) C. pen., precum și pedepsele complementare și accesorii aplicate în cauză.

A fost înlăturată pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatei D. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în formă asimilată, calificată (varianta normativă a depozitării), prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 46 alin. (2) C. pen., precum și pedepsele complementare și accesorii aplicate în cauză.

II. S-a constatat că prin încheierea din ședința publică din data de 08 noiembrie 2022, Curtea de Apel Oradea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților apelanți A., B., C. și D. din infracțiunea de contrabandă în forma asimilată, prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen.

III. 1. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) și art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis aceluiași inculpat, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

A fost menținută pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele menționate mai sus și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de pedeapsă de 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 2 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 72 C. pen. raportat la art. 422 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicate durata reținerii de 24 ore dispuse prin ordonanța organului de cercetare penală din data de 24.10.2020.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata să fie obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Bihor; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei obligația de a frecventa două programe de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, precum și să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei Comunei Sânnicolau Roman sau Primăriei Comunei Cefa.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpata a fost reținută 24 ore prin ordonanța organului de cercetare penală din data de 24.10.2020.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Bihor; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, precum și să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Primăriei Comunei Sânnicolau Roman sau Primăriei Comunei Cefa.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 ore prin ordonanța organului de cercetare penală din data de 24.10.2020.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligată inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Bihor; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, precum și să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Primăriei Comunei Sânnicolau Roman sau Primăriei Comunei Cefa.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpata a fost reținută 24 ore prin ordonanța organului de cercetare penală din data de 24.10.2020.

IV. S-a constatat că prin chitanțele seria x nr. x, nr. x, nr. x și nr. x din data de 26.10.2021 inculpații A., B., C. și D. au plătit la Ministerul Finanțelor-Trezoreria Salonta câte 5.000 RON fiecare.

S-a constatat că prin chitanțele seria x nr. x, nr. x, nr. x și nr. x din data de 22.03.2022 inculpații A., B., C. și D. au plătit la Ministerul Finanțelor-Trezoreria Salonta câte 1.000 RON fiecare.

Au fost reformate dispozițiile civile ale instanței de fond, în sensul obligării inculpatului C. în solidar cu inculpații A., B. și D. la plata sumei de 20.402,99 RON reprezentând prejudiciu, la care se calculează obligații fiscale accesorii începând cu data de 27.10.2020, iar pentru diferența de până la 86.320,38 RON reprezentând prejudiciu, au fost obligați în solidar doar inculpații A., B. și D. la plata acesteia, la care se calculează obligații fiscale accesorii începând cu data de 27.10.2020.

În baza art. 422 raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., B., C. și D. până la concurența valorii prejudiciului produs și a cheltuielilor judiciare la plata cărora inculpații au fost obligați.

În baza art. 422 C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 26.000 țigarete marca x ridicate cu ocazia percheziției imobiliare din data de 20.11.2020 de la adresa din comuna Sânnicolau Roman, nr. 646, jud. Bihor.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin deciziei.

V. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de către partea civilă Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, apel continuat de către Autoritatea Vamală Română, împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă Statul roman prin Autoritatea Vamală Română la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor avansate de sat fiind reținute în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, efectuând propria analiză a materialului probator administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, Curtea a constatat că, în mod corect, instanța de fond a reținut starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților A., B., C. și D. pe baza unei juste aprecieri a probelor, dând faptelor de contrabandă asimilată comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare la momentul pronunțării hotărârii judecătorești.

Astfel, a apreciat că probatoriul administrat în cauză demonstrează că inculpații A., B., C. și D., în perioada 27.10.2020 - 20.11.2020, în baza unei înțelegeri prealabile, au depozitat, în vederea facilitării vânzării de către A., B., în incinta imobilului cu nr. x din loc. Sânnicolau Român, jud. Bihor, proprietatea lui D., țigarete netimbrate, fără inscripții în limba română, aspecte care atestă că proveneau de pe teritoriul altui stat și că au fost introduse nelegal în România, mărcile Marlboro, Compliment și x, cunoscând că proveneau din contrabandă, inițial cantitatea de 11 baxuri a câte 50 de cartușe, fiecare conținând 10 pachete, în total 110.000 țigarete, care s-a diminuat la 4 baxuri, 40.000 de țigarete, întrucât în perioada 05-07.11.2020, autori necunoscuți au sustras 7 baxuri, respectiv 70.000 de țigarete, după care aceasta a scăzut, din nou, la 26.000 de țigarete, toate marca x, care au fost găsite în 20.11.2020 de către organele de urmărire penală, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la imobilul respectiv.

În legătură cu încadrarea juridică a faptelor, s-a menționat că, ulterior întocmirii rechizitoriului și a pronunțării soluției de către instanța de fond, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 176/2022 (publicată în M. Of., Partea I, nr. 451 din 05 mai 2022), a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale.

Prin O.U.G. nr. 85/2022, intrată în vigoare în 17 iunie 2022, art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României a fost modificat, alin. (3) având următorul cuprins: sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, dacă sunt depășite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a) [dacă sunt depășite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării (peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri) sau dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de RON, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, și mai mare de 40.000 de RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri].

S-a mai arătat că, prin încheierea din 08 noiembrie 2022 a instanței de apel, s-a dispus, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpaților apelanți A., B., C. și D. din infracțiunea de contrabandă în forma asimilată, prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., fiind respinsă, ca neîntemeiată, cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice reținute în sarcina inculpaților apelanți din infracțiunea de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din aceeași lege, în infracțiunea de deținere înafara antrepozitului fiscal a mai mult de 10000 țigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

Astfel, s-a menționat că, potrivit Legii nr. 86/2006 în forma în vigoare la data comiterii faptei, infracțiunea de contrabandă era reglementată prin art. 270 și consta în introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal (alin. (1); introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri [alin. (2) lit. a)]; introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri [alin. (2) lit. b)]; înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal [alin. (2) lit. c)].

Conform art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, infracțiunea de contrabandă în formă asimilată consta în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, indiferent de valoarea bunurilor ori mărfurilor introduse în sau scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal prin sustragerea de la controlul vamal.

În continuare, Curtea a prezentat și analizat modalitatea în care a fost incriminată, de-a lungul timpului, infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, până la forma stabilită prin art. IX pct. 2 din O.U.G. nr. 54/2010, formă care, prin decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 05 mai 2022), a fost considerată neconstituțională, ca urmare a faptului că nu reglementează un prag valoric/temporal cât privește faptele asimilate contrabandei.

S-a arătat că, în considerentele acestei decizii, instanța de contencios constituțional a apreciat că infracțiunea reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. S-a mai arătat că, anterior introducerii în Codul vamal al României a incriminării prevăzute la art. 270 alin. (3), acțiunile/operațiunile prevăzute de această dispoziție legală, în lipsa unui text special, au fost încadrate de către instanțe ca infracțiune de tăinuire.

S-a mai subliniat că, ulterior adoptării O.U.G. nr. 54/2010, infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost calificată și în jurisprudență ca "formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleași cerințe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracțiunea de contrabandă" (în acest sens, decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014).

Tot astfel, într-o altă decizie obligatorie s-a arătat că "în cazul infracțiunii de contrabandă, sunt asimilate autoratului unele forme ale participației penale, iar pe de altă parte, infracțiunea de tăinuire este absorbită în infracțiunea de contrabandă" (a se vedea, în acest sens, decizia nr. 11 din 22 aprilie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 2 iunie 2015).

Curtea a mai constatat că, în considerentele deciziei nr. 17 din 18 noiembrie 2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut că, infracțiunea din Codul fiscal [art. 296

1

alin. (1) lit. l), deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal] este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct. Situația premisă se referă la depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. Dacă proveniența acestor bunuri este contrabanda, se va reține numai această infracțiune (art. 270 din Codul vamal), în conținutul său [alin. (3)] intrând și depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal.

Totodată, s-a arătat că ambele infracțiuni presupun o conduită ilicită comună, descrisă ca atare în elementul material din conținutul constitutiv și că în art. 270 alin. (3) din Codul vamal, legiuitorul a incriminat, astfel, o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleași cerințe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracțiunea de contrabandă.

În raport cu cele mai sus arătate, Curtea a opinat că infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituia o incriminare specială a infracțiunii de tăinuire [anterior introducerii alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006 deținerea unor bunuri sau mărfuri provenite din contrabandă putea constitui infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen. 1969], care, față de situația premisă și de conținutul constitutiv, nu putea fi calificată ca o infracțiune complexă care absorbea infracțiunea prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (care are ca premisă existența unor depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării).

Curtea a apreciat că ipotezele de calificări redundante (conflictul de calificare între o generală și una specială, respectiv ipoteza în care o calificare se regăsește în structura altei calificări) conduc, în urma deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 05 mai 2022), la următoarele concluzii:

a. în urma acestei deciziei nu se poate considera că a intervenit o dezincriminare totală a faptei de a deține bunuri provenite din contrabandă, ci numai atunci când fapta concretă nu este acoperită de infracțiunea de tăinuire. Astfel, lipsirea de efecte juridice a normei speciale de incriminare prin decizia instanței de contencios constituțional, face aplicabile dispozițiile normei generale. Prin urmare, nu se poate considera că există o ipoteză generală de dezincriminare constând în aceea că incriminarea din legea veche este suprimată și nu mai are corespondent în legea nouă, atâta timp cât conținutul infracțiunii de contrabandă asimilată se regăsește parțial în cel al infracțiunii de tăinuire. În aceste condiții nu se poate face o aplicare globală și fără distincții a considerentelor Curții Constituționale (decizia nr. 651/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018) în care s-a arătat că, atunci când printr-o decizie a Curții Constituționale se constată neconstituționalitatea totală sau parțială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privința efectelor, cu o lege de dezincriminare, întrucât fapta afectată de decizia nr. 176/2022 continuă să fie incriminată pațial ca tăinuire;

b. nici norma generală și nici norma specială nu au natura unei infracțiuni complexe absorbante prin raportare la infracțiunea de deținere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Prin urmare, aceasta infracțiune distinctă continuă să se aplice și ulterior deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale în același domeniu ca și cel anterior acestei decizii, neputându-se considera că prin soluția instanței de contencios constituțional trebuie aplicată infracțiunea prevăzută de Codul fiscal tuturor ipotezelor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal dacă sunt atinse pragurile de cantități de bunuri prevăzute de lege.

Curtea a mai reținut că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale, prin O.U.G. nr. 85/2022, intrată în vigoare în 17 iunie 2022, art. 270 din Legea nr. 86/2006 a fost modificat, alin. (3) având următorul cuprins: sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, dacă sunt depășite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a) [dacă sunt depășite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării (peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri) sau dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de RON, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, și mai mare de 40.000 de RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri].

Chiar dacă legiuitorul delegat a intervenit pentru punerea în acord a dispozițiilor art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu dispozițiile Constituției în interiorul termenului de 45 de zile prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere faptul că prin decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea totală a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, Curtea a considerat că între 05 mai 2022 (data publicării deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale) și 17 iunie 2022 (data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2022), fondul activ al legislației nu a conținut nicio incriminare a infracțiunii de contrabandă asimilată, fapta de deținere a bunuri sau mărfuri provenite din contrabandă constituind infracțiunea de tăinuire, condiții în care în cauză se impune stabilirea legii penale mai favorabile. Astfel, până la intervenția legiuitorului în interiorul termenului de 45 de zile dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Curtea a considerat că nu doar abrogarea, ci și suspendarea aplicării dispoziției speciale neconstituționale are ca efect aplicabilitatea normei generale.

S-a mai arătat că, ulterior intrării în vigoare a modificărilor operate prin O.U.G. nr. 85/2022 în condițiile în care constituie infracțiunea de contrabandă asimilată deținerea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, doar dacă sunt depășite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării, vor fi incidente dispozițiile art. 4 C. pen., câtă vreme fapta concretă reținută în acuzare nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi. Pe de o parte, norma specială prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 are aplicabilitatea prioritară față de norma generală (tăinuirea) pe baza principiului specialității. Pe de altă parte, s-a reținut incidența legii de dezincriminare, în condițiile în care, prin prevederile noii legi, se restrânge sfera de incidență a art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, astfel încât fapta concretă care face obiectul acuzației nu mai întrunește condițiile impuse de legea nouă.

Față de obiectul acuzației (inculpații A., B. și D., în perioada 27.10.2020 - 20.11.2020, respectiv inculpatul C. în perioada 13.11.2020 - 20.11.2020, în baza unei înțelegeri prealabile, au depozitat, în vederea facilitării vânzării de către primii doi, în incinta imobilului cu nr. x din loc. Sânnicolau Român, jud. Bihor, proprietatea celei din urmă, țigarete netimbrate, fără inscripții în limba română, mărcile Marlboro, Compliment și x, cunoscând că proveneau din contrabandă, inițial cantitatea de 11 baxuri, a câte 50 de cartușe, fiecare conținând 10 pachete, în total 110.000 țigarete, care s-a diminuat la 4 baxuri, 40.000 de țigarete, întrucât în perioada 05-07.11.2020, autori necunoscuți ar fi sustras 7 baxuri, 70.000 de țigarete, după care aceasta a scăzut, din nou, la 26.000 de țigarete, toate marca x, găsite în 20.11.2020 de către organele de urmărire penală, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate), Curtea a apreciat că fapta concretă este prevăzută și de dispozițiile art. 270 din Legea nr. 86/2006 în forma reglementată prin O.U.G. nr. 85/2022, prin urmare, în cauză punându-se numai problema determinării legii penale mai favorabile, iar nu a incidenței unei legi de dezincriminare.

În atare situație, Curtea a constatat că, raportat la mecanismul de aplicare a art. 5 C. pen. stabilit de instanța de contencios constituțional prin decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, legea penală mai favorabilă inculpaților este cea în vigoare între 05 mai 2022 (data publicării deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale) și data de 17 iunie 2022 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 85/2022), când fapta reținută în sarcina celor doi inculpați putea fi încadrată în dispozițiile art. 270 C. pen. Astfel, a reținut că în C. pen. în vigoare infracțiunea de tăinuire se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani sau cu amendă, iar pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor (art. 270), iar pedeapsa prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 atât în forma avută anterior dezincriminării, cât și în cea actuală este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

În ceea ce privește infracțiunea de tăinuire, Curtea a notat că fapta este tipică doar în cazul în care bunul cu privire la care sunt exercitate acțiunile prevăzute de norma de incriminare provine din comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, fiind necesar ca inculpatul (inculpații) să fi cunoscut sau să fi prevăzut din împrejurările concrete că bunul pe care îl primește, îl dobândește ori îl transformă sau a cărui valorificare o înlesnește provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Astfel, situația premisă la infracțiunea de tăinuire constă în existența unui bun provenit din comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, aceasta dând natura de infracțiune corelativă tăinuirii, iar pentru a se reține comiterea infracțiunii de tăinuire nu este necesară existența unei soluții în ceea ce privește infracțiunea premisă, din care se presupune că provine bunul care a făcut obiectul tăinuirii.

Curtea a constatat că, în actul de sesizare a instanței și ulterior în considerentele hotărârii judecătorești a primei instanțe s-a reținut că fapta inculpaților A., B., C. și D. constând în aceea că, în perioada 27.10.2020-20.11.2020, în baza unei înțelegeri prealabile, au depozitat, în vederea facilitării vânzării de către primii doi, în incinta imobilului cu nr. x din loc. Sânnicolau Român, jud. Bihor, proprietatea celei din urmă, țigarete netimbrate, fără inscripții în limba română, mărcile Marlboro, Compliment și x, toți inculpații cunoscând că respectivele țigarete provin din contrabandă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Analizând declarațiile date pe parcursul procesului de cei patru inculpați, de persoana vătămată E., dar și de martorii F., G., H., I., procesul-verbal de efectuarea a percheziției domiciliare din 21 noiembrie 2020, procesul-verbal de vizionare și redare din 25 noiembrie 2020, precum și celelalte înscrisuri administrate în cauză, Curtea a reținut că era de notorietate locală faptul că inculpații A. și B. se ocupau cu comercializarea de țigări netimbrate, care proveneau din contrabandă.

Curtea nu a fost de acord cu aspectele declarate de inculpați în apel în sensul că țigaretele au fost cumpărate din piață de la o altă persoană neidentificată ori că nu cunoșteau inițial cărei persoane îi aparțin, în condițiile în care aceștia au adoptat o strategie contrară probatoriului prin care urmăreau să minimalizeze gravitatea faptelor comise și să exonereze de răspundere penală pe inculpații B., C. și D., în schimb inculpatul A. prelua întreaga răspundere sau responsabilitate pentru o faptă prezentată ca și cum nu ar avea natură penală, ci una contravențională.

Astfel, s-a acreditat ideea că doar inculpatul A. ar fi transportat și depozitat țigaretele la imobilul respectiv într-o cameră unde doar acesta avea cheile de acces și după externare inculpatul C. ar fi sesizat prezența țigărilor și i-ar fi cerut să le ducă pentru a nu avea probleme cu forțele de ordine, perioadă de timp în care inculpatele B. și D. nu ar fi știut nimic despre existența țigărilor.

Dimpotrivă, Curtea a reținut că, în perioada de carantinare, persoana vătămată E. a arătat că inculpații A. și B. au venit la imobil de cca. 2-3 ori și au luat mai multe cartușe de țigări, asigurându-se de fiecare dată că nu vor fi prinși de către organele de poliție care verificau zilnic și intempestiv respectarea programului de carantinare a persoanelor carantinate la imobilul respectiv. În acest sens, persoana vătămată E. a arătat că unul dintre inculpați intra în casă după țigări, iar celălalt rămânea în mașină ca să poată anunța pe celălalt dacă între timp apăreau organele de poliție.

Deși s-a arătat că doar inculpatul A. avea acces la camera unde erau depozitate țigările, totuși după ce inculpatul C. a venit acasă de la spital i-a cerut acestuia să își ducă țigările, ceea ce dovedește existența unei neconcordanțe reale în sensul că acesta din urmă nu avea de unde să știe ceea ce s-a depozitat în cameră decât dacă primul i-ar fi comunicat acest lucru sau acesta ar fi văzut sau ar fi participat la depozitarea acestora.

Astfel, s-a reținut că inculpatul C. era conștient că depozitarea cantității respective de țigări era contrară legii, motiv pentru care nu se poate susține că inculpații nu cunoșteau pericolul la care s-au expus și pentru acest motiv aceștia încercau să eludeze dispozițiile legale, depozitând și vânzând țigări în mod clandestin.

Faptul că inculpații A. și B. au depozitat întreaga cantitate de țigări la inculpații C. și D., dovedește clar că în situația în care primii doi ar fi fost descoperiți de către organele de poliție că se ocupau cu vânzarea ilegală de țigări și s-ar fi efectuat o percheziție domiciliară, aceștia nu puteau răspunde penal, ci doar contravențional întrucât se asigurau că la domiciliul lor nu exista o cantitate mare de țigări, respectiv să nu se depășească 10.000 țigarete.

Odată ce inculpații A. și C. au susținut în faze procesuale diferite că țigările au fost cumpărate din Oradea de la piață, aceștia s-au asigurat că nu va fi descoperită modalitatea de acțiune și că mijlocul de transport nu va putea fi confiscat, declarând că țigările au fost achiziționate fără acte de la o persoană străină (rrom cu mustață) și au fost aduse cu un taxi (o parte fiind pusă pe bancheta din spate), ceea ce nu poate fi verosimil în condițiile în care cantitatea mare de țigări netimbrate transportată era vizibilă, iar în lipsa unor acte justificative niciun taximetrist nu ar fi efectuat un transport care era vădit ilegal.

Mai mult, s-a remarcat faptul că inculpatul C. a declarat că ar fi cumpărat 140 de cartușe a câte 10 pachete de țigări fiecare marca x (deci 28.000 tigarete), precum și o cutie cu pocnitori, în schimbul sumei de 7.000 RON fără să aibă posibilitatea să verifice acea cantitate întrucât vânzătorul se grăbea din cauza unei razii care se efectua în piață, rezultând astfel un preț de 5 RON/pachet (fără a se avea în vedere costul pocnitoarelor) și o diferență de cca. 10-11 RON față de prețul real al acestora de 16 RON, cât s-a consemnat în procesul-verbal din data de 21.11.2020, în comparație cu diferența de preț comercială de 9-11 RON rezultată din precizările inculpatului (care a declarat că face o economie de 5-7 RON).

Oricum, s-a apreciat că era neverosimil ca inculpații să achiziționeze asemenea cantități imense doar pentru consumul propriu și/sau pentru muncitori în condițiile în care, potrivit declarațiilor date, aceștia nu aveau un loc de muncă și, prin urmare, nu puteau efectua investiții sau alte lucrări din surse licite, iar investirea banilor în țigarete fără să se urmărească obținerea de profit prin vânzare era lipsită de o logică firească.

Totodată, s-a arătat că, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că prejudiciul cauzat în urma furtului de țigări ar fi fost de 80.000 RON din care 50.000 RON ar fi costat marfa achiziționată și 30.000 RON ar fi reprezentat profitul neobținut, existând o diferență foarte mare în ceea ce privește profitul obținut, având în vedere declarațiile nesincere ale inculpatului C. care a arătat că prin această achiziție (la prețul de cel mult 5 RON/pachet) obținea o economie de 5-7 RON față de prețul practicat în comerț - 16 RON, pe când în realitate trebuia să obțină un câștig de 10-11 RON, adică peste dublul sumei investite.

Totodată, s-a reținut că dispozițiile legale în materie fiscal - vamală impun obligativitatea plasării în antrepozit fiscal a produselor accizabile de natura tutunului prelucrat, întrucât doar în această modalitate statul poate să calculeze și să încaseze obligațiile fiscale care rezultă din operațiunile comerciale realizate cu tutun prelucrat (țigarete).

Întrucât țigările sunt potrivit legislației fiscale, bunuri accizabile, acestea, odată introduse în România, trebuie plasate sub un regim vamal și trebuie achitate obligațiile de import potrivit legislației naționale și comunitare. Țigaretele depozitate de inculpați nu aveau timbre aplicate de către autoritățile române ori de către un alt stat comunitar, ceea ce înseamnă că acestea nu au fost supuse unui control fiscal și nu au fost plasate sub un regim vamal comunitar, ele provenind din contrabandă.

Din moment ce inculpații au evitat să reclame furtul țigărilor, instanța a apreciat că rezultă neîndoielnic că aceștia cunoșteau caracterul ilicit al provenienței bunurilor și, observând că acestea purtând aceeași serie nu aveau timbre aplicate de către autoritățile române, aceste bunuri erau menite să eludeze controlul vamal.

S-a mai arătat că, chiar dacă prin raportare la obiectul inițial al acuzației nu se impuneau să fie administrate probe cu privire la modul cum au fost obținute cele 110.000 țigarete care aveau aceeași serie x și nici nu au fost administrate probe în acest sens, din actele dosarului a rezultat că inculpații știau că țigaretele dobândite și depozitate în imobilul respectiv proveneau din contrabandă în accepțiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal.

Având în vedere că aproape toți martorii au declarat că în comunitatea locală inculpații A. și B. obișnuiau de mai mulți ani să se ocupe cu vânzarea de țigarete netimbrate, respectiv unii martori au arătat că țigările provin din contrabandă și chiar inculpatul A. le-a confirmat acest lucru, după care cei doi inculpați au evitat să sesizeze organele de poliție cu privire la furtul unei părți din țigări tocmai pentru a nu fi descoperită activitatea infracțională a acestora și, văzând că țigaretele depozitate de aceștia nu aveau timbre aplicate de către autoritățile române, nu purtau banderola de marcaj fiscal și nu existau documente justificative privind achiziționarea acestora, precum și că erau vândute sub prețul pieței, s-a concluzionat că acestea nu au fost supuse unui control și plasate sub regim vamal, dimpotrivă, acestea provin din contrabandă.

Prin urmare, s-a apreciat că nu are relevanță susținerea apărării că nu s-au dovedit locurile pe unde cele 110.000 țigarete au fost introduse în țară ori că acestea puteau fi produse în țară, atât timp cât probatoriul administrat în cauză a demonstrat indubitabil că inculpații cunoșteau faptul că țigaretele proveneau din contrabandă.

Deși inițial inculpații (care ulterior au revenit asupra cererii) și procurorul au cerut schimbarea încadrării juridice reținute din infracțiunea de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din aceeași lege, în infracțiunea de deținere înafara antrepozitului fiscal a mai mult de 10000 țigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal, Curtea a apreciat că, odată ce inculpații cunoșteau că țigările proveneau din contrabandă și pentru considerentele arătate mai sus, se impune respingerea acestei solicitări.

În fine, susținerile apărării că persoana vătămată E. a făcut astfel de afirmații întrucât se află în relații de dușmănie cu inculpații nu au fost primite, arătându-se că declarațiile celei dintâi se coroborează cu celelal