ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 15.09.2020

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 536/2020

HOTĂRÂRE

15.09.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 536/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 80/F din data de 21 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 583 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă sesizarea judecătorului delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală.

S-a constatat că infracțiunile pentru a căror săvârșire a fost condamnat intimatul A., prin Sentința penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, sunt concurente cu cele pentru a căror săvârșire a fost condamnat același intimat prin Sentința penală nr. 106/F din 09.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A din 15.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 865 raportat la art. 85 din C. pen. din 1969, a fost anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A/07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor respectiv: pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen. din 1969 și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 106/F/09.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A/15.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 din C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele anterior menționate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, care a fost sporită la 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969 raportat la art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969, s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante a închisorii.

În temeiul art. 36 din C. pen. din 1969, s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate intimatului perioada reținerii de 24 de ore din data de 10 iulie 2012 (Dosar nr. x/2014 al Curții de Apel București, secția I penală), reținerea și arestarea preventivă de la 10.10.2012 la 11.01.2013 și perioada executată de la 15.04.2019 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 296/2016 emis în data de 15.04.2019 de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza Sentinței penale nr. 106/F/09.06.2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A/15.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii ca urmare a contopirii pedepselor.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut următoarele:

La data de 30.01.2020, judecătorului delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, a sesizat instanța, în temeiul art. 583 din C. proc. pen., pentru a aprecia asupra revocării/anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 96 sau 97 din C. pen., la cererea Serviciului de Probațiune București, privind pe condamnatul A..

În motivarea sesizării s-a invocat faptul că infracțiunile pentru a căror săvârșire a fost condamnat intimatul A. prin Sentința penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, sunt concurente cu cele pentru a căror săvârșire a fost condamnat același intimat prin Sentința penală nr. 106/F din 09.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A din 15.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, astfel că s-ar impune aplicarea dispozițiilor art. 97 din C. pen.

Cauza a fost înregistrată la aceeași dată sub nr. x/2020.

Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a constatat că prin Sentința penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în privința intimatului condamnat A. s-au dispus următoarele:

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (cu referire la dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. 1969.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 lit. b) din C. pen. 1969, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (cu referire la dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. 1969.

În aplicarea art. 5 din C. pen., în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 din C. pen. 1969, s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (cu referire la dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. 1969.

În baza art. 71 din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe durata executării pedepsei privative de libertate, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (cu referire la dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. 1969, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 10.10.2012 la 11.01.2013.

În aplicarea art. 5 din C. pen., în baza art. 861, 862 din C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii, pe un termen de încercare de 5 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen., s-a pus în vedere inculpatului că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune București; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În fapt, s-a reținut că persoana condamnată A. împreună cu numiții B., C., D., E. aflați în subordinea membrilor de bază ai grupării, respectiv numiții F., G., H., I., J. și K., executând cu știință dispozițiile acestora și cunoscând scopul urmărit, precum și a numiților L., M., N. și O., care reprezentau palierul de protecție din partea autorităților cu atribuții de control ale statului, a sprijinit grupul infracțional organizat constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, iar în perioada 2010 - martie 2011, împreună cu numiții G., H., I., K., D., P., B., Q., N., M., O. și L. i-au ajutat pe numiții F. și J. ca, prin intermediul SC R. SRL Jegălia, să achiziționeze motorină Euro 5 în regim suspensiv, pe care ulterior să o revândă pe piața internă cu titlu de carburant auto, să înființeze societăți fantomă în spatele cărora să deruleze circuitul evazionist, să nu evidențieze în actele contabile operațiuni comerciale efectuate și nici veniturile realizate din vânzarea motorinei, dar și să evidențieze în actele contabile cheltuieli ce nu au la bază operațiuni legale și operațiuni fictive pentru a acoperi activitatea evazionistă, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, creând un prejudiciu de 37.225.298 RON (aproximativ 8.300.000 euro).

Prin Sentința penală nr. 106/F/09.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A/15.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au hotărât în privința intimatului condamnat A. următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen. din 1969 și art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (în forma sprijinirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen. din 1969 și art. 7 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 39/2003, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969 raportat la art. 65 alin. (2) din același act normativ, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, s-au interzis interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 de ore din data de 10 iulie 2012.

În baza sentinței menționate anterior a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 296/15.04.2019 de către Curtea de Apel București, secția I penală.

În fapt, s-a reținut că împreună cu numiții S., T. și U., care reprezentau palierul de protecție, precum și cu V., W., care se aflau în subordinea celorlalți membri și executau dispozițiile acestora, cunoscând scopul urmărit, că persoana condamnată A. a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de inculpații X., Y., G., F., Z., H., AA., BB. și CC., iar în perioada mai 2011 - iulie 2012, împreună cu numiții Y. (asociat în cadrul SC DD. SRL), F., Z., W., H., AA., BB., CC., V., S., T. și U. i-a ajutat, în modalitățile descrise în partea expozitivă a hotărârii, pe numiții X. și G., ca în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice inculpate SC DD. SRL și folosindu-se de societățile comerciale inculpate SC EE. SRL, SC FF. SRL, SC GG. SRL, SC HH. SRL, SC II. SRL, SC JJ. SRL, SC KK. SRL, SC LL. SRL, SC MM. SRL, SC NN. SRL, SC OO. SRL, SC PP. SRL, SC QQ. SRL, SC RR. SRL, SC SS. SRL, SC TT. SRL și SC UU. SRL, să achiziționeze motorină euro 5 în regim suspensiv de la plata accizelor, pe care ulterior să o vândă către comercianții de carburanți auto (ascunderea sursei taxabile), să interpună în circuitul infracțional societăți fantomă în spatele cărora s-a derulat mecanismul evazionist (ascunderea sursei impozabile), să nu evidențieze în actele contabile operațiunile comerciale efectuate și nici veniturile realizate din vânzarea de motorină euro 5, în același timp cu evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au avut la bază operațiuni reale și evidențierea altor operațiuni fictive aferente fabricării produselor finite combustibil lichid greu, combustibil lichid ușor și combustibil lichid de tip Navo 1 și 2, pentru a acoperi activitatea evazionistă, toate acestea în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, creând astfel în patrimoniul bugetului de stat un prejudiciu de 242.642.205,44 RON (aproximativ 56 milioane euro).

Analizând data faptelor a căror săvârșire a fost reținută în sarcina intimatului (2010 - martie 2011 și respectiv mai 2011 - iulie 2012), raportat la data rămânerii definitive a soluțiilor pronunțate în cele două cauze (07.10.2016 și 15.04.2019), instanța a reținut că infracțiunile pentru a căror săvârșire a fost condamnat intimatul A. prin Sentința penală nr. 169/29.10.2015 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A/07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, sunt concurente cu cele pentru a căror săvârșire a fost condamnat același intimat prin Sentința penală nr. 106/F/09.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A/15.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În consecință, s-a constatat că devin incidente dispozițiile art. 865 raportat la art. 85 din C. pen. din 1969, potrivit cărora dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

Totodată, s-a constatat că, potrivit art. 97 din C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Analizând sistematic cele două dispoziții legale, instanța a reținut că amândouă fac trimitere la regimul sancționator al pluralității de infracțiuni constatate și a apreciat că dispozițiile legale mai favorabile sunt cele prevăzute de legea penală veche raportat la regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, care permite aplicarea sistemului absorbției, aplicarea sporului fiind facultativă, iar cuantumul acestuia determinabil și nu strict determinat.

Drept urmare, Curtea de Apel București a dispus contopirea pedepselor din cele două hotărâri, în baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o la 7 ani închisoare, apreciind că acest cuantum este suficient pentru atingerea funcțiilor pedepsei, raportat la multitudinea infracțiunilor comise de către intimatul condamnat. Instanța a constatat că sporul aplicat este inferior celui obligatoriu de o treime din restul pedepselor aplicate, respectiv 3 ani și 6 luni, prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 80/F din data de 21 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 21 mai 2020.

Prin motivele de contestație depuse la dosar, contestatorul condamnat A. a invocat, pe de o parte, motivare lapidară în ceea ce privește necesitatea aplicării unui spor de pedeapsă, iar pe de altă parte, cuantumul acestuia.

S-a arătat că, în cauza soluționată de Tribunalul Călărași prin Sentința nr. 169 din data de 29.10.2015, definitivă prin Decizia nr. 1460/A/07.10.2016 Curții de Apel București, în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, contestatorul a arătat că i s-a imputat un prejudiciu în cuantum de 20000 RON din prejudiciul total de 37 milioane RON. Contestatorul a precizat că a avut o conduită sinceră și a beneficiat de procedura recunoașterii vinovăției (art. 375 - art. 374 din C. proc. pen.).

Referitor la Dosarul nr. x/2014, contestatorul a arătat că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție i s-a imputat o participație penală redusă, fiindu-i aplicată pedeapsa rezultantă (fără spor) de 5 ani închisoare, ca urmare a contopirii pedepselor de câte 5 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală și constituire de grup infracțional. Tocmai din aceste considerente, instanța a considerat că nu se impune să aplice vreun spor de pedeapsă, constatând ca liderul presupusului grup infracțional a fost numitul X., inițiatorul circuitului evazionist și principalul beneficiar al sumelor uriașe de bani, aplicându-i acestuia un spor de pedeapsă.

Raportat la criteriile obiective stabilite de legiuitor în art. 34-36 din vechiul C. pen., s-a apreciat că un spor în cuantum minim, respectiv de 6 luni închisoare, era suficient pentru atingerea scopului pedepsei, având în vedere natura infracțiunilor care fac obiectul celor două decizii penale, circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele, participația penală redusă care i s-a imputat atât prin rechizitorii, cât și prin deciziile penale, cât și posibilitatea reală de a se reintegra în societate după executarea unei pedepse de 5 ani și 6 luni închisoare.

Contestatorul a precizat că, la data încarcerării, avea un loc stabil de muncă și o familie, care îi este alături în momentele dificile pe care le trăiește în această perioadă. A arătat și faptul că din executarea perioadei de detenție, din aprilie 2019 și până în prezent, a conștientizat rigorile justiției și faptul că nu există vreun beneficiu ilicit care să merite riscul unei încarcerări.

În raport de perioada scursă între data săvârșirii infracțiunilor din cele două dosare penale (anii 2011 - 2012), vârsta contestatorului la data săvârșirii respectivelor infracțiuni (27 de ani), cât și comportamentul până la data încarcerării efective în luna aprilie 2019, contestatorul a solicitat să se constate că prezintă suficiente garanții că se poate reintegra în societate, prin aplicarea unui spor minim de pedeapsă, în cuantum de 6 luni închisoare, și nu un spor de 2 ani închisoare, care nu contribuie în mod obiectiv la îndreptarea sa, ci îl menține în mediul toxic al penitenciarului.

Analizând hotărârea contestată, în raport de criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte reține următoarele:

Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București ca urmare a sesizării formulate, la data de 30.01.2020, de judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 583 din C. proc. pen., pentru a se aprecia asupra revocării/anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 96 sau 97 din C. pen., la cererea Serviciului de Probațiune București, privind pe condamnatul A..

Prima instanță, în urma analizei dispozițiilor care reglementează anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cuprinse atât în C. pen. din 1969 (art. 865 raportat la art. 85), cât și în actualul C. pen. (art. 97), a reținut că ambele reglementări fac trimitere la regimul sancționator al pluralității de infracțiuni constatate și a apreciat că dispozițiile legale mai favorabile sunt cele prevăzute de legea penală veche raportat la regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, care permite aplicarea sistemului absorbției, aplicarea sporului fiind facultativă, iar cuantumul acestuia determinabil și nu strict determinat.

Drept urmare, Curtea de Apel București, în urma anulării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călărași (definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din data de 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală), a descontopit atât pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea menționată anterior, cât și pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 106/F/09.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, (definitivă prin Decizia penală nr. 134/A/15.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), pedepse care au fost repuse în individualitatea lor și a dispus contopirea acestora, în baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o la 7 ani închisoare. Curtea de Apel București a apreciat că acest cuantum este suficient pentru atingerea funcțiilor pedepsei, raportat la multitudinea infracțiunilor comise de către intimatul condamnat, constatând că sporul aplicat este inferior celui obligatoriu de o treime din restul pedepselor aplicate, respectiv 3 ani și 6 luni, prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.

Prin contestația formulată, în esență, condamnatul A. a susținut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanța de fond nu a motivat, pe de o parte, necesitatea aplicării unui spor de pedeapsă, iar pe de altă parte de ce cuantumul sporului a fost stabilit la 2 ani închisoare. Referitor la temeinicia hotărârii, s-au formulat critici cu privire la cuantumul sporului de pedeapsă aplicat de instanța de fond (2 ani închisoare), pe lângă pedeapsa rezultantă.

Referitor la prima critica, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată. Se observă că instanța a analizat sesizarea care a fost supusă spre judecată instanței, formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 583 din C. proc. pen., pentru a se aprecia asupra revocării/anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 96 sau 97 din C. pen., la cererea Serviciului de Probațiune București (privind pe condamnatul A.), iar în considerentele hotărârii se regăsesc argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia, inclusiv în ceea ce privește necesitatea aplicării sporului de pedeapsă.

Dispozițiile care reglementează materia considerentelor unei hotărâri judecătorești presupun evocarea clară a raționamentului pe baza sumei argumentelor și nu o anumită amploare a expunerii ori un anumit stil de redactare. Totodată, aceleași dispoziții legale nu se opun unei prezentări esențializate, dacă aceasta cuprinde toate argumentele care au condus la soluția instanței.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza Boldea vs. România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

În ceea ce privește critica formulată de contestatorul condamnat cu privire la cuantumul sporului aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

Instanța reține că, în cauză, există două hotărâri prin care s-a dispus condamnarea contestatorului A..

Astfel, prin Sentința penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în privința intimatului condamnat A. s-au dispus următoarele:

Se constată, așadar, că niciuna dintre cele două instanțe nu a apreciat că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă pentru ansamblul activității infracționale din cele două cauze soluționate definitiv. De asemenea, în cauza soluționată definitiv prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, circumstanțele cauzei și datele care caracterizează persoana inculpatului au determinat concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar în condițiile neexecutării acesteia, dispunându-se aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

În aceste circumstanțe, și, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (incidente nu numai la stabilirea ci și la aplicarea pedepselor, respectiv la determinarea pedepsei globale în cazul formelor de pluralitate infracțională), în raport de numărul și cuantumul pedepselor care nu se execută dar și circumstanțele personale favorabile reținute în cele două hotărâri de condamnare (buna conduită înainte de săvârșirea infracțiunilor, este bine integrat din punct de vedere socio-profesional, provine dintr-un mediu social organizat, s-a înfățișat la fiecare chemare a organelor judiciare), stăruința pentru înlăturarea rezultatului infracțiunilor - în acest sens a fost depusă adresa nr. x din data de 29.04.2020 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice - Serviciul Colectare Executare silită persoane fizice, Înalta Curte apreciază că, deși în mod corect prima instanța a reținut că se impune aplicarea unui spor, cuantumul acestuia este mult prea ridicat un spor de 6 luni închisoare fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei, pedeapsa globală de 5 ani și 6 luni închisoare fiind suficientă pentru reeducarea condamnatului.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să admită contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 80/F din data de 21 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, să desființeze, în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

Va reduce la 6 luni închisoare sporul de 2 ani închisoare, aplicat în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, condamnatul A. urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței contestate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 80/F din data de 21 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Desființează, în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

Reduce la 6 luni închisoare sporul de 2 ani închisoare, aplicat în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, condamnatul A. urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2020.