ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 402/2019

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 194/RC din data de 29 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1762/A din 8 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, a rămas în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

S-a constatat că prin Sentința penală nr. 1425 din 12 iulie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, printre altele, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (faptele din 19 februarie 2014 - 1 aprilie 2015).

Prin Decizia penală nr. 1762/A din 8 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, printre altele, au fost admise apelurile declarate de către inculpații B., A. și C. și de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței penale nr. 1425 din 12 iulie 2017 a Tribunalului București pronunțată în Dosarul cu nr. x/2017, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) și b) raportat la art. 76 C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

Motivele de recurs în casație au vizat cazul de casare art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și nu a fost dovedită nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective) și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin Încheierea nr. 124/RC din data de 12 aprilie 2018, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost admisă în principiu numai în ceea ce privește cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., referitor la soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, însă numai sub aspectul laturii obiective.

Prin Decizia nr. 194/RC din data de 29 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A.

Împotriva Decizii penale nr. 194/RC din data de 29 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a formulat contestația la executare contestatorul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 6 mai 2019, fiind fixat termen aleatoriu la data de 20 iunie 2019. Prin încheierea de la acest termen, având în vedere dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte a trimis cauza, în temeiul art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, la completul competent care a pronunțat Decizia nr. 194/RC din data de 29 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

La termenul de judecată din data de 10 septembrie 2019, reprezentantul Parchetului a susținut că această cale de atac extraordinară a fost formulată împotriva unei decizii pronunțată tot într-o cale extraordinară de atac (recurs în casație), fiind inadmisibilă.

Înalta Curte, examinând contestația în raport de dispozițiile legale incidente și de motivele invocate, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speță, contestatorul, contestatorul A. a formulat contestație la executare invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, susținând că pedeapsa aplicată este nelegală, Astfel, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare și reducerea pedepsei conform art. 19 din Legea nr. 686/2002.

În raport de dispozițiile legale incidente în această materie, se apreciază că aspectele invocate de către contestator nu se circumscriu vreunui caz de contestație la executare dintre cele reglementate expres și limitativ de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., fiind formulată împotriva unei decizii pronunțate în recurs în casație.

Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive, nefiind posibil a se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal, și nu modul de soluționare a cauzei.

Așadar, examinând conținutul cererii scrise de contestator și înregistrate la data de 06 mai 2019, dar și de precizările transmise ulterior la data de 12 mai 2019 și la data de 27 iunie 2019, se constată că prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, contestatorul invocă critici cu privire la soluția pronunțată în recurs în casație, solicitând reducerea pedepsei, aspecte care nu pot fi invocate pe calea contestației la executare, neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Motivele invocate pe calea contestației la executare nu pot pune în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești atacate, astfel că solicitarea condamnatului de reducere a pedepsei aplicate în cauză reprezintă aspecte de fond care au intrat în puterea lucrului judecat prin rămânerea definitivă a deciziei penale prin care i s-a aplicat pedeapsa.

Mai mult, contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva unei decizii penale (definitive) pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație. Prin urmare, contestatorului nu îi este recunoscută calea de atac formulată în cauză, nefiind admisibil a se recunoaște o cale de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 194/RC din data de 29 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 313 RON rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 194/RC din data de 29 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 313 RON rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM