ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 11.05.2016

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

11.05.2016

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 169/RC/2016

Deliberând asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 214 din data de 29 mai 2015 a Judecătoriei Roman

au fost condamnați inculpații după cum urmează:

A. a fost condamnat la:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. 1969 raportat la art. 5 C. pen. 2014.

În temeiul art. 5 C. pen. 2014, pe durata executării pedepsei cu închisoarea, au fost interzise condamnatului A. în condițiile arătate de art. 71 alin. (1) și alin. (2) C. pen. 1969, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 5 C. pen. 2014 raportat art. 81 alin. (1) C. pen. 1969, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. pe un termen de încercare de 2 ani prevăzut de art. 82 alin. (1) C. pen. 1969, la care s-a adăugat durata pedepsei cu închisoarea menționată anterior, rezultând un termen de încercare total de 2 ani și 6 luni.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 coroborat cu art. 5 C. pen. 2014, pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale a fost suspendat de drept executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra existenței cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prevăzute de art. 83 și art. 84 C. pen. 1969.

B. a fost condamnat la:

- la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 5 C. pen. 2014 raportat la art. 246 C. pen. 1969.

În temeiul art. art. 5 C. pen. 2014, pe durata executării pedepsei cu închisoarea, au fost interzise condamnatului B. în condițiile arătate de art. 71 alin. (1) și alin. (2) C. pen. 1969, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 5 C. pen. 2014 raportat art. 81 alin. (2) C. pen. 1969,a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului B. pe un termen de încercare de 2 ani prevăzut de art. 82 alin. (1) C. pen. 1969, la care s-a adăugat durata pedepsei cu închisoarea menționată anterior, rezultând un termen de încercare total de 3 ani.

Conform art. 71 alin. (5) din C. pen. 1969 coroborat cu art. 5 C. pen. 2014, pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat de drept executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra existenței cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prevăzute de art. 83 și art. 84 C. pen. 1969.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 5 C. pen. 2014.

C. a fost condamnat la:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. 1969 raportat la art. 5 C. pen. 2014;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 288 alin. (1) și alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. 2014.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 337 din 10 octombrie 2014 nr. dosar x/291/2014 Judecătoria Roman definitivă prin decizia penală nr. 183 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău și s-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite în concurs real cu fapta pentru care s-a anulat suspendarea sub supraveghere.

Conform art. 38 și art. 39 C. pen. 2014, au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului C. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 10 luni închisoare, pedeapsă rezultantă 3 ani și 6 luni închisoare cu executare.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. 2014.

În temeiul art. 19 alin. (5) C. pen. 2014 coroborat cu art. 1349 C. civ., au fost obligați inculpații C. și B. la plata în mod individual către partea vătămată - parte civilă D. a sumei de câte 7.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen. 1969.

A fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect obligarea inculpaților la plata despăgubirilor materiale reprezentate de contravaloarea lipsei de folosință pentru clădirile enumerate anterior, obiectul contractului de vânzare-cumpărare anulat.

Au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere din acțiunea civilă exercitată în procesul-penal de partea vătămată D. astfel cum au fost acestea formulate în cererea de la dosarul cauzei, după cum urmează: anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 26 septembrie 2011 de Biroul Notarului Public E. din Roman, încheiat între vânzătoarea F. - Societate Agricolă SA, reprezentată de președinte A., și cumpărătoarea SC G. SRL, reprezentată de H., prin mandatar I., având ca obiect înstrăinarea următoarelor: Casa Lăptărie, construită din cărămidă în anul 1972, acoperită cu eternită, compusă din parter cu două încăperi și mansardă cu o încăpere, în suprafață construită la sol de 80 m.p. și suprafață construită desfășurată de 160 m.p. și Cantina Filtru și Magazia Fito, construită din cărămidă în anul 1979, acoperită cu eternită, compusă din demisol cu două încăperi, parter cu patru încăperi și mansardă cu o încăpere, în suprafață construită la sol de 174 m.p. și în suprafață construită desfășurată de 522 m.p., situate în intravilanul satului și comunei Dulcești, județul Neamț și anularea contractului de vânzare a terenului în suprafață de 2.700 m.p. (0,27 ha); ridicarea gardului prin care s-a împrejmuit magazia de cereale și casa de lapte; obligarea inculpaților la plata daunelor materiale în cuantum total de 23.000 RON reprezentând contravaloarea a 7 tone ovăz, 5 tone porumb, 2 tone borceag; radierea din cartea funciară a contractelor anulate.

În baza art. 274 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații C., B. și A. la plata în mod individual către stat a sumei de câte 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cauză.

S-a luat act că inculpații C. și A. au fost asistați de apărători aleși.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Toată activitatea infracțională a inculpaților a avut scopul de fraudare a asociaților agricultori, foști țărani cooperatori, membri ai Cooperativei Agricole din comuna Dulcești, județul Neamț, prin diminuarea patrimoniului societății agricole făcută în mod nelegal (fără acordul Adunării Generale a Societății Agricole).

În drept, fapta inculpatului A. care la data de 26 septembrie 2011, fără a avea calitate de reprezentant legal al Societății Agricole F. Dulcești, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 26 septembrie 2011 a declarat în fața notarului public că cele două construcții ce constituie obiectul convenției perfectate îi aparțin acestuia și nu au mai fost vândute anterior unei alte persoane, în condițiile în care acesta cunoștea că în calitate de reprezentant legal a mai înstrăinat aceste imobile și Societății Agricole J. Roșiori prin contractul de vânzare-cumpărare din 18 iunie 2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. 2014 referitor la legea penală mai favorabilă, săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe.

În drept, activitatea inculpatului B., care în perioada august-septembrie 2011, în calitate de viceprimar al comunei Dulcești, a deschis poziția de rol nr. 64 în Registrul Agricol 2007-2011 al Primăriei Dulcești în care a înscris retroactiv societatea agricolă F. Dulcești, al cărei președinte este inculpatul A., cu mențiunile că aceasta este proprietara a două construcții ce figurau în registrul agricol al SC K. SRL, în condițiile în care inculpatul nu avea competența legală și nici atribuția de serviciu, după cum s-a arătat anterior, de a efectua astfel de operațiuni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. 2014.

În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, având în vedere situația de fapt reținută coroborat cu faptul că sunt două societăți agricole care în „aparență” ar fi proprietare asupra imobilelor din litigiu, respectiv Societatea Agricolă F. Dulcești și Societatea Agricolă J. Roșiori, (litigiul asupra proprietății imobilelor fiind de natură civilă), instanța a apreciat că există un dubiu în ceea ce privește realitatea celor consemnate de inculpatul B. în registrul agricol și conform principiului de drept penal „in dubio pro reo”, instanța, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 5 C. pen. 2014.

În drept, activitatea inculpatului C., care în perioada august-septembrie 2011, în calitate de primar al comunei Dulcești, l-a determinat pe inculpatul B., viceprimar al aceleași unități administrative, să deschidă o nouă poziție de registru agricol în Registrul Agricol 2007-2010 al Primăriei Dulcești și să înscrie Societatea Agricolă F. ca fiind proprietara celor 2 imobile construcții care figurau la poziția din registru a SC K. SRL, cu toate că viceprimarul nu avea această atribuție legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. 1969.

În același timp, fapta inculpatului C., care în perioada august-septembrie 2011, în calitate de primar al comunei Dulcești, a exercitat presiuni asupra numitelor L. - agent agricol la acea dată în cadrul Primăriei, și M., referent fiscal, constrângându-le moral să facă modificări în registrele agricole și evidențele fiscale ale Primăriei Dulcești, astfel încât să creeze aparența juridică a faptului că Societatea Agricolă F. Dulcești este proprietara celor două imobile construcții care aparțineau de drept lui D., fiind înscrise în evidențe la SC K. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, raportat la art. 288 alin. (1) și alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. 2014.

În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, având în vedere situația de fapt reținută coroborat cu faptul că sunt două societăți agricole care în „aparență” ar fi proprietare asupra imobilelor din litigiu, respectiv Societatea Agricolă F. Dulcești și Societatea Agricolă J. Roșiori (litigiul asupra proprietății imobilelor fiind de natură civilă), instanța a apreciat că există un dubiu în ceea ce privește realitatea celor consemnate de inculpatul B. în registrul agricol și conform principiului de drept penal „in dubio pro reo”, instanța, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul C., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. 2014.

Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, partea civilă D. și inculpații B. și C.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman a criticat sentința sub aspectul greșitei

achitări inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și a inculpatului C. pentru instigare la aceeași infracțiune.

Apelantul-persoană vătămată D.

a solicitat desființarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Roman pentru nelegalitate și netemeinică sub aspectul laturii civilă.

Inculpat C.

a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel a făcut trimitere la dispozițiile art 418 C. proc. pen. referitoare la agravarea situației inculpatului în propria cale de atac având în vedere că a fost condamnat inițial prin sentința penală nr. 56 din 07 februarie 2013 a Judecătoriei Roman la 1 an și 6 luni închisoare pentru abuz în serviciu și fals material în înscrisuri oficiale, iar împotriva acestei sentințe declarând apel toți inculpații și partea civilă G. și D.

Curtea de Apel Bacău neobservând la acel moment că apelul părții civile D. era tardiv, întrucât la dosar se află dovada de comunicare a acestei sentințe, semnată de soția părții civile, iar apelul este înregistrat pe 25 februarie 2013, cu o întârziere de 2 zile.

S-a arătat că Curtea de Apel a admis toate apelurile și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Roman, unde inculpatul C., prin sentința penală nr. 214/2015, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare ca urmare a contopirii pedepsei de 1 an și 6 luni cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare rămasă definitivă prin decizia penală nr. 183 a Curții de Apel Bacău la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare ajungându-se în final la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În contextul în care sentința inițială a fost atacată de inculpați pe latură penală și civilă, iar de părțile civile în latură civilă precizează că într-adevăr nu se poate analiza calea de atac inițială, însă subliniază că având în vedere că deși doar inculpații au atacat hotărârea pe latură penală, în rejudecare s-a ajuns la o pedeapsă cu executare.

Cu privire la al doilea motiv de nelegalitate, a considerat că s-a aplicat în mod greșit legea mai favorabilă, art. 5 C. pen. raportat și la Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, conform căreia nu se pot combina dispoziții din legi succesive, ori în hotărârea de la fond s-a dispus încadrarea juridică a faptelor avându-se în vedere falsul material în înscrisuri oficiale în baza dispozițiilor vechiului C. pen., iar anularea executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 97 din noul C. proc. pen., precum și contopirea conform dispozițiilor art. 38 și 39 din noul C. pen., din punctul său de vedere fiind un lucru total greșit.

În ceea ce privește motivul de netemeinicie a solicitat achitarea în baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. a) pentru faptele de abuz în serviciu și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În subsidiar, s-a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 1301 din data de 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman și partea civilă D. împotriva sentinței penale nr. 214 din 29 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Roman în Dosarul nr. x/291/2013.

A fost desființată în parte sentința apelată în ceea ce privește pe inculpații B. și C., și în rejudecare, în fond:

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanța de fond în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. în pedepsele componente.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. 2014 a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele de 1 an și 1 an și 6 luni închisoare aplicate de instanța de fond în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (1) C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă menționată mai sus cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 337/2014 a Judecătoriei Roman, a cărei suspendare sub supraveghere a fost anulată, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celelalte pedepse.

Pedeapsă de executat 3 ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. au fost desființate ca fiind falsificate înscrisurile oficiale reprezentate de mențiunea din Registrul Agricol al Unității Administrativ Teritoriale - Comuna Dulcești, județul Neamț, corespunzător anilor 2007-2011, poziția de rol nr. 64, privind dreptul de proprietate al Societății Agricole F. Dulcești asupra imobilelor clădiri „Casă Lăptărie” și „Cantina Filtru” și „Magazia Fito” situate în intravilanul satului și comunei Dulcești, județul Neamț, precum și cele reprezentate de aceleași mențiuni privind dreptul de proprietate al Societății Agricole F. Dulcești asupra acelorași imobile clădiri din Registrul Agricol al Unității Administrativ Teritoriale - Comuna Dulcești, județul Neamț, corespunzător anilor 2010-2014.

A fost anulată mențiunea „nu am mai vândut, donat sau ipotecat în favoarea vreunei persoane fizice sau juridice terenurile descrise mai sus și nu am încheiat convenții sau contracte de vânzare-cumpărare cu alte persoane privind aceste imobile” cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 26 septembrie 2011 de B.N.P. E.

În baza art. 19 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații C. și B. către partea vătămată - parte civilă D. a sumei de 1.400 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen. 1969.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Il. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpații B. și C. împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelanții inculpați au fost obligați la plata a câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei penale nr. 1301 din data de 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău au formulat recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 10 februarie 2016 și inculpatul C. la data de 06 ianuarie 2016.

La dosarul cauzei, la data de 19 ianuarie 2016, au fost depuse concluzii scrise de partea civilă D., care a solicitat respingerea recursului în casație formulat de inculpatul C.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul C. a arată că a fost condamnat pentru săvârșirea a trei infracțiuni, potrivit C. pen. 1969, dar contopirea pedepselor s-a făcut potrivit noului C. pen. 2014, iar prin aplicarea acestor reguli greșite de contopire i-a fost aplicat ilegal un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Se mai arată că acest spor nu ar fi fost posibil dacă instanța ar fi aplicat regulile concursului de infracțiuni potrivit C. pen. 1969.

Prin aplicarea acestui spor, potrivit C. pen. 2014, a fost depășită limita prevăzută de lege care a făcut imposibilă aplicare unei pedepse cu suspendare.

În concluzie s-a solicitat:

- admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. trimiterea cauzei instanței de apel pentru rejudecarea cauzei în sensul aplicării prevederilor legale privind contopirea pedepselor potrivit C. pen. 1969;

- potrivit art. 441 C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii.

În motivarea scrisă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

a arătat că instanța de apel a stabilit încadrarea juridică a infracțiunilor comise de inculpatul C. potrivit C. pen. 1969, iar fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 337/2014 a Judecătoriei Roman, a fost săvârșită tot sub imperiul vechiului C. pen.

În consecință, instanța era obligată să stabilească regimul sancționator în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. 1969.

Procedând în sens contrar prin stabilirea pedepsei rezultante prin aplicarea atât a dispozițiilor dispozițiile art. 33 lit. a) cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. 1969, cât și a dispozițiilor art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. 2014, s-a arătat că au fost aplicate inculpatului pedepse în alte limite decât cele strict determinate în raport cu dispozițiile legale aplicabile.

În concluzie, s-a solicitat:

admiterea în principiu a recursului în casație, înlăturarea dispozițiilor care au condus la aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

- stabilirea și aplicarea unei pedepse rezultante în raport cu dispozițiile art. 33 lit. a) cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. 1969, determinate și aplicabile în cauză potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012 și în înțelesul constituțional al art. 5 C. pen.

Prin încheierea nr. 122/RC din data de 13 aprilie 2016, pronunțată în Dosar nr. x/291/2013* Înalta Curte de Casație și Justiție

a admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 1301/2015 din data de 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării pedepsei formulată de inculpatul C., iar cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la completul 8 și s-a fixeat termen la data de 11 mai 2016, cu citarea inculpatului C.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C. îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen. și a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege. Totodată, s-a luat act că la cererea de recurs în casație a fost atașată și împuternicirea avocațială a apărătorului prin intermediul căruia a fost exercitată calea de atac.

S-a mai constatat că recursul în casație declarat de inculpat vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

Instanța a constatat că și cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen. și a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege iar recursul declarat de parchet vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

De asemenea, Înalta Curte a avut în vedere și cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 591 din 01 octombrie 2015, publicată în M. Of., Partea I, nr. 861 din 19 noiembrie 2015, conform cărora respectarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, prevăzute în art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituția României, impune ca examinarea și pronunțarea asupra caracterului vădit nefondat al cererii să fie făcută într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 alin. (2) C. proc. pen., aceasta fiind etapa soluționării în fond a acestei căi de atac.

Analizând recursurile în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 1301/2015 din data de 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

În cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte apreciază, contrar susținerilor apărătorului ales al inculpatul că neregularitățile privind greșita aplicare a legii pot fi în raport cu prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală, îndreptate de instanța supremă neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Referitor la temeiul de drept al cazului de recurs în casație invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de inculpatul C. cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat.

A fost desființată în parte sentința apelată cu privire la inculpații B. și C., și în rejudecare, în fond:

Cu privire la inculpatul C. a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente.

S-a dispus ca pedeapsa ce urmează a se executa - 3 ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Din analiza dosarului rezultă că instanța de apel stabilind încadrarea juridică a infracțiunilor comise de inculpatul C. potrivit C. pen. din 1969, iar fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 337/2014 a Judecătoriei Roman, fiind săvârșită sub imperiul legi vechi, era obligată să stabilească tratamentul sancționator în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. 1969.

Astfel Înalta Curte constată că aplicarea a două pedepse rezultante (una conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. 1969 și alta potrivit art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.) excede tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni sub forma concursului și nesocotește principiul egalității aplicării pedepselor.

Dacă instanța de apel ar fi aplicat corect regulile concursului de infracțiuni, potrivit C. pen. anterior inculpatului ar fi trebuit să i se aplice o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare și nu 3 ani și 2 luni închisoare, cum în mod greșit s-a procedat.

Referitor la susținerea apărătorului, în sensul că inculpatul, are vocație la aplicarea unei pedepse a cărei executare să poată fi suspendată în condițiile art. 86

C. pen. 1969, Înalta Curte reamintește că în calea extraordinară de atac a recursului în casație se examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac.

Pentru considerentele expuse

Înalta Curte va admite recursurile în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 1301/2015 din data de 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va casa, în parte, decizia penală nr. 1301 din data de 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, numai cu privire la inculpatul C. și, rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare în pedepsele componente, pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 337/2014 a Judecătoriei Roman a cărei suspendare sub supraveghere a fost anulată, precum și sporul de 4 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969 se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului de:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 5 C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 288 alin. (1) și alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. din 1969.

Se va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 214 din data de 29 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Roman în Dosarul nr. x/291/2013, privind pe inculpatul C. și se va dispune emiterea unui nou mandat.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 1301/2015 din data de 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează, în parte, decizia penală nr. 1301 din data de 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, numai cu privire la inculpatul C. și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare în pedepsele componente, pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 337/2014 a Judecătoriei Roman a cărei suspendare sub supraveghere a fost anulată, precum și sporul de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969 contopește pedepsele aplicate inculpatului de:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 5 C. pen.;

- 1 un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. din 1969.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 214 din data de 29 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Roman în Dosarul nr. x/291/2013, privind pe inculpatul C. și dispune emiterea unui nou mandat.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 mai 2016.

§ Cauze similare