Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Respins
Instanța
Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
Data
10 mai 2017

Decizia nr. 189/RC/2017 — ÎCCJ, Secția penală — recurs în casație

Decizia nr. 189/RC/2017 Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin încheierea din data de 29 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/110/2013*, s-a admis, în principiu, recursul în casație declarat de recurentul inculpat A., împotriva Deciziei penale nr. 1403/2016 din data de 30 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/110/2013*. S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C3 și s-a fixat termen la data de 10 mai 2017, cu citarea părților. S-a emis adresă la Baroul București în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpați.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a se dispune astfel s-au reținut următoarele: Inculpatul A. a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. A susținut inculpatul că acțiunea sa este temeinică și legală aplicându-i-se alte limite ale pedepsei decât cele prevăzute de legea penală. A mai susținut inculpatul că a fost condamnat pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. (din 1969), rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată prin legea nr. 50/2013, încadrare juridică care este greșită și eronată deoarece a dus în mod cert la aplicarea unei pedepse incorecte și bazate pe alt articol de lege.

În continuare, a susținut inculpatul că încadrarea corectă a infracțiunii era aplicarea disp. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 50/2013. Potrivit expertizei încuviințate de Curtea de Apel Bacău, prejudiciul reținut în prezenta cauză este de 1.429.320 lei echivalentul a 318.000 euro, sub pragul de 500.000 euro evidențiat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 50/2013. În continuare a mai susținut inculpatul că prejudiciul reținut în cauză prin raportul de expertiză reliefează fără dubiu că în sarcina celor două societăți B. SA și C. SRL nu s-a reținut niciun prejudiciu, acesta fiind evidențiat doar la SC D. SRL fiind în cuantum de 1.429.320 lei.

Înalta Curte a reținut că limitele de pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 sunt de la 2 ani la 8 ani închisoare. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 s-a reținut că atât limita minimă cât și limita maximă a faptei prev. la alin. (1) se majorează cu 7 ani, dacă s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro. Prejudiciul stabilit în cauză, de către Curtea de Apel Bacău în ceea ce-l privește pe inculpatul A., este în sumă de 4.520.880,43 lei, aproximativ 1.004.640,09 euro.

S-a mai reținut că ceea ce critică, în final, recurentul inculpat A. este cuantumul prejudiciului stabilit, apreciind acesta că prejudiciul care trebuia stabilit în sarcina sa este în sumă de 1,429.320 lei, aproximativ 317.626,55 euro, ceea ce ar atrage reținerea faptei prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, urmare căreia se prevede majorarea limitelor de pedeapsă cu 5 ani (atât limita minimă cât și limita maximă), dacă prin faptele prev. la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, conducând astfel la reținerea unei pedepse în cuantum mai mic, raportat la încadrarea juridică greșită stabilită de Curtea de Apel Bacău. S-a mai reținut că: Prin Sentința penală nr. 492/D din 24 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/110/2013* al Tribunalului Bacău, s-a respins ca nefondată cererea inc.

E. de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 în 2 infracțiuni concurente de evaziune fiscală prevăz. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 fiecare și art. 38 C. pen. din 1969. S-au respins ca nefondate cererile inculpaților F. și G. de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală din art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 în art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005.

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1403 din data de 30 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/110/2013*. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și pentru intimații inculpați E., H., I., G., J., L., K., F., N. și M., în sumă de câte 260 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai 2017. Procesat de GGC - CT

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.