ÎCCJ, decizie (scj.ro #86654)

Infracțiune prevăzută în art. 18 1 din Legea nr. 78/2000. Competență Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Felurile competenței. Competență după materie și după calitatea persoanei Indice alfabetic: Drept procesual penal - infracțiune prevăzută în art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 - competență Legea nr. 78/2000, art. 18 1 C. proc. pen., art. 25, art. 27, art. 28 1 Infracțiunea prevăzută în art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 se judecă în primă instanță, potrivit art. 25 C. proc. pen., de judecătorie - întrucât nici prin dispozițiile art. 27 C. proc. pen. și nici prin dispozițiile Legii nr. 78/2000 nu se prevede competența de judecată în primă instanță a tribunalului cu privire la această infracțiune -, iar în recurs, de curtea de apel, conform art. 28 1 C. proc.

pen. I.C.C.J., Secția penală, sentința nr. 1594 din 8 noiembrie 2011 1. Prin sentința penală nr. 1984 din 2 iunie 2009 a Judecătoriei Iași, au fost condamnați inculpații: a) T.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. b) P.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. S-au aplicat inculpaților dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Au fost obligați inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice prin Oficiau de Plăți și Contractare Phare suma de 2.024.871,40 lei despăgubiri civile. 2. Tribunalul Iași, prin decizia penală nr. 476 din 18 noiembrie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și părțile responsabile civilmente.

3. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 785 din 28 iunie 2011, a admis recursurile declarate de inculpați și părțile responsabile civilmente împotriva sentinței penale nr. 1984 din 2 iunie 2009 a Judecătoriei Iași și a deciziei penale nr. 476 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Iași, pe care le-a casat integral și a trimis cauza la Tribunalul Iași pentru judecarea fondului în primă instanță. Învestit cu judecarea cauzei, Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 447 din 3 octombrie 2011, a dispus, în baza art. 39 alin. (1) și (3) cu referire la art. 27 pct. 1 C. proc. pen., admiterea excepției privind necompetența materială, invocată de Ministerul Public prin Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași.

A constatat existența unui caz de întrerupere a cursului justiției și, în consecință, în baza art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea cazului de întrerupere a cursului justiției. Din examinarea actelor efectuate în toate stadiile procedurale și a dispozițiilor legale în materie, se constată existența unui caz de întrerupere a cursului justiției. În primul rând, Curtea de Apel Iași a creat o situație fără precedent, prin aceea că a admis recursurile declarate de inculpați și părțile responsabile civilmente și, apreciind că infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, respectiv art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, sunt „modalități specifice” ale infracțiunilor de corupție, a casat integral soluția pronunțată în fond și apel, stabilind, ca instanță competentă să judece fondul cauzei, Tribunalul Iași.

Totodată, în considerentele deciziei dispuse, Curtea de Apel Iași a stabilit că infracțiunile prevăzute în cuprinsul art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 „se caracterizează prin cel mai ridicat grad de complexitate, de pericol social abstract și de importanță a relațiilor sociale ocrotite.” În al doilea rând, soluția dispusă de Curtea de Apel Iași nu are suport legal. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, urmărirea penală și judecata infracțiunilor prevăzute în legea specială se efectuează potrivit procedurii de drept comun. Raportând aceste dispoziții la conținutul art. 25 și 27 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în ceea ce privește competența materială, pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză, aceasta revine judecătoriei în primă instanță și curții de apel, ca instanță de recurs, conform art. 28 1 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010. Aceasta, în special, pentru că normele de procedură sunt de strictă interpretare și nu permit analogii și, de asemenea, pentru că nu-i este permis judecătorului atribuirea rolului de legiuitor (interpretarea legii de către Curtea de Apel Iași a avut drept finalitate complinirea ei, lucru nepermis de legiuitor). Prin urmare, cursul justiției a fost întrerupt, pentru că în mod nelegal Curtea de Apel Iași - învestită cu soluționarea recursurilor declarate de inculpați și părțile responsabile civilmente - nu a dispus asupra fondului, ci doar asupra excepțiilor invocate de apărătorii aleși ai inculpaților, dând o interpretare greșită dispozițiilor legale în materie și prin adăugare la lege.

Pentru a relua cursul justiției, se va interveni de către Înalta Curte de Casație și Justiție, indicându-se instanța competentă să soluționeze cauza și care, pentru argumentele ce s-au prezentat, este Curtea de Apel Iași, în calitate de instanță de recurs. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că în cauza privind pe inculpații P.V. și T.D. a fost întrerupt cursul justiției și a trimis cauza spre competentă soluționare a recursurilor declarate de inculpați și părțile responsabile civilmente la Curtea de Apel Iași, prin sentință definitivă.