ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 883/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 946 din 28

iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul

nr. 3287/2005, s-au dispus următoarele:

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la o pedeapsă de 6 ani închisoare cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 21 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe

inculpatul I.N. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71,

64 C. pen.

Conform art. 116 C. pen., s-a

aplicat fiecărui inculpat măsura de siguranță pe o perioadă de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a revocat beneficiul liberării

condiționate dispusă prin O.G. nr. 18/2003 referitor la 220 zile neexecutate de

I.N., în final executând 7 ani, 6 luni și 220 zile de închisoare cu aplicarea art.

71 – art. 64 C. pen.

Conform art. 14 și 346 C. proc. pen.,

au fost obligați în solidar, cei doi inculpați la plata către partea vătămată D.A.S.

a sumei de 4.000.000 lei, despăgubiri civile.

S-a constatat că ambii inculpați

sunt arestați în altă cauză, menținând starea de arest a acestora.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 2.500.000 lei cheltuieli

judiciare statului din care câte 400.000 lei pentru fiecare, onorariul

avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, că în ziua de 15 iunie 2004, în jurul orelor 12,00,

inculpatul B.S., ajutat de inculpatul I.N. a deposedat prin violență pe partea

vătămată D.A. de un telefon mobil în timp ce se aflau pe str. Rotundă din

București.

În fața instanței, inculpații și-au

recunoscut vinovăția și s-au declarat de acord cu acoperirea prejudiciului.

În această împrejurare, prima

instanță a apreciat că în favoarea inculpatului B.S. se pot reține circumstanțe

atenuante în raport de care pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special, în

timp ce față de starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul I.N.

se impune o pedeapsă peste minimul ei special.

Pe latură civilă, au fost obligați

cei doi inculpați la despăgubiri în cuantum de 4.000.000 lei către partea

civilă D.A.S. cu titlu de c/val a bunului sustras.

Prima instanță a dispus față de

inculpați măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe raza localității

în care au comis infracțiunea pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepselor

principale.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.N. În

apelul parchetului a fost criticată hotărârea numai cu privire la inculpatul B.S.,

solicitându-se însă înlăturarea măsurii de siguranță a interzicerii de a se

afla în București pentru ambii inculpați în condițiile în care ei domiciliază

în capitală.

Inculpatul I.N. a solicitat

reducerea pedepsei aplicate apreciind că ea este prea aspră față de

împrejurările reale ale comiterii faptei și atitudinea lui pe parcursul

procesului penal.

Prin decizia penală nr. 846/ A din 3

noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3449/M/2005, Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul I.N.

împotriva sentinței penale nr. 946 din 28 iunie 2005 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 3287/2005 și, prin extindere și

în favoarea inculpatului B.S.

A desființat în parte sentința

penală apelată și rejudecând, în fond:

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art.

116 C. pen., față de ambii inculpați.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art.

64 lit. c), d) și e) C. pen., față de inculpați, din pedeapsa accesorie.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penate atacată.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, următoarele:

Atâta vreme cât inculpații au

domiciliul în capitală și locuiesc fără forme legale în comuna Pantelimon, jud.

Ilfov, critica parchetului și a inculpatului I.N. privind măsura de siguranță

ce le-a fost aplicată inculpaților, de a nu se afla pe raza municipiului

București pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepselor principale, a fost

reținută ca fiind justă de către instanța de apel.

Totodată, instanța de control

judiciar a apreciat că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor

drepturi conține dispoziții contradictorii ale considerentelor cu dispozitivul

sentinței, fapt pentru care a extins motivele de apel și în favoarea

inculpatului B.S. și a interzis ambilor inculpați numai drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata stabilită de judecătorul fondului, în

toate celelalte cazuri nefiind identificate situații de incompatibilitate sau

nedemnitate.

Curtea de Apel București a reținut

și faptul că reducerea pedepsei solicitată de inculpatul I.N. în apel nu se

justifică în raport cu starea de recidivă a acestuia și cu perseverența

infracțională pe care a manifestat-o.

Împotriva deciziei penale nr. 846/ A

din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel București au declarat recurs ambii

inculpați, B.S. și I.N., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul inculpatului I.N. și ca inadmisibil, recursul declarat de

inculpatul B.S., din considerentele ce urmează:

În ceea ce privește recursul

inculpatului I.N., Înalta Curte reține că nu poate fi admis, având în vedere

faptul că, astfel cum a reținut și instanța de apel, inculpatul a mai comis

infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, pentru care s-au aplicat pedepse cu

închisoare orientate la minim, suspendate condiționat, iar una din ele

grațiată. În atare condiții, Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea pedepsei,

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., privind individualizarea pedepselor

fiind judicios aplicate în cauză.

Referitor la recursul inculpatului B.S.,

acesta vi fi respins ca inadmisibil.

Potrivit art. 385

1

alin. ultim

C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs, sentințele în privința cărora

părțile nu au folosit calea apelului, ori când apelul a fost retras, acestea

putând declara recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, chiar dacă nu au

folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția

din sentință și numai cu privire la această modificare.

În cauză, inculpatul B.S. nu a

declarat apel împotriva sentinței penale nr. 946/2005 a Tribunalului București,

apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul București și al inculpatului I.N. fiind

admise și prin extindere și în favoarea inculpatului B.S..

Prin decizia penală nr. 846A/2005

pronunțată de Curtea de Apel București în calea de atac a apelului nu s-a

modificat soluția din sentință în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate

inculpaților, inclusiv inculpatului B.S.

În atare condiții, neexercitarea

căii de atac a apelului de către inculpat, are semnificația achiesării acestuia

la soluția pronunțată de instanța de fond, asupra căreia nu se mai poate reveni

prin utilizarea recursului, în condițiile în care prin decizia pronunțată în

apel nu a fost modificată soluția din sentință cu privire la cuantumul pedepsei

principale aplicate.

Prin urmare, în raport cu aceste

împrejurări recursul inculpatului B.S. va fi respins ca inadmisibil.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.N. și ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul B.S.

împotriva deciziei penale nr. 846/ A din 3 noiembrie 2005  pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

în dosarul nr. 3449/M/2005.

Constată că inculpații sunt arestați

în altă cauză.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câte 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2006.