ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6911/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6911/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 71/ F din 6
iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 629/P/2005, în
temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C.
pen., a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, inculpatul I.N.,
în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, județul Argeș.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen.,
a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.
b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani
și 6 luni închisoare.
Prin aceeași sentință, în baza art. 211
alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., a fost
condamnat inculpatul C.C.G., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași,
județul Argeș, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
S-au aplicat inculpaților
dispozițiile prevăzute de art. 57 și art. 71 C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen.,
s-a computat, din durata pedepsei închisorii pronunțate fiecărui inculpat,
timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 25 februarie
2005 până la 6 iulie 2005.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen.,
s-a menținut măsura arestării inculpaților.
În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b)
și alin. ultim C. proc. pen., raportat la art. 1003 C. civ., au fost obligați
inculpații, în solidar, să plătească părții vătămate, constituită parte civilă,
C.I., suma de 10 lei (100.000 lei) cu titlu de daune materiale și suma de 1.000
lei (10.000.000 lei) cu titlu de daune morale, plus 175 lei (1.750.000 lei) cu
titlu de cheltuieli judiciare, conform art. 193 alin. (2) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) și art. 189
C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 500
lei (5.000.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare conform art. 193 alin.
(2) C. proc. pen.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 24 februarie 2005,
inculpații I.N. și C.C.G., consăteni și prieteni, cu ajutorul unui ferăstrău
mecanic (drujbă) au tăiat lemne în gospodăria unui cetățean din comuna
Mihăești, județul Vâlcea, ocazie cu care au consumat băuturi alcoolice.
Ulterior, inculpații s-au deplasat
la magazinul mixt-bar, proprietatea C. Mihăești, situat în intersecție de
drumuri spre localitatea Govora-sat, unde se află o stație de autobuz,
continuând să consume băuturi alcoolice.
În jurul orelor 18,20, martora A.E.C.,
a refuzat să-l mai servească pe inculpatul I.N. cu băuturi alcoolice, întrucât
acesta se afla într-o vădită stare de ebrietate și, din manifestările
anterioare, știa că devine violent.
În această situație, inculpatul I.N.
a pornit drujba și proferând injurii și amenințări cu moartea la adresa
acesteia și a consumatorilor aflați în local, precum și că va distruge
mobilierul barului, prin comportarea sa a provocat o stare de temere,
nesiguranță în rândul persoanelor din incintă.
De teama acțiunilor violente ale
inculpatului, martorul C.I., împreună cu mama sa au părăsit barul, iar
gestionara l-a chemat în ajutor pe tatăl ei, martorul A.I. Aceasta împreună cu
martorul I.N.A. a reușit, după lungi discuții, să-l îndepărteze din local.
De precizat că celălalt coinculpat, C.C.G.,
prin conduita avută în bar nu a adus atingere bunelor moravuri și nu a tulburat
liniștea publică, așa cum o făcuse I.N.
După ce au fost obligați să
părăsească barul, în jurul orelor 18,45, când deja se întunecase, inculpații au
plecat spre domiciliile lor. Pe drum au întâlnit-o pe partea vătămată C.I., în
vârstă de 56 ani, care se deplasa spre stația de autobuz din apropierea
barului.
Cei doi inculpați au traversat
șoseaua la partea vătămată și i-au cerut să le dea bani pentru a consuma
băuturi alcoolice. La refuzul acesteia, inculpații au trecut la violențe,
amenințând și lovind pe rând, mai întâi I.N. și apoi C.C.G., cu palma și pumnul
peste față, pe partea vătămată.
Amenințările s-au concretizat din
partea inculpatului I.N. la faptul că, dacă nu le dă bani, victima va fi tăiată
cu drujba „ca pe trunchi”, inculpatul încercând chiar să pornească fierăstrăul
mecanic. Tot acest inculpat a sustras din buzunarul hainei victimei suma de
100.000 lei.
Inculpații nu au reușit s-o
deposedeze pe partea vătămată și de alte sume de bani pe care aceasta le avea
în buzunarul pantalonilor, pentru că la strigătele de ajutor de la locul
faptei, s-a apropiat martorul L.N., care îi cunoștea pe cei doi. La apropierea
martorului, inculpații s-au îndepărtat în grabă.
În urma agresiunii comise de
inculpați, victima C.I. a suferit leziuni ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri
medicale pentru vindecare.
Împotriva sentinței au declarat apel
ambii inculpați, aceștia, prin apărător, criticând soluția pentru netemeinicie,
sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul reducerii pedepsei la minimul
special prevăzut de lege, în ultimul cuvânt, însă, arătând că nu sunt vinovați.
Examinând decizia atacată, prin
prisma motivelor invocate, în conformitate cu prevederile art. 378 C. proc.
pen., pe de o parte, vizând nevinovăția inculpaților iar, pe de altă parte,
reducerea pedepsei, Curtea a constatat că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, din întreg probatoriul
administrat în cauză, rezultă vinovăția inculpaților, mai exact, din
declarațiile martorilor C.I., A.E.C., A.I., I.N.A. ș.a., în legătură cu
săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri reținută în sarcina
inculpatului I.N.
Cât privește fapta de tâlhărie în
formă calificată, pe timp de noapte, în loc public și de două persoane
împreună, aceasta este dovedită cu declarațiile părții vătămate C.I., care a
suferit, în urma agresiunii exercitată de către inculpați pentru a le da banii,
leziuni care au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale, precum și cu
declarațiile martorului L.N.
Pedepsele au fost just
individualizate, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., vizând
criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținându-se cont de limitele
de pedeapsă fixate în textul penal și de persoana inculpaților care nu au
antecedente penale, pedepsele aplicate fiind orientate astfel spre minimul
prevăzut de lege.
Curtea de Apel Pitești, secția
penală, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin sentința penală nr.
188/ A din 8 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de
inculpații C.C.G. și I.N. împotriva sentinței penale nr. 71/F/2005 a
Tribunalului Vâlcea.
A fost menținută starea de arest a inculpaților
și a fost dedusă prevenția la zi, pentru fiecare dintre aceștia.
Apelanții au fost obligați să
plătească câte 130 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, au formulat recurs inculpații.
Prin motivele de recurs, inculpatul C.C.G.
a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie,
solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat
la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că a fost determinat să
recunoască fapta la care el nu a participat.
Inculpatul a arătat că în cauză s-a
comis o gravă eroare de fapt și s-a întemeiat acest motiv de recurs pe
dispozițiile art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.
În subsidiar, inculpatul a invocat
cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.,
solicitând reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă în
raport cu circumstanțele reale și personale reținute în cauză.
Inculpatul I.N. a solicitat
reducerea pedepselor aplicate, în raport de circumstanțele sale personale.
În drept, inculpatul și-a întemeiat
recursul pe dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., referitor
la greșita individualizare a pedepsei aplicate.
Recursurile formulate sunt
nefondate, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
Astfel, există eroare gravă de fapt
în înțelesul art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., când situația de fapt,
astfel cum a fost reținută prin hotărârile recurate, este contrară actelor și
probelor dosarului, iar pentru a fi reținută, trebuia să se constate că această
eroare a influențat hotărâtor soluția pronunțată în dosar.
Se constată că în cauză nu există o
contradicție între hotărârea de condamnate a inculpaților și probele
administrate în cauză.
Corect s-a stabilit că fapta celor
doi inculpați, care în timpul nopții, împreună, într-un loc public, prin
violențe fizice și amenințări au deposedat pe partea vătămată C.I. de bani,
cauzându-i acesteia și leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 2-3
zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
)
lit. a) C. pen.
De asemenea, fapta inculpatului I.N.
care, în public, a săvârșit gesturi, proferând cuvinte și expresii,
manifestându-se agresiv, producând scandal public și aducând atingere bunelor
moravuri, liniștei și ordinei publice, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
Deși inculpații nu au recunoscut
săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și au încercat să se
învinovățească reciproc, celelalte probe administra în cauză sunt elocvente
pentru stabilirea vinovăției acestora în comiterea faptelor.
Astfel, partea vătămată C.I.,
constant, a susținut că inculpații au lovit-o ca urmare a refuzului său de a le
da bani, și au amenințat-o, și au amenințat-o (respectiv, inculpatul C.C.G.) că
o vor tăia cu drujba pentru a o determina să le înmâneze banii pe care îi avea
asupra sa.
Susținerile părții vătămate au fost
confirmate de martorul L.N., care a văzut când victima a fost agresată de cei
doi inculpați și deposedată de bani.
Deși, inculpatul C.C.G. a recunoscut
și în faza urmăririi penale că a comis infracțiunea de tâlhărie, în faza
cercetării judecătorești a retractat această recunoaștere, susținând că a fost
agresat de organele de poliție să recunoască fapta.
Corect, ultima declarație a
inculpatului a fost înlăturată din ansamblul probator ca nesinceră și în raport
de faptul că recurentul a afirmat că și inculpatul Ilina a exercitat amenințări
asupra sa pentru a „lua fapta asupra sa”.
În cauză, probele administrate au
făcut dovada, mai presus de orice îndoială, că inculpații au săvârșit cu
vinovăție infracțiunea de tâlhărie.
Înalta Curte apreciază că și
motivele de recurs care vizau greșita individualizare a pedepsei sunt
nefondate.
Au fost avute în vedere criteriile
generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute
de lege, natura și gradul de pericol social concret al faptelor, modul de
săvârșire și împrejurările comiterii, pe timp de noapte, de două persoane
împreună, în loc public, prin exercitarea de violențe fizice și psihice,
urmările socialmente periculoase (inculpații au deposedat victima de 100.000
lei și i-au cauzat suferințe fizice pentru care au fost necesare 2-3 zile
îngrijiri medicale pentru vindecare).
De asemenea, au fost avute în vedere
și circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt tineri, sunt
necunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine procesuală
necorespunzătoare, încercând, în pofida probelor de vinovăție să denatureze
adevărul prin declarații nesincere, făcute în scopul înlăturării răspunderii
penale.
În raport de aceste circumstanțe
reale și personale reținute, instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse
orientate spre minimul special prevăzut de lege, pedepse care în opinia Curții
corespund, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului
scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecință, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților vor fi respinse, ca
nefondate.
Se va deduce din durata pedepselor
aplicate, durata prevenției la zi, pentru fiecare inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații C.C.G. și I.N. împotriva deciziei penale nr. 188/ A din
8 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală.
Deduce din pedepsele aplicate durata
reținerii și arestării preventive de la 25 februarie 2005 la 8 decembrie 2005
pentru fiecare inculpat.
Obligă recurenții inculpați la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care
onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei,
se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8
decembrie 2005.