ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2407/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 60 din 14 octombrie 2005, Tribunalul Covasna i-a condamnat pe inculpații: - B.G.; - B.V.; - C.C., toți în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și 76 lit. b) C. pen. [(cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul B.G.)], la câte 5 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 247 din 18 iulie 2003 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, inculpatului B.G. și a dispus executarea acesteia alături de cea aplicată în cauză, în total 5 ani și 8 luni închisoare.

S-a dedus prevenția pentru inculpații B.G. și B.V. de la 11 mai 2005 la zi, precum și reținerea din 11 mai 2005 pentru inculpatul C.C. Au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a constatat că partea vătămată A.V. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 9 mai 2005, orele 20,00, inculpații C.C. și B.V., cu atelajul hipo condus de primul, au plecat din comuna Vâlcele, satul Hetea, de la ferma patronului T.G., să predea laptele la centrul din comuna Vâlcele. La înapoiere, în apropierea satului Hetea, cei doi inculpați s-au întâlnit cu coinculpatul B.G., aflat sub influența alcoolului și, la propunerea acestuia, s-au întors în comuna Vâlcele, unde au consumat alcool și au luat o ladă cu bere, plecând apoi toți trei spre satul Hetea.

Ajungând în apropierea unui podeț și văzând pe partea vătămată A.V., pe care nu îl cunoșteau, cu o turmă de oi și miei, la inițiativa inculpatului B.V. au hotărât să sustragă animale din turmă. Ca urmare, inculpatul C.C. a oprit căruța, iar inculpatul B.G. a coborât, intrând într-un dialog cu partea vătămată și oferindu-i de băut. Fiind refuzat, inculpatul B.G. a prins o oaie, fiind împiedicat de partea vătămată să o ducă la căruță. În acest timp, însă, inculpatul C.C. a prins un miel și l-a urcat în căruță, plecând apoi toți inculpații spre localitatea Hetea. După ce au predat bidoanele de lapte la fermă, toți inculpații s-au întors cu căruța la locul în care lăsaseră pe partea vătămată cu turma.

Inculpatul B.V. a prin o oaie și a dus-o la căruță. Fiind avizată de intențiile inculpaților, partea vătămată a încercat să-și apere turma cu o bâtă însă a fost atacată de către inculpații B.G. și C.C., ultimul lovind-o cu o scândură luată de la căruță, iar inculpatul B.G. cu bâta pe care a reușit să o ia de la victimă. După ce au adus-o pe partea vătămată în stare de inconștiență, inculpații au plecat cu căruța în care aveau mielul și oaia sustrase în satul Araci, la locuința martorului T.G., lăsând ovinele în grajdul acestuia iar atelajul hipo în curte, martorul sus-numit lipsind din locuință, după care au plecat, fiecare, spre casă. La sesizarea părții vătămate, a doua zi organul de poliție a găsit ovinele în grajdul martorului T.G., fiind restituite proprietarului.

Din raportul medico-legal de constatare rezultă că partea vătămată A.V. a suferit leziuni corporale care au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat apel, inculpații B.V. și B.G. solicitând reducerea pedepselor iar inculpatul C.C. achitarea, susținând că nu a participat la agresarea părții vătămate și la sustragerea animalelor, conducând doar căruța. Prin decizia penală nr. 376 din 8 decembrie 2005, Curtea de Apel Brașov a respins apelurile tuturor inculpaților, ca nefondate, constatând că vinovăția acestora este temeinic stabilită iar pedepsele corect individualizate. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.C., care își afirmă nevinovăția.

Deși la cererea scrisă a acestuia s-a acordat un termen pentru pregătirea apărării, inculpatul legal citat nu s-a prezentat la judecarea recursului, apărătorul din oficiu solicitând în principal achitarea în versiunea neparticipării recurentului la săvârșirea infracțiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, examinat în considerarea cazurilor de casare invocate, respectiv cel prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., nu este fondat. Situația de fapt, așa cum a fost reținută de instanțe, rezultă fără echivoc din mijloacele de probă legal administrate în cursul procesului. Versiunea inculpatului C.C.

potrivit căreia el nu a participat nici la sustragerea animalelor, nici la exercitarea actelor de violență față de partea vătămată și că singura ocupație a lui a fost aceea de a conduce atelajul, nu este susținută de alte probe ci, dimpotrivă, contrazisă atât de declarațiile coinculpaților, cât și de cele ale părții vătămate. Inculpatul C.C. este indicat de partea vătămată ca fiind cel care, în prima fază a comiterii faptei, a sustras mielul și l-a urcat în căruță iar inculpatul B.V. este cel care încerca să-l țină de vorbă și apoi, fără să reușească, să sustragă o oaie. În realizarea celui de al doilea act material reținut, inculpatul C.C. recunoaște că a coborât din căruță, dar, susține acesta, numai pentru a o proteja pe partea vătămată de loviturile pe care i le aplicau ceilalți doi inculpați.

Această susținere a inculpatului recurent este contrazisă atât de inculpații B.V. și G., ambii precizând consecvent că actele de violență au fost comise de inculpații B.G. și C.C., în timp ce inculpatul B.V. a sustras oaia și a urcat-o în căruță, cât și de partea vătămată, care declară constant că a fost agresată numai de doi dintre inculpați, neputându-i identifica din cauza întunericului. Esențială, însă, pentru stabilirea contribuției făptuitorilor este recunoașterea inculpatului C.C., potrivit căreia a coborât din căruță și a fost în zona conflictului unde, așa cum precizează partea vătămată, au fost numai doi agresori și ambii l-au lovit cu scândura și bâta. Așa fiind, se constată ca fiind neîntemeiată critica privind greșita reținere a participării inculpatului C.C.

la săvârșirea acțiunii adiacente din conținutul laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie. Nici solicitarea de reducere a pedepsei formulată de apărătorul inculpatului C.C., nu este fondată. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și deși infracțiunea săvârșită este dintre cele cu un ridicat grad de pericol social, în favoarea inculpatului recurent, ca și a celorlalți inculpați, au fost reținute circumstanțe atenuante, cu efectul coborârii pedepsei sub minimul legal special. O altă reducere a pedepsei nu se justifică și nici nu se impune, aceasta, așa cum a fost individualizată, fiind necesară realizării funcțiilor sancțiunii, de constrângere și reeducare, precum și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru toate cele ce preced, recursul inculpatului C.C. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 376 din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2006.