ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6911/2005

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71/ F din 6 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 629/P/2005, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, inculpatul I.N., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, județul Argeș. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare. Prin aceeași sentință, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.G., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, județul Argeș, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat inculpaților dispozițiile prevăzute de art. 57 și art. 71 C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a computat, din durata pedepsei închisorii pronunțate fiecărui inculpat, timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 25 februarie 2005 până la 6 iulie 2005. În baza art. 350 alin. (1) C. pen., s-a menținut măsura arestării inculpaților. În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. ultim C. proc. pen., raportat la art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții vătămate, constituită parte civilă, C.I., suma de 10 lei (100.000 lei) cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 lei (10.000.000 lei) cu titlu de daune morale, plus 175 lei (1.750.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare, conform art. 193 alin. (2) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 500 lei (5.000.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare conform art. 193 alin. (2) C. proc. pen. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 24 februarie 2005, inculpații I.N. și C.C.G., consăteni și prieteni, cu ajutorul unui ferăstrău mecanic (drujbă) au tăiat lemne în gospodăria unui cetățean din comuna Mihăești, județul Vâlcea, ocazie cu care au consumat băuturi alcoolice. Ulterior, inculpații s-au deplasat la magazinul mixt-bar, proprietatea C. Mihăești, situat în intersecție de drumuri spre localitatea Govora-sat, unde se află o stație de autobuz, continuând să consume băuturi alcoolice.

În jurul orelor 18,20, martora A.E.C., a refuzat să-l mai servească pe inculpatul I.N. cu băuturi alcoolice, întrucât acesta se afla într-o vădită stare de ebrietate și, din manifestările anterioare, știa că devine violent. În această situație, inculpatul I.N. a pornit drujba și proferând injurii și amenințări cu moartea la adresa acesteia și a consumatorilor aflați în local, precum și că va distruge mobilierul barului, prin comportarea sa a provocat o stare de temere, nesiguranță în rândul persoanelor din incintă. De teama acțiunilor violente ale inculpatului, martorul C.I., împreună cu mama sa au părăsit barul, iar gestionara l-a chemat în ajutor pe tatăl ei, martorul A.I. Aceasta împreună cu martorul I.N.A.

a reușit, după lungi discuții, să-l îndepărteze din local. De precizat că celălalt coinculpat, C.C.G., prin conduita avută în bar nu a adus atingere bunelor moravuri și nu a tulburat liniștea publică, așa cum o făcuse I.N. După ce au fost obligați să părăsească barul, în jurul orelor 18,45, când deja se întunecase, inculpații au plecat spre domiciliile lor. Pe drum au întâlnit-o pe partea vătămată C.I., în vârstă de 56 ani, care se deplasa spre stația de autobuz din apropierea barului. Cei doi inculpați au traversat șoseaua la partea vătămată și i-au cerut să le dea bani pentru a consuma băuturi alcoolice. La refuzul acesteia, inculpații au trecut la violențe, amenințând și lovind pe rând, mai întâi I.N.

și apoi C.C.G., cu palma și pumnul peste față, pe partea vătămată. Amenințările s-au concretizat din partea inculpatului I.N. la faptul că, dacă nu le dă bani, victima va fi tăiată cu drujba „ca pe trunchi”, inculpatul încercând chiar să pornească fierăstrăul mecanic. Tot acest inculpat a sustras din buzunarul hainei victimei suma de 100.000 lei. Inculpații nu au reușit s-o deposedeze pe partea vătămată și de alte sume de bani pe care aceasta le avea în buzunarul pantalonilor, pentru că la strigătele de ajutor de la locul faptei, s-a apropiat martorul L.N., care îi cunoștea pe cei doi. La apropierea martorului, inculpații s-au îndepărtat în grabă. În urma agresiunii comise de inculpați, victima C.I.

a suferit leziuni ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Împotriva sentinței au declarat apel ambii inculpați, aceștia, prin apărător, criticând soluția pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul reducerii pedepsei la minimul special prevăzut de lege, în ultimul cuvânt, însă, arătând că nu sunt vinovați. Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu prevederile art. 378 C. proc. pen., pe de o parte, vizând nevinovăția inculpaților iar, pe de altă parte, reducerea pedepsei, Curtea a constatat că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă vinovăția inculpaților, mai exact, din declarațiile martorilor C.I., A.E.C., A.I., I.N.A.

ș.a., în legătură cu săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri reținută în sarcina inculpatului I.N. Cât privește fapta de tâlhărie în formă calificată, pe timp de noapte, în loc public și de două persoane împreună, aceasta este dovedită cu declarațiile părții vătămate C.I., care a suferit, în urma agresiunii exercitată de către inculpați pentru a le da banii, leziuni care au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale, precum și cu declarațiile martorului L.N. Pedepsele au fost just individualizate, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., vizând criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținându-se cont de limitele de pedeapsă fixate în textul penal și de persoana inculpaților care nu au antecedente penale, pedepsele aplicate fiind orientate astfel spre minimul prevăzut de lege.

Curtea de Apel Pitești, secția penală, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin sentința penală nr. 188/ A din 8 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C.G. și I.N. împotriva sentinței penale nr. 71/F/2005 a Tribunalului Vâlcea. A fost menținută starea de arest a inculpaților și a fost dedusă prevenția la zi, pentru fiecare dintre aceștia. Apelanții au fost obligați să plătească câte 130 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpații. Prin motivele de recurs, inculpatul C.C.G. a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., susținând că a fost determinat să recunoască fapta la care el nu a participat. Inculpatul a arătat că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt și s-a întemeiat acest motiv de recurs pe dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În subsidiar, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă în raport cu circumstanțele reale și personale reținute în cauză. Inculpatul I.N. a solicitat reducerea pedepselor aplicate, în raport de circumstanțele sale personale. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Recursurile formulate sunt nefondate, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice. Astfel, există eroare gravă de fapt în înțelesul art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârile recurate, este contrară actelor și probelor dosarului, iar pentru a fi reținută, trebuia să se constate că această eroare a influențat hotărâtor soluția pronunțată în dosar. Se constată că în cauză nu există o contradicție între hotărârea de condamnate a inculpaților și probele administrate în cauză. Corect s-a stabilit că fapta celor doi inculpați, care în timpul nopții, împreună, într-un loc public, prin violențe fizice și amenințări au deposedat pe partea vătămată C.I.

de bani, cauzându-i acesteia și leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 2-3 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. De asemenea, fapta inculpatului I.N. care, în public, a săvârșit gesturi, proferând cuvinte și expresii, manifestându-se agresiv, producând scandal public și aducând atingere bunelor moravuri, liniștei și ordinei publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. Deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și au încercat să se învinovățească reciproc, celelalte probe administra în cauză sunt elocvente pentru stabilirea vinovăției acestora în comiterea faptelor.

Astfel, partea vătămată C.I., constant, a susținut că inculpații au lovit-o ca urmare a refuzului său de a le da bani, și au amenințat-o, și au amenințat-o (respectiv, inculpatul C.C.G.) că o vor tăia cu drujba pentru a o determina să le înmâneze banii pe care îi avea asupra sa. Susținerile părții vătămate au fost confirmate de martorul L.N., care a văzut când victima a fost agresată de cei doi inculpați și deposedată de bani. Deși, inculpatul C.C.G. a recunoscut și în faza urmăririi penale că a comis infracțiunea de tâlhărie, în faza cercetării judecătorești a retractat această recunoaștere, susținând că a fost agresat de organele de poliție să recunoască fapta. Corect, ultima declarație a inculpatului a fost înlăturată din ansamblul probator ca nesinceră și în raport de faptul că recurentul a afirmat că și inculpatul Ilina a exercitat amenințări asupra sa pentru a „lua fapta asupra sa”.

În cauză, probele administrate au făcut dovada, mai presus de orice îndoială, că inculpații au săvârșit cu vinovăție infracțiunea de tâlhărie. Înalta Curte apreciază că și motivele de recurs care vizau greșita individualizare a pedepsei sunt nefondate. Au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, natura și gradul de pericol social concret al faptelor, modul de săvârșire și împrejurările comiterii, pe timp de noapte, de două persoane împreună, în loc public, prin exercitarea de violențe fizice și psihice, urmările socialmente periculoase (inculpații au deposedat victima de 100.000 lei și i-au cauzat suferințe fizice pentru care au fost necesare 2-3 zile îngrijiri medicale pentru vindecare).

De asemenea, au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt tineri, sunt necunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine procesuală necorespunzătoare, încercând, în pofida probelor de vinovăție să denatureze adevărul prin declarații nesincere, făcute în scopul înlăturării răspunderii penale. În raport de aceste circumstanțe reale și personale reținute, instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, pedepse care în opinia Curții corespund, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursurile inculpaților vor fi respinse, ca nefondate. Se va deduce din durata pedepselor aplicate, durata prevenției la zi, pentru fiecare inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C.G. și I.N. împotriva deciziei penale nr. 188/ A din 8 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive de la 25 februarie 2005 la 8 decembrie 2005 pentru fiecare inculpat. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2005.