ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 45/2020

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 175/F din data de 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de petentul condamnat A., privind contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel București, prin Sentința penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curții de Apel București și prin sentința nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, definitiva prin Decizia penală 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curții de Apel București, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel:

- 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.

- 8 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2013;

S-a constat că aceste pedepse sunt aplicate pentru infracțiuni concurente cu cele pentru care petentul condamnat A. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel București (pentru infracțiunea prev.de art. 9 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000) și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, prin Sentința nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (pentru infracțiunea prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen.)

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 6 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin. (1) și 2 C. pen., de 8 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificata prin Legea nr. 187/2013, de 15 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 9 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani și 2 (două) luni (o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa de 20 de ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost interzice inculpatului pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea acesteia ca executată exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicata inculpatului durata reținerii de la 10 octombrie 2010, ora 02:25 la 11 octombrie 2010, ora 02:25, precum și durata arestării de la 22 mai 2014 la zi.

Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei nr. 1239 din 22 decembrie 2014 emis de Tribunalul București, nr. 929 din 5 iulie 2016 emis de Tribunalul București și nr. 346 din 30 mai 2018 emis de Curtea de Apel București, secția I penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform dispozițiilor prezentei sentințe penale.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 313 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel instanța a reținut că la data de 2 august 2019 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019 cererea formulata de petentul condamnat A. prin care s-a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel București, prin Sentința penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curții de Apel București și prin Sentința nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii adresate instanței petentul condamnat A. a invocat împrejurarea ca, faptele pentru care a fost condamnat prin Sentințele penale nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel București, nr. 357 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curții de Apel București și nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt concurente.

În vederea soluționării cererii formulate de petentul condamnat A. au fost depuse la dosarul prezentei cauze: Sentința penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului București, secția I-a penală definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I-a penală; Sentința penală nr. 357 din 3 martie 2015 a Tribunalului București, secția I-a penală definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală; Sentința penală nr. 112/R din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I-a penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 135 din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

Curtea a dispus și atașarea situației juridice a petentului de la Penitenciarul București Jilava și a fișei de cazier judiciar.

Analizând actele și lucrările efectuate la dosarul cauzei, instanța a constatat că pedepsele cu închisoarea la care a fost condamnat petentul condamnat A. prin Sentința penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel București, prin Sentința penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curții de Apel București și prin Sentința nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, definitiva prin Decizia penală 135/A din 30 mai2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost aplicate pentru infracțiuni concurente, astfel încât cererea de contopire a acestora a fost apreciată că fiind întemeiată.

Împotriva Sentinței penale nr. 175/F din data de 27 septembrie 2019, pronunțată Curtea de Apel București, secția I penală, în termen legal, condamnatul A. a formulat contestație solicitând aplicarea vechiul C. pen., apreciat ca fiind legea mai favorabilă.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de condamnatul A., cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 585 alin. (1) C. proc. pen. "pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei, se constată, pe baza unei hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conținutul aceleași infracțiuni.

În speța de față, condamnatul A. a solicitat instanței competente, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen., contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului București, secția I Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel București, prin Sentința penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curții de Apel București și prin Sentința nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, definitiva prin Decizia penală 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 38 lit. a) C. pen., concursul real de infracțiuni există când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, inclusiv atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.

Verificând datele săvârșirii faptelor, precum și datele rămânerii definitive a hotărârilor penale, Înalta Curtea reține că, în mod corect, prima instanță a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat contestatorul A. au fost săvârșite în concurs real, întrucât toate au fost comise înainte ca pentru vreuna dintre ele să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare.

În ceea ce privește legea penală aplicabilă, Înalta Curte constată că art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. prevede că tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

În raport de ansamblul infracțional supus contopirii, este evident că legea penală aplicabilă în speță este noul C. pen., cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, având în vedere faptul că infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalului București, au fost săvârșite în perioada februarie- aprilie 2014, deci după intrarea în vigoare a noului C. pen.

Analizând hotărârile supuse contopirii Înalta Curte apreciază că, în mod corect, Curtea de Apel București a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curții de Apel București, prin Sentința penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel București și, respectiv, prin Sentința penală nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, se află în concurs real, aplicându-se în mod corect dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în final condamnatul urmând să execute o pedeapsă de 20 de ani și 2 (două) luni închisoare.

Referitor la sporul de 5 ani și 2 luni închisoare aplicat condamnatului Înalta Curte constată că acesta a fost corect stabilit, fiind obligatoriu, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., care:"când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".

Față de aceste considerente Înalta Curtea constată că sentința contestată este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 175/F din data de 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 175/F din data de 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă condamnatul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - LM