ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 903 din 29 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107 din data de 31.10.2018 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a constatat că legea favorabilă pentru toți inculpații este legea veche, respectiv C. pen. 1969 și Legea nr. 39/2003.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 35 alin 1 C. pen. în art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în ceea ce le privește pe inculpatele B., C. și D..

Cu privire la inculpatul A., în baza art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicare art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 lit. b) C. pen. 1969, art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969.

În baza art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969.

În baza art. 16 lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de complicitate la delapidare prev. de art. 48 raportat la art. 295 alin. (1) cu referire la art. 308 și art. 309 C. pen. 2014 și pentru infracțiunea de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicare art. 35 alin 1 C. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) C. pen. 1969 s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969.

În baza art. 71 C. pen. 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969 ca pedeapsă accesorie.

S-a dedus din pedeapsa de executat reținerea din data de 16.05.2013 și arestul preventiv pe perioada 21.05.2013 -14.08.2013.

În esență, s-a reținut că faptele inculpaților A., E. si F., primul în calitate de șef al punctelor de lucru Buzău și Ploiești, ale S.C. G. S.R.L. București și director al Centrului Zonal Ploiești, de a iniția și constitui în perioada august 2012- mai 2013, o grupare infracționala care a fost sprijinită prin diverse acte materiale ilicite de către inculpatele B. - agent de vânzări la pct. de lucru Buzău al S.C. G. S.R.L. București, C. și D., ambele economiste de gestiune la același punct de lucru, precum și de inculpații H., I., J., K. - administrator de drept ai unor societăți comerciale de tip, fantoma", grupare la care au aderat și inculpații L. și M. și care a vizat și înfăptuit în perioada evidențiată, crearea unui circuit comercial și financiar fictiv prin interpunerea unor societăți comerciale cu comportament tipic celor "fantoma" (SC N. S.R.L. Sintesti, Se P. S.R.L. Comasca, com. Oinacu, S.C. Q. S.R.L. Sintesti și S.C. R. S.R.L. Sintesti), în numele cărora au fost emise documente false de livrare de deșeuri de metale feroase, neferoase și electrice, decontate la plata în sistem inter-bancar prin retragerea de numerar bănesc în baza unor justificări nereale cu consecințele ascunderii și disimulării originii ilicite și a adevăratului proprietar al mărfurilor rulate (în condițiile în care deșeurile metalice erau încărcate în mod nereal pe facturile emise de societățile comerciale, de tip "fantoma" referite ca furnizori pentru S.C. G. S.R.L., deși ele erau aduse aici de alte persoane fizice sau entități cu comportament de persoane fizice) și implicit a sumelor de bani puse în circulație cu acest temei, a eludării obligațiilor de plata către bugetul consolidat al statului (constând în cotele de 16% cu titlu de impozit pe venit și 3 % contribuție la fondul de mediu) în cuantum total de 2.701.855 RON și a însușirii acestei sume de bani în interesul membrilor grupului infracțional întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de inițiere si constituire a unui grup infracțional organizat și complicitate la evaziune fiscala în formă calificata, prev. de art. 367 alin. (1), (2) din C. pen. și art. art. 48 din C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel DIICOT - Biroul Teritorial Buzău și inculpații A., F., B., D., J., H., K., partea civilă Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Administrația Fondului Pentru Mediu și partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L..

Prin decizia penală nr. 903 din 29 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, în baza art. 421 pct. l lit. b) C. proc. pen., s-a respins apelul formulat de partea civilă Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Administrația Fondului de Mediu, împotriva sentinței penale nr. 107/31.10.2018 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2016, ca nefondat și în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată apelanta la 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 421 pct. 2) lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de DIICOT-BT Buzău, partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L. București și inculpații A., F., B. și D., J., H. și K. împotriva aceleiași sentințe și rejudecând, s-a dispus, în baza art. 419 din C. proc. pen., extinderea efectului apelurilor admise în privința intimaților inculpați E., C., M., L. și I..

Cu privire la inculpatul A., în baza art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 291 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969, art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracțiunea prev. art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracțiunea prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 215 ind. l alin. (1), (2) din C. pen. din 1969 și pentru infracțiunea prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicare art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În baza art. 33, art. 34, art. 35 C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

Decizia penală 903 din 29 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost comunicată astfel: părților civile Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice Administrația Fondului pentru Mediu la data de 04.08.2021, Ministerul Finanțelor Publice ANAF la 03.08.2021, inculpaților M. la 03.08.2021, B. la 03.08.2021, L. la 03.08.2021, I. la 03.08.2021, E. la 03.08.2021, F. la 03.08.2021, K. la 03.08.2021, H. la 03.08.2021, J. la 03.08.2021, 04.08.2021, D. la 03.08.2021, C. la 03.08.2021, inculpatului A. la 03.08.2021, părților responsabile civilmente S.C. G. la 03.08.2021, S.C. R. la 03.08.2021, N. S.R.L. la 03.08.2021, S.C. Q. S.R.L. la 03.08.2021, la data de 06.08.2021 și la data de 06.08.2021, P. la 06.08.2021, DIICOT Serviciul Teritorial Ploiești la data de 30.07.2021.

Împotriva deciziei penale nr. 516/A din 05 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 27 august 2021.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată astfel: DIICOT Serviciul Teritorial Ploiești la data de 02.09.2021, părților civile Ministerul Finanțelor Publice ANAF la data de 03.09.2021, Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice Administrația Fondului pentru Mediu la 06.09.2021, inculpaților J. la 06.09.2021, la 03.09.2021, B. la 03.09.2021, F. la 03.09.2021, H. la 03.09.2021, M. la 03.09.2021, L. la 07.09.2021 și la 07.09.2021, E. la 03.09.2021, D. la 03.09.2021, I. la 03.09.2021, K. la 03.09.2021, C. la 03.09.2021, părților responsabile civilmente S.C. G. S.R.L. la 03.09.2021, N. S.R.L. la 03.09.2021, S.C. R. la 03.09.2021, S.C. Q. S.R.L. la 06.09.2021, la 07.09.2021 și 07.09.2021, P. 09.09.2021

La dosar, au fost transmise concluzii scrise de către inculpata B. care a solicitat în temeiul disp. art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casație și să se dispună, în principal, achitarea recurentului A., iar în subsidiar, casarea în parte a deciziei atacate numai în privința laturii penale și trimiterea spre rejudecare la secția penală a Curții de Apel Ploiești. A mai solicitat suspendarea executării deciziei atacate.

În temeiul disp. art. 443 alin. (1) din C. proc. pen., a solicitat examinarea cauzei prin extindere și cu privire la aceasta și să se dispună achitarea sa pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 și complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 din C. pen. din 1969.

A mai susținut că solicitarea de suspendare a executării pedepsei privative de libertate, până la soluționarea recursului în casație, formulată de recurentul A., este întemeiată, în susținerea cererii de suspendare a executării hotărârii, a precizat aceleași motive invocate în cuprinsul căii extraordinare de atac promovate, acestea constituind motive rezonabile, temeinice pentru suspendarea executării hotărârii atacate până la judecarea pe fond a recursului în casație.

Inculpata B., în esență, a invocat cazurile de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen. și a solicitat în temeiul disp. art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., să se constate că recursul în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen. și să se dispună admiterea în principiu și să se trimită cauza în vederea judecării recursului în casație.

În temeiul disp. art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație și în principal, casarea deciziei atacate și achitarea recurentului A., iar în subsidiar, casarea în parte a deciziei atacate numai în privința laturii penale și trimiterea spre rejudecare la secția penală a Curții de Apel Ploiești.

La dosar, la data de 17.09.2021, au fost depuse concluzii scrise de partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu prin care s-a menționat că recursul în casație formulat de inculpatul A. vizează latura penală, astfel încât au comunicat că nu formulează concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 septembrie 2021.

Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 2 noiembrie 2021.

Prin cererea de recurs în casație, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen., solicitând admiterea în principiu și suspendarea executării hotărârii de condamnare.

În principal, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație și pronunțarea achitării inculpatului, iar în subsidiar, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea, în parte, a deciziei penale atacată, numai în ceea ce privește latura penală și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

În temeiul disp. art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., a solicitat să se dispună suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare și punerea de îndată în libertate a recurentului A.. A susținut că suspendarea executării pedepsei este justificată, în primul rând, de nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât soluția de condamnare a vizat săvârșirea unor fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, și dacă s-ar trece peste prima critică, pedeapsa aplicată pentru constituirea de grup infracțional organizat, este nelegală, iar punerea în libertate a recurentului nu prejudiciază de nicio manieră ordinea publică. În motivarea cererii de suspendare a executării hotărârii, a precizat că susține aceleași motive invocate în susținerea căii de atac a recursului în casație și constituie motive rezonabile, temeinice pentru suspendarea executării hotărârii atacate până la judecarea pe fond a recursului în casație.

În esență, în ceea ce privește primul motiv de nelegalitate, a arătat că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, atât în ceea ce privește condamnarea pentru constituirea de grup infracțional organizat, cât și pentru uzul de fals.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat în cererea de recurs în casație, este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. A apreciat că este nelegală condamnarea pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat în condițiile în care instanța a constatat că infracțiunile scop reținute în cuprinsul rechizitoriul nu există. Fapta de constituire a unui grup cu scopul comiterii unor fapte care nu există, nu este o faptă prevăzută de legea penală, aceasta fiind baza temeiului de drept invocat în acest punct al recursului în casație.

A solicitat să se observe că din motivarea instanței de apel, rezultă că inculpatul a fost condamnat pentru o altă faptă de constituire de grup infracțional organizat decât cea cu care a fost sesizată instanța prin rechizitoriu, remediul legal în această cale de atac fiind să se constate că fapta de constituire de grup infracțional organizat cu care a fost sesizată instanța, nu este o faptă prevăzută de legea penală. Instanța reținând că nu poate să condamne inculpații pentru o altă faptă de evaziune decât cea cu care a fost sesizată, a pronunțat achitarea pentru evaziune fiscală constatând că fapta nu există, dar, pentru fapta de constituire de grup infracțional organizat a dispus condamnarea inculpaților.

Scopul grupului infracțional organizat face parte din elementele constitutive ale infracțiunii, fiind parte integrantă a infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, în lipsa existenței scopului constituirii grupului nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii.

A solicitat să se constate că nu poate fi condamnat pentru constituirea unui grup infracțional organizat care să rețină ca scop, al constituirii o altă faptă decât cea reținută ca scop în actul de sesizare, (în rechizitoriu), instanța de recurs urmând să se raporteze la soluția dată de instanța de apel pentru infracțiunile cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, pentru a aprecia dacă infracțiunea de constituire de grup din prezentul dosar, în condițiile achitării pentru restul infracțiunilor, reprezintă o faptă prevăzută de legea penală.

Din economia dispozițiilor Legii nr. 39/2003, rezultă că sunt incriminate, ca infracțiune de sine stătătoare, actele de pregătire a săvârșirii unei infracțiuni. Fiind în prezența unei incriminări speciale a actelor de pregătire, elementului material corespunzător unora dintre modalitățile normative de realizare a conținutului alternativ al infracțiunii, inițiere, constituire, îi este atașată o cerință esențială, aceea conform căreia inițierea ori constituirea grupului infracțional organizat să se fi realizat în vederea, în scopul comiterii unei infracțiuni. În cazul modalităților normative constând în aderare sau sprijinire, cerința esențială a elementului material constă în preexistența unui grup creat în scopul deja precizat, fiind vorba, de fapt, de o situație premisă, preexistența grupului, în a cărei configurare intră și cerința esențială referitoare la scopul grupului.

În aceste condiții, în opinia sa, concluzia este că structura normei de incriminare, respectiv modelul abstract sau tip al faptei, conține condiția scopului grupului - comiterea uneia sau mai multor infracțiuni. Ca o excepție, în cazul impozitelor și contribuțiilor cu regim de stopaj la sursă "nevărsate" la termen, se sancționează suplimentar atât persoana juridică, cât și persoană fizică responsabilă, cu amendă contravențională, diferențiată în funcție de contravaloarea debitului, așa cum se dispune la art. 219. alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale".

A solicitat să se constatate că impozitul pe venitul persoanelor fizice este un impozit cu stop la sursă, această categorie de impozite fiind prevăzută ca încadrare la art. 6 din Legea nr. 241/2005 ce a fost declarat neconstituțional.

Așadar, fapta de constituire a unui grup infracțional organizat, în forma reținută în prezentul dosar și în decizia de condamnare, nu este o faptă prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinită una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii, respectiv condiția tipicității. Nu poate fi o faptă prevăzută de legea penală, fapta de utilizare a unor facturi pentru care instanța a constatat deja că fapta nu există, neexistând o constatare a existenței comiterii infracțiunii de fals și în plus, cel mai important, uzul de fals nu este o infracțiune gravă care să poată intra în conținutul constitutiv al infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. De asemenea, să se constate că este acuzat de comiterea infracțiunii de complicitate la uz de fals, autoratul localizat în sarcina unor coinculpați, în egală măsură, în "construcția nouă" a infracțiunii de evaziune fiscală.

A solicitat să se observe că în conținutul infracțiunii de care sunt acuzați autorii, în forma actelor materiale arătate în rechizitoriu în sarcina lor, nu se poate reține că ar fi înregistrat în contabilitatea societăților N. S.R.L., P. S.R.L., Q. S.R.L. Și R. S.R.L. vreo factură falsă.

În egală măsură, a solicitat să se constate că în relație cu Fondul de Mediu nu a fost utilizată vreo factură falsă, nefiind depuse declarații sau alte documente care să includă aceste facturi la Fondul de Mediu.

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., rap. la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație, casarea, în parte, a deciziei penale atacate și achitarea. Dacă se va trece peste critica prevăzută de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a solicitat să se constate că infracțiunea care a rămas dintre cele cu care a fost sesizată instanța, prin extragerea din conținutul infracțiunii de evaziune fiscală, este infracțiunea de uz de fals. Uzul de fals reținut de către instanță are limite de pedeapsă cuprinse între 3 luni și 2 ani sau cu amendă, astfel sancțiunea prevăzută de lege, în limita sa superioară, pentru fapta de uz de fals este de 2 ani. Instanța de apel a reținut circumstanțe atenuante la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A. și a stabilit o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals. Cu toate că unica infracțiune pentru care a fost condamnat inculpatul este uzul de fals, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, instanța de apel a pronunțat o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, pedeapsă pe care a apreciat-o ca fiind nelegală.

În concluzie, față de toate cele anterior menționate, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., rap. la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație, casarea, în parte, a deciziei penale atacate, numai în ceea ce privește latura penală și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

În temeiul art. 440 din C. proc. pen., a solicitat admiterea în principiu a recursului în casație și suspendarea executării hotărârii de condamnare.

Examinând cauza, în raport cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționat numele și prenumele inculpatului - A., hotărârea care se atacă - decizia penală nr. 903 din 29 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, precum și semnătura apărătorului inculpatului care a exercitat calea de atac, avocat S., (delegație fila x).

Prin cererea de recurs în casație, s-a invocat incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

S-a constatat că cererea de recurs în casație este formulată în termenul prevăzut de lege și îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., iar motivele expuse de către inculpatul A. se circumscriu în conținutul cazurilor de recurs în casație invocate, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen.

În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul A. de suspendare a executării deciziei penale nr. 903 din 29 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că potrivit art. 441 din C. proc. pen., instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a uneia dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2). S-a constatat că suspendarea executării hotărârii nu reprezintă o dispoziție imperativă ce trebuie aplicată în cauză, ci rămâne la libera apreciere a instanței oportunitatea admiterii unei astfel de solicitări.

În raport de motivele formulate de către inculpatul A., Înalta Curte a apreciat că, în cauză, nu se impune suspendarea executării hotărârii, motivele invocate, prin ele însele, nefiind de natură a justifica o astfel de măsură, întrucât acestea urmează a fi cenzurate cu prilejul judecării în fond a recursului în casație.

Așadar, constatând că, în cauză, nu există motive care să atragă aplicarea măsurii suspendării executării hotărârii, Înalta Curte a apreciat ca nefondată cererea formulată.

În ceea ce privește cererea de extindere a efectelor recursului în casație formulată de inculpata B., precum și cererea de suspendare a executării deciziei penale recurate, Înalta Curte a apreciat că urmează a fi pusă în discuția părților la termenul de judecată ce se va acorda.

În consecință, prin încheierea din 02 noiembrie 2021 s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de inculpatul A.. În baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 903 din 29 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016. S-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 2 și s-a fixat termen de judecată în ședință publică la data de 18 ianuarie 2022, pentru s-a dispus citarea recurentului inculpat A., intimaților inculpați, intimatelor părți civile și intimatelor părți responsabile civilmente.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 903 din data de 29 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În acest context, cu privire la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte amintește că acesta vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Criticile formulate de recurentul inculpat A., în sensul că deși, s-a pronunțat o soluție de achitare cu privire la infracțiunile scop ale grupului infracțional organizat, instanța de apel a dispus condamnarea la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în forma executării, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, și în opinia sa, nu poate fi condamnat pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, în condițiile în care toate infracțiunile, care intrau în scopul grupului infracțional organizat, nu au fost săvârșite de către acesta, vizează de fapt situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată.

Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A., în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Analiza motivelor de recurs în casație nu vizează practic raportarea situației de fapt reținută la condițiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancționează penal infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și uz de fals, ci reprezintă o veritabilă solicitare de analiză a situației de fapt în sensul celor invocate și reținerea unei alte situații de fapt.

Mai mult, criticile inculpatului referitoare la faptul că pentru infracțiunile de evaziune fiscală și spălare de bani s-a dispus achitarea acestuia sunt nefondate, având în vedere conținutul dispozițiilor art. 367 alin. (6) din C. pen. care stabilesc următoarele:

"prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni". De altfel, infracțiunile de evaziune fiscală, spălare de bani (art. 9 din Legea nr. 241/2005, nu art. 6 din Legea nr. 241/2005 face obiectul acuzației) și uz de fals nu au fost dezincriminate, astfel cum susține apărarea inculpatului.

Cu alte cuvinte, nu este necesară condamnarea pentru infracțiunea scop pentru a fi întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, aceasta având propria structură juridică, de sine stătătoare, fiind necesar să se facă dovada existenței scopului ce constă în săvârșirea infracțiunilor enumerate de legiuitor, or, în cauză s-a făcut dovada.

Aspectele invocate referitoare la infracțiunea de evaziune fiscală sunt neîntemeiate, întrucât instanța de apel a dispus achitarea inculpatului în ceea ce privește această infracțiune.

În acest context, contrar susținerilor apărării în sensul că instanța de apel a reținut o altă infracțiune față de cele pentru care a fost sesizată, Înalta Curte apreciază că situația de fapt reținută în cauză și probele dosarului dovedesc că faptele inculpatului A., astfel cum au fost descrise de către instanța de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv și subiectiv infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat și uz de fals și, de asemenea, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile inculpatului sunt neîntemeiate.

Distinct de faptul că argumentele recurentului A. aduc în discuție elemente extranee problematicii tipicității propriei fapte comise, Înalta Curte apreciază necesar să sublinieze și lipsa de fundament a acestor argumente. În cauză sunt realizate, prin urmare, toate cerințele de tipicitate obiectivă a infracțiunii de constituirea unui grup organizat și uzul de fals, criticile sub acest aspect fiind nefondate.

Analiza conținutului mijloacelor de probă pe baza cărora instanța de apel a concluzionat că inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 rap la art. 291 din C. pen. din 1969 este specifică evaluării unor elemente esențialmente de fapt, care nu pot fi cenzurate în recurs în casație prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. sau a altui motiv expres prevăzut de lege. Așa cum s-a argumentat în precedent, Înalta Curte nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă si valorificată ca atare în hotărârea definitivă recurată.

Înalta Curte constată că indicarea de către inculpatul A. a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este pur formală, acesta invocând în realitate, greșita interpretare a materialului probator de către instanța de apel, solicitând tocmai reevaluarea acestuia de către Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară a recursului în casație, prin reținerea unei alte situații de fapt, cu consecința achitării cu privire la infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 39/2003.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea. Înalta Curte reamintește că recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Referitor la critica recurentului A. privind incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. inculpatul a fost condamnat la pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, susținând că hotărârea este nelegală în ceea ce privește pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că este nefondată.

Cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. are în vedere respectarea principiului legalității sancțiunilor, iar Înalta Curte nu poate proceda la o reindividualizare a pedepsei aceasta neîncadrându-se în chestiunile de drept, singurele ce pot fi analizate de instanța de recurs.

În aceste coordonate, în raport de motivele de recurs în casație astfel formulate, de dispozițiile incidente și scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casație, recurentul inculpat a invocat, în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nelegalitatea pedepsei cu privire la infracțiunea de uz de fals. Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt incidente numai în situația în care pedeapsa stabilită de către instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Pornind de la considerațiile de ordin teoretic expuse și de la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de uz de fals din C. pen. anterior este cuprinsă între 3 luni și 3 ani închisoare. În cauză, pentru această infracțiune, recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pedeapsă situată sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.

Se constată, așadar, caracterul legal al pedepsei aplicate recurentului inculpat, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, nefiind identificate situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin urmare, aspectele învederate de recurentul inculpat privind nelegalitatea pedepsei sunt neîntemeiate pedeapsa aplicată inculpatului A. are caracter legal și nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A..

Pe cale de consecință, va respinge cererile de extindere a efectelor recursului în casație declarat de inculpatul A. formulate de inculpații B., C., I., L., K., E., D., J., F., M. și H., întrucât Înalta Curte putea examina cauza și cu privire la aceștia potrivit art. 443 C. proc. pen., numai în situația în care ar fi admis recursul inculpatului A..

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 903 din data de 29 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 903 din data de 29 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați C., I., L., E., D., J., F., M. și H. în sumă de câte 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații B. și K. în sumă de câte 157 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 ianuarie 2022.