ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4979/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 268 din 26 iunie 2006, Tribunalul Brăila a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii reținute în sarcina inculpatului C.T. din tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C.T. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ - amendă în cuantum de 600 lei.

S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În cursul anului 2005, inculpatul i-a încredințat paza animalelor sale minorului C.C., în vârstă de 16 ani, remunerat pentru munca sa. În dimineața zilei de 2 august 2005, constatând lipsa a trei miei, inculpatul i-a căutat pe izlazul comunal, unde au venit cu căruța și părțile vătămate C.C. și C.T. Supărat de atitudinea sfidătoare a ciobanului său, C.C., inculpatul l-a înjurat, lovindu-l cu piciorul peste șezut și cu palma peste ceafă. Pentru a-i determina pe frații C. să-i aducă mieii pierduți, inculpatul a luat căruța părților vătămate, spunându-le că o va restitui când i se vor da înapoi animalele.

Cum minorul C.T., învârstă de 12 ani, a refuzat să dea drumul hățurilor cailor, inculpatul l-a tras din căruță, smucindu-i mâna dreaptă. Nici o parte vătămată nu a prezentat acte medico - legale care să ateste existența vreunei leziuni. Inculpatul a formulat plângere penală pentru dispariția mieilor. Situația de fapt a fost stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză; plângerile și declarațiile părților vătămate, proces verbal de identificare a bunurilor sustrase și dovezi de restituire a acestora, declarațiile martorilor D.M., C.D., D.V., L.I., A.D., declarațiile inculpatului. Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, susținând, în esență, că instanța de fond a făcut o apreciere corectă și completă a întregului material probator administrat în cauză.

De asemenea, s-a apreciat că instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor art. 18 1 C. pen. Prin decizia penală nr. 14/ A din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Galați a respins apelul ca nefondat. Instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect și complet stabilită de tribunal și că soluția de achitare și sancționare administrativă a inculpatului este legală și temeinică.

Referitor la incidența articolului 18 1 C. pen., instanța de apel a reținut următoarele argumente: - modalitățile concrete în care a fost săvârșită fapta în sensul că inculpatul a încercat să le determine pe părțile vătămate să-i găsească și să-i restituie cei trei miei dispăruți, a căror pază era dată în sarcina părții vătămate C.C.; - intensitatea redusă a violenței folosite în sensul că părțile vătămate nu au necesitat îngrijiri medicale; - față de scopul urmărit de inculpat prin realizarea activității infracționale, în sensul că a luat calul și căruța precizând că vor fi restituite în momentul în care va primi cei trei miei; - față de împrejurarea că se confirmă susținerile inculpatului în sensul că mieii au fost furați - așa cum rezultă din sentința penală nr. 780 din 28 martie 2006 a Judecătoriei Brăila; - având în vedere atitudinea manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal în sensul că acesta s-a prezentat în instanță la termenele de judecată.

Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a criticat nelegalitatea deciziei atacate, susținând că argumentele instanței sunt contradictorii, în sensul că nu s-a stabilit dacă atitudinea violentă a inculpatului C.T. față de victime s-ar fi datorat dispariției mieilor și intenției susnumitului de a le obliga pe acestea să-i caute, ori sustragerii de către părțile vătămate a animalelor și intenției făptuitorului de recuperare a prejudiciului. Pe de altă parte, s-a criticat soluția de aplicare a prevederilor art. 18 1 C. pen., având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, împrejurarea că părțile vătămate sunt doi minori, prejudiciul cauzat (15 milioane lei), antecedentele penale ale inculpatului.

Prin motivele scrise de recurs s-a stabilit condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și executarea acesteia în regim privativ de libertate. Oral, procurorul de ședință a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen..â Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt, pe care, de altfel, niciuna din părți nu a contestat-o. Este o problemă falsă stabilirea mobilului acțiunii inculpatului ca reacție la alternativă dispariției sau furtului mieilor.

Această presupusă dilemă nu are nici o relevanță sub aspectul stabilirii situației de fapt și nu poate conduce la caracterizarea drept insuficient sau contradictoriu a materialului probator al cauzei. În realitate, ceea ce a determinat reacția inculpatului a fost lipsa oilor, indiferent care era cauza ei, iar luarea atelajului victimelor s-a dorit o rezolvare în sensul obligării acestora de a-i restitui animalele, indiferent dacă le furaseră sau le pierduseră. Soluția la care a recurs inculpatul are o explicație simplă, logică, gospodărească, la care se recurge frecvent în mediul rural, când proprietarul păgubit ia „în obor” animalele celui care i-a cauzat prejudiciul. Inculpatul nu a ascuns atelajul, ci l-a ținut la vedere în gospodăria sa, nu a dat niciun înțeles abscons actului său, ci a transmis clar, neechivoc, mesajul că persoanele vinovate de pagubă trebuie să ia măsuri să o acopere, dacă vor să-și recupereze atelajul astfel reținut ca o garanție.

Lipsa animalelor s-a dovedit a fi datorată modului neatent în care ciobanul C.C. a păzit turma, lăsând-o frecvent în grija unor copii, printre care și fratele său, T. Inculpatul a reacționat prompt pentru a-și asigura integritatea patrimoniului său și, fără a-i împărtăși concepția potrivit căreia, procedând astfel, și-ar fi făcut singur dreptate, Curtea nu poate să ignore mediul în care s-au petrecut faptele, obiceiurile locului, înțelegerea unor astfel de întâmplări prin prisma nivelului de cultură, cunoștințe, cutume. Pentru inculpat, metoda folosită era singura eficientă, la îndemână și obișnuită. Violențele exercitate asupra minorilor sunt de intensitate minimă, benignă, aplicate în zone nepericuloase, fără repetabilitatea loviturilor.

Este evident că inculpatul a reacționat proporțional cu vârsta minorilor, cel admonestat astfel fiind, în realitate, numai C.C., fiindcă lui C.T. doar i-a tras hățurile din mână. Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către inculpatul C.T. și, în același timp, lipsa de pericol social a faptei comise. Existența antecedentelor penale ale inculpatului care ar caracteriza o fire violentă a acestuia nu este de natură să afecteze constatarea situației reale, de incident minor, a celor petrecute pe data de 2 august 2005 între C.T. și cei doi minori. De altfel, inculpatul nici nu s-a manifestat cu violența care l-ar caracteriza antecedentele sale, ci a avut doar o manifestare spontană nervoasă, la supărare, dar reținută, sub aspectul contactului fizic cu cei doi minori.

Pentru aceste considerente constatând că sancționarea cu amendă administrativă a inculpatului este întemeiată și suficientă, Curtea urmează să respingă recursul ca neîntemeiat. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 14 din 12 februarie 2007 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpatul C.T. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2007.