Decizia nr. 121/2016 — ÎCCJ — apel

În baza art. 248 raportat la art. 248 1 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. b) C. pen.(1969) și art. 5 C. pen. condamnat pe inculpatul A. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată (fapta privind SC B. SA). În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 1 C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) (fapta privind SC C. SRL). În baza art. 248 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza I C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. În baza art. 249 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe același inculpat la amendă penală în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. e) C. pen. (1969) a contopit pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 30.000 lei amendă penală. A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969). În baza art. 86 1 , art. 86 2 C. pen. (1969) a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 C. pen. (1969) a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsurilor de supraveghere: a). să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, conform programului stabilit de acesta; b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 4 din C. pen. (1969) a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969). În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 88 C. pen. (1969) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 20 iunie 2012 și a arestării preventive de la 26 iunie 2012 la 22 martie 2013. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 1 C. pen. (1969) (fapta privind cesiunea de creanță). În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1969).

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 248 1 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. b) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul D. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată (fapta privind SC B. SA). În baza art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza I C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969) a contopit pedepsele aplicate inculpatului D., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969). În baza art. 86 1 , art. 86 2 C. pen. (1969) a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 C. pen. (1969) a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsurilor de supraveghere: a). să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, conform programului stabilit de acesta; b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 4 C. pen. (1969) a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969). În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea de instigare la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 248 1 C. pen. (1969) (fapta privind cesiunea de creanță). În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) și (2) C. pen. (1969). În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969) a confiscat de la inculpatul D. suma de 1.113.962,89 lei.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 248 1 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. b) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul E. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată (fapta privind SC B. SA). În baza art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza I C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969) a contopit pedepsele aplicate inculpatului E., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a și b C. pen. (1969). În baza art. 81 C. pen. (1969) a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969). În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului F. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 248 1 C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen. (1969) (fapta privind SC C. SRL). În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul F. la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice. A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969). În baza art. 81 C. pen. (1969) a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969). În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 88 C. pen. (1969) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 3 iulie 2012 la 4 iulie 2012. În baza art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru infracțiunile de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) și de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969).

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului G. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 248 1 C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen. (1969) (fapta privind SC C. SRL). În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza I C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul G. la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice. În baza art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza I C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969) a contopit pedepsele aplicate inculpatului G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 luni închisoare. A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969). În baza art. 81 C. pen. (1969) a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969). În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 88 C. pen. (1969) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 3 iulie 2012 la 4 iulie 2012.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpatul H. pentru infracțiunea de instigare la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 248 1 C. pen. (1969) (fapta privind cesiunea de creanță). A constatat că inculpatul H. a fost reținut în data de 3 septembrie 2012. A luat act că partea vătămată Primăria com. Peștișani nu s-a constituit. parte civilă în cauză. În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a dispus desființarea proceselor-verbale de custodie încheiate de SC C. SRL cu SC I. SA, SC J. SRL și SC K. SA, precum și situațiile de lucrări din Anexele la suplimentul raportului de expertiză tehnică contabilă judiciară (filele 114-126 vol. III dosar instanță). A obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.000 lei reprezentând diferență onorariu raport cu expertiză dispus de instanță. A obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (300 lei pentru avocat Sandu C. Ana și 100 lei pentru avocat L.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. A obligat inculpatul F. la plata sumei de 3.350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 350 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (250 lei pentru avocat P., 50 lei pentru avocat M. și 50 lei pentru avocat R.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. A obligat inculpatul G. la plata sumei de 3.300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (250 lei pentru avocat N. și 50 lei pentru avocat O.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. A obligat inculpatul E. la plata sumei de 3.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ( 300 lei pentru avocat S. și 100 lei pentru avocat T.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. A obligat inculpatul D. la plata sumei de 3.300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (200 lei pentru avocat U. și 100 lei pentru avocat V.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. A dispus ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul H., în sumă de 200 lei (200 lei pentru avocat X.), să se plătească din fondul Ministerului Justiției. II. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. x/P/2012 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată (3 fapte), luare de mită (2 fapte) și neglijență în serviciu (o faptă) prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen., art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 249 C. pen.; F. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, uz de fals și dare de mită prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 248 1 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 255 alin. (1) C. pen.; G. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 248 1 C. pen. și art. 290 C. pen.; H. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 248 1 C. pen.; E. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată și fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248, art. 248 1 C. pen. și art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. și D. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, instigare la abuz în serviciu în formă calificată, uz de fals și dare de mită prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 și art. 248 1 C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 248 1 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 255 alin. (1) C. pen. Prin actul de sesizare al instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul A., primar al com. Peștișani, în realizarea contractului de lucrări nr. 300 din 16 ianuarie 2008 privind obiectivul ,,Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși, com. Peștișani, județul Gorj”, în calitate de ordonator de credite, a ordonanțat la plată, în mod necuvenit, pentru lucrări neexecutate, suma de 1.598.642,02 lei către constructorul SC B. SA Târgu Jiu, al cărui acționar majoritar era inculpatul D., acesta din urmă controlând efectiv întreaga activitate a societății. Acceptarea la plată de facturi pentru lucrări fără acoperire în teren a fost făcută de către inculpatul A. în baza situațiilor de lucrări semnate de către inculpatul E. (diriginte de șantier), reprezentanții constructorului și cei ai Primăriei, situații de lucrări care, în realitate nu au avut corespondent în lucrările executate. S-a susținut că în timpul executării acestui contract, din dispoziția inculpatului D., de pe șantierul din com. Peștișani au fost luate cantități de gresie, faianță, adezivi, etc. și transportate la apartamentul inculpatului A. din municipiul Târgu Jiu, unde muncitori ai SC B. SA au efectuat lucrări de amenajări interioare, valoarea materialelor și a manoperei ridicându-se la suma de 1.603,16 lei. Rechizitoriul menționează că la insistențele inculpaților D. și H., inculpatul A., în exercitarea atribuțiilor de ordonator de credite, fără a avea aprobarea Consiliului Local Peștișani (astfel cum prevăd dispozițiile art. 36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, republicată, și în lipsa avizului din partea contabilului Z., a semnat la data de 02 iulie 2009 două contracte de cesiune de creanțe, prin care, în calitate de debitor-cedat, a aprobat cesionarea creanțelor de 600.000 lei și, respectiv, 1.900.000 lei între SC B. SA și persoanele fizice Y. și A.A., atestând, în mod nereal, existența unor datorii ale Consiliul Local Peștișani către constructor, ce decurgeau din executarea contractului de lucrări din 16 ianuarie 2008. În acest context, s-a precizat că inculpatul H. l-a convins pe inculpatul A. să semneze cele două contracte, asigurându-l că o asemenea practică este uzuală, iar ulterior a făcut demersuri pentru efectuarea plății creanțelor, sens în care s-a interesat la martorul B.B. (care coordona activitatea Trezoreriei Târgu Jiu) care sunt condițiile pentru achitarea sumelor de bani către persoanele fizice din conturile Primăriei. Rechizitoriul mai arată că la data de 24 decembrie 2008, Primăria com. Peștișani a încheiat cu SC C. SRL Țicleni contractul de lucrări nr. 9475 din 24 decembrie 2008 privind obiectivul de investiții ,,Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj”, în valoare de 541.148,60 lei, din care 30.000 lei erau destinați pentru proiectare și 511.148,60 lei pentru execuție, proiectul fiind finanțat, atât de la bugetul de stat, cât și de la cel local. S-a susținut că inculpatul A. a efectuat, la datele de 30 decembrie 2008 și 16 decembrie 2009, înainte de a fi întocmit proiectul pentru obiectivul de investiții și de a se emite ordinul de începere a executării lucrării, plăți necuvenite în valoare de 4.000 lei, respectiv 150.000 lei către SC C. SRL, societate ai cărei administratori erau inculpații F. și G., producând, astfel, o perturbare deosebit de gravă a activității Primăriei com. Peștișani. Plata din 16 decembrie 2009 a fost dispusă pentru materiale de construcții achiziționate de la SC C.C. SRL de către SC C. SRL, fără ca reprezentanții ultimei societăți menționate, inculpații F. și G., să factureze contravaloarea acestor materiale către Primărie, în condițiile în care cu o zi înainte se încheiase un proces-verbal prin care materialele erau lăsate în custodia executantului lucrărilor până la punerea în operă la obiectivul de investiții bază sportivă. Pentru a dovedi cele consemnate în acest procesul-verbal, inculpații F. și G. au prezentat, cu ocazia verificărilor efectuate de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Gorj, trei procese-verbale de custodie fără dată și număr încheiate cu SC K. SA Târgu Jiu, SC J. SRL Târgu Jiu și SC I. SA Timișoara, în cuprinsul cărora se menționa, în mod necorespunzător adevărului, că SC C. SRL lăsase celor trei societăți spre păstrare materiale de construcții până la punerea în operă. S-a mai reținut că în cursul anului 2009, inculpatul A. a primit de la inculpatul F. suma de 7.000 lei pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu în ceea ce privește organizarea procedurii de atribuire a contractului de achiziții publice de lucrări prin cerere de ofertă pentru obiectivul ,,Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj”, contract ce s-a încheiat la 24 decembrie 2008 cu SC C. SRL, ca unic ofertant. Bani au fost primiți în timpul campaniei electorale pentru alegeri locale din anul 2008, inculpatul A. candidând la funcția de primar al com. Peștișani. Totodată, s-a mai susținut că în anul 2009, inculpatul A. a ordonanțat la plată cheltuieli, reprezentând drepturi salariale necuvenite, în sumă de 132.803,7 lei, din care plăți nelegale în sumă de 104.586 lei și 28.217,7 lei viramente nejustificate din credite bugetare, în condițiile în care beneficiarii nu dețineau hotărâri judecătorești care să le acorde aceste drepturi pentru viitor. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 ianuarie 2013, sub nr. x/95/2012, urmare a declinării competenței de soluționare dispuse de Tribunalul Gorj prin sentința penală nr. 18 din 22 ianuarie 2013, întrucât inculpatul F. a a dobândit calitatea de senator în decembrie 2012. Primul termen de judecată a fost fixat la 25 aprilie 2013, termen ulterior preschimbat pentru data de 14 martie 2013, iar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului A. s-a stabilit termen la 31 ianuarie 2013. Pe parcursul cercetării judecătorești, starea de arest preventiv a inculpatului A. a fost înlocuită succesiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara la termenele din 31 ianuarie 2013, 11 februarie 2013 și 14 martie 2013, încheierea de la acest din urmă termen rămânând definitivă prin decizia penală nr. 61 din 22 martie 2013 a Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți, prin care s-a respins recursul parchetului, astfel că inculpatul a fost pus în libertate la aceeași dată. La termenul din 15 aprilie 2013, Înalta Curte a constatat, în temeiul dispozițiilor art. 300 C. proc. pen., regularitatea actului de sesizare, după care, la data de 17 mai 2013, a adus la cunoștința inculpaților A., F., G., D., E. și H. dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., inculpații arătând că nu înțeleg să se prevaleze de procedura simplificată a recunoașterii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. S-au luat declarații celor șase inculpați la termenele din 14 iunie 2013 și 13 septembrie 2013, la cel din urmă termen fiind încuviințată proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială (D.D. și E.E. pentru inculpatul H.; D.D. și F.F. pentru inculpatul E.; G.G., H.H., I.I., J.J., K.K. și L.L. pentru inculpatul D.). A fost prorogată discutarea probei cu expertiza tehnică contabilă, în vederea depunerii obiectivelor de către inculpații A., F., G. și E. La termenul din 09 octombrie 2013 au fost audiați martorii M.M., N.N., O.O. și Z. și s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, fiind încuviințate doar o parte din obiectivele formulate de inculpatul A. La termenul din 28 noiembrie 2013 au depus mărturie martorii P.P., R.R., S.S., B.B., T.T., U.U. și F.F., la termenul din 16 decembrie 2013 au fost ascultați martorii V.V., X.X., Z.Z. și Y.Y. și la termenul din 30 ianuarie 2014 s-a administrat proba testimonială cu martorii A.A.A. și B.B.B. La termenul din 07 februarie 2014, potrivit art. 241 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 16 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații A., D. și E. și, totodată, s-a respins cererea parchetului de luare a măsurii preventive a controlului judiciar față de cei trei inculpați. Le-au fost luate declarații martorilor C.C.C., D.D.D., E.E.E., F.F.F., G.G.G. și H.H.H. la termenul din 20 martie 2014, iar martorii I.I.I., Y., J.J.J., K.K.K., E.E., J.J., K.K. și L.L. au fost audiați la termenul din 17 aprilie 2014, ocazie cu care s-a suplimentat proba testimonială pentru inculpatul F. cu martorii L.L.L., M.M.M., N.N.N., O.O.O. și P.P.P. La data de 11 aprilie 2014, a fost depus prin serviciu registratură, suplimentul de expertiză tehnică contabilă, iar la termenul din 25 iunie 2014 au fost ascultați martorii G.G., H.H., I.I., L.L.L., M.M.M., N.N.N., O.O.O. și P.P.P., precum și experții R.R.R. și S.S.S., a căror audiere a fost încuviințată prin încheierea din 14 mai 2014. La ultimul termen de judecată, ce a avut loc la 15 septembrie 2014, a fost audiată martora D.D. și, potrivit art. 381 alin. (7) C. proc. pen., s-a dat citire depoziției de la urmărire penală a martorului T.T.T. III. Examinând materialul probator din cursul urmăririi penale, precum și cel administrat nemijlocit în faza cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele: 1. a) La data de 16 ianuarie 2008, între Primăria Peștișani și SC B. SA Târgu Jiu, al cărui acționar majoritar era inculpatul D., s-a încheiat contractul de lucrări nr. 300 privind obiectivul ,,Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși, com. Peștișani, județul Gorj”, finanțarea proiectului fiind asigurată de la bugetul de stat. Virarea banilor a fost făcută, atât în conturile Primăriei, cât și în cele ale Inspectoratului școlar. Încheierea contractului de executare lucrări s-a realizat cu respectarea legislației privind realizarea studiilor de fezabilitate, a documentației tehnice și derularea procedurii licitației publice, ulterior Primăria organizând licitație și pentru activitatea de diriginte de șantier, procedură câștigată de SC U.U.U. SRL, societatea inculpatului E. În calitate de diriginte de șantier, inculpatul E. avea atribuții privind urmărirea executării lucrărilor conform proiectului, verificarea cantitativă și calitativă a acestora și confirmarea situațiilor de lucrări din punct de vedere al cantităților executate. În realizarea acestor atribuții inculpatul trebuia, împreună cu reprezentanții Primăriei și ai constructorului SC B. SA, să efectueze măsurători în teren, iar cele constatate să fie consemnate în procese-verbale. Ulterior, în baza respectivelor procese-verbale, urmau a fi întocmite situațiile de lucrări, semnate de dirigintele de șantier și de reprezentanții executantului și ai Primăriei, urmărindu-se, astfel, să se asigure corespondența între lucrările existente și cele menționate în acte. O dată aprobate, situațiile de lucrări erau trimise către constructor, care factura valoarea lucrărilor executate către Primărie. Inculpatul A., în exercitarea atribuției de ordonator principal de credite ce-i revenea în calitate de primar, conform dispozițiilor art. 63 alin. (1) lit. d) și alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, trebuia să dispună efectuarea plăților, dar numai în baza actelor justificative întocmite cu respectarea dispozițiilor legale și doar după ce plățile fuseseră în prealabil angajate, lichidate și ordonanțate, în condițiile art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale. Ca atare, efectuarea cheltuielilor bugetare nu se putea face decât pe bază de documente justificative care să confirme executarea lucrărilor: procese-verbale de măsurare, situații de lucrări prezentate de dirigintele de șantier, atașamente, devize și facturi emise de către constructor. Însă în derularea contractului nr. 300 din 16 ianuarie 2008 privind obiectivul ,,Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși, com. Peștișani, județul Gorj” au existat deficiențe constatate de expertiza contabilă efectuată la urmărire penală. Astfel, constructorul SC B. SA, reprezentat de inculpatul D., nu a întocmit note de comandă suplimentare pentru anumite categorii de lucrări, note de renunțare și devize de ofertă pentru lucrările aferente obiectivului de investiție, documente care ar fi putut justifica necesitatea suplimentării contractului inițial cu suma de 6.691.508, 41 lei (actul adițional nr. 1). La rândul său, nici inculpatul E. nu a urmărit întocmirea devizelor de ofertă pentru lucrările la obiectivul campus școlar și a semnat situații de lucrări care nu corespund cu cantitățile executate în teren, alături de reprezentantul constructorului, martorul F.F. (șef de șantier), aspect ce rezultă din concluziile raportului de expertiza contabilă. În realitate, situațiile de lucrări au fost efectuate în baza Centralizatorului valoric pe categorii de lucrări pentru toate obiectele aferente obiectivului și a listelor de cantități din proiect, în lipsa atașamentelor care trebuiau să însoțească situațiile de lucrări, și nu prin încadrarea lucrărilor executate în articolele de deviz, în condițiile în care nu existau devize ofertă (a se vedea concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la urmărire penală obiectivele nr. 4, 5, 8). De altfel, însuși inculpatul E. a arătat, în fața instanței de fond, că situațiile de lucrări nu se întocmeau la finalul fiecărei luni, deși măsurătorile în teren erau efectuate lunar, întrucât așa stabiliseră executantul și Primăria, prin reprezentanții lor, inculpații A. și D. În aceste condiții, chiar și în situația în care ar fi fost primită apărarea inculpatului E. - în sensul că situațiile de lucrări erau întocmite de executant - instanța de fond a constatat că acesta le-a avizat, cu toate că nu reflectau realitatea, în baza lor efectuându-se plăți necuvenite în sumă de 1.113.962,89 lei, inculpatul încălcându-și astfel atribuțiile pe care le avea în calitate de diriginte de șantier. Într-adevăr, suplimentul de expertiză contabilă efectuat în faza de judecată a stabilit că există o diferență de 1.113.962,89 lei între valoarea situațiilor de lucrări avizate de dirigintele de șantier (care au stat la baza facturării către Primărie) și cea efectivă a lucrărilor executate, în condițiile în care au fost facturate de constructor, al cărui acționar majoritar este inculpatul D. și decontate, din dispoziția inculpatului A., ordonator principal de credite al beneficiarului, plăți în cuantum total de 7.788.689,39 lei, deși valoarea lucrărilor existente în teren este de 6.674.726,50 lei. Din suma decontată, Grupul Școlar Industrial Constantin Brîncuși a făcut plăți către SC B. SA în cuantum de 1.750.000 lei, diferența de 6.038.689,39 lei fiind virată din conturile de cheltuieli bugetare ale Primăriei. La stabilirea valorii plăților necuvenite realizate către executant nu a fost avută în vedere de experți suma de 505.589 lei, înregistrată în contabilitatea Primăriei deși nu are la bază situații de lucrări vizate de dirigintele de șantier, întrucât factura din 30 iunie 2010, care reprezintă reglare stornare eronată, conform facturii din 28 mai 2010, nu a format obiectul acuzării, în condițiile în care prin rechizitoriu s-a reținut că plata a fost refuzată de beneficiar pentru lipsa situațiilor de lucrări. De altfel, s-a constatat că înregistrarea acestei sume în contabilitatea Primăriei s-a făcut ca urmare a punerii în executare a sentinței nr. 69 din 15 mai 2012 a Tribunalului Gorj. În plus, s-a apreciat că suma de 1.113.962,89 lei stabilită în faza de judecată este inferioară celei de 1.598.642,02 lei, reținută prin rechizitoriu ca reprezentând plăți nelegale efectuate în executarea contractului de lucrări, întrucât raportul de expertiză întocmit la urmărire penală nu a avut în vedere și acoperișul de la obiectivul grup școlar, care nu se regăsea în situațiile de lucrări prezentate la acea dată experților. Cum la momentul efectuării suplimentului la raport a fost prezentată respectiva situație de lucrări, experții au scăzut din cuantumul prejudiciului contravaloarea acoperișului, dar și a lucrărilor ascunse constatate în teren, chiar dacă nu erau reflectate încă în situații de lucrări avizate de dirigintele de șantier. Prima instanță a reținut, că, deși situațiile de lucrări nu corespund în totalitate cu cantitățile de lucrări executate și, deci, cuprind mențiuni necorespunzătoare adevărului, acestea au fost folosite de societatea inculpatului D., care a emis facturi în baza acestora, înaintându-le către beneficiar pentru a fi plătite. Ca urmare, s-a stabilit că inculpatul A. a dispus ordonanțarea și plata contravalorii unor lucrări fără acoperire în teren, în baza situațiilor de lucrări false semnate de inculpatul E. și de reprezentanții Primăriei și ai constructorului. Prima instanță a constatat că s-a ajuns, astfel, ca beneficiarul să aibă înregistrate în contabilitate lucrări fără acoperire în teren, în cuantum de 1.113.962,89 lei, sumă ce reprezintă valoarea pagubei produsă în patrimoniul Primăriei prin acțiunile abuzive ale inculpatului A. care, în calitate de ordonator de credite, a dispus plata pentru lucrări neexecutate de constructor, activitate în care a fost sprijinit de inculpatul E., care, cu încălcarea atribuțiilor ce-i reveneau ca diriginte de șantier, a confirmat în mod nereal existența în teren a tuturor cantităților menționate în situațiile de lucrări, precum și de inculpatul D., acționar majoritar al constructorului, care a folosit înscrisurile ce nu corespundeau adevărului pentru a emite facturi către beneficiar, în vederea dovedirii cheltuielilor efectuate la obiectivul de investiții. S-a arătat că inculpatul E., care avea obligația de a verifica, sub aspect cantitativ și calitativ, lucrările executate, corelativ cu obligația de a confirma situațiile de lucrări din punctul de vedere al cantităților existente în teren, a semnat situații de lucrări ce nu își aveau corespondent în realitate, alterând în acest mod conținutul acestor înscrisuri, care au dobândit caracter oficial prin semnarea lor și de către reprezentantul instituției publice beneficiare. Pe lângă faptul că situațiile de lucrări nu erau efectuate lunar, din dispoziția inculpaților A. și D., așa cum a susținut inculpatul E., prima instanță a stabilit că întocmirea lor a avut la bază doar Centralizatorul valoric pe categorii de lucrări pentru toate obiectele aferente obiectivului grup școlar și listele de cantități din proiect, fără să existe atașamente și devize ofertă, acestea din urmă fiind necesare, întrucât cuprind procesele de construcție ce se execută în cadrul unui obiectiv de investiții și cantitatea reflectată în materiale, ore de manoperă, de transport, etc. În aceste condiții, în lipsa devizelor emise de societatea inculpatului D., situațiile de lucrări nu puteau fi întocmite prin simpla încadrare a lucrărilor existente în articolele de deviz, așa cum prevăd dispozițiile legale, deoarece devizele ofertă pe stadii fizice al investiției reprezintă baza de comparație pentru lucrările executate. Semnificativ sub aspectul dovedirii activității infracționale a fost apreciat și faptul că Centralizatorul ,,Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși”, menționat anterior, a fost semnat de către inculpatul A., în calitate de ordonator de credite, așa cum rezultă din declarația martorei Z. (șef compartiment financiar contabil din cadrul Primăriei), care a arătat că plățile erau făcute în baza acestui document, a situațiilor de lucrări semnate de dirigintele de șantier și a facturilor emise de constructor, reprezentat de inculpatul D. Astfel, s-a arătat că ordonanțarea și plata cheltuielilor bugetare pentru obiectivul grup școlar s-a dispus de către inculpatul A. fără a avea toate documentele justificative necesare (devize ofertă, atașamente), din analizarea cărora s-a fi constatat că există diferențe cantitative între situațiile de lucrări și cele efectiv realizate în teren, cu atât mai mult cu cât însuși primarul semnase Centralizatorul menționat. Ca atare, s-a apreciat că dispunând plata unor sume necuvenite către constructorul SC B. SA, care nu executase o parte din lucrările facturate, inculpatul A. a creat în patrimoniul Primăriei o pagubă de 1.113.962,89 lei, ce reprezintă diferența dintre valoarea înregistrată în contabilitate în baza situațiilor de lucrări (7.788.689,39 lei) și valoarea reală a cantităților de lucrări efectuate în teren (6.674.726,50 lei) Implicarea inculpatului D. în derularea contratului din 16 ianuarie 2008 a fost apreciată ca dovedită, contrar susținerilor sale, de faptul că a fost acționar majoritar cu un procent de 99% al SC B. SA până la data de 21 iulie 2010, situație în care a luat hotărâri cu privire la realizarea obiectului de activitate al societății, fiind singura persoana cu putere de decizie, așa cum rezultă din mențiunile existente la Registrul comerțului (filele 67, 68, vol.1, d.u.p.). Începând cu data de 21 iulie 2010, martora H.H. figurează la Registrul Comerțului ca administrator al societății menționate, dar și ca asociat cu un procent de 30%, astfel că, până la acest moment, cel care a asigurat conducerea și administrarea în fapt a societății a fost inculpatul D., calitate în care a fost informat și a dat dispoziții cu privire la executarea contractului la obiectivul de investiții grup școlar. În acest sens, relevantă a fost considerată relevantă declarația inculpatului E. care, fiind nemulțumit de ritmul în care se efectuau lucrările, a discutat cu inculpatul D., la aproape un an de la declanșarea execuției, la începutul anului 2009, însă, întrucât nu a ajuns la o înțelegere cu acesta, a sistat lucrările timp de trei zile, până când constructorul a suplimentat numărul muncitorilor. De altfel, instanța de fond a subliniat că decizia de a nu se efectua lunar situațiile de lucrări a fost luată, de comun acord, de reprezentantul executantului, inculpatul D. și de primarul A., facturarea acestora făcându-se în condițiile în care nu existau atașamente și devize de ofertă emise de constructor. Ca atare, prima instanță a stabilit că, folosindu-se de înscrisuri care conțineau mențiuni neconforme cu realitatea, inculpatul D., în calitate de asociat care a deținut aproape în totalitate capitalul social al SC B. SA, respectiv 99%, a facturat cheltuieli necuvenite către beneficiarul investiției, situație în care instanța nu a putut primi susținerile martorului F.F. (șef de șantier) în sensul că inculpatul nu s-ar fi implicat în executarea contractului, întrucât venea rar pe șantier, aspectul fiind considerat lipsit de semnificație în condițiile în care luarea deciziilor în realizarea obiectului de activitate al societății îi revenea, sens în care a hotărât inclusiv participarea la licitația publică organizată de Primărie prin care s-a atribuit contractul de lucrări. Pentru considerentele arătate anterior, prima instanță a constatat că fapta inculpatului A. de a dispune plăți necuvenite către constructor în valoare de 1.113.962,89 lei din fondurile publice locale, beneficiind în acest sens de ajutorul inculpaților E. și D. care, după caz, au semnat, respectiv, facturat situații de lucrări necorespunzătoare realității, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 248 1 din același cod, în timp ce faptele celorlalți doi inculpați realizează elementele de conținut ale aceleași infracțiuni, dar în forma de participație a complicității prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 și art. 248 1 din același cod, precum și elementele de conținut ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, pentru dirigintele de șantier și de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior, pentru reprezentantul SC B. SA. Având în vedere că situațiile de lucrări din Anexele la suplimentul raportului de expertiză tehnică contabilă judiciară (filele 114-126 vol. III dosar instanță), semnate de inculpatul E. și facturate de inculpatul D. sunt false, întrucât conțin date ce nu corespund realității, în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a fost dispusă desființarea acestora. De asemenea, întrucât Primăria com. Peștișani nu s-a constituit parte civilă, iar prejudiciul cauzat prin exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu a inculpatului A. nu a fost recuperat, în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior s-a dispus confiscarea, de la inculpatul D., a sumei de 1.113.962,89 lei, sumă ce i-a fost plătită în mod necuvenit din bugetul de cheltuieli al instituției publice locale, fiind bani dobândiți de acesta din comiterea de infracțiuni. b) În legătură cu acuzațiile de luare de mită și dare de mită reținute în sarcina inculpaților A. și D., constând în primirea de materiale de construcții (gresie, faianță, adezivi) de către primar de la SC B. SA, respectiv remiterea acestora, în cursul lunii februarie 2009, din dispoziția inculpatului D., pentru realizarea unor lucrări de finisaj la apartamentul edilului din Târgu Jiu, în scopul ca acesta să nu își îndeplinească în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, instanța de fond a constatat că probele administrate în cauză, atât la urmărire penală, cât și în faza de judecată nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție privind pe cei doi inculpați, motiv pentru care, având în vedere că orice dubiu le profită acestora, i-a achitat, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită și de dare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și art. 255 alin. (1) și (2) C. pen. anterior. Prealabil stabilirii împrejurărilor faptice ce rezultă din probele existente la dosar, instanța de fond a menționat discordanța dintre acuzațiile aduse prin actul de sesizare inculpaților A. și D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare și dare de mită. S-a arătat că, în timp ce în sarcina primarului s-a reținut că primirea foloaselor necuvenite, constând în contravaloarea materialelor de construcții puse în operă la apartamentul din Târgu Jiu, precum și a manoperei, s-a făcut în scopul de a nu-și îndeplini în mod corespunzător îndatoririle de serviciu, fără a fi individualizată activitatea imputată funcționarului ca fiind realizată în limitele competențelor sale, dar într-un mod defectuos, față de inculpatul D. s-a stabilit că remiterea de bunuri cu titlu de mită a fost făcută pentru ca inculpatul A. să execute un act ce intră în atribuțiile sale, respectiv să aprobe efectuarea de plăți către SC B. SA. S-a reținut că la formularea acuzațiilor de luare, respectiv dare de mită parchetul a avut în vedere aspectele relatate de martorii T.T.T., C.C.C., H.H.H., F.F., angajați ai SC B. SA (electrician, maestru lăcătuș, conducător auto, șef șantier) și R.R., care au fost redate identic și în fața instanței de judecată, motiv pentru care prima instanță a reținut cu titlu de certitudine, în baza unei analize coroborate a depozițiilor date pe parcursul procesului penal de acești martori, că în primele luni ale anului 2009 au fost efectuate lucrări de amenajare la apartamentul din Târgu Jiu, pe care martora P.P., soția inculpatului A., l-a primit moștenire de la părinții săi. Astfel, s-a considerat că probatoriul administrat nu a fost în măsură să stabilească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că materialele de construcții și valoarea manoperei de montare a gresiei și faianței în baia și bucătăria apartamentului menționat, reprezintă foloasele necuvenite remise primarului A. cu titlu de mită de către inculpatul D., acționar majoritar la SC B. SA, cu atât mai mult cu cât nici martorii C.C.C. și T.T.T., care sunt singurele persoane ce au susținut eliberarea și transportul materialelor la imobilul din Târgu Jiu, nu l-au indicat pe patronul lor ca fiind cel din dispoziția căruia au realizat aceste activități. S-a reținut că martorul C.C.C., care elibera materiale angajaților SC B. SA din dispoziția prealabilă a șefului de șantier F.F., a relatat că la data de 04 februarie 2009, așa cum rezultă din mențiunile făcute în caietul în care trecea ieșirile din gestiune, a predat muncitorilor H.H.H. (conducător auto) și T.T.T. (electrician) faianță, gresie și adezivi, bunuri ce urmau să fie transportate la un punct de lucru din Târgu Jiu, aflând doar ulterior, de la martorul T.T.T., că acestea au fost duse la apartamentul primarului A. Susținerile martorului T.T.T., care nu a putut fi audiat nemijlocit de către Înalta Curte, din motive de sănătate, nu au fost confirmate de martorii H.H.H. și F.F., care au negat, primul că a transportat la apartamentul din Târgu Jiu, proprietatea inculpatului A., materiale de construcții eliberate de C.C.C., iar celălalt că ar fi dat dispoziție să fie livrate asemenea bunuri. S-a constatat că martorul T.T.T. este singurul care susține transportul materialelor din gestiunea SC B. SA la apartamentul inculpatului A., unde ar fi efectuat lucrări de amenajare la baie și bucătărie, împrejurări pe care le-a adus la cunoștința martorului C.C.C., însă la o dată ulterioară celei la care bunurile i-au fost eliberate de către acesta. Prima instanță a constatat că relatările martorului nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, în condițiile în care inculpații A. și D. au avut o poziție constantă de nerecunoaștere a acuzaților de luare, respectiv dare de mită, susținută și de depozițiile martorei P.P., soția primarului, care a precizat că amenajările la apartament au fost făcute din banii săi, sens în care a produs acte care justifică achiziționarea materialelor de construcții și a făcut trimitere, totodată, la cele precizate de martorul R.R., care a efectuat o parte din lucrările de finisaj, precum și de martorii F.F. (care, în calitate de șef de șantier, nu a solicitat livrarea la imobilul proprietatea inculpatului A. de gresie, faianță și adeziv) și H.H.H. (care nu a transportat aceste bunuri la vreun apartament din Târgu Jiu). De asemenea, s-a reținut că martorul R.R. a confirmat cele declarate de martora P.P., întrucât la finalul anului 2008 și în cursul anului 2009 a executat lucrări de amenajare la solicitarea soției inculpatului A. în apartamentul proprietate personală al acesteia, în timp ce expertiza contabilă efectuată la urmărire penală (care a stabilit valoarea de 1.603,16 lei a materialelor și manoperei pentru renovarea băii și bucătăriei din apartamentul respectiv) nu aduce niciun element care să susțină acuzația adusă celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de corupție. Pe cale de consecință, corelând prezumția de nevinovăție de care, până la proba contrară, se bucură orice persoană trimisă în judecată, cu obligația ce-i incumbă organului judiciar de a valorifica orice îndoială rezonabilă în favoarea acestei persoane, prima instanță a constatat că probatoriul administrat în cauză nu confirmă acuzațiile de luare de mită și dare de mită formulate împotriva inculpaților A. și D. prin rechizitoriu, motiv pentru care a dispus achitarea acestora în baza dispozițiilor procesual penale anterior menționate. c) Tot, o soluție de achitare, dar fundamentată pe dispozițiile art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus prima instanță față de inculpații A., D. și H., în sarcina cărora, prin actul de sesizare al instanței, au fost reținute în forma autoratului, respectiv, a instigării, infracțiunile de abuz în serviciu în formă calificată privind încheierea a două contracte de cesiune de creanță, întrucât s-a apreciat că împrejurările faptice ce vor fi prezentate mai jos nu realizează elementele de conținut ale infracțiunilor prevăzute de art. 248 raportat la art. 248 1 C. pen. anterior, respectiv art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 248 și art. 248 1 din același cod. Astfel, a rezultat că pe fondul presiunilor exercitate asupra inculpatului D. de martorul Y., cunoscut ca o persoană ce oferă împrumuturi cu camătă, au fost încheiate la data de 02 iulie 2009 două contracte de cesiune, ce au fost redactate de avocatul D.D., prin care SC B. SA, în calitate de cedent, cesiona către Y. și A.A., în calitate de cesionari, sumele de 1.900.000 lei, respectiv 600.000 lei pe care cedentul le avea de încasat de la debitorul cedat Consiliul Local Peștișani, provenind din executarea contractului de lucrări din 16 ianuarie 2008. Convențiile de cesiune au fost semnate personal de cesionari, iar pentru cedent a semnat administratorul V.V.V. Semnarea de către inculpatul A., în calitate de reprezentant al debitorului cedat, s-a făcut ulterior încheierii celor două contracte, așa cum rezultă din declarațiile martorei Z., șef birou financiar contabil din cadrul Primăriei Peștișani, care nu a putut preciza dacă la momentul la care i-au fost prezentate cele două contracte pentru a fi semnate exista sau nu aplicată semnătura primarului, dubiul profitându-i acestuia. În realitate, martora D.D., însoțită de cesionar, s-a deplasat la Primărie pentru a-i prezenta inculpatului A. cele două cesiuni de creanță, pe care acesta le-a semnat, în timp ce contabila Z. a refuzat să le semneze pe motiv că prin trezoreria statului nu se pot face plăți din conturile instituțiilor publice către persoane fizice, la discuție participând doar martora Drăgotescu, care l-a informat pe martorul Y. cu privire la aceste aspecte. După această întâlnire, inculpatul A. a continuat să dispună ordonanțarea și plata sumelor de bani care reprezentau contravaloarea lucrărilor executate la obiectivul „Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși, com. Peștișani, județul Gorj” în conturile SC B. SA, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă și a suplimentului la expertiză, probe tehnice administrate la urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, situație în care martorul Y., în încercare de a-și încasa banii pe creanțele ce-i fuseseră cedate, a mers în audiență la primar, care i-a comunicat că instituțiile publice pot face plăți prin trezorerie doar către persoane juridice și ca atare, l-a sfătuit să se adreseze instanțelor de judecată pentru a obține o hotărâre împotriva Primăriei. În urma întrevederii avute cu inculpatul A., cesionarul a apelat la ajutorul martorului E.E., căruia i-a solicitat să se intereseze la trezorerie în ce condiții se pot face plăți din conturile instituțiilor publice către persoane fizice. Ca atare, în cursul anului 2010 sau 2011, martorul E.E., fără să-i comunice cesionarului identitatea persoanei cu care urma să vorbească, s-a deplasat la X.X.X. Gorj, unde, întrucât nu l-a găsit pe martorul B.B., l-a căutat pe inculpatul H., care i-a explicat că în cazul cesionării către persoane fizice a creanțelor privind datorii ale instituțiilor publice, singura posibilitate legală pentru recuperarea acestora este obținerea unei hotărâri judecătorești, întrucât prin trezorerie nu se pot face plăți din conturile de cheltuieli ale Primăriei decât către operatorii economici. Oricum, opinia inculpatului H. a fost împărtășită și de colegul său, martorul B.B., într-o discuție purtată ulterior vizitei făcute de E.E., care i-a precizat că decontarea sumelor de bani prin trezorerie nu se va face niciodată către cesionarul persoană fizică. Contrar celor su