ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2601/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 167 din 5

iunie 2002, Tribunalul Ialomița a condamnat pe inculpatul R.G., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, raportat la art.

254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la un an

închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la

27 martie 2002, la zi.

A dispus restituirea către martorul

S.A. a două bancnote de 500.000 lei fiecare, cu seriile 001 C18322557 și 002

B0877560, aflate la Camera de corpuri delicte a instanței.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat pe inculpat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în esență că inculpatul, pădurar la Cantonul 13 Bornești, a pretins și

primit de la martorul S.A. trei oi, trei miei și suma de 1.000.000 lei pentru a

nu-i aplica acestuia sancțiune contravențională.

Inculpatul a fost surprins în

flagrant primind două bancnote de 500.000 lei tratate chimic, iar cele trei oi

cu trei miei au fost găsite în posesia persoanelor trimise de inculpat la stână

și care au declarat că animalele aparțin inculpatului.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnatul solicitând desființarea acesteia și, pe fond, aplicarea art. 81 C.

pen., având în vedere circumstanțele sale personale și prejudiciul modic comis.

Curtea de Apel București, secția a

I-a penală, prin decizia nr. 487/ A din 23 august 2002, a admis apelul

inculpatului și a desființat sentința cu privire la pedeapsa aplicată acestuia

pe care a redus-o la 6 luni închisoare.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel apreciază că deși fapta comisă de inculpat prezintă o anumită

gravitate, în raport de atitudinea procesuală sinceră a inculpatului pe tot

parcursul procesului penal, de conduita sa înainte de acest proces, atestată de

caracterizarea de la locul de muncă, rezultă că se poate acorda o mai mare

eficiență circumstanțelor atenuante, impunându-se reducerea cuantumului

pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, susținând că pedeapsa

aplicată de instanța de apel nu corespunde gradului de pericol social al

faptei.

Astfel, s-a susținut că nu s-au

respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar circumstanțele personale

(lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră, actele de circumstanțiere) nu

justifică pedeapsa de numai 6 luni, impunându-se menținerea pedepsei aplicate

de instanța de fond.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Verificându-se hotărârea atacată sub

aspectul criticii formulate, se constată că, în ceea ce privește dozarea

pedepsei, nu sunt elemente de reapreciere în sensul solicitat, instanța de apel

făcând o justă individualizare prin respectarea criteriilor prevăzute în textul

de lege arătat, avându-se în vedere gravitatea faptei, împrejurările în care a

fost comisă, cât și datele referitoare la persoana sa care anterior a avut o

bună conduită profesională și generală, care este fără antecedente penale și

care a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului, recunoscând și

regretând fapta, pedeapsa apărând ca fiind bine proporționată și aptă să

realizeze dublul scop prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru considerentele arătate și cum

verificând hotărârea atacată prin prisma prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în

cauză este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 487 din 23 august 2002 a Curții de Apel București, secția I penală,

privind pe intimatul inculpat R.G.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 mai 2003.