ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4050/2007

Examinând recursul de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 379

din 20 decembrie 2006 Tribunalul Giurgiu, secția penală, a condamnat pe

următorii inculpați:

- în baza art. 211 alin. (2)

lit. b) și (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen., la 3 ani închisoare;

- în baza art. 20 raportat

la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.,

la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub

supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

3

C.

pen., s-au stabilit măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună

inculpatul pe durata termenului de încercare.

S-a atras inculpatului atenția

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. proc. pen.

- în baza art. 211 alin. (2)

lit. b) și (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare;

- în baza art. 20 raportat

la art. 211 alin. (2) lit. b) și (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2560 din 24 august 2005 a

Judecătoriei Giurgiu și s-a dispus executarea alături de pedeapsa aplicată în

cauză, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută  de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

scăzut din pedeapsă durata arestării preventive de la 22 aprilie 2005 la 24

august 2005 și de la 30 mai 2006 la zi.

Conform art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a respins, ca nefondată,

acțiunea civilă formulată de partea vătămată G.P.

S-a admis acțiunea civilă

formulată de partea vătămată C.D.C. și s-a dispus obligarea inculpaților în

solidar, inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente C.T.,

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă C.D.C.

S-a dispus restituirea

bunurilor depuse la Camera de Corpuri delicte a I.P.J. Giurgiu, către inculpatul

C.F.

Fiecare inculpat a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, minorul în solidar cu

partea responsabilă civilmente.

Prima instanță a reținut, în

fapt, următoarele:

În noaptea de 28 aprilie

2006, inculpatul C.F. și fratele său minor, inculpatul C.C.G. au pătruns, prin

escaladarea gardului, în curtea părții vătămate G.P. și au sustras două capre,

dar au fost surprinși de numitul M.C. În aceste condiții au abandonat caprele

și, pentru a-și asigura scăparea, l-au lovit pe M.C. cu furca.

În aceeași noapte inculpații

au pătruns în locuința părții vătămate C.D.C. cu intenția de a sustrage calul

din grajd, dar au fost surprinși de partea vătămată, situație în care

inculpatul C.F. a înjunghiat-o cu un cuțit, provocându-i leziuni care au

necesitat pentru vindecare 9 zile de îngrijiri medicale.

S-a reținut că, în drept,

faptele comise de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de tâlhărie prevăzută  de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., cu

privire la inculpatul C.F. și respectiv tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută de

art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., cu

privire la inculpatul C.F..

La individualizarea

pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv

pericolul social al faptelor, împrejurările comiterii faptelor și persoana fiecărui

inculpat.

Sentința a fost atacată cu

apel de inculpatul C.F. care a susținut că nu a comis faptele prin exercitare

de violență, solicitând schimbarea încadrării juridice și că pedepsele sunt

prea mari.

Prin decizia penală nr. 84/ A

din 6 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și familie, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte

sentința și a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie în conținutul prevăzută de

art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus în continuare la zi arestarea preventivă.

Instanța de apel a constatat

că în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul C.F. a lovit-o pe

partea vătămată cu o furcă și, respectiv, cu cuțitul pentru a-și asigura scăparea

și a-și apropria bunurile.

Aceste acțiuni, ce se

circumscriu ilicitului penal, au fost corect încadrate juridic, fiind nefondată

solicitarea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea de

furt prevăzută  de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) și respectiv în

infracțiunea de tentativă de furt prevăzută  de art. 20 raportat la art. 208 alin.

(1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și

art. 37 lit. a) C. pen. și de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 75 lit. c) C. pen.

S-a mai reținut că pedepsele

au fost corect individualizate fiind avute în vedere circumstanțele reale ale

săvârșirii infracțiunilor, urmările produse, gradul concret de pericol social,

precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a atras în

activitatea infracțională pe inculpatul minor și care a dat dovadă de

persistență infracțională, săvârșind faptele în stare de recidivă

postcondamnatorie.

S-a apreciat însă că greșit

s-au interzis inculpatului, în cadrul pedepsei accesorii și drepturile

prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât la momentul săvârșirii faptelor inculpatul

nu s-a folosit de o funcție sau o profesie.

Inculpatul a declarat recurs

susținând că s-a dat o greșită încadrare juridică faptelor, nefiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie ci ale infracțiunii de

furt în concurs cu infracțiunea de lovire neexistând nici o legătură între furt

și violențele exercitate de inculpat, împrejurare care rezultă din declarațiile

celor doi martori audiați din faza de cercetare judecătorească.

S-a mai susținut că

pedepsele aplicate sunt prea aspre.

Recursul își găsește temeiul

în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și respectiv 14 C. proc.

pen., dar nu este fondat.

Curtea constată că, din

coroborarea declarațiilor martorilor M.C., B.O., C.C., G.S., cu declarațiile părților

vătămate G.P. și C.D.C., cu procesul verbal de la dosar urmărire penală, și cu

certificatul medico - legal de la dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul a

amenințat cu furca pe M.C. și respectiv l-a înjunghiat pe C.D.C. cu scopul de

a-și asigura scăparea după ce a fost surprins furând.

Or, potrivit art. 211 alin.

(1) C. proc. pen., constituie tâlhărie nu numai furtul săvârșit prin amenințare

sau violențe ori prin punerea victimei în imposibilitate de a se apăra ci și

furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru ca făptuitorul să

păstreze bunul furat, să înlăture urmele infracțiunii sau să-și asigure

scăparea.

Așa fiind, este corectă încadrarea

juridică a faptelor comise de inculpat în infracțiunile de tâlhărie și

respectiv tentativă la tâlhărie.

Declarațiile martorilor P.M.

și B.M., care i-au văzut pe inculpatul C.F. și pe martorul M.C. bătându-se în

stradă, în jurul orelor 20 - 21, nu schimbă cu nimic situația de fapt reținută

de instanță și nu influențează încadrarea juridică a faptelor, întrucât, și din

declarațiile martorilor M.C. și B.O. rezultă că, după ce au fost surprinși în

curtea locuinței părții vătămate G.P. și după ce l-a amenințat cu furca pe M.C.,

inculpatul a fost urmărit în stradă de către acesta și între cei doi a avut loc

un nou incident violent, în care s-a implicat și martora B.O.

Martorii G.R.A., G.C.T. și C.N.,

audiați atât în faza de urmărire penală cât și de instanță, nu cunosc nimic în

legătură cu cele întâmplate, pe data de 28 aprilie 2006, ci doar faptul, că pe

data de 29 aprilie 2006, când inculpatul C.F. a venit în com. Mihai Bravu să

lucreze la stână, prezenta urme de lovituri la ochi și la mână și le-a spus că

fost lovit de un cal.

Curtea constată că nici cel

de - al doilea motiv de recurs nu este fondat întrucât pedepsele au fost just

individualizate, fiind corespunzătoare pericolului social concret al faptelor,

determinat de împrejurările și modalitatea în care au fost comise, dar și de

faptul că inculpatul este recidivist iar condamnarea anterioară a fost atrasă de

săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.

Constatând că nu sunt motive

de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, va respinge recursul,

ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 6

martie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 30 mai 2006 la

3 septembrie 2007 și perioada executată de la 22 aprilie 2005 la 24 august

2005.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 septembrie 2007.