ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4979/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 268

din 26 iunie 2006, Tribunalul Brăila a dispus schimbarea încadrării juridice

dată infracțiunii reținute în sarcina inculpatului C.T. din tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

în tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 18

1

alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C.T. pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

c) C. pen. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ - amendă în

cuantum de 600 lei.

S-a constatat că părțile

vătămate nu s-au constituit părți civile.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În cursul anului 2005,

inculpatul i-a încredințat paza animalelor sale minorului C.C., în vârstă de 16

ani, remunerat pentru munca sa.

În dimineața zilei de 2

august 2005, constatând lipsa a trei miei, inculpatul i-a căutat pe izlazul comunal,

unde au venit cu căruța și părțile vătămate C.C. și C.T.

Supărat de atitudinea sfidătoare

a ciobanului său, C.C., inculpatul l-a înjurat, lovindu-l cu piciorul peste

șezut și cu palma peste ceafă.

Pentru a-i determina pe

frații C. să-i aducă mieii pierduți, inculpatul a luat căruța părților

vătămate, spunându-le că o va restitui când i se vor da înapoi animalele.

Cum minorul C.T., învârstă de

12 ani, a refuzat să dea drumul hățurilor cailor, inculpatul l-a tras din

căruță, smucindu-i mâna dreaptă.

Nici o parte vătămată nu a

prezentat acte medico - legale care să ateste existența vreunei leziuni.

Inculpatul a formulat

plângere penală pentru dispariția mieilor.

Situația de fapt a fost

stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză; plângerile și declarațiile

părților vătămate, proces verbal de identificare a bunurilor sustrase și dovezi

de restituire a acestora, declarațiile martorilor D.M., C.D., D.V., L.I., A.D.,

declarațiile inculpatului.

Împotriva sentinței a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, susținând, în esență, că

instanța de fond a făcut o apreciere corectă și completă a întregului material

probator administrat în cauză.

De asemenea, s-a apreciat că

instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor art. 18

1

C. pen.

Prin decizia penală nr. 14/ A

din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Galați a respins apelul ca nefondat.

Instanța de control judiciar

a constatat că situația de fapt a fost corect și complet stabilită de tribunal și

că soluția de achitare și sancționare administrativă a inculpatului este legală

și temeinică.

Referitor la incidența

articolului 18

1

C. pen., instanța de apel a reținut următoarele argumente:

- modalitățile concrete în

care a fost săvârșită fapta în sensul că inculpatul a încercat să le determine pe

părțile vătămate să-i găsească și să-i restituie cei trei miei dispăruți, a

căror pază era dată în sarcina părții vătămate C.C.;

- intensitatea redusă a

violenței folosite în sensul că părțile vătămate nu au necesitat îngrijiri

medicale;

- față de scopul urmărit de

inculpat prin realizarea activității infracționale, în sensul că a luat calul

și căruța precizând că vor fi restituite în momentul în care va primi cei trei

miei;

- față de împrejurarea că se

confirmă susținerile inculpatului în sensul că mieii au fost furați - așa cum

rezultă din sentința penală nr. 780 din 28 martie 2006 a Judecătoriei Brăila;

- având în vedere atitudinea

manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal în sensul că acesta s-a

prezentat în instanță la termenele de judecată.

Prin recursul declarat,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a criticat nelegalitatea deciziei

atacate, susținând că argumentele instanței sunt contradictorii, în sensul că nu

s-a stabilit dacă atitudinea violentă a inculpatului C.T. față de victime s-ar

fi datorat dispariției mieilor și intenției susnumitului de a le obliga pe

acestea să-i caute, ori sustragerii de către părțile vătămate a animalelor și

intenției făptuitorului de recuperare a prejudiciului.

Pe de altă parte, s-a criticat

soluția de aplicare a prevederilor art. 18

1

C. pen., având în vedere

modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, împrejurarea că părțile

vătămate sunt doi minori, prejudiciul cauzat (15 milioane lei), antecedentele penale

ale inculpatului.

Prin motivele scrise de

recurs s-a stabilit condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și

executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Oral, procurorul de ședință

a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate cu

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen..â

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen.

Examinând recursul, Curtea

constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au

stabilit în mod corect situația de fapt, pe care, de altfel, niciuna din părți

nu a contestat-o.

Este o problemă falsă

stabilirea mobilului acțiunii inculpatului ca reacție la alternativă dispariției

sau furtului mieilor.

Această presupusă dilemă nu

are nici o relevanță sub aspectul stabilirii situației de fapt și nu poate

conduce la caracterizarea drept insuficient sau contradictoriu a materialului probator

al cauzei.

În realitate, ceea ce a determinat

reacția inculpatului a fost lipsa oilor, indiferent care era cauza ei, iar

luarea atelajului victimelor s-a dorit o rezolvare în sensul obligării acestora

de a-i restitui animalele, indiferent dacă le furaseră sau le pierduseră.

Soluția la care a recurs

inculpatul are o explicație simplă, logică, gospodărească, la care se recurge

frecvent în mediul rural, când proprietarul păgubit ia „în obor” animalele

celui care i-a cauzat prejudiciul.

Inculpatul nu a ascuns

atelajul, ci l-a ținut la vedere în gospodăria sa, nu a dat niciun înțeles

abscons actului său, ci a transmis clar, neechivoc, mesajul că persoanele

vinovate de pagubă trebuie să ia măsuri să o acopere, dacă vor să-și recupereze

atelajul astfel reținut ca o garanție.

Lipsa animalelor s-a dovedit

a fi datorată modului neatent în care ciobanul C.C. a păzit turma, lăsând-o frecvent

în grija unor copii, printre care și fratele său, T.

Inculpatul a reacționat

prompt pentru a-și asigura integritatea patrimoniului său și, fără a-i

împărtăși concepția potrivit căreia, procedând astfel, și-ar fi făcut singur

dreptate, Curtea nu poate să ignore mediul în care s-au petrecut faptele,

obiceiurile locului, înțelegerea unor astfel de întâmplări prin prisma

nivelului de cultură, cunoștințe, cutume.

Pentru inculpat, metoda

folosită era singura eficientă, la îndemână și obișnuită.

Violențele exercitate asupra

minorilor sunt de intensitate minimă, benignă, aplicate în zone nepericuloase,

fără repetabilitatea loviturilor. Este evident că inculpatul a reacționat proporțional

cu vârsta minorilor, cel admonestat astfel fiind, în realitate, numai C.C.,

fiindcă lui C.T. doar i-a tras hățurile din mână.

Curtea constată că

instanțele de judecată au stabilit în mod corect săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie de către inculpatul C.T. și, în același timp, lipsa de pericol social

a faptei comise.

Existența antecedentelor

penale ale inculpatului care ar caracteriza o fire violentă a acestuia nu este

de natură să afecteze constatarea situației reale, de incident minor, a celor petrecute

pe data de 2 august 2005 între C.T. și cei doi minori.

De altfel, inculpatul nici

nu s-a manifestat cu violența care l-ar caracteriza antecedentele sale, ci a

avut doar o manifestare spontană nervoasă, la supărare, dar reținută, sub

aspectul contactului fizic cu cei doi minori.

Pentru aceste considerente constatând

că sancționarea cu amendă administrativă a inculpatului este întemeiată și

suficientă, Curtea urmează să respingă recursul ca neîntemeiat.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva

deciziei penale nr. 14 din 12 februarie 2007 a Curții de Apel Galați, secția

pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpatul C.T.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 24 octombrie 2007.