ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 72 din data de 20 februarie 2018, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2016, Tribunalul Constanța a hotărât următoarele:

A condamnat inculpata S.C. A. S.R.L., administrator B., reprezentată prin practician în insolvență C. din cadrul U.N.P.I.R. -Constanța și lichidator judiciar D. din cadrul U.N.P.I.R. Constanța, la pedeapsa amenzii în cuantum de 600.000 RON pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și a evidențierii în actele contabile de operațiuni comerciale fictive.

În baza art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatei S.C. A. S.R.L., pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 498 C. proc. pen.

La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie de pe dispozitiv se comunică către secția a II-a civilă a Tribunalului Constanța pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziții și de asemenea ORC Constanța pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare.

În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 modificată;

A dispus ca după efectuarea procedurilor aferente prezentelor dispoziții, ORC Constanța să procedeze la radierea înmatriculării persoanei juridice inculpate S.C. A. S.R.L., administrator B., reprezentată prin practician în insolvență C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanța și lichidator judiciar D. din cadrul U.N.P.I.R. Constanța.

A condamnat inculpata S.C. E. S.R.L., administrator F., reprezentată prin practician în insolvență C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanța și lichidator judiciar D. din cadrul U.N.P.I.R. Constanța, la pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 RON pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma evidențierii în actele contabile de operațiuni comerciale fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

În baza art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen.1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatei S.C. E. S.R.L. pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 în ref. la art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.;

A condamnat inculpata S.C. E. S.R.L. la pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 RON pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății.

A făcut aplicarea disp. art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 și art. 12 din Legea nr. 187/2012 în raport și de această infracțiune.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 401 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic art. 5 C. pen.;

A aplicat inculpatei S.C. E. S.R.L pedeapsa amenzii cea mai grea în cuantum de 300.000 RON

A dispus dizolvarea persoanei juridice - inculpate S.C. E. S.R.L., administrator F., reprezentată prin practician în insolvență C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanța și lichidator judiciar D. din cadrul U.N.P.I.R. Constanța.

În baza art. 498 C. proc. pen.

La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie de pe dispozitiv se comunică către secția a II-a civilă a Tribunalului Constanța pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziții și de asemenea ORC Constanța pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare.

În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 modificată;

A dispus ca după efectuarea procedurilor aferente prezentelor dispoziții, ORC Constanța să procedeze la radierea înmatriculării persoanei juridice inculpate S.C. E. S.R.L., administrator F., reprezentată prin practician în insolvență C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanța și lichidator judiciar D. din cadrul U.N.P.I.R. Constanța.

A condamnat inculpata S.C. G. S.R.L., administrator H., reprezentată prin practician în insolvență C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanța la pedeapsa amenzii în cuantum de 600.000 RON pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma evidențierii în actele contabile de operațiuni comerciale fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

În baza art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatei S.C. G. S.R.L., pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 în ref.la art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.;

A condamnat ă inculpata S.C. G. S.R.L la pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 RON pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății.

A făcut aplicarea disp. art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 și art. 12 din Legea nr. 187/2012 în raport și de această infracțiune.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 401 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic art. 5 C. pen.;

A aplicat inculpatei S.C. G. S.R.L pedeapsa amenzii cea mai grea în cuantum de 600.000 RON.

A dispus dizolvarea persoanei juridice - inculpate S.C. G. S.R.L., administrator H., reprezentată prin practician în insolvență C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanța.

În baza art. 498 C. proc. pen.

La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie de pe dispozitiv se comunică către secția a II-a civilă a Tribunalului Constanța pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziții și de asemenea ORC Constanța pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare.

În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 modificată;

A dispus ca după efectuarea procedurilor aferente prezentelor dispoziții, ORC Constanța să procedeze la radierea înmatriculării persoanei juridice inculpate S.C. G. S.R.L., administrator H., reprezentată prin practician în insolvență C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanța.

A condamnat inculpata S.C. I. S.R.L., administrator J., reprezentată prin practician în insolvență C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanța la pedeapsa amenzii în cuantum de 600.000 RON pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma evidențierii în actele contabile de operațiuni comerciale fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

În baza art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatei S.C. I. S.R.L., pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 în ref. la art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.;

A condamnat inculpata S.C. I. S.R.L la pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 RON pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății.

A făcut aplicarea disp. art. 712 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 și art. 12 din Legea nr. 187/2012 în raport și de această infracțiune.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 401 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic art. 5 C. pen.;

A aplicat inculpatei S.C. I. S.R.L pedeapsa amenzii cea mai grea în cuantum de 600.000 RON.

A dispus dizolvarea persoanei juridice - inculpate S.C. I. S.R.L., administrator J., reprezentată prin practician în insolvență C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanța.

În baza art. 498 C. proc. pen.

La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie de pe dispozitiv se comunică către secția a II-a civilă a Tribunalului Constanța pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziții și de asemenea ORC Constanța pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare.

În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 modificată;

A dispus ca după efectuarea procedurilor aferente prezentelor dispoziții, ORC Constanța să procedeze la radierea înmatriculării persoanei juridice inculpate S.C. I. S.R.L., administrator J., reprezentată prin practician în insolvență C. din cadrul U.N.P.I.R. - Constanța.

A condamnat inculpatul K., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat - perioada 2009 - 2010.

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

A aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea respectiv 5 (cinci) închisoare.

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului K. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale.

A condamnat inculpatul L., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat - perioada 2009 - 2010.

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

A aplicat inculpatului L. pedeapsa cea mai grea respectiv 5 (cinci) închisoare

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale.

A condamnat inculpatul M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 290 C. pen. 1969 cu aplic. art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 și art. 5 C. pen.;

A condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

A aplicat inculpatului M. pedeapsa cea mai grea respectiv 5 (cinci) închisoare

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale.

A condamnat inculpatul N. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 - art. 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

A aplicat inculpatului N. pedeapsa cea mai grea respectiv 5 (cinci) închisoare.

În baza art. 65 C. pen. 1969 rap. art. 66 C. pen. 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale.

A admis acțiunea civilă.

În baza art. 19 alin. (1), (2) și 5 C. proc. pen. în ref. la 99 C. proc. pen. și art. 397 C. proc. pen. și art. 1349, art. 1357 C. civ., 1370 C. civ. și art. 1381, art. 1385 - 1386 C. civ.;

A obligat pe inculpații S.C. A. S.R.L, K., L., M., și alții, în solidar la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a sumei de totale de 6.135.929 RON (TVA - 3.578.081 RON și impozit pe profit - 2.557.848 RON) la care se adaugă accesoriile respectiv dobânzi și penalități întârziere ce urmează a fi calculate în condițiile codului de procedură fiscală.

A obligat pe inculpații S.C. I. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. G. S.R.L., K., L., M., N., și alții, în solidar la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a sumei de totale de 4.171.385 RON (T.V.A- 2.502.831 RON, impozit pe profit - 1.668.554 RON) la care se adaugă accesoriile, respectiv dobânzi și penalități întârziere ce urmează a fi calculate în condițiile codului de procedură fiscală.

În baza art. 249 C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005;

A dispus instituirea măsurii sechestrului asiguratoriu asupra următoarelor bunuri aparținând inculpaților:

- L., (autoturism marca x, capacitatea cilindrică 796 cmc, serie motor x, serie caroserie x), conform Adresei nr. x din 23.11.2015 a S.P.I.T. Constanța;

- M., (motocicletă marca x, capacitate cilindrică 652 cmc, serie motor x, serie caroserie x și autoturism marca x, capacitate cilindrică 1596 cmc, serie motor x, serie caroserie x), conform Adresei nr. x din 23.11.2015 a S.P.I.T. Constanța, și alții.

A dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților S.C. A. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. I. S.R.L., K., L., M., N., și alții, blocarea conturilor bancare ale acestor persoane fizice sau juridice și poprirea sumelor de bani datorate de bănci cu orice titlu, acestor inculpați până la concurența prejudiciului datorat.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005;

A dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești de condamnare, instanța să comunice ONRC o copie a dispozitivului acesteia.

Împotriva Sentinței penale nr. 72 din data de 20.02.2018, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2016, au declarat apel inculpații K., L., M., N., și alții.

Prin Decizia penală nr. 1192/P din 18.12.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a decis următoarele:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul inculpat M. împotriva Sentinței penale nr. 72/20.02.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2016, a desființat în parte sentința apelată și, în rejudecare:

În baza art. 290 C. pen. din 1969 raportat la art. 16, alin. (1), lit. f), teza II-a C. proc. pen. și art. 396 alin. (1) și alin. (6) C. proc. pen.,

A încetat procesul penal privind pe inculpatul M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de falsul în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 - art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

A contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză pentru infracțiunile concurente - 5 ani închisoare și 5 ani închisoare - și a aplicat inculpatului M. pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 (cinci) închisoare

În baza art. 65 C. pen. din 1969 rap. art. 66 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. din 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. din 1969 - respectiv dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator în cadrul vreunei societăți comerciale.

A respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții inculpați K., L. și N. împotriva Sentinței penale nr. 72/20.02.2018, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2016.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin deciziei penale.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat prezentele recursuri în casație inculpatul N., la data de 28.07.2020, inculpatul K., la data de 01.08.2020, inculpatul L., la data de 28.07.2020, și inculpatul M., la data de 28.07.2020.

În dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat a susținut, în esență, că, în cauză, se impune pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru fapta de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Referitor la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, a arătat că, "constituie infracțiune sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate", astfel că subiectul activ va fi calificat, întrucât legea cere ca declarația fictivă să fie făcută în cazul societății cu răspundere limitată de asociatul unic sau împuternicitul societății pentru oricare alt tip de societate, respectiv administratorii ori mandatarii cu capacitate penală, situație care nu se regăsește în speță, pentru că nu era cel care trebuia să îndeplinească obligațiile societății comerciale față de organele fiscale, acesta nefiind administratorul societății și nici nu s-a reținut în situația de fapt că ar fi ajutat administratorul societăților să dea o declarație fictivă, ci doar la cesionarea părților sociale, fără a da nicio declarație în fața ORCT Constanța.

A precizat că, în cauză nu s-a constatat că inculpatul M. a ajutat în calitate de complice al administratorilor societăților S.C. G. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. I. S.R.L., respectiv H., O. și J., ca aceștia să declare fictiv sediul societăților și să se sustragă de la verificările fiscale.

Inculpatul M. a cesionat doar părțile sociale de la S.C. E. S.R.L. și S.C. I. S.R.L., fără a ajuta la declarațiile făcute de administratorii acestor societăți în fața Oficiului Registrului Comerțului Constanța sau în fața organelor fiscale.

Drept urmare, a solicitat achitarea, deoarece inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat în speță pentru fapta de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a arătat că infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 nu se circumscrie infracțiunilor grave prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003, din două puncte de vedere:

- pe de o parte este o infracțiune de pericol care nu produce niciun prejudiciu material

- pe de altă parte, minimul special al pedepsei închisorii este de 2 ani și nu de cel puțin 5 ani

Cu privire la situația de fapt reținută de Curtea de Apel Constanța ("Legătura inculpatului M. cu grupările infracționale menționate a fost asigurată de inculpatul L. Acesta din urmă asigura inclusiv conectarea inculpatului M. la cerințele "pieței" în care aceștia activau, prezentându-i oportunitățile de achiziție/transmitere părți sociale la diverse societăți comerciale. Inculpatul L. intermedia toate acțiunile mai sus descrise și îndeplinea toate formalitățile necesare, prestând inclusiv servicii de contabilitate societăților comerciale implicate în operațiunile frauduloase."), a arătat că inculpatul M. a interacționat, într-adevăr, doar cu contabilul L., dar acest fapt nu îl poziționează într-un grup organizat și structurat format din trei sau mai multe persoane, deoarece, așa cum s-a reținut, inculpatul nu îi cunoștea pe ceilalți inculpați din dosar.

Drept urmare, a solicitat achitarea, deoarece inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, în speță pentru fapta de constituire într-un grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Având în vedere practica constantă Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, a apreciat ca este incident și motivul de nulitate absolută a deciziei penale, reglementat de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., apreciind că se impune desființarea deciziei penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare față de împrejurarea că hotărârea a fost pronunțată de alți judecători decât cei în fața cărora au fost administrate probatoriile, în apel judecătorii din completul de judecată s-au schimbat de mai multe ori, fără a relua cercetarea judecătorească.

Pe latura civilă, a arătat că infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 este o infracțiune de pericol care nu produce prejudiciu material și, prin urmare, inculpatul M. nu putea fi condamnat pe latură civilă în solidar cu inculpații care au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 la plata sumei totale de 6.135.929 RON (TVA - 3.578.081 RON și impozit pe profit - 2.557.848 RON) la care se adaugă accesoriile, respectiv dobânzi și penalități întârziere și a sumei totale de 4.171.385 RON (T.V.A.- 2.502.831 RON, impozit pe profit - 1.668.554 RON) la care se adaugă accesoriile, respectiv dobânzi și penalități întârziere.

A arătat că, pe calea apelului a invocat aceste motive, dar instanța de apel a omis să le analizeze și să răspundă în concret la faptul că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea acestor infracțiuni pentru care a fost condamnat.

A mai menționat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale recursului în casație, că acesta este formulat în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii și că este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

I.1. A invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., precizând că în mod greșit instanța de apel a individualizat pedeapsa, atât din perspectiva cuantumului de pedeapsă, cât și a modalității de executare.

A arătat că, în principiu, cercetarea judecătorească s-a făcut cu încălcarea fundamentală a dreptului la apărare, situație ce rezultă din următoarele aspecte:

- considerentele hotărârii sunt copie a rechizitoriului cu toate că în fața instanței de judecată au fost reaudiați martori și administrate probe care au arătat o altă situație;

- astfel, deși în rechizitoriu se reține faptul că ar fi avut o relație cu societatea, de fapt de toată administrarea ei și implicarea în activitatea economică s-a ocupat inculpatul P.;

- se poate observa din declarațiile martorilor că inculpatul nu a semnat acte și nici nu a negociat afaceri și cu atât mai mult nu a beneficiat de vreo sumă de bani. A considerat că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere declarația dată de inculpați și martori, în fața instanței de judecată, unde au arătat faptul că inculpatul nu se ocupa efectiv de administrarea societății. Ba mai mult, din actele contabile depuse la dosar rezultă în mod clar că acestea nu au fost întocmite, semnate și depuse de către inculpat pentru a i se putea reține vreo contribuție la pretinsa schemă infracțională.

A opinat că, potrivit dispozițiilor C. pen., răspunderea penală este individuală și nu i se poate reține situația celorlalți inculpați pentru a se dispune condamnarea sa pentru fapte ce nu-i sunt imputabile.

În ceea ce privește infracțiunea de aderare la grup infracțional organizat, coroborând toate probele, depozițiile martorilor, precum și ale inculpaților, se poate observa că nu a existat o infracțiune de asociere, relația fiind una de rudenie, fără să existe vreo dovadă a implicării sale în activitatea societății. În mod greșit instanța a refuzat să analizeze situația din perspectiva probelor administrate de inculpat, din care rezulta faptul că, atât din punct de vedere al laturii obiective, cât mai ales din perspectiva laturii subiective, nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, în mod evident nu a avut nicio implicare în societate, astfel încât nu a existat niciun ajutor care să îmbrace forma complicității. Nu există nicio probă efectivă care să ateste implicarea sa, fiind doar o prezumție instituită de către procuror și preluată de către instanță, fără a face o cercetare efectivă a situației probaționale administrate.

Din perspectiva încadrării juridice, a arătat că apelantul-inculpat a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și art. 3 din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei și modalitatea de executare, a opinat următoarele:

II. Pe limitele de pedeapsă:

În cauza de față s-a solicitat judecarea cauzei pe procedura de drept comun.

Potrivit dispozitivului, instanța de judecată a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare prin reținerea concursului.

A opinat că pedeapsa rezultantă potrivit legii penale mai favorabile, C. pen. vechi, poate fi sub pedeapsa dată de instanța de fond.

Aceste limite pot fi coborâte sub minimul special prevăzut de vechiul C. pen., ținând cont că în cauza de față există circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) din vechiul C. pen., dintre care:

- este la prima tangență cu legea penală;

- realizează venituri constante fiind încadrat în muncă;

- este căsătorit;

- are un copil minor în întreținere;

- comportamentul bun al inculpatului care este văzut în societate ca un cetățean integrat;

- stăruitor în perfecționarea profesională, absolvent de cursuri superioare;

A solicitat instanței de judecată aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege prin reținerea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen. ca lege penală mai favorabilă, potrivit cu care:

"când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 1 an.", iar sporul era facultativ.

A opinat că pedeapsa rezultantă a fost individualizată în mod greșit din următoarele considerente:

- comportamentul bun al inculpatului care este văzut în societate ca un cetățean integrat;

- lipsa antecedentelor penale;

- are în întreținere doi copii minori;

A solicitat instanței de judecată aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege prin reținerea dispozițiilor art. 76 alin. (1) raportat la art. 75 alin. (1) și (2) C. pen., potrivit cu care:

"În cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime".

Cu toate că instanța de fond reține în dispozitiv aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. a), art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în fapt prin analizarea cuantumului de pedeapsă aplicat acest lucru nu se regăsește.

Ori, de esență, în calea de atac a apelului instanța ar fi trebuit să se pronunțe pe aceste aspecte care vizau individualizarea pedepsei prin respectarea normelor procedurale.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului în casație.

I.1. A invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., arătând că, în mod greșit instanța de apel a individualizat pedeapsa, atât din perspectiva cuantumului de pedeapsă, cât și a modalității de executare.

A precizat că, în principiu, cercetarea judecătorească s-a făcut cu încălcarea fundamentală a dreptului la apărare.

A considerat că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere declarația dată de inculpați și martori, în fața instanței de judecată, unde au arătat faptul că nu se ocupa de situația contabilă a societății, aceasta având angajată o firmă de contabilitate.

Ba mai mult, din actele contabile depuse la dosar rezultă în mod clar că acestea nu au fost întocmite, semnate și depuse de către inculpat pentru a i se putea reține vreo contribuție la pretinsa schemă infracțională.

A opinat că, potrivit dispozițiilor C. pen., răspunderea penală este individuală și nu i se poate reține o situație a celorlalți inculpați pentru a se dispune condamnarea sa pentru fapte ce nu-i sunt imputabile.

În ceea ce privește infracțiunea de aderare la grup infracțional organizat, coroborând toate probele, depozițiile martorilor, precum și ale inculpaților, se poate observa că nu a existat o infracțiune de asociere, relația fiind una de moment, neexistând vreo dovadă a implicării sale în activitatea societății. În mod greșit, instanța a refuzat să analizeze situația din perspectiva probelor administrate de inculpat, din care rezulta faptul că, atât din punct de vedere al laturii obiective, cât mai ales din perspectiva laturii subiective, nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, în mod evident nu a avut nicio implicare în societate, astfel încât nu a existat niciun ajutor care să îmbrace forma complicității. Nu există nicio probă efectivă care să ateste implicarea sa, fiind doar o prezumție instituită de către procuror și preluată de către instanță, fără a face o cercetare efectivă a situației probaționale administrate.

I. Din perspectiva încadrării juridice.

Apelantul-inculpat a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și art. 3 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei și modalitatea de executare, a opinat următoarele:

II. Pe limitele de pedeapsă:

În cauza de față s-a solicitat judecarea cauzei pe procedura de drept comun.

Potrivit dispozitivului, instanța de judecată a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare prin reținerea concursului.

A opinat că pedeapsa rezultantă potrivit legii penale mai favorabile, C. pen. vechi, poate fi sub pedeapsa dată de instanța de fond.

Aceste limite pot fi coborâte sub minimul special prevăzut de vechiul C. pen., ținând cont ca în cauza de față există circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) din vechiul C. pen., dintre care:

- inculpatul este la prima tangență cu legea penală;

- realizează venituri constante fiind încadrat în muncă;

- este căsătorit;

- are un copil minor în întreținere;

- comportamentul bun al inculpatului care este văzut în societate ca un cetățean integrat;

- stăruitor în perfecționarea profesională, absolvent de cursuri superioare;

A solicitat instanței de judecată aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege prin reținerea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen. ca lege penală mai favorabilă, potrivit cu care:

"când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 1 an.", iar sporul era facultativ.

A opinat că pedeapsa rezultantă a fost individualizată în mod greșit din următoarele considerente:

- comportamentul bun al inculpatului care este văzut în societate ca un cetățean integrat;

- lipsa antecedentelor penale;

- are în întreținere doi copii minori;

A solicitat instanței de judecată aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege prin reținerea dispozițiilor art. 76 alin. (1) raportat la art. 75 alin. (1) și (2) C. pen., potrivit cu care:

"în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime".

Cu toate că instanța de fond reține în dispozitiv aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. a), art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în fapt prin analizarea cuantumului de pedeapsă aplicat acest lucru nu se regăsește.

Ori, de esență în calea de atac a apelului instanța ar fi trebuit să se pronunțe pe aceste aspecte care vizau individualizarea pedepsei prin respectarea normelor procedurale.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului în casație.

Astfel, a arătat că, prin soluția dată de instanța de fond, menținută prin respingerea apelului, nu se realizează o corespondență între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

Astfel, corelarea situației de fapt reținute cu privire la operațiunile și documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora, cu dispozițiile legale în accepțiunea Legii nr. 241/2005, constituie o veritabilă eroare de drept, cu consecința transformării unor fapte contravenționale în fapte penale.

Noțiunea de "tipicitate", regăsită în sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală", se referă la elementele obiective din structura normei de incriminare, care nu ar fi fost întrunite dacă nu s-ar fi produs eroarea de drept prin aprecierea greșită a situației de fapt reținute.

Totodată, înlăturându-se eroarea de drept, se va constata, fără a contesta sub niciun aspect situația de fapt, existența unor fapte contravenționale și că nu sunt întrunite nici elementele subiective din structura infracțiunii, sub aspectul intenției, fiind acoperite prin expresia " nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege".

Prin norma de incriminare de la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 se stabilește un model abstract al faptei: "c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;", model abstract care nu are corespondență cu aprecierea, din punct de vedere a dreptului, asupra situației de fapt.

A arătat că, pentru a fi relevante penal, faptele descrise în situația de fapt reținută de instanța de apel, și care au condus la pronunțarea hotărârii recurate, ar trebui sa corespunda descrierii sau modelului abstract din norma de incriminare, adică trebuie să fie tipice; nu există tocmai această concordanță (rezultată prin eroarea de drept în apreciere) între trăsăturile faptei concrete și modelul abstract prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Pentru existența infracțiunii este indispensabil ca operațiunea nereală sau ilicită să fie evidențiată în registrele contabile, în situația contabilă recapitulativă și să genereze efecte și la nivelul declarației fiscale.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 se realizează atunci când: operațiunea fictivă este mai întâi consemnată în documentul justificativ, iar mai apoi acest document justificativ este înregistrat în documentele de evidență contabilă (ex. registru jurnal, jurnal de achiziții, jurnal de vânzări, balanțe de verificare, deconturi de TVA, declarații de impozit pe venit, declarații de impozit pe profit etc.) sau operațiunea fictivă este înregistrată doar în evidențele contabile, fără a exista în acest sens un document justificativ fals.

Confuzia între cheltuieli și achiziții, făcută de Curtea de Apel și Tribunal este de neacceptat, în condițiile în care chiar art. 12 - 17 din Legea nr. 82/1991 și Normele de aplicare ale acesteia, disting fără putință de tăgadă între cele două operațiuni.

Referitor la forma de participație ca instigator, pentru a se putea reține săvârșirea unei asemenea fapte, a arătat că se cer îndeplinite anumite condiții, respectiv:

- existența legăturii subiective între instigator și instigat;

- să existe o activitate de instigare care sa constea în îndemn, iar aceasta să aibă ca rezultat determinarea;

- acțiunea de determinare să fie anterioară începerii executării acțiunii sau inacțiunii și să se refere la o anumită infracțiune care să fie săvârșită într-un anumit timp

- instigatul să înceapă săvârșirea acțiunii la care a fost determinat sau să se fi abținut să efectueze acțiunea cerută de lege;

- activitatea de instigare să se refere la o faptă prevăzută de legea penală.

Astfel, a considerat că, în ceea ce privește instigarea sau constituirea grupului infracțional organizat, dacă infracțiunea care intră în scopul grupului organizat sau la care a instigat nu există, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii, respectiv condiția tipicității.

A mai precizat că instanței de casare nu-i solicită judecarea procesului propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecarea din punct de vedere al dreptului, înțelegând că scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de instanța de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații M., K., L. și N. împotriva Deciziei penale nr. 1192/P din 18.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016.

La termenul din data de 16.02.2021, au avut loc dezbaterile asupra recursurilor în casație declarate de inculpați, pronunțarea deciziei fiind stabilită pentru data de 02.03.2021.

Examinând recursurile în casație declarate de inculpații M., K., L. și N., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casație expres și limitativ prevăzute de lege.

Așadar, se constată că potrivit noului C. proc. pen. recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și de apel (situația de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, precum și stabilitatea situațiilor juridice rezultate din hotărârile judecătorești definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, așa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecințe grave, excluzând reexaminarea faptelor și probelor, deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casație într-un al doilea apel.

I. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de inculpații N. și L.

Conform cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Astfel, constitui