ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 615/2021

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 64/F din 24 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. cu privire la Sentința penală nr. 175/F din 27.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 45 din 22.01.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței petentul - condamnat A. a formulat contestație la executare, apreciind că, în mod greșit, i-a fost stabilită pedeapsa, ultima modificare a acesteia fiind făcută de Curtea de Apel București.

Prin Sentința penală nr. 1468 din 14.12.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulate de condamnat în favoarea Curții de Apel București, reținându-se, în esență, că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse la care a fost condamnat în primă instanță de Curtea de Apel București, motiv pentru care, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a contestației la executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 21.12.2020, sub nr. x/2020.

La solicitarea instanței, în vederea soluționării contestației la executare formulate, a fost atașat Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția I penală, în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 175/F din 27.09.2019.

Curtea a reținut că, la data de 02.08.2019, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2019, cererea formulata de petentul condamnat A. prin care s-a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 612 din 21.07.2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22.12.2014 a Curții de Apel București, prin Sentința penală nr. 357 din 03.03.2015 pronunțată de Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 05.07.2016 a Curții de Apel București și prin Sentința nr. 112/F din 16.06.2016 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală 135/A din 30.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, petentul condamnat A. a invocat împrejurarea că faptele pentru care a fost condamnat prin sentințele menționate sunt concurente.

Prin Sentința penală nr. 175/F din 27.09.2019, pronunțată în dosarul penal nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția I a Penală, instanța a admis cererea formulată de petent privind contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate prin Sentința penală nr. 612 din 21.07.2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22.12.2014 a Curții de Apel București, prin Sentința penală nr. 357 din 03.03.2015 pronunțată de Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 05.07.2016 a Curții de Apel București și prin Sentința nr. 112/F din 16.06.2016 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală 135/A din 30.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se că infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentințele anterior menționate au fost comise în concurs.

A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare aplicata prin Sentința penală nr. 357 din 03.03.2015 pronunțată de Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 05.07.2016 a Curții de Apel București, în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor astfel:

- 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2013.

S-a constatat că pedepsele anterior menționate au fost aplicate pentru infracțiuni concurente cu cele pentru care petentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 612 din 21.07.2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22.12.2014 a Curții de Apel București (pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000) și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, prin Sentința nr. 112/F din 16.06.2016 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală 135/A din 30.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție [pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen.].

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2013, 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani și 2 (două) luni (o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa de 20 de ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. au fost aplicate pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost interzise pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea acesteia ca executată exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 10.10.2010, ora 02:25 la 11.10.2010, ora 02:25, precum și durata arestării de la 22.05.2014 la zi.

Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei nr. 1239 din 22.12.2014 emis de Tribunalul București, nr. 929 din 05.07.2016 emis de Tribunalul București și nr. 346 din 30.05.2018 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform sentinței de contopire.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul condamnat A., acesta solicitând aplicarea dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă, iar, prin Decizia penală nr. 45 din data de 22 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, contestația declarată.

Analizând cererea formulată de petentul condamnat A., precum și înscrisurile aflate în dosarul atașat, Curtea a constatat că, deși, în motivarea cererii formulate contestatorul a făcut referire la dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susținând că aspectele invocate ar reprezenta o cauză de micșorare a pedepsei, în esență, acesta critică modalitatea în care s-a realizat contopirea pedepselor prin sentința contestată, susținând că în cauză ar fi trebuit analizată chestiunea legată de legea penală mai favorabilă și să se aplice dispozițiile vechiul C. pen. privind sancționarea concursului de infracțiuni și nu cele ale noului C. pen.

Prin urmare, s-a reținut că, aspectele invocate prin contestația formulată, nu reprezintă altceva decât o reluare a motivelor invocate în susținerea contestației declarate împotriva sentinței de contopire și tind să pună în discuție chestiuni asupra cărora instanța a dispus definitiv prin sentința penală de contopire, astfel cum a rămas aceasta definitivă, astfel încât, prin aceste critici petentul solicită schimbarea modalității în care s-a realizat contopirea și urmărește de fapt exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu mai poate fi atacată cu contestație.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestație condamnatul A., reluând, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu aspectele prezentate în cererea inițială, în sensul aplicării dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Înalta Curte reține că, așa cum este în prezent reglementată contestația la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta.

Astfel, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În cauză, prin Sentința penală nr. 175/F din 27.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea formulată de petentul A. privind contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate prin Sentința penală nr. 612 din 21.07.2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22.12.2014 a Curții de Apel București, prin Sentința penală nr. 357 din 03.03.2015 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 05.07.2016 a Curții de Apel București și prin Sentința nr. 112/F din 16.06.2016 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală 135/A din 30.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se că infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentințele anterior menționate au fost comise în concurs.

A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare aplicata prin Sentința penală nr. 357 din 03.03.2015 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 05.07.2016 a Curții de Apel București, în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor astfel:

- 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2013.

S-a constatat că pedepsele anterior menționate au fost aplicate pentru infracțiuni concurente cu cele pentru care petentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 612 din 21.07.2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22.12.2014 a Curții de Apel București (pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000) și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, prin Sentința nr. 112/F din 16.06.2016 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală 135/A din 30.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție [pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen.].

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2013, 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani și 2 (două) luni (o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa de 20 de ani și 2 (două) luni închisoare.

Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei nr. 1239 din 22.12.2014 emis de Tribunalul București, nr. 929 din 05.07.2016 emis de Tribunalul București și nr. 346 din 30.05.2018 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform sentinței de contopire.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 45 din 22 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă contestația formulată de condamnat împotriva sentinței penale mai sus amintite.

Analizând motivele invocate de către condamnat, prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că acestea vizează, în realitate, critici aduse sentinței prin care s-a dispus contopirea pedepselor.

Or, pe calea contestației la executare nu se poate modifica Sentința penală nr. 175/F din 27.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia nr. 45 din 22 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că infracțiunile pentru care a fost condamnat contestatorul A. prin Sentința penală nr. 357 din 03.03.2015 pronunțată de Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 05.07.2016 a Curții de Apel București, prin Sentința penală nr. 612 din 21.07.2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22.12.2014 a Curții de Apel București și, respectiv, prin Sentința penală nr. 112/F din 16.06.2016 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A din 30.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost săvârșite în concurs real, iar sancționarea concursului de infracțiuni se face potrivit dispozițiilor Noului C. pen.

Totodată, se constată că, în cadrul soluționării contestației promovate împotriva sentinței de contopire, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că tratamentul sancționator pentru concursul de infracțiuni reținut în sarcina petentului - condamnat este determinat de prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora se aplică legea nouă atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile.

Sub acest aspect, s-a arătat că, în condițiile în care infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 357 din 03.03.2015 pronunțată de Tribunalul București au fost săvârșite în perioada februarie - aprilie 2014, deci după intrarea în vigoare a Noului C. pen., sancționarea concursului de infracțiuni se face potrivit dispozițiilor legii penale noi.

Ca urmare, în condițiile în care pe calea contestației la executare se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără ca pe această cale să se poată pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea și fără a se realiza modificarea unei hotărâri rămase definitive, se constată că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A..

Față de considerentele mai sus expuse, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 64/F din 24 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, pe care, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 64/F din 24 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2021.

GGC - GV