ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2407/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60 din 14

octombrie 2005, Tribunalul Covasna i-a condamnat pe inculpații:

- B.G.;

- B.V.;

- C.C., toți în baza art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 și 76 lit. b) C. pen. [(cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., pentru inculpatul B.G.)], la câte 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 247 din 18 iulie 2003 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, inculpatului B.G.

și a dispus executarea acesteia alături de cea aplicată în cauză, în total 5

ani și 8 luni închisoare.

S-a dedus prevenția pentru

inculpații B.G. și B.V. de la 11 mai 2005 la zi, precum și reținerea din 11 mai

2005 pentru inculpatul C.C.

Au fost interzise inculpaților

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată A.V.

nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în

seara de 9 mai 2005, orele 20,00, inculpații C.C. și B.V., cu atelajul hipo

condus de primul, au plecat din comuna Vâlcele, satul Hetea, de la ferma

patronului T.G., să predea laptele la centrul din comuna Vâlcele.

La înapoiere, în apropierea satului

Hetea, cei doi inculpați s-au întâlnit cu coinculpatul B.G., aflat sub

influența alcoolului și, la propunerea acestuia, s-au întors în comuna Vâlcele,

unde au consumat alcool și au luat o ladă cu bere, plecând apoi toți trei spre

satul Hetea.

Ajungând în apropierea unui podeț și

văzând pe partea vătămată A.V., pe care nu îl cunoșteau, cu o turmă de oi și

miei, la inițiativa inculpatului B.V. au hotărât să sustragă animale din turmă.

Ca urmare, inculpatul C.C. a oprit

căruța, iar inculpatul B.G. a coborât, intrând într-un dialog cu partea

vătămată și oferindu-i de băut.

Fiind refuzat, inculpatul B.G. a

prins o oaie, fiind împiedicat de partea vătămată să o ducă la căruță.

În acest timp, însă, inculpatul C.C.

a prins un miel și l-a urcat în căruță, plecând apoi toți inculpații spre

localitatea Hetea.

După ce au predat bidoanele de lapte

la fermă, toți inculpații s-au întors cu căruța la locul în care lăsaseră pe

partea vătămată cu turma.

Inculpatul B.V. a prin o oaie și a

dus-o la căruță.

Fiind avizată de intențiile

inculpaților, partea vătămată a încercat să-și apere turma cu o bâtă însă a

fost atacată de către inculpații B.G. și C.C., ultimul lovind-o cu o scândură

luată de la căruță, iar inculpatul B.G. cu bâta pe care a reușit să o ia de la

victimă.

După ce au adus-o pe partea vătămată

în stare de inconștiență, inculpații au plecat cu căruța în care aveau mielul și

oaia sustrase în satul Araci, la locuința martorului T.G., lăsând ovinele în

grajdul acestuia iar atelajul hipo în curte, martorul sus-numit lipsind din

locuință, după care au plecat, fiecare, spre casă.

La sesizarea părții vătămate, a doua

zi organul de poliție a găsit ovinele în grajdul martorului T.G., fiind

restituite proprietarului.

Din raportul medico-legal de

constatare rezultă că partea vătămată A.V. a suferit leziuni corporale care au

necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Împotriva acestei hotărâri

inculpații au declarat apel, inculpații B.V. și B.G. solicitând reducerea

pedepselor iar inculpatul C.C. achitarea, susținând că nu a participat la

agresarea părții vătămate și la sustragerea animalelor, conducând doar căruța.

Prin decizia penală nr. 376 din 8

decembrie 2005, Curtea de Apel Brașov a respins apelurile tuturor inculpaților,

ca nefondate, constatând că vinovăția acestora este temeinic stabilită iar

pedepsele corect individualizate.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpatul C.C., care își afirmă nevinovăția.

Deși la cererea scrisă a acestuia

s-a acordat un termen pentru pregătirea apărării, inculpatul legal citat nu s-a

prezentat la judecarea recursului, apărătorul din oficiu solicitând în

principal achitarea în versiunea neparticipării recurentului la săvârșirea

infracțiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, examinat în considerarea

cazurilor de casare invocate, respectiv cel prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., nu este fondat.

Situația de fapt, așa cum a fost

reținută de instanțe, rezultă fără echivoc din mijloacele de probă legal

administrate în cursul procesului.

Versiunea inculpatului C.C. potrivit

căreia el nu a participat nici la sustragerea animalelor, nici la exercitarea

actelor de violență față de partea vătămată și că singura ocupație a lui a fost

aceea de a conduce atelajul, nu este susținută de alte probe ci, dimpotrivă,

contrazisă atât de declarațiile coinculpaților, cât și de cele ale părții

vătămate.

Inculpatul C.C. este indicat de

partea vătămată ca fiind cel care, în prima fază a comiterii faptei, a sustras

mielul și l-a urcat în căruță iar inculpatul B.V. este cel care încerca să-l

țină de vorbă și apoi, fără să reușească, să sustragă o oaie.

În realizarea celui de al doilea act

material reținut, inculpatul C.C. recunoaște că a coborât din căruță, dar,

susține acesta, numai pentru a o proteja pe partea vătămată de loviturile pe

care i le aplicau ceilalți doi inculpați.

Această susținere a inculpatului

recurent este contrazisă atât de inculpații B.V. și G., ambii precizând

consecvent că actele de violență au fost comise de inculpații B.G. și C.C., în

timp ce inculpatul B.V. a sustras oaia și a urcat-o în căruță, cât și de partea

vătămată, care declară constant că a fost agresată numai de doi dintre

inculpați, neputându-i identifica din cauza întunericului.

Esențială, însă, pentru stabilirea

contribuției făptuitorilor este recunoașterea inculpatului C.C., potrivit

căreia a coborât din căruță și a fost în zona conflictului unde, așa cum

precizează partea vătămată, au fost numai doi agresori și ambii l-au lovit cu

scândura și bâta.

Așa fiind, se constată ca fiind

neîntemeiată critica privind greșita reținere a participării inculpatului C.C.

la săvârșirea acțiunii adiacente din conținutul laturii obiective a

infracțiunii de tâlhărie.

Nici solicitarea de reducere a

pedepsei formulată de apărătorul inculpatului C.C., nu este fondată.

La individualizarea pedepsei au fost

avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și deși infracțiunea

săvârșită este dintre cele cu un ridicat grad de pericol social, în favoarea

inculpatului recurent, ca și a celorlalți inculpați, au fost reținute

circumstanțe atenuante, cu efectul coborârii pedepsei sub minimul legal

special.

O altă reducere a pedepsei nu se

justifică și nici nu se impune, aceasta, așa cum a fost individualizată, fiind

necesară realizării funcțiilor sancțiunii, de constrângere și reeducare, precum

și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru toate cele ce preced,

recursul inculpatului C.C. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 376 din 8

decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 aprilie 2006.