ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4050/2007

Examinând recursul de față, constată: Prin sentința penală nr. 379 din 20 decembrie 2006 Tribunalul Giurgiu, secția penală, a condamnat pe următorii inculpați: 1. C.C.G., după cum urmează: - în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., la 3 ani închisoare; - în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86 3 C. pen., s-au stabilit măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună inculpatul pe durata termenului de încercare. S-a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. proc. pen. 2. C.F., după cum urmează: - în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare; - în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2560 din 24 august 2005 a Judecătoriei Giurgiu și s-a dispus executarea alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsă durata arestării preventive de la 22 aprilie 2005 la 24 august 2005 și de la 30 mai 2006 la zi. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea vătămată G.P.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată C.D.C. și s-a dispus obligarea inculpaților în solidar, inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente C.T., la plata sumei de 200 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă C.D.C. S-a dispus restituirea bunurilor depuse la Camera de Corpuri delicte a I.P.J. Giurgiu, către inculpatul C.F. Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente. Prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 28 aprilie 2006, inculpatul C.F. și fratele său minor, inculpatul C.C.G. au pătruns, prin escaladarea gardului, în curtea părții vătămate G.P.

și au sustras două capre, dar au fost surprinși de numitul M.C. În aceste condiții au abandonat caprele și, pentru a-și asigura scăparea, l-au lovit pe M.C. cu furca. În aceeași noapte inculpații au pătruns în locuința părții vătămate C.D.C. cu intenția de a sustrage calul din grajd, dar au fost surprinși de partea vătămată, situație în care inculpatul C.F. a înjunghiat-o cu un cuțit, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 9 zile de îngrijiri medicale. S-a reținut că, în drept, faptele comise de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., cu privire la inculpatul C.F.

și respectiv tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., cu privire la inculpatul C.F.. La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul social al faptelor, împrejurările comiterii faptelor și persoana fiecărui inculpat. Sentința a fost atacată cu apel de inculpatul C.F. care a susținut că nu a comis faptele prin exercitare de violență, solicitând schimbarea încadrării juridice și că pedepsele sunt prea mari. Prin decizia penală nr. 84/ A din 6 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința și a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie în conținutul prevăzută de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus în continuare la zi arestarea preventivă. Instanța de apel a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul C.F. a lovit-o pe partea vătămată cu o furcă și, respectiv, cu cuțitul pentru a-și asigura scăparea și a-și apropria bunurile. Aceste acțiuni, ce se circumscriu ilicitului penal, au fost corect încadrate juridic, fiind nefondată solicitarea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) și respectiv în infracțiunea de tentativă de furt prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.

și de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 75 lit. c) C. pen. S-a mai reținut că pedepsele au fost corect individualizate fiind avute în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor, urmările produse, gradul concret de pericol social, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a atras în activitatea infracțională pe inculpatul minor și care a dat dovadă de persistență infracțională, săvârșind faptele în stare de recidivă postcondamnatorie. S-a apreciat însă că greșit s-au interzis inculpatului, în cadrul pedepsei accesorii și drepturile prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât la momentul săvârșirii faptelor inculpatul nu s-a folosit de o funcție sau o profesie.

Inculpatul a declarat recurs susținând că s-a dat o greșită încadrare juridică faptelor, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie ci ale infracțiunii de furt în concurs cu infracțiunea de lovire neexistând nici o legătură între furt și violențele exercitate de inculpat, împrejurare care rezultă din declarațiile celor doi martori audiați din faza de cercetare judecătorească. S-a mai susținut că pedepsele aplicate sunt prea aspre. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și respectiv 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Curtea constată că, din coroborarea declarațiilor martorilor M.C., B.O., C.C., G.S., cu declarațiile părților vătămate G.P.

și C.D.C., cu procesul verbal de la dosar urmărire penală, și cu certificatul medico - legal de la dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul a amenințat cu furca pe M.C. și respectiv l-a înjunghiat pe C.D.C. cu scopul de a-și asigura scăparea după ce a fost surprins furând. Or, potrivit art. 211 alin. (1) C. proc. pen., constituie tâlhărie nu numai furtul săvârșit prin amenințare sau violențe ori prin punerea victimei în imposibilitate de a se apăra ci și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru ca făptuitorul să păstreze bunul furat, să înlăture urmele infracțiunii sau să-și asigure scăparea. Așa fiind, este corectă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat în infracțiunile de tâlhărie și respectiv tentativă la tâlhărie.

Declarațiile martorilor P.M. și B.M., care i-au văzut pe inculpatul C.F. și pe martorul M.C. bătându-se în stradă, în jurul orelor 20 - 21, nu schimbă cu nimic situația de fapt reținută de instanță și nu influențează încadrarea juridică a faptelor, întrucât, și din declarațiile martorilor M.C. și B.O. rezultă că, după ce au fost surprinși în curtea locuinței părții vătămate G.P. și după ce l-a amenințat cu furca pe M.C., inculpatul a fost urmărit în stradă de către acesta și între cei doi a avut loc un nou incident violent, în care s-a implicat și martora B.O. Martorii G.R.A., G.C.T. și C.N., audiați atât în faza de urmărire penală cât și de instanță, nu cunosc nimic în legătură cu cele întâmplate, pe data de 28 aprilie 2006, ci doar faptul, că pe data de 29 aprilie 2006, când inculpatul C.F.

a venit în com. Mihai Bravu să lucreze la stână, prezenta urme de lovituri la ochi și la mână și le-a spus că fost lovit de un cal. Curtea constată că nici cel de - al doilea motiv de recurs nu este fondat întrucât pedepsele au fost just individualizate, fiind corespunzătoare pericolului social concret al faptelor, determinat de împrejurările și modalitatea în care au fost comise, dar și de faptul că inculpatul este recidivist iar condamnarea anterioară a fost atrasă de săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat. Constatând că nu sunt motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 6 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 30 mai 2006 la 3 septembrie 2007 și perioada executată de la 22 aprilie 2005 la 24 august 2005. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 septembrie 2007.