ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de recurs în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 559 din data de 31.12.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. x/2017, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) C. pen. (1969) - dreptul de a fi administrator, după executarea pedepsei închisorii de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen. (1969) i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 (corespondentul vechiului art. 29 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 367 alin. (2) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) -dreptul de a fi administrator C. pen.din 1969, după executarea pedepsei închisorii de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 71 C. pen. (1969) i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1), lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969) au fost contopite pedepsele anterior menționate și i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 8 ani.

În baza art. 71 C. pen. (1969) i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului A., perioada reținerii de la 18 - 19.11.2010 și cea a arestării preventive de la 19.11.2010 - 24.11.2010, inclusiv, pedeapsa urmând a se executa în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. (1969).

II. În baza art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua,b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 49 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 129/2019 (corespondentul vechiului art. 29 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 367 alin. (2) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen.din 1969, după executarea pedepsei închisorii de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1), lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele anterior menționate și s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 8 ani.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului B. perioada reținerii de la 18 -19.11.2010 și cea a arestării preventive de la 19.11.2010 - 24.11.2010, inclusiv, pedeapsa urmând a se executa în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. (1969).

III. În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua,b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua,b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 (corespondentul vechiului art. 29 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 367 alin. (2) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1), lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele anterior menționate și i-a fost aplicată inculpatului C. la pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 7 ani.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplica inculpatului C. perioada reținerii de la 18 - 19.11.2010 și cea a arestării preventive de la 19.11.2010 - 24.11.2010, inclusiv, urmând ca pedeapsa să se execute în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. (1969).

IV. În baza art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua,b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 367 alin. (2) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua,b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1), lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele de mai sus, astfel că, i-a fost aplicată inculpatului D. pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 7 ani.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului D. perioada reținerii de la 18 - 19.11.2010 și cea a arestării preventive de la 19.11.2010 - 24.11.2010, inclusiv, pedeapsa urmând a fi executat în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. (1969).

V. În baza art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și a art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 49 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 129/2019 (corespondentul vechiului art. 29 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și a art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 367 alin. (2) cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și a art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă 3 (trei) ani închisoare și 3 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) (dreptul de a fi administrator) C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 97 C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1337 din 24.08.2018 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin necontestare, la data de 12.09.2018, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente de: 4 luni închisoare, de 1 an și 4 luni, 4 luni închisoare (componente ale Sentinței penale nr. 2110 din 21.11.2017 a Judecătoriei Brăila), s-a menținut anularea amânării aplicării pedepsei de 4 luni și anularea suspendării executării pedepsei rezultante de 1 an 6 luni și 20 de zile, dispuse prin sentința. penală nr. 1337/24.08.2018 a Judecătoriei Brăila și pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 700/16.04.2018 și s-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile care formează obiectul condamnării aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 1337/24.08.2018 a Judecătoriei Brăila și în baza art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., a art. 45 C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele anterior menționate, și i-a fost aplicată inculpatului E. pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b C. pen., la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de mai sus, respectiv 2 ani 9 luni și 10 zile (celelalte pedepse cumulate fiind în total 8 ani și 4 luni) și a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 7 (șapte) ani 9 (nouă) luni și 10 (zece) zile închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b C. pen., ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani 9 (nouă) luni și 10 (zece) zile închisoare aplicată inculpatului E. perioada reținerii de la 04.04.2017 - 05.04.2017, inclusiv (cu referire la condamnarea anterioară) și perioada reținerii de la 18 - 19.11.2010 (cu referire la cauza de față), pedeapsa urmând a se executa în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. (1969).

VI. 1. În baza art. 26 C. pen. (1969), raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și a art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 71 C. pen. (1969), i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1), lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele anterior menționate și i-a fost aplicată inculpatului F. pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 5 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a doua, b și lit. c) - dreptul de a fi administrator C. pen. (1969), după executarea pedepsei închisorii de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i-a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplica inculpatului F. perioada reținerii de la 18 -19.11.2010, pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. (1969).

S-a constatat că inculpatul F. este arestat în altă cauză.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a constatat incidența cazurilor de nedemnitate față de inculpații A., B., C., D., E. și F.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă și, în baza art. 25 C. proc. pen., art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 1349 și art. 1357 C. civ., au fost obligați, în solidar, inculpații A., B., C., D., E. și F. la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF prin DGFP Galați - AJFP Constanța a sumei de 16.145.247 RON, la care se vor adăuga sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii ce vor fi calculate de organele fiscale asupra debitului principal, în condițiile C. proc. fisc. până la data achitării efective a sumei, obligarea inculpatului B. la plata către partea civila a sumei de 15.384.279 RON, debit principal la care se vor adăuga accesorii potrivit legii, precum și obligarea inculpatului C. la plata către partea civila a sumei de 760.968 RON, la care se vor adăuga sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii ce vor fi calculate de organele fiscale asupra debitului principal, în condițiile C. proc. fisc. până la data achitării efective a sumei, fiind respinse restul pretențiilor civile formulate (suma solicitată de ANAF fiind de 18.816.568 RON).

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul B. de restituire a sumei de 39.000 RON, ridicată de la acesta cu ocazia efectuării percheziției.

În baza art. 249 alin. (1), (2) și 5 C. proc. pen., s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare aparținând inculpaților A., B., C., D., E. și F. până la concurența sumei de 16.145.247 RON.

A fost respinsă cererea de ridicare a măsurilor sechestrului asigurător formulate de inculpații C. și D., precum și cererea de reducere a cheltuielilor de judecată din faza urmăririi penale.

În baza art. 2502 raportat la art. 249 C. proc. pen., au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța din 25.11.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalului Constanța, prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatului D.: autoturism x cu capacitate cilindrică 3200 cmc, serie motor x, număr de identificare x; autoturism x cu capacitate cilindrică 3222 cmc, serie motor x, număr de identificare x și prin ordonanța din data de 25.11.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalului Constanța prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilului inculpatului D., situat în Com Cogealac, localitatea Tariverde, parcela x în suprafață de 20.000 mp, fiind necesare în vedere recuperării prejudiciului adus bugetului de stat.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., B., C., D., E. și F. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 3.800 RON fiecare (câte 2.000 RON la urmărire penală și câte 1.800 în procedura de cameră preliminară și judecata în fond).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C., A., B., D., E. și F.

Prin Decizia penală nr. 979/P din 21.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de inculpații C., A., B., D., E. și F. a fost desființată, în parte, sentința penală atacată, și în rejudecare, pe latură penală:

A fost înlăturată din sentința apelată aplicarea dispozițiilor art. 12 și art. 13 din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat pentru judecarea cauzei în primă instanță au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 2 paragraf 1 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție, s-a dispus trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea rejudecării acțiunii civile.

Au fost menținute dispozițiile primei instanțe privind măsurile asigurătorii instituite în cauză, acestea urmând a fi verificate în termen legal, conform art. 2502 C. proc. pen., precum și restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin deciziei penale.

Curtea de apel Constanța a reținut, în esență, că legea penală mai favorabilă evaluată în mod global în cauză este cea din perioada 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018) și 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022), interval de timp în care C. pen. nu a prevăzut vreo cauză de întrerupere a cursului termenului general de prescripție, astfel încât, prescripția răspunderii penale a fost analizată prin raportare la termenele prevăzute de art. 154 C. pen.

Astfel, s-a constatat că, în cauză, termenele de prescripție generală a răspunderii penale a inculpaților C., A., B., D., E. și F. s-a împlinit pentru infracțiunile deduse judecății, după cum urmează:

- pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în modalitatea reglementată de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, inclusiv forma de participație penală a complicității, termenul general de prescripție de 10 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., a început să curgă cel mai târziu la data de 31.12.2010 și s-a împlinit la 28.02.2021, fiind avută în vedere și perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, perioadă în care termenul general de prescripție a răspunderii penale a fost suspendat în condițiile art. 156 alin. (1) teza a doua C. pen., ca urmare a răspândirii pandemiei de Coronavirus.

- pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare a banilor reglementate de art. 49 lit. a) din Legea nr. 129/2019, termenul general de prescripție de 8 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., a început să curgă cel mai târziu din data de 31.12.2010 și s-a împlinit la 30.12.2018.

- pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în modalitatea reglementată de art. 367 alin. (2) C. pen., termenul general de prescripție de 8 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., a început să curgă cel mai târziu din data de 31.12.2010 și s-a împlinit la 30.12.2018.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 17.01.2023 a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpații C., A., B., D., E. și F. pentru infracțiunile sub aspectul săvârșirii cărora au fost trimiși în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație, s-a arătat, în esență, că înlăturarea termenului special de prescripție a răspunderii penale, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel național nu doar pentru infracțiunile de corupție și spălarea banilor, ci pentru toate infracțiunile, cu excepția celor imprescriptibile.

În acest sens, făcând trimitere la jurisprudența CJUE (cauzele Tarico I și II și Euro Box Promotion și alții), la considerentele Deciziilor CCR nr. 298/2018 și 358/2022, precum și la jurisprudența constantă și unanimă a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în perioada 2018 - 2022, Parchetul a apreciat că instanța de apel trebuia să facă aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene privind neaplicarea deciziilor Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție menționate anterior, hotărâri care au generat o impunitate sistemică pentru comiterea unor infracțiuni pe care România s-a angajat în fața Uniunii Europene să le combată eficient.

Totodată, în cazul în care instanța nu va aprecia că este aplicabilă doctrina actului clar, Parchetul a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu patru întrebări preliminare, prezentate pe larg în cuprinsul cererii de recurs în casație, arătând că pentru soluționarea recursului în casație este necesară interpretarea dreptului Uniunii Europene privind combaterea fenomenului de fraudă cu TVA și a spălării banilor.

De asemenea, s-a arătat că, potrivit art. 2 din Legea nr. 340/2009, în cazul în care, instanța va aprecia cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene ca fiind întemeiată, poate dispune suspendarea judecării cauzei.

Prin încheierea din 30 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța dispunându-se trimiterea la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel subsecvent admiterii contestației în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpaților C., A., B., D., E. și F., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situației de fapt, acuzațiile aduse inculpaților au constat în aceea că:

- inculpatul A., în anul 2010, în calitate de administrator al SC G. SRL, a evidențiat în contabilitatea acesteia operațiuni fictive privind achiziția de cereale de la societăți cu un comportament fiscal simulat de tip fantomă, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 16.201.129 RON, echivalent a 3.781.070 euro, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul A., în calitate de administrator al SC G. SRL, în anul 2010, în baza relațiilor comerciale fictive cu SC K. SRL, SC H. SRL, SC I. SRL și SC J. SRL, a achitat în contul acestora suma totală de 49.771.000 RON, despre care știa că provine din săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală arătate anterior, banii fiind ulterior retrași prin folosirea unor documente care nu reflectau realitatea și însușiți apoi de către participanții la acest circuit, operațiuni prin care a fost disimulată originea lor ilicită, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul B., în anul 2010, în calitate de administrator al SC K. SRL, l-a ajutat pe coinculpatul A. să comită infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, reținută în sarcina acestuia din urmă, prin aceea că i-a furnizat documentele care atestau în mod nereal achiziția de cereale de la societatea sa, deși ele erau în realitate cumpărate de la persoane fizice fără întocmirea unor documente care să reflecte aceste operațiuni economice, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul B., în anul 2010, pentru a furniza coinculpatului A. documente justificative, a evidențiat în contabilitatea SC K. SRL operațiuni fictive de achiziții cereale de la societăți cu un comportament fiscal simulat, de tip fantomă, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 15.384.279 RON, din care TVA de plată de 9.143.189 RON și impozit pe profit de 6.241.090 RON, pentru veniturile încasate de 48.150.000 RON, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

- inculpatul B., în anul 2010, a virat sumele de bani achitate de SC G. SRL în contul SC K. SRL, provenite din săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, în contul SC H. SRL și SC I. SRL, de unde au fost retrase în numerar, prin folosirea unor documente care nu reflectau realitatea și însușiți apoi de către participanții la acest circuit, prin aceste operațiuni fiind disimulată originea lor ilicită, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul C., în anul 2010, a înregistrat în contabilitatea SC J. SRL, pe care o administra, cheltuieli care nu reflectau operațiuni economice reale, constând în facturi emise de societatea fantomă SC I. SRL, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 760.968 RON, echivalent a 177.597 euro, faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005;

- inculpatul C., în anul 2010, a virat sumele de bani, provenite din săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, achitate de SC G. SRL în contul SC J. SRL, pe care o administra, în contul SC I. SRL de unde au fost retrase în numerar, prin folosirea unor documente care nu reflectau realitatea și însușiți apoi de către participanții la acest circuit, prin aceste operațiuni fiind disimulată originea lor ilicită, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul D., în anul 2010, i-a ajutat pe inculpații A. și B. să comită infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și respectiv complicitate la această infracțiune, prin aceea că au controlat în fapt activitatea societăților cu un comportament fiscal simulat, de tip fantomă, SC H. SRL, SC I. SRL și SC J. SRL, au coordonat activitatea inculpaților E. și F., pe care i-au condus la unitățile bancare pentru retragerea sumelor care erau virate în conturile societăților administrate de ei și livrau sumele de bani, în numerar, inculpatului A., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul C., în anul 2010, i-a ajutat pe inculpații A. și B. să comită infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și respectiv complicitate la această infracțiune, prin aceea că au controlat în fapt activitatea societăților cu un comportament fiscal simulat, de tip fantomă, SC H. SRL, SC I. SRL și SC J. SRL, au coordonat activitatea inculpaților E. și F., pe care i-au condus la unitățile bancare pentru retragerea sumelor care erau virate în conturile societăților administrate de ei și livrau sumele de bani, în numerar, inculpatului A. și care l-a ajutat pe acesta din urmă să comită infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina lui și prin aceea că i-a furnizat acestuia documentele care atestau în mod nereal achiziția de cereale de către SC G. SRL de la SC J. SRL, pe care o administra, deși ele erau în realitate cumpărate de la persoane fizice fără întocmirea unor documente care să reflecte aceste operațiuni economice, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul E., în anul 2010, în calitate de administrator al SC H. SRL, i-a ajutat pe inculpații A. și B. să comită infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și respectiv complicitate la această infracțiune, prin aceea că i-a furnizat inculpatului B. documentele care atestau în mod nereal achiziții de cereale de la societatea lui, pe care acesta le-a folosit pentru a furniza la rândul său documente justificative nereale coinculpatului A., deși mărfurile erau în realitate cumpărate de la persoane fizice fără întocmirea unor documente care să reflecte aceste operațiuni economice, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul E., în anul 2010, prin folosirea unor documente justificative care nu reflectau realitatea, a retras din conturile SC H. SRL mai multe sume de bani despre care cunoștea că proveneau din săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, la care de altfel participase și el, disimulând astfel originea ilicită a banilor respectivi care erau împărțiți între participanții la acest circuit, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul F., în anul 2010, în calitate de administrator al SC I. SRL, i-a ajutat pe inculpații A. și C. să comită infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și respectiv complicitate la această infracțiune, prin aceea că i-a furnizat inculpatului C. documentele care atestau în mod nereal achiziții de cereale de la societățile sale, pe care acesta le-a folosit pentru a furniza la rândul său documente justificative nereale coinculpatului A., deși mărfurile erau în realitate cumpărate de la persoane fizice fără întocmirea unor documente care să reflecte aceste operațiuni economice, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- inculpatul F., în anul 2010, prin folosirea unor documente justificative care nu reflectau realitatea, a retras din conturile SC I. SRL mai multe sume de bani despre care cunoștea că proveneau din săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, la care de altfel participase și el, disimulând astfel originea ilicită a banilor respectivi care erau împărțiți între participanții la acest circuit, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- inculpații A., B., D., C., E. și F. care, în anul 2010, au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop comiterea unor infracțiuni de evaziune fiscală și spălare a banilor, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (inculpatul A.), complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Lege nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.(inculpatul B.), complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Lege nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (inculpatul C.), complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (inculpatul D.), complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (inculpatul E.) și complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (inculpatul F.).

Curtea a reținut că pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în modalitatea reglementată de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, inclusiv forma de participație penală a complicității, termenul general de prescripție de 10 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., a început să curgă cel mai târziu la data de 31.12.2010 și s-a împlinit la 28.02.2021, fiind avută în vedere și perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, perioadă în care termenul general de prescripție a răspunderii penale a fost suspendat în condițiile art. 156 alin. (1) teza a doua C. pen., ca urmare a răspândirii pandemiei de Coronavirus; pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare a banilor reglementate de art. 49 lit. a) din Legea nr. 129/2019, termenul general de prescripție de 8 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., a început să curgă cel mai târziu din data de 31.12.2010 și s-a împlinit la 30.12.2018; pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în modalitatea reglementată de art. 367 alin. (2) C. pen., termenul general de prescripție de 8 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., a început să curgă cel mai târziu din data de 31.12.2010 și s-a împlinit la 30.12.2018.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:

"... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situați