ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6474/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Argeș prin sentința penală nr. 2/ MF din 31 mai 2005 a respins cererile de schimbare a încadrării juridice și i-a condamnat pe inculpații N.E.P. și N.I., ambii deținuți în Penitenciarul Colibași, la: 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.; 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Pedepsele aplicate celor doi inculpați au fost contopite și s-a dispus ca fiecare dintre aceștia să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, prin privare de libertate, în condițiile prevăzute de art. 57 și art. 71 C. pen., precum și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. A menținut starea de arest pentru fiecare inculpat și a dedus din pedepsele aplicate perioada executată. A dispus confiscarea unor sume de la inculpatul N.E.P. Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 20.000.000 lei daune morale către partea civilă B.M. Inculpații au mai fost obligați la cheltuieli judiciare către stat și la onorariu de avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că în perioada 2002 –2003, cei doi inculpați au recrutat, cazat, transportat, folosind în acest scop diferite mijloace de constrângere și au îndemnat la practicarea prostituției mai multe tinere, dintre care două minore, obținând în acest fel foloase materiale. Pentru stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpaților s-au avut în vedere declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și celelalte probe administrate în cauză. În ceea ce privește încadrarea juridică, prima instanță a reținut că la data comiterii faptelor, inculpații nu au avut cunoștință de vârsta părților vătămate minore și în consecință, nu a reținut în cauză infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001.

La schimbarea încadrării juridice s-a avut în vedere faptul că inculpații au traficat mai multe părți vătămate într-o perioadă relativ scurtă de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale și prin urmare au fost aplicate dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se forma continuată a infracțiunilor cu încadrarea juridică de mai sus. La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv atitudinea nesinceră a inculpaților, pericolul social concret ridicat al faptelor săvârșite de aceștia, precum și lipsa antecedentelor penale. Inculpații au fost obligați la plata sumei de 20.000.000 lei daune morale, către partea civilă B.M. având în vedere că aceștia i-au aplicat sus-numitei un tratament inuman și a fost împiedicată să părăsească locuința lor, fapte ce au avut consecință asupra demnității și sănătății părții civile.

În temeiul dispozițiilor art. 329 alin. (4) și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 au fost confiscate sumele de bani consemnate la B.R.D. pe numele inculpatului N.E.P., deoarece aceste sume provin din săvârșirea infracțiunilor săvârșite în sarcina acestora. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel în termen legal inculpații, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de apel formulate, în principal inculpații au criticat sentința pentru faptul că în mod greșit s-a reținut în sarcina lor săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați. În consecință, au solicitat achitarea în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, au solicitat redozarea pedepselor aplicate considerându-le prea mari în raport cu circumstanțele personale și situația de fapt.

Prin decizia penală nr. 21 din 2 septembrie 2005, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații N.I. și N.E.P., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor, și, pe fond, schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. și reducerea pedepselor. Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente. Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia.

Critica formulată de reprezentantul parchetului, în sensul că cele două hotărâri sunt lovite de nulitate întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 290 C. proc. pen., este neîntemeiată, deoarece, instanța de fond a aplicat procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 678/2001 cu privire la ședințele nepublice de judecată în baza faptului că, în cauză, este vorba de părți vătămate minore. Cu privire la solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., se constată că aceștia au săvârșit faptele în perioada 2002 - 2004, deci după apariția Legii nr. 678/2001 astfel încât acestea îmbracă forma prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care nu poate fi primită.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpați prin care solicită o nouă individualizare a pedepselor în sensul reducerii acestora, Înalta Curte apreciază că la stabilirea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, împrejurările și modalitățile de comitere a faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale (inculpații nu au recunoscut faptele, nu au antecedente penale) aspecte ce au condus la aplicarea unor pedepse care, atât prin cuantum cât și ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.

În consecință, în cauză, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 a.1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse recursurile declarate de inculpați, ca nefondate. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.I. și N.E.P. împotriva deciziei penale nr. 21/ A/MF din 2 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția pentru minori și familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 13 ianuarie 2004 la 16 noiembrie 2005, pentru fiecare inculpat. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2005.