ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 192/P din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare și interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. - pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) alin. (1) C. pen., pedeapsă care s-a dispus a se executa în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare și interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. - pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) alin. (1) C. pen., pedeapsă care s-a dispus a se executa în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite), rezultând pedeapsa finală de 1 an și 4 luni închisoare și interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. - pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an, pedeapsă care s-a dispus a se executa numai în cazul revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale, respectiv interzicerea exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) alin. (1) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pedeapsă care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate de 1 an închisoare.

În temeiul art. 92 C. pen., s-a stabilite termen de supraveghere a condamnatei de 2 ani, care curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost desemnat organ de supraveghere a condamnatei Serviciul de Probațiune Tulcea.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus condamnatei să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Tulcea la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e)- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a instituit în sarcina condamnatei obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 zile în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea sau la Primăria Tulcea, Direcția de Asistență și Protecție Socială.

Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen., se vor comunica de către condamnată Serviciului de Probațiune Tulcea.

S-a atras atenția organului desemnat cu supravegherea condamnatei asupra dispozițiilor art. 94 alin. (2), (3) și 4 C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (4) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., au fost achitate inculpatele: A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 47 cu referire la art. 320 C. pen., art. 47 cu referire la art. 321 C. pen., art. 323 C. pen. (2 infracțiuni), art. 326 C. pen., art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.; C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 321 C. pen. și art. 269 C. pen.; D., pentru infracțiunile prevăzute de art. 320 C. pen. și art. 269 C. pen.

Conform art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 72 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestului la domiciliu pentru inculpata A. de la 29 mai 2016 până la 28 iulie 2015.

În baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) și 5 C. proc. pen., art. 1349, art. 1357, art. 1381 C. civ., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați prin mandatar A.J.P.F. Constanța ca nefondată, constatând prejudiciul recuperat.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desființate înscrisurile false - obiect al infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Conform art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 8.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Totodată, cheltuielile judiciare avansate pentru cercetarea inculpatelor C. și D. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariile în cuantum de câte 690 RON pentru avocați E. și F. și, respectiv, de 6.700 RON pentru expert G. să fie decontate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 736/P/2013 emis la data de 22 iulie 2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor:

- A. - pentru săvârșirea, în concurs cu aplicarea art. 38 C. pen., a infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., privind omisiunea înregistrării veniturilor în calitate de reprezentant al C.I.A. A., în perioada 2009 - 2015, și de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, constând în funcționarea la un sediu profesional fictiv, respectiv în Municipiul Tulcea, județul Tulcea, spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la sumele de 85.000 RON și 50.000 RON introduse în circuitul licit în anul 2010, cunoscând că provin din activitatea de evaziune fiscală derulată în numele C.I.A. A., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 C. pen. în referire la art. 321 C. pen., prin instigarea inculpatei C. de a întocmi în fals raportul de expertiză extrajudiciară prezentat în apărare, instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 C. pen. în referire la art. 320 C. pen., prin instigarea inculpatei D. la întocmirea în fals a Registrului Jurnal de încasări și plăți al C.I.A. A., fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen., declararea fictivă a domiciliului, prin stabilirea fictivă a domiciliului în comuna Maliuc, sat Vulturu, județul Tulcea, fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la formularea de declarații pe proprie răspundere fictive, în prezența reprezentanților A.J.F.P. Tulcea, uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen. (2 infracțiuni), constând în utilizarea raportului de expertiză contabilă extrajudiciară și a Registrului Jurnal de Încasări și Plăți, ambele fiind înscrisuri contrafăcute, în scopul producerii de consecințe juridice.

- C., pentru săvârșirea, în concurs cu aplicarea art. 38 C. pen., a infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., și favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 C. pen.;

- D., pentru săvârșirea, în concurs cu aplicarea art. 38 C. pen., a infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 C. pen. și favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 C. pen.

După înregistrarea dosarului pe rolul instanței, la sfârșitul procedurii de camera preliminară, prin încheierea din camera de consiliu nr. x/P/CP din 29 septembrie 2015, definitivă prin Încheierea nr. 1.509 din 11 noiembrie 2015 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost respinse cererile și excepțiile formulate de către inculpata A. și s-a constatat legalitatea sesizării prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.

Având în vedere că, la termenul din 13 ianuarie 2016, după ce s-a dat citire actului de sesizare, cele trei inculpate au declarat că nu recurg la procedura simplificată reglementată de art. 375 cu referire la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., întrucât sunt nevinovate, s-a procedat, în continuare, la desfășurarea cercetării judecătorești în condițiile art. 374 alin. (5) - (10) C. proc. pen., administrându-se ca mijloace de probă: audierea martorului H., rapoarte de expertiză fiscală, audierea inculpatelor A., C. și D.

Ținându-se seama că inculpata A. nu a contestat declarațiile date în cursul urmăririi penale de către martorii audiați cu privire la serviciile de asistență juridică în cadrul cabinetului individual de avocatură, instanța nu a procedat și la audierea acestora.

Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat, referitor la inculpata A., că aceasta este avocat în cadrul Baroului Tulcea și, la data de 30 ianuarie 2009, i s-a autorizat cabinetul individual de avocatură C.I.A. A., cu domiciliul fiscal în localitatea Tulcea (document autorizare nr. x din 30.01.2009), conducerea contabilității și reprezentarea cabinetului fiind asigurate de către inculpată.

În perioada 10.06.2013 - 20.09.2013, în urma avizului de inspecție fiscală nr. x din 13.03.2013, organul de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Tulcea - Inspecția fiscală a verificat legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale de către contribuabilul CIA A. în perioada 14.04.2009 - 31.12.2012. Ulterior sesizării penale formulată la data de 23 septembrie 2014 de organele fiscale, perioada de control s-a extins până la 31.12.2014 (ordonanțele nr. x/P/2013 din 25.05.2015, 24.06.2015).

Conform art. 46 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, veniturile obținute din exercitarea profesiei de avocat constituie venituri din profesii libere, iar persoanele fizice care desfășoară activități în scopul realizării de venituri au obligația să conducă evidența contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă simplă sau, la opțiunea acestora, pe baza regulilor contabilității în partidă dublă, potrivit reglementărilor contabile emise în acest sens, cu excepția situației în care în legislația fiscală se prevede altfel (art. 1 alin. (5) din Legea nr. 81/1991 republicată), controalele fiscale raportând organizarea evidenței contabile a cabinetului la aceste dispoziții legale.

Prima instanță a reținut că, în urma controalelor fiscale efectuate inițial de către inspecția fiscală, apoi de către specialiștii și experții desemnați de către organele judiciare, a rezultat că, în calitate de reprezentant al cabinetului, inculpata A. a omis înregistrarea tuturor veniturilor realizate din activitatea de avocatură aferente perioadei 13.02.2009 - 22.12.2014 în registrul jurnal de încasări și plăți în format electronic, nu a completat registrul jurnal de încasări și plăți și registrul de inventar, deși ambele erau obligatorii pentru ținerea evidenței contabile în partidă simplă conform O.M.F.P. nr. 1.040/2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă pentru persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu Codul fiscal, ceea ce a condus la prejudicierea bugetului consolidat al statului prin plata diminuată a impozitului pe profit.

S-a apreciat că situația de fapt anterior descrisă este confirmată de următoarele mijloace de probă, administrate conform legii, atât în cursul urmăririi penale: raportul de inspecție fiscală și documentele transmise, declarația inspectorului fiscal I. din data de 19 februarie 2015, raportul de "expertiză extrajudiciară" depus în apărare de inculpata A. la data de 16 iulie 2014, documente bancare obținute de la J. pentru C.I.A. A., raportul de constatare tehnico-științifică și documentele anexă, procesul-verbal întocmit de inspectorii antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, procesele-verbale de redate a convorbirilor interceptate, procesul-verbal percheziție domiciliară la C.I.A. A. din Municipiul Tulcea, județul Tulcea și planșa fotografică, procesul-verbal de percheziție domiciliară la domiciliul inculpatei din comuna Maliuc, sat Vulturu, județul Tulcea, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procesul-verbal de efectuare a percheziției autovehiculului, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la sediul din Municipiul Tulcea, declarațiile martorilor K., L., M., N., O., P., Q. (toate din 22 mai 2015), R., H., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., procesul-verbal privind modalitatea de întocmire a Registrului Jurnal de Încasări și Plăți în format electronic, Registrul Jurnal de încasări și plăți, adresa Baroului Tulcea de comunicare a sediului profesional al C.I.A. A. la data de 23.04.2015 cu contractul comodat și declarația olografă, documentele depuse de inculpata C. în susținerea modalității de întocmire a expertizei extrajudiciare, procesul-verbal întocmit cu prilejul efectuării perchezițiilor informatice, declarațiile inculpatei A., D., C., cât și pe parcursul cercetării judecătorești: expertiza fiscala, declarația martorului H. și declarațiile celor trei inculpate.

S-a reținut, de asemenea, că audiată în cursul inspecției fiscale, inculpata A. a motivat că "a prezentat tot ce a avut, cu privire la documentele justificative pentru cheltuieli și venituri în anul fiscal 2009", "a recunoscut că din eroare nu a cuprins în evidența contabilă electronică veniturile încasate prin bancă, respectiv J., pentru perioada 2010 - 2012, precizând că nu toate sumele virate prin conturile J. reprezentau onorarii primite în urma serviciilor de asistență și reprezentare juridică către persoane fizice sau juridice; din eroare, s-au încasat și nu s-au denumit corect intrările J. în contul cabinetului individual de avocatură" (conform notei explicative dată organelor fiscale). Ulterior, pe parcursul urmăririi penale, inculpata a declarat că "deoarece nu a avut completată corect evidența fiscală, lucru pe care l-a discutat direct cu doamna I. (inspectorul fiscal) căreia i-a explicat că nu are foi de parcurs necesare și ordine de deplasare întocmite la zi pentru că deja trecuse foarte mult timp și i s-a spus că nu mai este nevoie de acestea că oricum benzina pentru autoturismul cu care va desfășura activitatea nu se scade din venituri și cheltuieli, a fost de acord cu încheierea inspecției fiscale, iar pentru că nu a avut completată corespunzător evidența contabilă, având în vedere și extrasele bancare, foile de parcurs, ordinele de deplasare a primit o amendă contravențională în sumă maximă de 5.000 RON pe care a achitat-o în 24 h" (declarația olografă dată la 05.12.2013). Totodată, în cursul judecății, inculpata a declarat că este nevinovată, că nu este de acord cu plata sumei de 30.000 RON stabilită prin raportul de control fiscal, necunoscând obligativitatea depunerii a 2 tipuri de declarații fiscale pentru perioada 2009 - 2011 și că nu toate sumele proveneau din veniturile profesionale, declarațiile pentru anii 2013, 2014 fiind corecte.

Instanța de fond a apreciat că aceste apărări ale inculpatei A. sunt înlăturate de: procesul-verbal de inspecție fiscală nr. x din 23.09.2013 și raportul de inspecție fiscală nr. x din 23.09.2014 cu anexele 1 - 10, potrivit cărora "nu a înregistrat toate veniturile aferente perioadei 2009 - 2012 de pe cabinet în registrul jurnal de încasări și plăți", documentele privind veniturile încasate în perioada 2009 - 2014 - chitanțe, extrase cont, contracte de asistență juridică -, documentele privind plățile efectuate în aceeași perioadă - bonuri fiscale, facturi furnizori, declarații de venit în perioada 2009 - 2014 -, declarațiile inculpatei C. care a afirmat că, în luna iulie 2014, inculpata A. i-a prezentat extrase bancare, documente depuse de inculpata C. în susținerea modalității de întocmire a expertizei extrajudiciare, neavând alte documente de evidență contabilă, respectiv ale inculpatei D. care a declarat că, în luna aprilie 2015, a procedat la completarea registrului jurnal de încasări și plăți deoarece evidența contabilă a cabinetului era numai în formă electronică asemănătoare registrului, dar nu identic și fără ștampila ANAF, declarațiile martorilor beneficiari ai contractelor de asistență juridică K., Q., M., P., L., N., O., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., R. și AA., FFF., HH. și EE., raportul de constatare tehnico-științifică contabilă din 17.07.2015, din care a rezultat că evidența financiar-contabilă cuprindea file de jurnal de încasări și plăți, file de jurnal de bancă întocmite pe calculator prin programul de contabilitate GGG., documente de evidență primară -chitanțe, bonuri fiscale, facturi, extrase de cont-, înscrisuri specifice activității de avocatură - contracte de asistență juridică, citații, comunicări instanță, cereri instanță-, pentru perioada 2009 - 20015, rapoartele de expertiză contabilă judiciară întocmite de expert HHH. și expert parte III., declarațiile celor trei inculpate.

Deși, inculpata A. a invocat și imposibilitatea condamnării, fiind aplicabil principiul ne bis in idem urmare a amendării de către organele fiscale, instanța a considerat că această apărare nu este admisibilă deoarece sancțiunea contravențională a vizat fapte diferite de cele supuse cercetării penale și anume neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a veniturilor impozabile, respectiv nedeclararea veniturilor aferente perioadei 2009 - 2012, extrase bancare J., potrivit raportului de inspecție fiscală nr. x din 23.09.2014 și procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 23.09.2013, în timp ce urmărirea penală a vizat neînregistrarea sau evidențierea incompletă a încasărilor, cheltuielilor. Mai mult, după declanșarea cercetărilor, inculpata a continuat înregistrarea incompletă a încasărilor, numai în format electronic până în aprilie 2015, când a procedat la completarea registrului de încasări și plăți.

La cererea apărării, instanța a dispus, în temeiul art. 172 alin. (12) C. proc. pen. cu referire la art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, efectuarea unei expertize contabilă de către expert contabil JJJ. cu participarea expertului parte KKK., precum și a unei expertize financiar contabile, față de obiectul judecății - infracțiunea de evaziune fiscală-, fiind desemnat expert G., cu participarea expertului parte III.. Pentru administrarea noii expertize, s-a avut în vedere și motivația expertului JJJ., care nu a luat în considerare toate documentele justificative.

Ca urmare, s-a reținut că, prin omisiunea evidențierii în actele contabile a tuturor încasărilor realizate în perioada 2009 - decembrie 2014 din veniturile profesionale ale C.I.A. A., inculpata a sustras de la impozitare venituri în sumă de 123.253,66 RON, producând un prejudiciu în sumă de 19.211 RON, conform raportului de expertiză fiscală judiciară întocmit de expert G. și răspunsul la obiecțiuni. Prin raportul de expertiză contabilă judiciară - expert JJJ. cu răspunsul la obiecțiuni, s-a concluzionat asupra unor sume mai mari - venituri sustrase de la impozitare în opinia acuzării de 360.937,36 RON (reprezentând venituri din activitatea profesională a CIA 231.555,64 RON + venituri turistice 4.350,00 RON + alte venituri 129.546,72 RON), venit impozabil 227.311,91 RON (compus din 227.040,64 RON venituri din activități profesionale, fiind deduse sumele dublate + 271,27 RON dobânzi bancare și alte servicii), impozit aferent acestora 32.262 RON, diferență impozit 30.137 RON față de cel achitat de inculpată raportat la veniturile declarate, însă s-a arătat că nu poate fi luat în considerare deoarece a luat în calcul toate încasările înregistrate pe cabinetul de avocatură, nu numai pe cele provenite din activitatea profesională, ignorându-se declarațiile martorilor și înscrisurile privind proveniența unor sume de bani. Astfel, potrivit raportului de expertiză fiscală judiciară expert G. și declarației acesteia, s-a constatat că suma totală reclamată de acuzare ca fiind sustrasă este de 173.253,66 RON reprezentând venit brut din activitatea CIA A., venituri brute neînregistrate în contabilitate și nedeclarate pentru a fi impozitate sunt de 123.253,66 RON (45.910,00 RON sume reconstituite prin declarațiile martorilor), venitul net impozabil este de 144.887,54 RON cu impozitul aferent de 23.181 RON, diferența față de cel achitat de inculpată fiind de 19.211 RON și nu sunt temeiuri fiscale pentru introducerea sumelor de 50.000 RON, 85.000 RON și 15.440 RON deoarece, pe de o parte, în balanța de venituri pe cabinetul de avocatură primele 2 au o altă sursă, iar pentru cea din urmă (de 15.440 RON) aferentă anului 2012 nu sunt probe, iar pe de altă parte, suma de 50.000 RON provenea din împrumuturi, potrivit declarațiilor inculpatei coroborate cu declarațiile martorilor LLL., MMM., SSS. (care a menționat că i-a acordat un împrumut inculpatei în anul 2012 pe bază de chitanță, însă a mai precizat că soția sa i-a împrumutat inculpatei și suma de 14.007 RON în anul 2008 dintr-un împrumut de la NNN.), suma de 85.000 RON, reprezentând contravaloarea unor șoproane vândute conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16 noiembrie 2007 cu S.C. OOO. S.R.L, având un alt gen de impozitare, ambii experți desemnați de către instanță precizând că nu există niciun motiv pentru a fi considerată venit profesional pe cabinetul de avocatură.

S-a arătat că declarațiile martorului expert evaluator și înscrisul prezentat de acesta sunt simple aprecieri, neconfirmate de probe materiale, neputând fi luate în considerare, iar împrejurarea că societatea nu ar avea forme de proprietate nu dovedește provenirea sumei din activitate de asistență juridică ilicită. În fine, s-a arătat că concluziile raportului de expertiză fiscală sunt susținute, într-o mare măsură, prin opinia separată a expertului parte III. și declarației acestuia.

Referitor la sediul C.I.A. A., s-a constatat că inculpata A. l-a declarat în municipiul Tulcea, însă, imobilul fiind vândut, cabinetul și-a încetat activitatea în acel spațiu fără ca inculpata să comunice noul sediu, indicând diverselor autorități sau clienților adrese de domiciliu sau de reședință, cu sau fără forme legale, în municipiul Tulcea (aflat în proprietatea familiei PPP. și QQQ., contract vânzare-cumpărare autentificat la 27.08.2009 și comunicarea Serviciului Impozite Taxe Tulcea), fie în municipiul Tulcea, pe str. x, nr. x, fie municipiul Tulcea, strada x nr. x (potrivit declarației inculpatei A. consemnată în procesul-verbal de percheziție) ori domiciliul de pe strada x, nr. x (indicat de inculpată în contractul vânzare-cumpărare din 16.11.2007) însă vândut din 2009 - 2010.

S-a reținut, astfel, că inculpata s-a rezumat să menționeze în mod constant ca sediu al cabinetului - municipiul Tulcea, fără alte date, lăsând să se creadă că funcționează la domiciliu/reședință în contractele de asistență juridică ori declarațiile fiscale depuse în xerocopii în dosarul de urmărire penală. Ca urmare, instanța de fond a apreciat că susținerile inculpatei în sensul că "nu avea importanță unde declarase sediul cabinetului, autoritățile reușind să o contacteze" nu sunt fondate, deoarece s-a sustras efectuării verificărilor financiare potrivit legii. În acest sens, din raportul de inspecție fiscală și procesul-verbal întocmit în baza acestuia, rapoartele de constatare științifică contabilă, a rezultat că atât organele de inspecție fiscală, cât și organele de urmărire penală, au avut în vedere documentația pusă la dispoziție în parte de inculpată, de bănci și unele înscrisuri găsite cu ocazia percheziției domiciliare, nereușindu-se identificarea evidenței contabile efectiv ținută în perioada 2009 - 29 mai 2015 la niciunul dintre imobilele indicate de inculpată.

În condițiile în care, în procesul-verbal de inspecție fiscală din 23.09.2013 (semnat fără obiecțiuni de către inculpată), inspectorul fiscal a consemnat că "inculpata nu a avut o atitudine cooperantă", s-a apreciat pertinentă concluzia privind declararea inexactă a sediului cabinetului în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale, sens în care s-a făcut trimitere la documentele care au stat la baza eliberării cărții de identitate a inculpatei A. și a stabilirii domiciliului în comuna Malic, sat Vulturu, județul Tulcea, procesul-verbal de percheziție domiciliară la adresa din comuna Greci, județul Tulcea cu documente anexă și declarația martorei RRR.

Ca urmare, s-a arătat că, fapta inculpatei A. de a omite, în baza aceleiași hotărâri infracționale, înregistrarea în actele contabile a tuturor încasărilor realizate în perioada 2009 - decembrie 2014 din veniturile profesionale ale C.I.A. A., ținerea și completarea registrului de încasări și plăți, respectiv a registrului de inventar conform normelor fiscale, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale, în cuantum de 10.255 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen.

Totodată, s-a apreciat că, fapta aceleiași inculpate de a declara sediul social al C.I.A. A. în municipiul Tulcea pe strada x nr. x, fără să comunice noul sediu conform art. 31 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, imobilul fiind vândut, dând date inexacte în ceea ce privea sediul cabinetului în perioada 2009 - 2015, împiedicând verificarea fiscală, financiară, o perioadă de 2 luni și a tuturor operațiunilor comerciale, veniturilor realizate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

În condițiile în care, în toate documentele privind C.I.A. A., inculpata preciza adresele de domiciliu/reședință cu sau fără forme legale, omițând să declare expres sediul, împiedicând verificarea existenței documentelor contabile cu ocazia inspecției fiscale, în lipsa unei justificări plauzibile și întemeiate, s-a considerat că este evident că aceasta a urmărit sustragerea de la plata obligațiilor fiscale. La aceeași concluzie a ajuns prima instanță și raportându-se la conduita adoptată ulterior de către inculpată de a nu preciza, pe parcursul urmăririi penale, sediul efectiv al cabinetului de avocatură, chiar și cu ocazia perchezițiilor domiciliare indicând alte adrese organelor de urmărire penală până la data de 23.04.2015, când potrivit adresei Baroului Tulcea, a comunicat sediul social la o altă adresă, atașând un contract de comodat din anul 2010 și o declarație olografă, respectiv la 23.02.2016 când a solicitat înregistrarea/modificarea domiciliului fiscal al cabinetului la adresa din Mun. Tulcea, str. x, nr. x.

Cum, inculpata a comis faptele mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța de fond a făcut aplicarea art. 38 C. pen., privind concursul de infracțiuni.

Întrucât critica apărării referitoare la lipsa probelor de vinovăție în privința faptelor de evaziune fiscală a fost înlăturată de înscrisurile ce dovedesc neînregistrarea tuturor încasărilor din veniturile pe CIA A., de lipsa celor 2 registre de încasări și plăți, respectiv inventar potrivit normelor fiscale, primul întocmindu-se abia în aprilie 2015, declararea fictivă, apoi omisiunea comunicării sediului social al cabinetului, sustrăgându-se de la plata integrală a obligațiilor fiscale conform rapoartelor de expertiză fiscală judiciară, și de declarațiile martorilor, s-a apreciat că răspunderea penală nu poate fi exclusă, inculpata A. fiind responsabilă pentru activitatea sa infracțională.

La individualizarea pedepselor, nu a putut fi ignorată pregătirea profesională a inculpatei, aceea de avocat, care o obliga la un plus de diligențe pentru cunoașterea și respectarea minimului de legislație privind evidența contabilă cu consecințe asupra îndeplinirii obligațiilor fiscale către stat, neputând să se rezume la lipsa de specialitate în domeniul fiscal, precum și faptul că organele inspecției fiscale nu au reușit să verifice efectiv documentele solicitate la sediul cabinetului, acestea fiind puse, ulterior, de către inculpată la dispoziția respectivelor organe, aspect care, în opinia judecătorului de la fond, a creat dubii asupra momentului întocmirii. În aceste condiții, s-a apreciat că rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpată, nefiind aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile de evaziune fiscală.

În consecință, pe baza administrării și evaluării probatoriului, constatându-se existența celor 2 infracțiuni de evaziune fiscală, săvârșite cu intenție de inculpata A., instanța a procedat la condamnarea acesteia conform art. 396 alin. (2) C. proc. pen. Având în vedere că pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru faptele comise este mai mare de 7 ani închisoare, s-a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 80 - art. 83 C. pen. privind renunțarea sau amânarea aplicării pedepsei.

Raportându-se la criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 C. pen., printre care gravitatea faptelor dată de circumstanțele reale ale comiterii acestora, în mod repetat, o perioadă îndelungată 2009 - 2015, împiedicarea efectuării verificărilor de către organele inspecției fiscale prin indicarea fictivă sau inexactă a sediului, cooperarea parțială cu acestea, nepermițându-le să constate personal, la datele stabilite, actele de evidență contabilă, prezentându-le, ulterior, o parte din documente, cuantumul ridicat al prejudiciului, însă recuperat, precum și circumstanțele personale inculpatei A., care se află la vârsta maturității (43 ani), are studii superioare, un copil minor în întreținere, este avocat în cadrul Baroului Tulcea, nu are antecedente penale sau alte abateri, ținând cont și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanța de fond a aplicat pedepse cu închisoare orientate spre minimul special, dar într-un cuantum care să răspundă scopului preventiv educativ.

Totodată, s-a avut în vedere că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 38 C. pen. privind concursul de infracțiuni, astfel că pedepsele aplicate au fost contopite, în baza art. 39 C. pen., în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor în cuantum de o treime din totalul celorlalte pedepse.

Pe de altă parte, s-a reținut că, în contextul activității infracționale, nu sunt împrejurări care să constituie circumstanțe atenuante în sensul art. 75 C. pen. și, de altfel, apărarea nu a formulat o solicitare în acest sens.

În ceea ce privește modalitatea de executare, circumstanțele personale ale inculpatei, astfel cum au fost prezentate anterior, trecerea a 4 ani de la comiterea faptei, interval în care aceasta nu a mai săvârșit alte fapte penale sau de același gen, desfășurând activități licite pentru a-și asigura mijloacele de existență, inculpata fiind avocat, au condus judecătorul fondului la concluzia că reeducarea sa se poate realiza fără executare, cu suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 91 C. pen. sub un control exercitat de către autorități prin Serviciul de Probațiune Tulcea, limitat în timp, aceasta urmând a respecta măsurile și obligațiile stabilite în dispozitivul hotărârii. Deși inculpata nu și-a exprimat opinia referitor la consimțământul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, instanța a considerat că întrebarea inculpatei cu privire acest aspect ar putea fi interpretată în sensul antepronunțării asupra soluției de condamnare ori a modalității de executare. În acest context, s-a subliniat că legiuitorul a prevăzut revocarea suspendării dacă persoana condamnată nu este de acord.

Totodată, s-a arătat că condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii pentru o faptă de evaziune fiscală, incompatibilă cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice numite, precum și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, impune, în condițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, aplicarea, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, precum și, în baza art. 65 C. pen., a celei accesorii constând în interzicerea exercițiului acelorași drepturi.

De asemenea, s-a constatat că, potrivit rechizitoriului, instanța a fost investită cu alte 5 infracțiuni reținute în sarcina inculpatei A.: - spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în condițiile art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în anul 2010, în mod repetat, a introdus în circuitul civil licit sumele de 85.000 RON și 50.000 RON cunoscând că acestea provin din activitatea de evaziune fiscală derulată în numele C.I.A. A.; - instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 C. pen. în referire la art. 320 C. pen., și uz de fals, în referire la art. 323 C. pen., constând în aceea că, în calitate de reprezentant al C.I.A. A. și de inculpată în cauza penală, a determinat-o pe inculpata D. să contrafacă Registrul Jurnal de Încasări și Plăți al cabinetului de avocatură, dictându-i datele pe care le dorea înscrise în acest document și a prezentat apoi Registrul Jurnal de Încasări și Plăți contrafăcut inspectorilor antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța; - instigare la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 47 C. pen. în referire la art. 321 C. pen., și uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., prin aceea că în anul 2014, având calitatea de suspectă în cauza penală, a determinat-o pe inculpata C. să întocmească raportul de expertiză contabilă extrajudiciară conținând date nereale cu privire la cuantumul și natura veniturilor obținute de C.I.A. A. și a prezentat raportul de expertiză extrajudiciară la data de 16 iulie 2014, cu prilejul audierii la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în vederea sustragerii de la răspunderea penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală; - infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen., prin aceea că a procedat la formularea de declarații mincinoase cu privire la domiciliul menționat în cartea de identitate atestând, în mod nereal că locuiește în comuna Maliuc, sat Vulturu, județul Constanța, în condițiile în care domiciliază efectiv în Municipiul Tulcea; - infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen., în condițiile art. 35 alin. (1) C. pen., prin aceea că, în baza rezoluției infracționale unice, în mod repetat, a procedat la completarea Declarației 200 privind veniturile realizate din activitatea desfășurată prin cabinetul de avocatură, în perioada 2009 - 2015, toate faptele fiind reținute cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., însă s-a arătat că probele nu au confirmat și aceste acuzații.

Astfel, s-a reținut că infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 constă în dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Or, acuzarea nu a reușit să dovedească proveniența sumelor de 85.000 RON și 50.000 RON din activitatea de evaziune fiscală derulată în numele C.I.A. A.. S-a arătat că, potrivit declarațiilor inculpatei, coroborate cu declarațiile martorilor LLL., MMM., cu înscrisurile - contract de împrumut, vânzare-cumpărare, a rezultat că suma de 50.000 RON provine din împrumuturi, iar suma de 85.000 RON din vânzarea ca persoană fizică a unor șoproane situate în comuna Greci către S.C. OOO. S.R.L. S-a apreciat că argumentele acuzării privind proveniența ilicită a celor două sume "existând indicii temeinice că aceste sume au fost obținute din veniturile pe care inculpata le-a obținut din activitățile de avocatură desfășurate în cursul anului 2010 și care nu au fost înregistrate, din punct de vedere contabil, în evidențele CIA B." sunt insuficiente pentru reținerea infracțiunii, deoarece nu este permis să se presupună modul de dobândire în lipsa unor contracte de asistență juridică, chitanțe, delegații de asistență juridică sau orice alt înscris probator, respectiv a declarațiilor eventualilor beneficiari de servicii judiciare.

Instigarea la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 - art. 320 C. pen., constă în falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice. S-a apreciat că acțiunea inculpatei A. de a solicita, în calitate de reprezentant al C.I.A. A., după declanșarea urmăririi penale, inculpatei D. să completeze Registrul Jurnal de Încasări și Plăți al cabinetului de avocatură, dictându-i datele, și de a prezenta, apoi, Registrul Jurnal de Încasări și Plăți inspectorilor antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța nu se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii. În acest sens, s-a avut în vedere că cercetarea penală începuse urmare a sesizării organelor fiscale, constatându-se lipsa Registrului Jurnal de Încasări și Plăți al cabinetului de avocatură pentru perioada 2009 - 20012 conform normelor fiscale, iar faptul fiind deja consumat, inculpata a prezentat inspectorilor antifraudă unele file de registru, însă nu i se interzisese acesteia intrarea în legalitate, ceea ce presupunea ținerea acestui registru, ceea ce poate fi considerată cel mult ca o înlăturare în parte a urmărilor infracțiunii imputate inculpatei și, mai ales, continuarea activității cabinetului pe baza evidenței contabile potrivit legii.

S-a mai arătat că mențiunile din registru s-au făcut pe baza evidenței electronice, a actelor primare - chitanțe, facturi, bonuri - examinate și cu ocazia rapoartelor de constatare tehnico-științifică contabilă, rapoartelor de expertiză financiar contabilă, nu a unor documente ori operații fictive, iar inculpatele A. și D. nici nu au alterat conținutul acestui act. S-a reținut că, dimpotrivă, experții fiscali au invocat necesitatea refacerii evidenței contabile a cabinetului pentru stabilirea balanței venituri-cheltuieli, obligațiilor fiscale, activitate care, însă, nu a mai fost posibilă în cursul judecății. De altfel, s-a reținut că inculpata A. nu a negat ținerea necorespunzătoare a evidenței contabile a cabinetului, contestând numai cuantumul obligațiilor fiscale, iar inculpata D. a declarat încă din primul moment că a procedat la întocmirea Registrului Jurnal de Încasări și Plăți fără a-l antedata, potrivit actelor primare a căror veridicitate nu a fost contestată, fără ca inculpata A. să fi inițiat sau exercitat acțiuni de presiune sau convingere ori să aibă o înțelegere ocultă pentru ascunderea realității contabile.

Instigarea la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 47 - art. 321 C. pen., constă în determinarea la falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări. În cauză, s-a reținut că, aflându-se în dispută cu organele fiscale, cercetată fiind în dosarul penal la sesizarea acestora pentru infracțiunea de evaziune, în anul 2014, inculpata A. i-a solicitat inculpatei C. să întocmească un raport de expertiză contabilă extrajudiciară cu privire la cuantumul și natura veniturilor obținute de C.I.A. A. pe care l-a prezentat, la data de 16 iulie 2014, cu prilejul audierii la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Însă, raportat la conținutul constitutiv al infracțiunii, instanța de fond a apreciat că activitățile inculpatei nu se suprapun nici laturii obiective, nici celei subiective.

Astfel, s-a arătat că nici o dispoziție legală nu interzice părților, printre care sunt și inculpații, să apeleze la cunoștințele unui specialist, în speță, unui expert contabil, pentru lămurirea aspectelor tehnice care i-ar putea atrage răspunderea penală, iar lucrarea realizată de un asemenea expert are caracterul unui înscris care poate fi folosit ca mijloc de probă potrivit art. 97 lit. f) C. proc. pen. și art. 100 C. proc. pen., neconstituind o expertiză în sensul art. 172 C. proc. pen.. În fine, s-a arătat că inculpata A. a predat extrasele de bancă (fără alte documente) și, pe baza acestor acte, inculpata C. a făcut analiza contabilă opinând pentru necesitatea unei expertize.

Concluzionând, prima instanță a considerat că nu există niciun element de fapt din care să rezulte că inculpata A. a inițiat sau exercitat acțiuni de convingere pentru întocmirea unei analize contabile fictive, respectiv vreo înțelegere frauduloasă între cele două inculpate și nici nu s-a realizat vreun raport în vederea sustragerii inculpatei A. de la răspunderea penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală. De altfel, nici acuzarea nu a indicat cum ar fi putut reuși inculpata A. să nu mai răspundă penal, prin apelarea, în afara cadrului procesual penal, la un expert, la concluziile acestuia.

Infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., constă în utilizarea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Corespunzător faptelor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 - art. 320 C. pen.. și la fals intelectual, prevăzută de art. 47 - art. 321 C. pen., s-a arătat că, așa cum nu s-a dovedit falsificarea înscrisurilor întocmite de inculpatele D. și C., nici prezentarea acestora organelor de urmărire penală nu s-a făcut cu rea intenție de către inculpata A., nefiind realizată niciuna dintre laturile celor două infracțiuni de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.

Infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen., constă în declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe.

Raportat la conținutul constitutiv al infracțiunii, s-a reținut că acuzația constând în "formularea de declarații mincinoase cu privire la domiciliul menționat în cartea de identitate atestând, în mod nereal că locuiește în comuna Maliuc, sat Vulturu, județul Constanța, în condițiile în care domiciliază efectiv în Municipiul Tulcea", nu este susținută de probe, deoarece inculpata A. are adresa oficială de domiciliu în acea comună, nu există vreo interdicție legală ca o persoană să locuiască în alt imobil decât cel de domiciliu și, câtă vreme chiar procurorul a reținut că procedase în acest mod pentru a participa la alegerile locale, nu există niciun indiciu că aceasta a urmărit inducerea în eroare a organelor judiciare în legătură cu locuința sa, mai ales că trebuiau îndeplinite formele de proprietate și comunicase în mai multe rânduri autorităților mai multe adrese la care putea fi contactată în Municipiul Tulcea.

Totodată, instanța de fond a considerat că nu se poate reține că inculpata A. a comis, cu intenția de a se sustrage de la plata sumelor ce îi reveneau potrivit C. fisc. , infracțiunea de fals în declarații, în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., constând în aceea că, în baza rezoluției infracționale unice, în mod repetat, a procedat la completarea Declarației 200 privind veniturile realizate din activitatea desfășurată prin cabinetul de avocatură, în perioada 2009 - 2015, având în vedere natura acestor "declarații" prin care contribuabilul comunică după propria apreciere veniturile încasate din activitatea independentă, organele fiscale stabilind pe baza documentelor de evidență contabilă obligațiile fiscale, aceste declarații nefiind constitutive de drepturi/datorii. Mai mult, s-a arătat că, în condițiile în care, inculpata nu a întocmit registrul jurnal de încasări/plăți, registrul de inventar conform O.M.F.P. nr. 1.040/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă pentru persoanele fizice, nu cunoștea nici valoarea totală a încasărilor, așa încât erau explicabile constatările de diferențe între sumele declarate și cele efectiv realizate.

Referitor la inculpata D., s-a reținut că, ulterior declanșării cercetărilor penale, față de constatările organelor fiscale privind evidența necorespunzătoare a contabilității, inculpata A. a apelat la serviciile primeia care, în calitate de contabil, în luna aprilie 2015, a completat registrul de încasări și plăți pe baza actelor cuprinse în dosarele prezentate de cea de a doua - facturi, chitanțe, bonuri de benzină -, aflate în folii, dar neordonate, și a listărilor din registrul de evidență electronic. Pentru efectuarea activității într-un termen scurt, inculpata A. i-a dictat, însă, inculpatei D. datele reale de pe documente a căror veridicitate nu s-a infirmat. Totodată, s-a arătat că interceptarea convorbirilor telefonice din datele de 02 - 03 aprilie 2015 au confirmat activitatea celor două inculpate de întocmire a registrului de încasări și plăți pe ani, nu și vreun indiciu de antedatare a acestuia ori de înregistrare a unor operațiuni fictive și mai ales pentru a crea aparența de legalitate, avându-se în vedere că urmărirea penală era declanșată din anul 2013 și se stabilise că inculpata A. nu ținea, potrivit legii, evidența contabilă a cabinetului de avocatură, lipsindu-i mai multe documente printre care și acest registru.

S-a arătat că, din declarațiile inculpatelor, coroborate cu rapoartele de constatare tehnico-științifică contabilă, precum și cu rapoartele de expertiză fiscală, a rezultat că, prin realizarea registrului de încasări și plăți, inculpata A. urmărea determinarea cuantumului obligațiilor fiscale către bugetul de stat, contestând suma solicitată de către organele fiscale. De asemenea, s-a apreciat a fi evident că respectivul registru era necesar pentru evidența contabilă la zi a cabinetului. Astfel, s-a reținut că mențiunile din registrul de încasări și plăți corespundeau documentelor înregistrate, încasărilor și plăților efectuate pe cabinetul de avocatură, scopul fiind calculul obligațiilor fiscale, iar nu sustragerea de la plata acestora, condiții în care s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 C. pen.

În ceea ce privește faptele imputate inculpatei C., instanța de fond a reținut că, nefiind de acord cu valoarea sumelor imputate prin rapoartele de constatare, inculpata A. i-a solicitat primeia, care era expert contabil, un punct de vedere cu privire la obligațiile fiscale stabilite de organul de inspecție fiscală din cadrul AFP Tulcea prin procesul-verbal nr. x din 23.09.2013. Neexistând vreo interdicție legală, în luna iulie 2014, inculpata C. a întocmit un raport de expertiză contabilă extrajudiciară și "apreciind că se impune completarea și modificarea veniturilor stabilite de organul fiscal, a propus efectuarea unei expertize contabile". S-a arătat că aceste aspecte au fost confirmate de declarațiile celor două inculpate, A. și C., date pe tot parcursul procesului penal, și de raportul de expertiză contabilă extrajudiciară.

Întrucât legea nu interzicea vreunui expert contabil să dea consultanță diverselor persoane pentru lămurirea obligațiilor fiscale, iar inculpata C. a făcut analiza contabilă pe baza extraselor de bancă, a unor înscrisuri olografe (un înscris olograf cuprinzând mențiuni referitoare la conturile bancare ale C.I.A A. și ale inculpatei A., un înscris olograf intitulat "alte depuneri" cuprinzând sume în numerar în dreptul cărora sunt trecute date din perioada 2010 - 2011, un înscris olograf intitulat "total final, sume încasate prin cele două conturi pe CNP și cabinet individual, un înscris olograf intitulat "recapitulația", un înscris olograf intitulat "încasări totale extrase", un înscris olograf intitulat "venituri din avocatură/conform chitanță" cuprinzând sume menționate aleatoriu pentru anul 2012, înscris olograf intitulat "restituite împrumut", un înscris olograf intitulat "alte venituri comerciale", un înscris olograf intitulat "încasări de la OOO.", un înscris olograf intitulat "alte depuneri ", un înscris olograf intitulat "încasări, extrase" cuprinzând două sume din luna noiembrie 2009, un înscris olograf intitulat "încasări bancă" - 4 file, un înscris olograf denumit 2012, un înscris olograf denumit "Cabinet Individual Încasări", un înscris olograf cu mențiunea "Declarația nr. 200 din 15 mai pe 2009"), concluzionând asupra necesității realizării unei expertize față diferențele reținute în raport cu organel