ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 41 din 4 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. x din 2018 s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., constând în stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, precum și evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

În baza 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitată inculpata SC B. SRL pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., constând în stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, precum și evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

S-a luat act că prejudiciul cauzat A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin, în cuantum de 9.376 RON, a fost achitat în integralitate, după cum urmează: suma de 5.626 RON, prin autocompensare din Decontul de TVA nr. x din 24 octombrie 2016, respectiv suma de 3.750 RON, conform chitanței seria x nr. x din 6 iunie 2018 .

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză au fost lăsate în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, criticând soluția de achitare dispusă față de inculpații A. și SC B. SRL.

Prin Decizia penală nr. 1051/A din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin împotriva Sentinței penale nr. 41 din 4 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, s-a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a constatat decăderea inculpatului din dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți ce funcționează în condițiile Legii nr. 31/1990, până la data reabilitării sale.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1), art. 79 alin. (3) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "evidențiere în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive".

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a constatat decăderea inculpatului din dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți ce funcționează în condițiile Legii nr. 31/1990, până la data reabilitării sale.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat în condițiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul A. a fost obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Caraș-Severin, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului A. obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Caraș-Severin sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probațiune Caraș-Severin.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 (șaizeci) de zile, în cadrul Consiliului Local Reșița sau în cadrul Consiliului Local Ezeriș, urmând ca, pe baza evaluării inițiale, consilierul de probațiune din cadrul Serviciul de Probațiune Caraș-Severin să decidă în care dintre cele două instituții din comunitate menționate va executa inculpatul obligația și tipul de activitate.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., atenționându-l asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce-i revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani, care se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5), raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., care se va executa în cazul anulării sau revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus decăderea inculpatului A. din dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți ce funcționează în condițiile Legii nr. 31/1990, dispoziție executorie de la data pronunțării hotărârii și până la data reabilitării acestuia.

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 138 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 136 alin. (3) lit. d) C. pen. (interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice), pe o perioadă de 1 (unu) an.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1), art. 79 alin. (3) C. pen., art. 137 alin. (1) și alin. (4) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei SC B. SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de "evidențiere în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive", la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 (șasemii) RON - reprezentând echivalentul a 60 zile amendă penală în valoare de 100 RON pentru fiecare zi.

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 138 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 136 alin. (3) lit. d) C. pen., pe o perioadă de 1 (unu) an.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatei SC B. SRL și s-a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6.000 RON, la care a fost adăugat un spor de 2.000 RON amendă penală, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 8.000 (optmii) RON amendă penală, echivalentul a 80 zile amendă penală în valoare de 100 RON pentru fiecare zi.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea dreptului prevăzut de art. 136 alin. (3) lit. d) C. pen., pe o perioadă de 1 (unu) an, care se va executa în condițiile art. 138 alin. (4) C. pen.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 și art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus ca în termen de 15 zile, o copie a hotărârii să se comunice Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

În baza art. 4 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 39/2015, cu aplicarea Anexei H.G. nr. 1000/2015, s-a dispus înscrierea infracțiunilor săvârșite de inculpații A. și SC B. SRL în cazierul fiscal al acestora.

În baza art. 25 alin. (3) și art. 397 C. proc. pen., au fost desființate, în totalitate:

A. următoarele facturi emise de SC C. (C.U.I. x, cu nr. ORC x) aflate la d.u.p.: factura nr. x din 7 aprilie 2014 în valoare de 4.960 RON, denumire produse "ulei motor - 500 kg" factura nr. x din 9 aprilie 2014 în valoare de 4.836 RON, denumire produse "anvelope tracțiune 1100/20 - 3 bucăți" factura nr. x din 10 aprilie 2014 în valoare de 4.513,6 RON, denumire produse "baterii 150 AH - 7 bucăți" factura nr. x din 12 aprilie 2014 în valoare de 4.836 RON, denumire produse "anvelope tracțiune 1100/20 - 3 bucăți" factura nr. x din 14 aprilie 2014 în valoare de 4.960 RON, denumire produse "cutie viteză rabă - 1 bucată" factura nr. x din 5 aprilie 2014 în valoare de 4.960 RON, denumire produse "ulei hidraulic - 500 kg".

B. următoarele chitanțe emise de SC C., aflate la d.u.p.: chitanța nr. x din 7 aprilie 2014 în valoare de 4.960 RON; chitanța nr. x din 9 aprilie 2014 în valoare de 4.836 RON; chitanța nr. x din 10 aprilie 2014 în valoare de 4.513,6 RON; chitanța nr. x din 12 aprilie 2014 în valoare de 4.836 RON; chitanța nr. x din 14 aprilie 2014 în valoare de 4.960 RON; chitanța nr. x din 5 aprilie 2014 în valoare de 4.960 RON.

În baza art. 398, art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și SC B. SRL, în mod individual, la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și la judecata în fața primei instanțe.

Totodată, s-au menținut dispozițiile sentinței penale apelate privind modul de soluționare a acțiunii civile.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că situația de fapt descrisă în actul de inculpare este dovedită prin materialul probator administrat în cauză, din care rezultă că B. SRL, societate având ca obiect principal de activitate - tăierea și rindeluirea lemnului, a avut, în perioada anului 2014, ca asociați, pe inculpatul A., care a deținut 50% părți sociale și soția sa, D., care a deținut 50% părți sociale, administrator fiind inculpatul A..

În luna aprilie 2014, în contabilitatea SC B. SRL au fost înregistrate un număr de șase facturi, respectiv factura nr. x din 7 aprilie 2014, nr. y din 9 aprilie 2014, nr. z din 10 aprilie 2014, nr. w din 12 aprilie 2014, nr. t din 14 aprilie 2014 și nr. u din 15 aprilie 2014, în valoare totală de 29.066 RON, de la SC C. Cluj-Napoca, privind achiziții de materiale consumabile (ulei motor - 500 kg.; anvelope tracțiune - 6 bucăți; acumulatori - 7 bucăți; cutie viteză și ulei hidraulic - 500 kg), facturi ce au fost achitate în numerar, având în vedere că valoarea fiecăreia nu depășea suma de 5.000 RON, conform chitanțelor cu seriile și numerele aferente facturilor, fără a exista însă documente privind punerea în manoperă a acestora și scoaterii din funcțiune a celor uzate, documente privind mijloacele de transport la care au fost folosite piesele de schimb sau documente privind reparațiile efectuate, achizițiile în cauză având un caracter fictiv.

S-a stabilit că furnizorul SC C. avea un comportament fiscal inadecvat, prezentând elementele unei societăți de tip fantomă, fiind angrenată într-un circuit de achiziții și livrări fictive. Această societate nu a funcționat niciodată la sediul social declarat, nu a avut angajați, iar administratorul societății, Mereu E., nu a putut fi depistat.

Totodată, s-a stabilit că societatea nu figurează cu achizițiile materialelor ce ulterior ar fi fost comercializate către SC B. SRL

Achizițiile fictive au fost declarate de SC B. SRL în Decontul de TVA, depus la A.J.F.P. Caraș-Severin sub nr. x din 19.05.2014, prin care s-a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA în sumă de 26.349 RON, rambursare ce a fost aprobată, cu posibilitatea efectuării unui control ulterior.

Instanța de apel a apreciat că activitatea infracțională anterior descrisă, imputată inculpaților B. SRL și A., îndeplinește condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.

Ca urmare, instanța de apel a dispus condamnarea inculpaților pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina acestora, conform dispozitivului redat anterior, reținând în beneficiul inculpatei SC B. SRL cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 10 din Legea nr. 241/2005, ca urmare a constatării achitării întregului prejudiciu de societatea inculpată.

Împotriva Deciziei penale nr. 1051/A din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția penală în dosarul nr. x din 2018 au declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații A. și B. SRL, căile de atac fiind înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 2 decembrie 2020, sub nr. x din 2018.

Prin Încheierea nr. 73/RC din 21 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x din 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata SC B. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1051/A din data de 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, dispunând obligarea recurentei inculpate la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, a admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul A. împotriva aceleiași decizii penale, însă numai sub aspectul cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În cadrul acestui caz de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a invocat faptul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. întrucât, în procesul de contopire a pedepselor stabilite în partida inculpatului A. în calea ordinară de atac, respectiv, de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8. alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen. și de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1), art. 79 alin. (3) C. pen., la pedeapsa cea mai grea (2 ani închisoare) a fost adăugat un spor de 8 luni închisoare, deși fracția de 1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare este 6 luni închisoare.

În consecință, susținând că pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare stabilită de instanța de apel în sarcina inculpatului A. este nelegală, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat admiterea recursului în casație, casarea, în parte, a deciziei recurate, cu consecința repunerii în limite legale a pedepsei rezultante aplicate inculpatului.

În cadrul aceluiași caz de recurs în casație, recurentul inculpat A. a învederat că pedepsele ce i-au fost aplicate în apel sunt nelegale, întrucât la stabilirea lor nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, deși acestea îi erau aplicabile.

În acest sens, a arătat că argumentele instanței de apel, în sensul că nu poate beneficia de dispozițiile legale precitate întrucât prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor a fost achitat doar de către societatea inculpată pe care a administrat-o, sunt nesusținute.

În cauză s-a stabilit un singur prejudiciu, rezultat din activitatea pretins frauduloasă desfășurată de societatea comercială inculpată, prin administratorul acesteia - recurentul inculpat A., care a fost însă achitat în integralitate.

Astfel, prin Procesul-verbal nr. x din 9 iulie 2015 întocmit de Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea cu ocazia controlului din 9 iulie 2015, au fost stabilite, prin estimarea bazei de impunere a societății B. SRL, următoarele obligații de plată: TVA în valoare de 5.626 RON și impozit pe profit de 3.750 RON. Conform Raportului de inspecție fiscală x din 24 iunie 2016 al A.J.F.P.-Caraș-Severin, suma de 5.626 RON (TVA-ul) solicitată la rambursare, a fost recuperată prin autocompensare din decontul de TVA (D300) nr. x din 26 octombrie 2016, conform adresei A.J.F.P. Caraș-Severin nr. x din 17.11-2016. Diferența de impozit pe profit în sumă de 3.750 RON a fost achitată direct, conform chitanței nr. x din 6 iunie 2018, plata fiind făcută de inculpatul A., din bani proprii, însă în numele societății inculpate, întrucât era vorba despre o diferență a impozitului pe profit al societății.

În consecință, în raport cu motivele invocate, recurentul inculpat A. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, pentru a-i fi aplicate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Aceste motive au fost sintetic susținute la termenul fixat pentru dezbaterea recursurilor în casație pe fond, 29 mai 2020, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

****

Analizând recursurile în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul A., în limitele admiterii lor în principiu, Înalta Curte reține următoarele:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de față, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul A. au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

Inculpatului A. a fost condamnat, în apel, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen., respectiv, la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1), art. 79 alin. (3) C. pen.

Cele două infracțiuni fiind săvârșite în concurs real, instanța de apel a procedat la contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, în condițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat însă un spor de 8 luni închisoare, deși fracția de 1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare este de 6 luni închisoare.

Ca urmare, instanța de apel a aplicat inculpatul A. pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare, deși corecta aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. conduce la stabilirea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare.

Pentru argumentele prezentate, constatând întemeiată critica de nelegalitate a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de acesta și va repune în limite legale pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A., prin reducerea sporului de pedeapsă calculat conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 8 luni închisoare la 6 luni închisoare, și stabilirea unei pedepse rezultante principale de 2 ani și 6 luni închisoare.

Recurentul inculpat susține că pedepsele ce i-au fost aplicate în apel sunt nelegale, întrucât la stabilirea lor nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, deși acestea îi erau aplicabile, în condițiile în care întregul prejudiciu stabilit în cauză a fost achitat integral, suma de 5.626 RON (TVA-ul) - prin autocompensare din decontul de TVA (D300) nr. x din 26 octombrie 2016, conform adresei A.J.F.P. Caraș-Severin nr. x din 17.11-2016, iar diferența de impozit pe profit în sumă de 3.750 RON - prin plata directă, conform chitanței nr. x din 6 iunie 2018, pe care a efectuat-o personal, din fonduri proprii, însă în numele societății inculpate, întrucât era vorba despre o diferență a impozitului pe profit al societății.

Ca urmare, a susținut că reținerile instanței de apel în sensul că nu poate beneficia de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 întrucât prejudiciul rezultat în urma săvârșirii infracțiunilor a fost achitat doar societatea inculpată sunt neîntemeiate.

Înalta Curte reține că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în varianta în vigoare la data săvârșirii faptelor deduse judecății în cauză, stabilește că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.

Acest text de lege instituie o cauză legală de reducere a pedepsei cu caracter personal, prin care, valorificându-se atitudinea diligentă a inculpatului care achită integral pretențiile părții civile, se operează o reducere la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru săvârșirea de către acesta a unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005.

Astfel, prin decizia nr. 9 din 15 martie 2017 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare până la data 1 februarie 2014, reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter personal.

Aceste statuări ale instanței supreme sunt pe deplin valabile și în cazul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data 1 februarie 2014 (astfel cum au fost modificate prin art. 79 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale), aplicabile în speță, întrucât atât în forma inițială, cât și în cea modificată, textul de lege vizează atitudinea subiectului activ de a acoperi, până cel mai târziu la primul termen de judecată în primă instanță, prejudiciul/pretențiile civile cauzate prin săvârșirea infracțiunii.

Acoperirea integrală a prejudiciului în condițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data faptelor deduse judecății, constituie o formă de manifestare a conduitei după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, căreia legiuitorul i-a atribuit valoarea de cauză de reducere a limitelor de pedeapsă, menținându-i caracterul personal, aplicabilă exclusiv făptuitorului (autor sau participant), care întrunește condițiile prevăzute de textul de lege precitat.

Altfel spus, acest text de lege se aplică doar acelui inculpat care a achitat integral prejudiciul, până la termenul prevăzut de legiuitor, conduita diligentă a acestuia constituind o circumstanță personală cu efecte doar asupra participantului care are un asemenea comportament activ.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că în cauză s-a stabilit cu titlu definitiv că prin evidențierea în contabilitatea SC B. SRL a celor șase facturi de achiziție fictivă de la SC C., societatea inculpată s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale prin diminuarea bazei impozabile și a TVA de plată, bugetul general consolidat al statului fiind astfel prejudiciat cu suma de 9.376 RON (compusă din 5.626 RON - TVA și 3.750 RON - impozit pe profit).

Această sumă a fost achitată, în integralitate, după cum urmează: suma de 5.626 RON, reprezentând TVA solicitată la rambursat, a fost recuperată, conform adresei AJFP CS nr. x din 17 noiembrie 2016, prin autocompensare cu decontul de TVA (D300); diferența de impozit pe profit în cuantum de 3.750 RON a fost achitată de inculpata SC B. SRL, conform chitanței nr. x din 6 iunie 2018 (dosar fond).

În consecință, prejudiciul cauzat bugetului statului în urma săvârșirii de către inculpații SC B. SRL și A. a infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 a fost acoperit exclusiv de către inculpata SC B. SRL, întrucât autocompensarea pentru suma de 5.626 RON a operat, în mod evident, în patrimoniul societății inculpate, iar din cuprinsul chitanței nr. x din 6 iunie 2018 rezultă că plata sumei de 3.750 RON s-a făcut de către aceeași societate.

Susținerile recurentului inculpat A. în sensul că cea din urmă plată ar fi făcut-o personal, din fonduri proprii, însă în numele societății inculpate, al cărei administrator era la momentul de referință, nu sunt susținute probator.

Or, în condițiile în care recurentul inculpat nu a făcut dovada unei atitudini active în înlăturarea consecințelor infracțiunilor săvârșite, acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, criticile subscrise de acesta cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. fiind neîntemeiate.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 1051/A din data de 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Va casa în parte, decizia penală recurată, numai sub aspectul cuantumului sporului de pedeapsă aplicat inculpatului A., pe care îl va reduce de la 8 luni închisoare la 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași decizii.

Urmare soluțiilor astfel dispuse, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara vor fi lăsate în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 157 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 1051/A din data de 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată, numai sub aspectul cuantumului sporului de pedeapsă aplicat inculpatului A., pe care îl reduce de la 8 luni închisoare la 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale.

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara rămân în sarcina statului.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 157 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2020.

Procesat de GGC - LM