ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 883/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 946 din 28 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3287/2005, s-au dispus următoarele: În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la o pedeapsă de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 21 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.N. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

Conform art. 116 C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat măsura de siguranță pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale. S-a revocat beneficiul liberării condiționate dispusă prin O.G. nr. 18/2003 referitor la 220 zile neexecutate de I.N., în final executând 7 ani, 6 luni și 220 zile de închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Conform art. 14 și 346 C. proc. pen., au fost obligați în solidar, cei doi inculpați la plata către partea vătămată D.A.S. a sumei de 4.000.000 lei, despăgubiri civile. S-a constatat că ambii inculpați sunt arestați în altă cauză, menținând starea de arest a acestora.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare statului din care câte 400.000 lei pentru fiecare, onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că în ziua de 15 iunie 2004, în jurul orelor 12,00, inculpatul B.S., ajutat de inculpatul I.N. a deposedat prin violență pe partea vătămată D.A. de un telefon mobil în timp ce se aflau pe str. Rotundă din București. În fața instanței, inculpații și-au recunoscut vinovăția și s-au declarat de acord cu acoperirea prejudiciului. În această împrejurare, prima instanță a apreciat că în favoarea inculpatului B.S.

se pot reține circumstanțe atenuante în raport de care pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special, în timp ce față de starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul I.N. se impune o pedeapsă peste minimul ei special. Pe latură civilă, au fost obligați cei doi inculpați la despăgubiri în cuantum de 4.000.000 lei către partea civilă D.A.S. cu titlu de c/val a bunului sustras. Prima instanță a dispus față de inculpați măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe raza localității în care au comis infracțiunea pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepselor principale. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.N.

În apelul parchetului a fost criticată hotărârea numai cu privire la inculpatul B.S., solicitându-se însă înlăturarea măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în București pentru ambii inculpați în condițiile în care ei domiciliază în capitală. Inculpatul I.N. a solicitat reducerea pedepsei aplicate apreciind că ea este prea aspră față de împrejurările reale ale comiterii faptei și atitudinea lui pe parcursul procesului penal. Prin decizia penală nr. 846/ A din 3 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3449/M/2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul I.N.

împotriva sentinței penale nr. 946 din 28 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 3287/2005 și, prin extindere și în favoarea inculpatului B.S. A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând, în fond: A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 116 C. pen., față de ambii inculpați. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. c), d) și e) C. pen., față de inculpați, din pedeapsa accesorie. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penate atacată. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Atâta vreme cât inculpații au domiciliul în capitală și locuiesc fără forme legale în comuna Pantelimon, jud. Ilfov, critica parchetului și a inculpatului I.N.

privind măsura de siguranță ce le-a fost aplicată inculpaților, de a nu se afla pe raza municipiului București pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepselor principale, a fost reținută ca fiind justă de către instanța de apel. Totodată, instanța de control judiciar a apreciat că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi conține dispoziții contradictorii ale considerentelor cu dispozitivul sentinței, fapt pentru care a extins motivele de apel și în favoarea inculpatului B.S. și a interzis ambilor inculpați numai drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata stabilită de judecătorul fondului, în toate celelalte cazuri nefiind identificate situații de incompatibilitate sau nedemnitate.

Curtea de Apel București a reținut și faptul că reducerea pedepsei solicitată de inculpatul I.N. în apel nu se justifică în raport cu starea de recidivă a acestuia și cu perseverența infracțională pe care a manifestat-o. Împotriva deciziei penale nr. 846/ A din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel București au declarat recurs ambii inculpați, B.S. și I.N., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului I.N.

și ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.S., din considerentele ce urmează: În ceea ce privește recursul inculpatului I.N., Înalta Curte reține că nu poate fi admis, având în vedere faptul că, astfel cum a reținut și instanța de apel, inculpatul a mai comis infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, pentru care s-au aplicat pedepse cu închisoare orientate la minim, suspendate condiționat, iar una din ele grațiată. În atare condiții, Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea pedepsei, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., privind individualizarea pedepselor fiind judicios aplicate în cauză. Referitor la recursul inculpatului B.S., acesta vi fi respins ca inadmisibil. Potrivit art. 385 1 alin. ultim C. proc.

pen., nu pot fi atacate cu recurs, sentințele în privința cărora părțile nu au folosit calea apelului, ori când apelul a fost retras, acestea putând declara recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare. În cauză, inculpatul B.S. nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 946/2005 a Tribunalului București, apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul București și al inculpatului I.N. fiind admise și prin extindere și în favoarea inculpatului B.S.. Prin decizia penală nr. 846A/2005 pronunțată de Curtea de Apel București în calea de atac a apelului nu s-a modificat soluția din sentință în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpaților, inclusiv inculpatului B.S.

În atare condiții, neexercitarea căii de atac a apelului de către inculpat, are semnificația achiesării acestuia la soluția pronunțată de instanța de fond, asupra căreia nu se mai poate reveni prin utilizarea recursului, în condițiile în care prin decizia pronunțată în apel nu a fost modificată soluția din sentință cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate. Prin urmare, în raport cu aceste împrejurări recursul inculpatului B.S. va fi respins ca inadmisibil. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. și ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 846/ A din 3 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3449/M/2005. Constată că inculpații sunt arestați în altă cauză. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2006.