ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 414/2022

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41/P/28.03.2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2015, printre alții, referitor la inculpatul A. s-a hotărât astfel:

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea prevăzută art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în raport de S.C. B. SRL).

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (în raport de S.C. C. SRL).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului A. pe o durată de 1 an drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (în raport de S.C. D. SRL).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului A. pe o durată de 1 an drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite și pedepsele complementare și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare (reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare), rezultând pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 45 alin. (3), (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare în cadrul uneia dintre cele două instituții publice, respectiv Primăria Mangalia sau Serviciul Public de Asistență Socială Căminul pentru Persoane Vârstnice, ce va fi stabilită de Serviciul de Probațiune Constanța, în funcție de posibilitățile concrete de executare existente la nivelul serviciului și la nivelul instituțiilor din comunitate, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se va stabili potrivit legii de executare a pedepselor.

În baza art. 91 alin. (4) s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 94 C. pen., datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) și art. 93 alin. (3) C. pen. s-a dispus a se comunica Serviciului de Probațiune Constanța.

Conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. începe de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub executării pedepsei sub supraveghere.

Pedeapsa accesorie nu se execută pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a constatat incidența cazurilor de nedemnitate prevăzute de art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu privire la inculpatul A..

Împotriva sentinței penale nr. 41/P/28.03.2017 a Curții de Apel Constanța în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, părțile civile S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpații A., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L.

Prin decizia penală nr. 129/A din 23.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală au fost respinse, ca nefondate, toate apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 41/P/28.03.2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La data de 16.09.2019 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2019 sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Constanța privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A. prin sentința penală nr. 41/28.03.2017 a Curții de Apel Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 129/23.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, cu motivarea că, cu rea credință, condamnatul nu a respectat măsurile și obligațiile impuse de instanța de judecată.

Prin sentința penală nr. 178 din data de 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Constanța privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A., prin sentința penală nr. 41/28.03.2017 a Curții de Apel Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 129/23.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu-avocat I., în cuantum de 313 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la acest moment procesual nu sunt suficiente elemente care să contureze reaua-credință a condamnatului privind nerespectarea obligațiilor impuse prin hotărârea de condamnare.

S-a mai arătat că, deși acesta a intrat în evidențele Serviciului de Probațiune Constanța, nu se cunosc împrejurările ce au determinat ulterior neprezentarea la Serviciul de Probațiune, în condițiile în care A. este cetățean sud coreean și nu are domiciliul sau reședința pe teritoriul României. De asemenea, persoana supravegheată a colaborat cu consilierul de probațiune, a adus la cunoștință situația din republica Coreea, a efectuat mare parte din orele de muncă neremunerată în folosul comunității și a achitat în integralitate prejudiciul la care a fost obligat prin sentința penală de condamnare.

Totodată, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosarul de fond și din declarațiile condamnatului, acesta deține două societăți și are un loc de muncă în Republica Coreea.

Împotriva sentinței penale nr. 178 din data de 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală sub nr. x/2019, fiind repartizată Completului nr. 8, cu termen la data de 10 noiembrie 2021.

Prin încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2021, constatând lipsa de procedură cu intimatul condamnat A., Înalta Curte a acordat termen la data de 23 februarie 2022, dispunând citarea condamnatului la toate adresele din Coreea de Sud.

La termenul de judecată din data de 23 februarie 2022, constatând lipsa de procedură cu intimatul condamnat A., Înalta Curte a acordat termen la data de 29 iunie 2022, dispunând citarea la adresa din Coreea de Sud (adresa indicată de condamnat în fața Serviciului de Probațiune) precum și prin afișare la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 29 iunie 2022, fiind consemnate în partea introductivă a prezentei.

În motivarea scrisă a contestației Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a arătat că, în mod greșit instanța de fond a ajuns la concluzia că persoana supravegheată nu este de rea-credință, în condițiile în care știa de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, care sunt obligațiile și măsurile pe care trebuie să le respecte, cu atât mai mult cu cât, la data de 30.08.2018 s-a prezentat personal la Serviciul de Probațiune Constanța, prilej cu care a mai luat odată la cunoștință de obligațiile și măsurile ce-i sunt impuse.

Chiar dacă persoana condamnată A. a plecat într-o țară foarte îndepărtată de România, susține Parchetul, aceasta avea posibilitatea, dacă a intervenit o imposibilitate obiectivă de a se întoarce în România pentru supraveghere, să anunțe chiar și prin e-mail Serviciul de Probațiune Constanța despre această imposibilitate.

În concluzie, s-a solicitat în conformitate cu art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, iar urmare rejudecării, să se constate că persoana supravegheată A. a fost de rea-credință în nerespectarea obligațiilor prin hotărârea de condamnare, impunându-se revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 41 din data de 28.03.2017 a Curții de Apel Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 129/23.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în subsidiar, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond întrucât au existat deficiențe care au condus la nerespectarea dispozițiilor privind citarea persoanei condamnate.

Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, împotriva sentinței penale nr. 178 din data de 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul condamnat A. Înalta Curte apreciază ca aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Referitor la solicitarea subsidiară a reprezentantului Ministerului Public de trimitere a cauzei spre rejudecare pe motiv că procedura de citare cu intimatul condamnat ar fi fost viciată, Înalta Curte constată că acesta este nefondată.

Așa cum rezultă din actele dosarului, cererea formulată de Serviciul de Probațiune Constanța privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A. prin sentința penală nr. 41/28.03.2017 a Curții de Apel Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 129/23.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 16.09.2019 și soluționată la data de 11 decembrie 2020, perioadă în care au fost acordate patru termene de judecată. Intimatul A., în fața instanței de fond, a fost citat la două adrese cunoscute din Republica Coreea, și la cea din localitatea Busan, adresă pe care persoana supravegheată a indicat-o la data de 17 septembrie 2019 când s-a prezentat la Serviciul de Probațiune Constanța, precum și prin afișare la sediul instanței.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, procedura de citare cu intimatul condamnat a fost legal îndeplinită, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest aspect.

Înalta Curte reține că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă consecința unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii, atunci când instanța apreciază că scopul pedepsei închisorii poate fi atins și fără executarea acesteia, în regim de detenție. Totodată, instanța are în vedere că individualizarea pedepsei, în modalitatea suspendării executării acesteia sub supraveghere, decurge din încrederea acordată condamnatului că, aflat sub influența unor măsuri de supraveghere, o perioadă de timp, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

Potrivit art. 96 alin. (1) C. pen., "dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei".

În concepția legii penale române, reaua-credință este privită ca un proces de conștiință compus din doi factori: un proces intelectiv și un proces volitiv. În interacțiunea dintre cele două procese, cel intelectiv are un rol primordial, contribuind la formarea reprezentărilor asupra faptei și a consecințelor acesteia, după care se răsfrânge asupra procesului volitiv, orientând și dinamizând voința făptuitorului, în realizarea faptei concrete, procesul intelectiv realizând astfel, cauzalitatea psihică, iar voința declanșând cauzalitatea fizică a faptei.

Analizând dosarul cauzei, Înalta Curte constată că persoana condamnată A. a intrat în evidențele Serviciului de Probațiune Constanța la data de 30.05.2018.

La data de 30.08.2018 persoana supravegheată A. s-a prezentat la Serviciul de Probațiune Constanța, fiindu-i prezentate măsurile de supraveghere.

În cadrul întrevederii din data de 30.08.2018, acesta a precizat că rămâne în România aproximativ o lună. Ulterior, la data de 17.09.2018 A. s-a prezentat la Serviciul de Probațiune Constanța, pentru a anunța deplasarea care depășește 5 zile în Republica Coreea, precizând că va locui la adresa din Busan, împreună cu părinții săi. De asemenea, a transmis pe e-mail biletul de avion. La următoarea întrevedere stabilită la data de 14.01.2019 persoana supravegheată nu s-a mai prezentat la Serviciul de Probațiune Constanța.

Aplicând aceste norme penale la situația de fapt reținuta, Înalta Curte constata că în prezenta cauza aplicarea dispozițiilor privind revocarea suspendării sub supraveghere ar fi excesiva și disproporționată.

Desigur, Înalta Curte este în total acord că intimatul are obligația de a respecta toate măsurile și obligațiile impuse, însă, analiza de oportunitate a revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei la care a fost condamnat trebuie făcută într-o maniera concreta și nu într-una formală.

Din aceasta perspectiva, Înalta Curte observă că de la momentul condamnării definitive și până în prezent intimatul-condamnat A. a respectat toate celelalte măsuri și obligații instituite în sarcina sa pe parcursul termenului de supraveghere.

Așa cum rezultă din adresa nr. x/21.06.2019 emisă de AJFP Constanța prejudiciul stabilit prin sentința penală de condamnare a fost achitat în integralitate, inclusiv dobânzile și penalitățile de întârziere.

Totodată, condamnatul A. a efectuat un număr de 64 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității, în perioada 31.08.2018 - 14.09.2018 (din cele 80 de zile stabilite prin hotărârea de condamnare), potrivit adresei nr. x/30.08.2019 emise de J..

Din actele dosarului rezultă că A. este cetățean sud coreean având loc de muncă în Republica Coreea unde deține două societăți, neavând domiciliul sau reședința pe teritoriul României.

În aceste condiții, Înalta Curte trebuie să analizeze reaua sau buna-credință nu raportat strict la obligația nerespectată ci, într-un context mai extins, raportat și la toată conduita intimatului A., la resorturile interne și la nevoile sociale ale acestuia, la contextul socio-economic pe care îl traversăm, inclusiv la chestiunile ce țin de pandemia care a afectat inclusiv, pentru o perioadă de timp, posibilitatea acestuia a a-și îndeplini obligația impusă.

Ori, în atare situație, argumente parchetului, nu pot obiectiva o soluție de revocare a suspendării sub supraveghere, reaua-credința la care face trimitere neputând fi prezumata, ci dovedita.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că raportat la datele cauzale, condamnatul nu a încălcat această obligație cu rea credință, într-o manieră aptă să justifice o măsură de revocare a suspendării sub supraveghere, care nu ar respecta exigențele de proporționalitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței penale nr. 178 din data de 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul condamnat A..

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței penale nr. 178 din data de 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul condamnat A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2022.

Procesat de GGC - LM