ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 06.03.2015

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

06.03.2015

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229 din 16 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2022 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art. 251 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (6) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acceptare a operațiunilor financiare efectuate în mod fraudulos, în data de 04.01.2017.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), din) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 250 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 43 alin. (6) din C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în perioada 2016/2017.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), din) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a constatat că faptele sunt concurente cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 40/02.03.2015 definitivă prin Decizia penală nr. 4999/30.06.2016 a Curții de Apel Oradea (1 an închisoare) și Sentința penală nr. 2403/26.06.2018 a Judecătoriei Craiova definitivă prin Decizia penală nr. 628/19.04.2019 a Curții de Apel Craiova (2 ani; 10 luni).

S-au repus pedepsele în individualitatea lor: 1 an, 2 ani, 10 luni.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., s-au adăugat 463 de zile, reprezentând restul rămas neexecutat din Sentința penală nr. 580/30.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 373/2015 a Curții de Apel București.

S-a stabilit pedeapsă finală de executat: 6 ani și 18 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a), alin. (5) din C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) și k) din C. pen. pe o durată de 3 ani și a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) și k) din C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-au dedus din durata pedepsei perioadele executate anterior, respectiv 14.01.2014 - 05.12.2016, 05.07.2019 - 12.03.2020.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1300 RON.

În baza art. 274 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, în care este inclusă suma de 1000 RON, pentru faza de urmărire penală.

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău și inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 229 din data de 16 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 6/12.01.2022 pronunțată de Tribunalul Buzău, pe care a desființat-o, în parte, și în consecință:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 18 zile închisoare în pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d), alin. (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., așa cum a fost interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de acceptare a operațiunilor financiare efectuate în mod fraudulos, prevăzută de art. 251 alin. (2) din C. pen., faptă din data de 04.01.2017, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a constatat că infracțiunea de complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 250 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 43 alin. (6) din C. pen., faptă din perioada 2016 - 2017, este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 40/02.03.2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 499/30.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și Sentința penală nr. 2403/26.06.2018 pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 628/19.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 40 din C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 48 rap. la art. 250 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (6) din C. pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 40/02.03.2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 499/30.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, și cu pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare și 10 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 2403/26.06.2018 pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 628/19.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, pedeapsa principală rezultantă fiind de 4 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa rezultantă stabilită anterior restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare, rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 580/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 373/06.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, inculpatul A. având de executat, în final, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani, 4 luni și 463 de zile închisoare.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-au dedus din durata pedepsei principale perioadele executate anterior, respectiv de la data de 14.01.2014 la data de 05.12.2016 și de la data de 05.07.2019 la data de 12.03.2020.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În esență, s-a reținut, că inculpatul A., în data de 09.12.2016, la solicitarea lui B., și-a deschis cont bancar la C. SA, a obținut card bancar și acces la aplicația de internet banking pe care le-a pus ulterior la dispoziția acestuia, cardul său, aferent contului bancar deschis și datele fiind predate membrilor grupului infracțional organizat format din D., E., F., B., grup specializat în comiterea de infracțiuni informatice constând în clonarea paginilor electronice aparținând mai multor unități bancare din străinătate, fraudarea aplicațiilor de internet banking aparținând mai multor cetățeni străini și generarea neautorizată din conturile bancare ale acestora, prin sistemul G., de transferuri de numerar, acceptând efectuarea pe contul său, de transferuri de numerar, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare, prin intermediul contului și cardului al căror titular era inculpatul, iar la data de 04.01.2017, după ce pe contul sau bancar a fost transferată la data de 03.01.2017 de gruparea infracțională suma de 3.200 de euro (14.371 RON), cu cod x (expeditor H.), în lipsa cardului bancar predat membrilor grupului infracțional organizat, suspectul a retras de la ghișee ale unității bancare C. SA, în două rânduri, la data de 04.01.2017, sumele de 600 RON și respectiv 700 RON.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În argumentare, recurentul inculpat a arătat, în esență, că i s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele stabilite prin lege, având în vedere că instanța de apel, în mod nelegal, a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, adăugând la pedeapsa stabilită de 4 ani și 4 luni închisoare, restul de 463 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 580/30.06.2014 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 373/2015 a Curții de Apel București.

A solicitat să se aibă în vedere că, prin Sentința penală nr. 534 pronunțată la data de 26.07.2022 de către Judecătoria Sector 1 București, în dosarul penal nr. x/2022, rămasă definitivă prin necontestare (depusă la dosarul cauzei în etapa cercetărilor judecătorești din apel), s-a admis cererea formulată de persoana condamnată A., iar în baza art. 595 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 din C. pen. rap. la decizia Curții Constituționale nr. 176/24.03.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451/05.05.2022, s-a constatat că infracțiunea de contrabandă pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 580/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 373/06.03.2015 a Curții de Apel București, este dezincriminată.

Prin aceeași hotărâre, Judecătoria Sector 1 București a constatat încetate orice consecințe penale ce decurg din dispozițiile Sentinței penale nr. 580/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 373/06.03.2015 a Curții de Apel București, ceea ce înseamnă inclusiv imposibilitatea reținerii ca prim termen a recidivei postcondamnatorii a pedepsei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2014

Pentru aceste motive, apărarea inculpatului a solicitat admiterea recursului în casație, casarea, în parte, a hotărârii atacate și, în rejudecare pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se înlăture greșita aplicare a legii, în sensul înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie reținute de instanța de apel și a sporului de pedeapsă de 463 zile reținut și aplicat în mod vădit nelegal, având în vedere dezincriminarea infracțiunii ce formează obiectul dosarului penal x/2014 al Judecătoriei Sector 1 București.

Deopotrivă, apărarea a apreciat că se poate dispune suspendarea executării hotărârii recurate și punerea de îndată în libertate a condamnatului până la momentul soluționării fondului cu stabilirea unor obligații prevăzut de art. 215 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. pentru a asigura buna desfășurare a procedurilor judiciare, dar și pentru a oferi garanții suficiente instanței de judecată că în cazul punerii în libertate, acesta nu se va sustrage de la executarea pedepsei.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 14 martie 2023, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 25 aprilie 2023, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Prin încheierea din 25 aprilie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penal, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229 din data de 16 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători.

S-a acordat termen la data de 23 mai 2023, cu citarea inculpatului A. și asigurarea apărării. S-a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de recurentul inculpat A.

Procedând la verificarea îndeplinirii, în cazul cererii de recurs pendinte, a condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru a constatat că decizia recurată - Decizia nr. 229 din data de 16 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluțiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condițiile prevăzute art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din C. proc. pen.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că aspectele vizând nelegalitatea pedepsei aplicate se circumscriu, formal, cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Procedând la evaluarea cererii de suspendare a executării deciziei recurate formulată de recurentul inculpat A., Înalta Curte, judecătorul de filtru, a constatat ca fiind neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 441 din C. proc. pen. În absența unor criterii legale de apreciere asupra oportunității suspendării executării hotărârii recurate, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a apreciat că o astfel de analiză trebuie circumscrisă strict cadrului procesual al recursului în casație și caracterului excepțional al unei astfel de măsuri, urmând a se evalua dacă, în contextul admiterii în principiu a cererii, în raport de motivele invocate de inculpat în argumentarea recursului în casație și de posibilele soluții pe fondul căii de atac, argumentele prezentate în susținerea cererii de suspendare relevă necesitatea unei astfel de măsuri pentru preîntâmpinarea potențialelor efecte negative, uneori ireparabile, cauzate de continuarea executării unei hotărâri definitive criticate ca fiind nelegală. În speță, s-a reținut că recurentul inculpat A. nu a motivat cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, situație în care, procedând la evaluarea acesteia exclusiv prin raportare la aspectele invocate în cererea de recurs în casație și datele particulare ale cauzei, Înalta Curte, judecătorul de filtru a constatat că, în contextul admiterii în principiu a cererii de recurs în casație și a posibilelor soluții pe fondul acesteia, în cauză nu se decelează aspecte apte să releve necesitatea dispunerii unei măsuri excepționale ca cea prev. de art. 441 alin. (1) din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229 din 16 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 442 - 444 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., prin intermediul său se analizează exclusiv legalitatea deciziei.

Așadar, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia sunt supuse examinării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de norma procesual penală, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai acelea pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Totodată, conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", motivul de recurs fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a acesteia. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond și/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 din C. pen.

Verificând actele dosarului din perspectiva criticilor, Înalta Curte reține că sunt întemeiate motivele formulate de recurentul inculpat A. având în vedere următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2022 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art. 251 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (6) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 250 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 43 alin. (6) din C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an și 6 luni, 1 an, 2 ani, 10 luni), stabilind pedeapsa rezultantă de 4 ani, 9 luni și 10 zile închisoare. În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., la care s-au adăugat 463 de zile, reprezentând restul rămas neexecutat din Sentința penală nr. 580/30.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 373/2015 a Curții de Apel București. S-a stabilit pedeapsă finală de executat: 6 ani și 18 zile închisoare.

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 18 zile închisoare în pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d), alin. (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., așa cum a fost interpretat prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de acceptare a operațiunilor financiare efectuate în mod fraudulos, prevăzută de art. 251 alin. (2) din C. pen., faptă din data de 04.01.2017, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Prin Sentința penală nr. 534 pronunțată la data de 26.07.2022 de către Judecătoria Sector 1 București, în dosarul penal nr. x/2022, rămasă definitivă prin necontestare (aflată la dosarul curții de apel), s-a admis cererea formulată de persoana condamnată A., iar în baza art. 595 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 din C. pen. rap. la decizia Curții Constituționale nr. 176/24.03.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451/05.05.2022, s-a constatat că infracțiunea de contrabandă pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 580 din 30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în Dosarul nr. x/2014, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 373/06.03.2015 a Curții de Apel București, este dezincriminată.

Totodată, s-au constatat încetate orice consecințe penale ce decurg din dispozițiile Sentinței penale nr. 580 din 30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în Dosarul nr. x/2014, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 373/06.03.2015 a Curții de Apel București, consecința fiind inclusiv reținerea ca prim termen a recidivei postcondamnatorii a pedepsei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2014

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a avut în vedere Sentința penală nr. 534 pronunțată la data de 26 iulie 2022 de Judecătoria Sectorului 1, în baza căreia se impunea înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. pen., referitoare la pedeapsa în caz de recidivă, cu consecința înlăturării celor 463 zile, ce reprezintă restul de pedeapsă neexecutat din această sentință.

În consecință, Înalta Curte constată incidența cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât în cauză s-a aplicat pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege, ca urmare a reținerii, în mod greșit, a stării de recidivă postcondamnatorie de către instanța de apel. Pe cale de consecință, se impune remedierea greșitei aplicări a legii, în sensul înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie reținute de instanța de apel și a sporului de pedeapsă de 463 zile reținut și aplicat în mod vădit nelegal, având în vedere dezincriminarea infracțiunii ce a format obiectul dosarului penal x/2014 al Judecătoriei Sector 1 București.

Astfel, nemaiputând fi reținută starea de recidivă postcondamnatorie nu mai poate fi aplicat restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 580 din 30 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 373 din 06 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, inculpatul A. urmând, în final, să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 4 luni.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229 din 16 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Va casa, în parte, decizia penală recurată, va înlătura starea de recidivă din cumulul aritmetic (pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare la care s-a adăugat conform art. 43 alin. (1) C. pen. restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare) și implicit restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 580 din 30 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 373 din 06 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, astfel încât, inculpatul A. urmează în final să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 4 luni.

Va dispune anularea vechiului MEPI pentru pedeapsa de 4 ani, 4 luni și 463 zile închisoare și emiterea unui nou MEPI pentru pedeapsa principală de 4 ani și 4 luni închisoare.

Va menține restul dispozițiilor deciziei recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229 din 16 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Casează, în parte, decizia penală recurată, înlăturând starea de recidivă din cumulul aritmetic (pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare la care s-a adăugat conform art. 43 alin. (1) C. pen. restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare) și implicit restul de pedeapsă de 463 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 580 din 30 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 373 din 06 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, astfel încât, inculpatul A. urmează în final să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 4 luni.

Dispune anularea vechiului MEPI pentru pedeapsa de 4 ani, 4 luni și 463 zile închisoare și emiterea unui nou MEPI pentru pedeapsa principală de 4 ani și 4 luni închisoare.

Menține restul dispozițiilor deciziei recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2023.