ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 118 din data de 23.03.2020, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția Penală, în dosarul penal nr. x/2018, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, constând în dreptul de a ocupa funcția de asociat și administrator în cadrul unei societăți comerciale, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 34 lit. b) C. pen. 1969 și art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, au fost contopite pedepsele aplicate și s-a stabilit ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa principală de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen., constând în dreptul de a ocupa funcția de asociat și administrator în cadrul unei societăți comerciale, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. 1969, i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a ocupa funcția de asociat și administrator în cadrul unei societăți comerciale) C. pen. 1969.

S-a constatat incidența cazurilor de nedemnitate prevăzute de art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu privire la inculpatul A..

În baza art. 397 C. proc. pen., art. 23 C. proc. pen. și art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva inculpatului.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 18.874.788,09 RON (din care 9.195.623,71 RON reprezentând TVA și 7.642.255,66 RON impozit pe profit și acciza 2.036.907,74 RON), cu titlu de despăgubiri civile, la care s-au adăugat accesoriile bugetare calculate până la data plății efective a debitului principal, către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța

În baza art. 249 alin. (1), (2) și 5 C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura sechestrului asigurător prin indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile, conturi bancare și cutii de valori aparținând inculpatului A. pentru repararea pagubei produse până la concurența sumelor stabilite de instanță, bunuri care vor fi identificate de către organele de executare care aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii dispuse.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie de pe dispozitivul hotărârii judecătorești definitive a fost comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 281/P/19 .03.2021 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018, cu opinie majoritară, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 118 din data de 23.03.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. x/2018, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată, iar, în urma rejudecării, s-a dispus, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal față de inculpatul A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Au fost înlăturate din sentința penală apelată dispozițiile art. 33 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 34 lit. b) C. pen. 1969 și art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen., constând în dreptul de a ocupa funcția de asociat și administrator în cadrul unei societăți comerciale, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

III. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a formulat contestație în anulare persoana condamnată A..

Prin decizia penală nr. 177/P/27.02.2023 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A., în prezent aflat în stare de deținere în cadrul Penitenciarului Tulcea, împotriva deciziei penale nr. 281/P/19.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2018

IV. Împotriva hotărârii pronunțate în contestație în anulare a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 13.03.2023, prin poștă .

Prin cererea formulată la data de 13.03.2023, inculpatul A. nu a invocat vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen., întemeindu-și cererea de recurs în casație pe dispozițiile art. 434 C. proc. pen.

Astfel, a arătat că instanța de apel a calculat termenul de prescripție pe baza C. pen. anterior, deși acesta a fost condamnat în baza C. pen. nou.

Având în vedere că limitele de pedeapsă erau cuprinse între 2 și 7 ani închisoare, a considerat că termenul de prescripție a răspunderii penale era de 8 ani, fiind incidente dispozițiile art. 154 lit. c) C. proc. pen.

În consecință, a solicitat, în baza art. 434 C. proc. pen., admiterea recursului în casație și încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31.03.2023 sub nr. x/2022, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 03.05.2023.

La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a recursului în casație a fost îndeplinită, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarului de recurs în casație al Curții de Apel Constanța.

La data de 03.05.2023 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen.

V. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.

Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casație să îndeplinească condițiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen.

Examinând aceste condiții în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată în termen, însă nu îndeplinește cumulativ condițiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 lit. a), b), c), d) și art. 438 C. proc. pen., referitoare la cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

Astfel, reține că cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată la data de 09.03.2023, iar inculpatul A. a formulat cererea la data de 13.03.2023, prin poștă, fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 435 C. proc. pen.

În cauză se constată că au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul având calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a declara recurs în casație și nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiași articol, inculpatul exercitând calea de atac a apelului împotriva sentinței primei instanțe, apel ce i-a fost admis.

Pe de altă parte, cererea de recurs în casație formulată de inculpat întrunește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele, domiciliu inculpatului, hotărârea care se atacă, iar cererea a fost semnată de persoana care a exercitat calea extraordinară de atac.

Însă, în ceea ce privește decizia penală recurată, aceasta nu se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, în sensul dispozițiilor art. 434 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., nefiind pronunțată de o curte de apel, ca instanță de apel. Astfel, se constată că prin hotărârea atacată a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 281/P/19.03.2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2018 .

De asemenea, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.: Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora. Totodată, conform art. 440 alin. (2) C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Așadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casație obligația de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea și motivele de recurs în casație (motivarea în fapt și în drept) prin însăși cererea de recurs în casație, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.

În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care prin încheierea nr. 396/RC din data de 08.12.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a reținut că: simpla indicare a unui caz de casare dintre cele prevăzute de lege în cererea de recurs în casație nu conduce la constatarea de iure a admisibilității recursului, ci este necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.

Or, în cauză se constată că, deși inculpatul a motivat în fapt cererea formulată, acesta nu a indicat niciunul dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere că cererea de recurs în casație a inculpatului A. nu a fost formulată împotriva unei decizii pronunțate de o curte de apel, ca instanță de apel, dar și faptul că acesta nu a indicat vreunul dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

Astfel, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 177/P din data de 27 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 177/P din data de 27 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 mai 2023.