ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 530/2010

Asupra recursurilor de față; Prin Sentința penală nr. 112 din 27 august 2009 a Tribunalului Brăila, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului V.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea unei pedepse complementare de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen. Inculpatul a fost obligat la 7.000 RON, despăgubiri civile și 4.000 RON, daune morale către partea civilă O.G. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în cursul anului 1999, inculpatul V.M., proprietar al unei ferme de animale situată pe raza comunei S., județul Brăila, a angajat în calitate de cioban pe victima M.G.

În perioada 1999 - 2006, victima și-a desfășurat efectiv activitatea la ferma acestuia. În toamna anului 2006, între inculpat și victimă a existat o relație conflictuală importantă, datorată unui presupus furt de oi comis de victimă în dauna inculpatului. Acesta a încercat în toate modalitățile posibile să afle modul în care i-au dispărut aceste oi, mergând până acolo încât i-a refuzat victimei dreptul de a pleca de la fermă până în momentul în care nu va elucida acest furt. În după-amiaza zilei de 30 noiembrie 2006, inculpatul a fost convins că victima este cea care l-a furat (în perioada septembrie - octombrie), convingere pe care și-a format-o în urma gestului făcut de victimă în aceeași zi, când a încredințat martorului P.E.

un sac de hrană pentru animale, fără știrea inculpatului. În aceste condiții, inculpatul a agresat fizic și verbal pe victimă, aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele în prezența mai multor martori, agresiune care a continuat în biroul inculpatului, după orele 17:00, cel puțin până în jurul orelor 22:00, în seara zilei de 30 noiembrie 2006. În urma acestei agresiuni victima a decedat, ora decesului victimei fiind prezumată de medicii legiști în jurul orelor 24:00, în noaptea de 30 noiembrie - 1 decembrie 2006. Prima instanță a reținut că s-a probat dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a agresat victima și, de asemenea, s-a demonstrat imposibilitatea exercitării agresiunii asupra victimei, în biroul inculpatului, de către o altă persoană decât inculpatul, inclusiv prin faptul că ușa biroului a fost găsită închisă cu cheia în dimineața zilei de 1 decembrie 2006, când victima a fost găsită moartă în birou.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul V.M. și partea civilă O.G., sora victimei. Inculpatul a criticat hotărârea pentru greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de omor, apreciind că se justifică schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante. Partea civilă a criticat sentința pentru cuantumul redus al daunelor morale și neacordarea despăgubirilor de 3.000 RON, reprezentând echivalentul contravalorii muncii prestată de victimă față de inculpat. Instanța de apel a apreciat solicitările apelanților ca nefondate.

Cu referire la încadrarea juridică a faptei, s-a reținut că în mod corect inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de omor, intensitatea și numărul loviturilor aplicate de acesta victimei formând convingerea că acesta, chiar dacă nu a intenționat în mod direct să suprime viața victimei, a acceptat producerea acestui rezultat. De asemenea, pedeapsa s-a reținut a fi corect individualizată, gravitatea faptei comise și conduita ulterioară a inculpatului nejustificând reducerea pedepsei. Referitor la apelul declarat de partea civilă, s-a constatat că raporturile dintre aceasta și victimă, care nu erau foarte strânse, nu conduc la necesitatea majorării daunelor morale, iar referitor la suma de 3.000 RON, reprezentând contravaloarea muncii prestate de victimă, s-a reținut că aceasta nu constituie un prejudiciu efectiv suferit de partea civilă.

În consecință, prin Decizia penală nr. 116/A din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și partea civilă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul V.M. și partea civilă O.G. Inculpatul a invocat, în principal, cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen., motivând că instanța nu s-a pronunțat cu privire la probele administrate, ceea ce a condus la o soluție greșită de condamnare, astfel încât solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

și reducerea pedepsei. Partea civilă a criticat cuantumul daunelor morale și neacordarea despăgubirilor de 3.000 RON solicitate, cuantum cu care inculpatul a fost de acord. Înalta Curte apreciază ca neîntemeiat recursul declarat de inculpat și ca tardiv, recursul declarat de partea civilă, pentru următoarele considerente: Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpat nu se circumscriu acestuia, întrucât nu se arată în mod concret, în sensul dispozițiilor invocate, care sunt probele asupra cărora instanța nu s-a pronunțat. Ceea ce se dorește a se critica este interpretarea materialului probator administrat și care, în susținerea inculpatului, a condus la o soluție greșită de condamnare, sens în care solicită achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc.

pen. Aceste critici se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și sunt nefondate. Înalta Curte reține că inculpatul nici nu a formulat în apel această solicitare ci, dimpotrivă, cu prilejul audierii sale în calea de atac, a recunoscut că a aplicat victimei lovituri, dar nu cu intenția de a suprima viața acesteia. Recunoașterile parțiale ale inculpatului se coroborează cu un vast material probator administrat în cauză și interpretat corect de ambele instanțe, reținându-se corect vinovăția inculpatului. Astfel, inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diverse zone anatomice în după-amiaza zilei de 30 noiembrie 2006, în prezența martorilor P.I., P.M., P.E., S.D., S.N.

și G.T. Acest comportament a fost de natură să conducă la intervenția verbală a martorului G.T., care i-a cerut inculpatului să nu o mai lovească pe victimă, întrucât o va omorî. Inculpatul a ridicat-o pe victimă și a dus-o până la biroul aflat tot în incinta fermei, birou folosit exclusiv de inculpat, acest episod petrecându-se între orele 16:30 - 17:30. Apoi inculpatul a susținut că a stat cu victima, doar ei doi în intervalul 17:30 - 22:00, în biroul său, unde a purtat discuții legate de modul în care i-au dispărut oile, dar negând orice fel de agresiune fizică asupra victimei. Urmele de sânge găsite pe registrul unde apare declarația olografă a victimei sunt însă extrem de concludente asupra modului în care inculpatul a determinat-o pe victimă să recunoască furtul.

Din probe a mai rezultat imposibilitatea exercitării agresiunii asupra victimei, în biroul inculpatului, de către o altă persoană decât inculpatul, inclusiv prin faptul că ușa biroului a fost găsită închisă cu cheia în dimineața zilei de 1 decembrie 2006, singura persoană care avea cheia de la acest birou fiind inculpatul. Toate aceste elemente probatorii, corect reținute și interpretate de instanțe, au condus la concluzia că inculpatul este autorul agresiunilor ce au condus la decesul victimei. Cu privire la încadrarea juridică a faptei, criticată de inculpat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta, de asemenea, a fost corect reținută ca fiind infracțiunea de omor, și nu aceea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost consecința unui politraumatism cu plăgi infiltrante sanguine, echimoze multiple, întinse cu hematoame masive, fracturi care au produs victimei un șoc hemoragic. Loviturile de mare intensitate aplicate de inculpat, ce au condus la fractură completă de stern, fractura osului femural al coapsei stângi, numărul mare al acestor lovituri, coroborate și cu atitudinea ulterioară a inculpatului, care a abandonat victima, lăsând-o încuiată în biroul său până a doua zi, în mod indubitabil formează convingerea instanței că inculpatul, chiar dacă nu a acționat cu intenția de a ucide victima, a acceptat producerea rezultatului letal.

Prin urmare, în mod corect fapta inculpatului a fost calificată ca fiind aceea de omor săvârșit cu intenție indirectă. Nici solicitarea de reducere a pedepsei nu poate fi primită (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.), având în vedere gravitatea faptei, atitudinea procesuală a inculpatului, conduita sa ulterioară săvârșirii infracțiunii, aspecte ce exclud reținerea circumstanțelor atenuante solicitate de inculpat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 385 16 , art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul parțial pentru avocatul din oficiu, acordat până la prezentarea apărătorului ales, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva Deciziei penale nr. 116 A din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, de la 4 decembrie 2008, la 12 februarie 2010. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă O.G. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurenta-parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.