ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 128/P din 23 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) - art. 76 lit. d) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de stabilirea cu rea-credință a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor având ca rezultat obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări de la bugetul de stat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 81 - 82 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 4 (patru) ani, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiționare a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.

A fost condamnat inculpatul B., fără antecedente penale, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) - art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 81 - 82 și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiționare a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.

A fost condamnat inculpatul C., cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, pe timp de 1 (un) an, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81 - 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 4 (patru) ani, ce constituie termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiționare a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.

A fost condamnată inculpata persoană juridică SC D. SRL cu sediul social în sat/com. Brusturi, str. x, jud. Neamț, cu număr de ordine în Registrul comerțului - x, atribuit în data de 31 iulie 2009, cod unic de înregistrare x, la pedepsele de:

- 8.000 RON amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005;

- 6.000 RON amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de stabilirea cu rea-credință a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor având ca rezultat obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări de la bugetul de stat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 401 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 8.000 RON amendă penală.

În temeiul art. 777 raportat la art. 531 alin. (3) lit. e) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei SC D. SRL pedeapsa complementară a afișării hotărârii definitive de condamnare la sediul societății, pentru o perioadă de o lună.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la stabilirea cu rea-credință a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor având ca rezultat obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări de la bugetul de stat, prevăzută de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 8 alin. (1) și (3) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 19 C. proc. pen., art. 1357 și 1373 C. civ. raportat la art. 119 alin. (1) și art. 120 Codul de procedură fiscală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Au fost obligați, în solidar, inculpații A., SC D. SRL, B. și C., aceștia doi din urmă și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL, să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, suma de 52.024 RON, despăgubiri civile, ce va fi actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Au fost obligați, în solidar, inculpații A. și SC D. SRL, să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, suma de 5.323 RON, despăgubiri civile, ce va fi actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 249 C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A. și SC D. SRL, până la concurența sumei de 57.347 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale și ale inculpaților C. și B. și ale părții responsabile civilmente SC E. SRL, până la concurența sumei de 52.024 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale.

S-a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, să se comunice o copie a dispozitivului Oficiului Național al Registrului Comerțului.

S-a luat act că inculpații au fost asistați de avocați aleși.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 2000 RON, cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații SC D. SRL și B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL și C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL, să plătească statului sumele de câte 600 RON, cheltuieli judiciare.

Împotriva Sentinței penale nr. 128/P din 23 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/2018, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpații A. și C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul inculpat A. a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea soluției primei instanțe cu privire la condamnarea sa pentru cele două infracțiuni, iar ca urmare a rejudecării cauzei, să se dispună achitarea, conform art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen.

A susținut apelantul inculpat că în cauză nu există probe din care să rezulte vinovăția sa și că infracțiunea de evaziune fiscală poate avea o dublă natură, în sensul că, pentru una dintre părți, operațiunea comercială este reală și întrunește elementele unei promisiuni de contractare, iar pentru cealaltă parte, operațiunea comercială poate avea un caracter dolosiv de înșelare a contractului.

A mai arătat că, în ceea ce privește realitatea operațiunii, cantitatea de materiale de construcții s-a achiziționat în luna martie și urma să se vireze treptat, conform dispozițiilor contractuale, motivul pentru care respectiva cantitate de material feros nu a mai fost livrată fiind acela că, față de E., s-a început urmărirea penală de către D.I.I.C.O.T Deva, activitatea acesteia fiind blocată, ceea ce a făcut imposibilă și derularea contractului de antrepriză cu materialele specificate. Ulterior s-a dorit ștornarea facturii fiscale și rezilierea contractului, însă toate documentele emise de E. SRL au fost ridicate de către D.I.I.C.O.T Deva, dosar în care inculpatul A. nu a avut nicio calitate.

De asemenea, apelantul inculpat a arătat că în faza de urmărire penală s-au efectuat mai multe expertize contabile care au demonstrat că nu există neregularități cu privire la activitatea sa, iar expertiza efectuată în cursul cercetării judecătorești arată că singura eroare a SC D. SRL a fost aceea că nu ar fi înscris bunurile achiziționate de la E. SRL în contul 351, "Materiale aflate la terți", ci acestea s-au trecut în contul 321, "Materii prime în curs de aprovizionare". Or, o asemenea acțiune reprezintă o eroare materială, care poate atrage rectificarea documentelor fiscale, nefiind o infracțiune.

S-a mai arătat că nici inculpatul A. și nici firma SC D. nu au avut o activitate de tip fantomă, firma de construcție având în acea perioadă mai multe lucrări edificate sau de edificat, ceea ce demonstrează activitatea efectivă a societății.

Prin Decizia penală nr. 1036 din 16 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței penale nr. 128/P din 23 octombrie 2019 a Tribunalului Neamț, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată, în ce-i privește pe inculpații A. și C. și, în rejudecare:

Au fost înlăturate dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) - art. 76 lit. d) C. pen. anterior în ce îl privește pe inculpatul A. și a fost majorată pedeapsa la care acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de stabilirea cu rea-credință a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor având ca rezultat obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări de la bugetul de stat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen. anterior, de la 2 (doi) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare.

A fost înlăturată dispoziția de achitare și a fost condamnat inculpatul A. la pedepsele de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 și 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la stabilirea cu rea-credință a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor având ca rezultat obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări de la bugetul de stat, prevăzută de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 8 alin. (1) și (3) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, s-au aplicat inculpatului patru pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani de la executarea pedepsei închisorii, iar în temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a aplicat o singură pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 81 - 82 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior în ce îl privește pe inculpatul A. și s-a dispus, în temeiul art. 861 C. pen. anterior, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 8 (opt) ani.

În baza art. 863 C. pen. anterior, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț, la datele stabilite de acesta;

b) să anunțe acest serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. anterior cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a neexecutării obligațiilor civile și a neîndeplinirii măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor stabilite de instanță și asupra consecințelor acestei revocări.

S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată de Tribunalul Neamț, respectiv de 2 ani și 4 luni închisoare, aplicată de Tribunalul Ilfov și, în consecință, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare, care a fost sporită, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv cu 1 an, 3 luni și 10 zile închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 3 (trei) ani, 7 (șapte) luni și 10 (zece) zile închisoare.

S-a majorat cuantumul pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, după executarea pedepsei principale, de la 1 an la 2 ani.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 81 - 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. și s-a dispus executarea efectivă a pedepsei închisorii în cuantum total de 3 (trei) ani, 7 (șapte) luni și 10 (zece) zile închisoare și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, după executarea pedepsei principale, pentru 2 ani.

Au fost obligați, în solidar, inculpatul A. și partea responsabilă civilmente SC F. SRL, să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, suma de 30.494 RON, la care se vor calcula accesoriile fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 249 C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A. și ale părții responsabile civilmente SC F. SRL, pentru suma de 30.494 RON, la care se vor calcula accesoriile fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare acestei decizii.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și C. împotriva Sentinței penale nr. 128/P din 23 octombrie 2019 a Tribunalului Neamț, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) și (4) C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre apelanți la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul A., calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În cadrul concluziilor formulate oral în fața instanței de recurs în casație, s-a făcut referire și la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin prisma primului caz de recurs în casație indicat, recurentul inculpat a invocat nelegalitatea deciziei penale atacate, din perspectiva greșitei soluții de condamnare, susținând în esență că, în raport de probatoriul administrat în cauză, faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală.

Prin Încheierea din 25 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, constatându-se că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1036 din 16 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul cu același număr, îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu și s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpatul anterior menționat.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauză.

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În speță, recurentul inculpat, prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac, a făcut referire la mijloacele de probă administrate în cauză, apreciind că starea de fapt reținută prin hotărârea de condamnare este de natură a evidenția lipsa caracterului penal al faptelor pentru care a fost condamnat.

Criticile invocate de recurentul inculpat nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele au reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția și participația acestuia în săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus soluția de condamnare.

Or, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanței supreme pe calea recursului în casație.

Prin recursul în casație promovat, recurentul inculpat a urmărit, în realitate, remedierea unei greșite aprecieri a stării de fapt de către instanțele anterioare, respectiv a unei greșite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunilor pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

Nici celelalte critici, formulate oral în calea extraordinară de atac, circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu pot fi primite de către Înalta Curte, pedepsele aplicate recurentului inculpat fiind în limitele legale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1036 din 16 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

În acest context, nici extinderea efectelor căii de atac promovate de inculpatul A. nu poate profita intimatului inculpat C., nefiind incidente dispozițiile art. 443 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și pentru intimatul inculpat C., în cuantum de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1036 din 16 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și pentru intimatul inculpat C., în cuantum de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2021.

Procesat de GGC - LM