ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6911/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6911/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71/ F din 6

iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 629/P/2005, în

temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, inculpatul I.N.,

în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, județul Argeș.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen.,

a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

și 6 luni închisoare.

Prin aceeași sentință, în baza art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a fost

condamnat inculpatul C.C.G., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași,

județul Argeș, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat inculpaților

dispozițiile prevăzute de art. 57 și art. 71 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen.,

s-a computat, din durata pedepsei închisorii pronunțate fiecărui inculpat,

timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 25 februarie

2005 până la 6 iulie 2005.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen.,

s-a menținut măsura arestării inculpaților.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b)

și alin. ultim C. proc. pen., raportat la art. 1003 C. civ., au fost obligați

inculpații, în solidar, să plătească părții vătămate, constituită parte civilă,

C.I., suma de 10 lei (100.000 lei) cu titlu de daune materiale și suma de 1.000

lei (10.000.000 lei) cu titlu de daune morale, plus 175 lei (1.750.000 lei) cu

titlu de cheltuieli judiciare, conform art. 193 alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 189

C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 500

lei (5.000.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare conform art. 193 alin.

(2) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 24 februarie 2005,

inculpații I.N. și C.C.G., consăteni și prieteni, cu ajutorul unui ferăstrău

mecanic (drujbă) au tăiat lemne în gospodăria unui cetățean din comuna

Mihăești, județul Vâlcea, ocazie cu care au consumat băuturi alcoolice.

Ulterior, inculpații s-au deplasat

la magazinul mixt-bar, proprietatea C. Mihăești, situat în intersecție de

drumuri spre localitatea Govora-sat, unde se află o stație de autobuz,

continuând să consume băuturi alcoolice.

În jurul orelor 18,20, martora A.E.C.,

a refuzat să-l mai servească pe inculpatul I.N. cu băuturi alcoolice, întrucât

acesta se afla într-o vădită stare de ebrietate și, din manifestările

anterioare, știa că devine violent.

În această situație, inculpatul I.N.

a pornit drujba și proferând injurii și amenințări cu moartea la adresa

acesteia și a consumatorilor aflați în local, precum și că va distruge

mobilierul barului, prin comportarea sa a provocat o stare de temere,

nesiguranță în rândul persoanelor din incintă.

De teama acțiunilor violente ale

inculpatului, martorul C.I., împreună cu mama sa au părăsit barul, iar

gestionara l-a chemat în ajutor pe tatăl ei, martorul A.I. Aceasta împreună cu

martorul I.N.A. a reușit, după lungi discuții, să-l îndepărteze din local.

De precizat că celălalt coinculpat, C.C.G.,

prin conduita avută în bar nu a adus atingere bunelor moravuri și nu a tulburat

liniștea publică, așa cum o făcuse I.N.

După ce au fost obligați să

părăsească barul, în jurul orelor 18,45, când deja se întunecase, inculpații au

plecat spre domiciliile lor. Pe drum au întâlnit-o pe partea vătămată C.I., în

vârstă de 56 ani, care se deplasa spre stația de autobuz din apropierea

barului.

Cei doi inculpați au traversat

șoseaua la partea vătămată și i-au cerut să le dea bani pentru a consuma

băuturi alcoolice. La refuzul acesteia, inculpații au trecut la violențe,

amenințând și lovind pe rând, mai întâi I.N. și apoi C.C.G., cu palma și pumnul

peste față, pe partea vătămată.

Amenințările s-au concretizat din

partea inculpatului I.N. la faptul că, dacă nu le dă bani, victima va fi tăiată

cu drujba „ca pe trunchi”, inculpatul încercând chiar să pornească fierăstrăul

mecanic. Tot acest inculpat a sustras din buzunarul hainei victimei suma de

100.000 lei.

Inculpații nu au reușit s-o

deposedeze pe partea vătămată și de alte sume de bani pe care aceasta le avea

în buzunarul pantalonilor, pentru că la strigătele de ajutor de la locul

faptei, s-a apropiat martorul L.N., care îi cunoștea pe cei doi. La apropierea

martorului, inculpații s-au îndepărtat în grabă.

În urma agresiunii comise de

inculpați, victima C.I. a suferit leziuni ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri

medicale pentru vindecare.

Împotriva sentinței au declarat apel

ambii inculpați, aceștia, prin apărător, criticând soluția pentru netemeinicie,

sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul reducerii pedepsei la minimul

special prevăzut de lege, în ultimul cuvânt, însă, arătând că nu sunt vinovați.

Examinând decizia atacată, prin

prisma motivelor invocate, în conformitate cu prevederile art. 378 C. proc.

pen., pe de o parte, vizând nevinovăția inculpaților iar, pe de altă parte,

reducerea pedepsei, Curtea a constatat că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, din întreg probatoriul

administrat în cauză, rezultă vinovăția inculpaților, mai exact, din

declarațiile martorilor C.I., A.E.C., A.I., I.N.A. ș.a., în legătură cu

săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri reținută în sarcina

inculpatului I.N.

Cât privește fapta de tâlhărie în

formă calificată, pe timp de noapte, în loc public și de două persoane

împreună, aceasta este dovedită cu declarațiile părții vătămate C.I., care a

suferit, în urma agresiunii exercitată de către inculpați pentru a le da banii,

leziuni care au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale, precum și cu

declarațiile martorului L.N.

Pedepsele au fost just

individualizate, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., vizând

criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținându-se cont de limitele

de pedeapsă fixate în textul penal și de persoana inculpaților care nu au

antecedente penale, pedepsele aplicate fiind orientate astfel spre minimul

prevăzut de lege.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin sentința penală nr.

188/ A din 8 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații C.C.G. și I.N. împotriva sentinței penale nr. 71/F/2005 a

Tribunalului Vâlcea.

A fost menținută starea de arest a inculpaților

și a fost dedusă prevenția la zi, pentru fiecare dintre aceștia.

Apelanții au fost obligați să

plătească câte 130 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au formulat recurs inculpații.

Prin motivele de recurs, inculpatul C.C.G.

a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că a fost determinat să

recunoască fapta la care el nu a participat.

Inculpatul a arătat că în cauză s-a

comis o gravă eroare de fapt și s-a întemeiat acest motiv de recurs pe

dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul a invocat

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă în

raport cu circumstanțele reale și personale reținute în cauză.

Inculpatul I.N. a solicitat

reducerea pedepselor aplicate, în raport de circumstanțele sale personale.

În drept, inculpatul și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor

la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Recursurile formulate sunt

nefondate, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.

Astfel, există eroare gravă de fapt

în înțelesul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., când situația de fapt,

astfel cum a fost reținută prin hotărârile recurate, este contrară actelor și

probelor dosarului, iar pentru a fi reținută, trebuia să se constate că această

eroare a influențat hotărâtor soluția pronunțată în dosar.

Se constată că în cauză nu există o

contradicție între hotărârea de condamnate a inculpaților și probele

administrate în cauză.

Corect s-a stabilit că fapta celor

doi inculpați, care în timpul nopții, împreună, într-un loc public, prin

violențe fizice și amenințări au deposedat pe partea vătămată C.I. de bani,

cauzându-i acesteia și leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 2-3

zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului I.N.

care, în public, a săvârșit gesturi, proferând cuvinte și expresii,

manifestându-se agresiv, producând scandal public și aducând atingere bunelor

moravuri, liniștei și ordinei publice, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Deși inculpații nu au recunoscut

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și au încercat să se

învinovățească reciproc, celelalte probe administra în cauză sunt elocvente

pentru stabilirea vinovăției acestora în comiterea faptelor.

Astfel, partea vătămată C.I.,

constant, a susținut că inculpații au lovit-o ca urmare a refuzului său de a le

da bani, și au amenințat-o, și au amenințat-o (respectiv, inculpatul C.C.G.) că

o vor tăia cu drujba pentru a o determina să le înmâneze banii pe care îi avea

asupra sa.

Susținerile părții vătămate au fost

confirmate de martorul L.N., care a văzut când victima a fost agresată de cei

doi inculpați și deposedată de bani.

Deși, inculpatul C.C.G. a recunoscut

și în faza urmăririi penale că a comis infracțiunea de tâlhărie, în faza

cercetării judecătorești a retractat această recunoaștere, susținând că a fost

agresat de organele de poliție să recunoască fapta.

Corect, ultima declarație a

inculpatului a fost înlăturată din ansamblul probator ca nesinceră și în raport

de faptul că recurentul a afirmat că și inculpatul Ilina a exercitat amenințări

asupra sa pentru a „lua fapta asupra sa”.

În cauză, probele administrate au

făcut dovada, mai presus de orice îndoială, că inculpații au săvârșit cu

vinovăție infracțiunea de tâlhărie.

Înalta Curte apreciază că și

motivele de recurs care vizau greșita individualizare a pedepsei sunt

nefondate.

Au fost avute în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute

de lege, natura și gradul de pericol social concret al faptelor, modul de

săvârșire și împrejurările comiterii, pe timp de noapte, de două persoane

împreună, în loc public, prin exercitarea de violențe fizice și psihice,

urmările socialmente periculoase (inculpații au deposedat victima de 100.000

lei și i-au cauzat suferințe fizice pentru care au fost necesare 2-3 zile

îngrijiri medicale pentru vindecare).

De asemenea, au fost avute în vedere

și circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt tineri, sunt

necunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine procesuală

necorespunzătoare, încercând, în pofida probelor de vinovăție să denatureze

adevărul prin declarații nesincere, făcute în scopul înlăturării răspunderii

penale.

În raport de aceste circumstanțe

reale și personale reținute, instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse

orientate spre minimul special prevăzut de lege, pedepse care în opinia Curții

corespund, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului

scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților vor fi respinse, ca

nefondate.

Se va deduce din durata pedepselor

aplicate, durata prevenției la zi, pentru fiecare inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.C.G. și I.N. împotriva deciziei penale nr. 188/ A din

8 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

Deduce din pedepsele aplicate durata

reținerii și arestării preventive de la 25 februarie 2005 la 8 decembrie 2005

pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care

onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei,

se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

decembrie 2005.