ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 530/2010

Asupra recursurilor

de față;

Prin Sentința penală nr. 112 din 27 august

2009 a Tribunalului Brăila, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului

V.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea unei pedepse complementare de

interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o

durată de 3 ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

Inculpatul a fost

obligat la 7.000 RON, despăgubiri civile și 4.000 RON, daune morale către

partea civilă O.G.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că în cursul anului 1999, inculpatul

V.M., proprietar al unei ferme de animale situată pe raza comunei S., județul

Brăila, a angajat în calitate de cioban pe victima M.G.

În perioada 1999 -

2006, victima și-a desfășurat efectiv activitatea la ferma acestuia.

În toamna anului

2006, între inculpat și victimă a existat o relație conflictuală importantă,

datorată unui presupus furt de oi comis de victimă în dauna inculpatului.

Acesta a încercat în

toate modalitățile posibile să afle modul în care i-au dispărut aceste oi,

mergând până acolo încât i-a refuzat victimei dreptul de a pleca de la fermă

până în momentul în care nu va elucida acest furt.

În după-amiaza zilei

de 30 noiembrie 2006, inculpatul a fost convins că victima este cea care l-a

furat (în perioada septembrie - octombrie), convingere pe care și-a format-o în

urma gestului făcut de victimă în aceeași zi, când a încredințat martorului

P.E. un sac de hrană pentru animale, fără știrea inculpatului.

În aceste condiții,

inculpatul a agresat fizic și verbal pe victimă, aplicându-i lovituri cu pumnii

și picioarele în prezența mai multor martori, agresiune care a continuat în

biroul inculpatului, după orele 17:00, cel puțin până în jurul orelor 22:00, în

seara zilei de 30 noiembrie 2006.

În urma acestei agresiuni

victima a decedat, ora decesului victimei fiind prezumată de medicii legiști în

jurul orelor 24:00, în noaptea de 30 noiembrie - 1 decembrie 2006.

Prima instanță a

reținut că s-a probat dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a

agresat victima și, de asemenea, s-a demonstrat imposibilitatea exercitării

agresiunii asupra victimei, în biroul inculpatului, de către o altă persoană

decât inculpatul, inclusiv prin faptul că ușa biroului a fost găsită închisă cu

cheia în dimineața zilei de 1 decembrie 2006, când victima a fost găsită moartă

în birou.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpatul V.M. și partea civilă O.G., sora victimei.

Inculpatul a criticat

hotărârea pentru greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de omor,

apreciind că se justifică schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

De asemenea, a

solicitat reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Partea civilă a criticat

sentința pentru cuantumul redus al daunelor morale și neacordarea

despăgubirilor de 3.000 RON, reprezentând echivalentul contravalorii muncii

prestată de victimă față de inculpat.

Instanța de apel a

apreciat solicitările apelanților ca nefondate.

Cu referire la

încadrarea juridică a faptei, s-a reținut că în mod corect inculpatul a fost

condamnat pentru infracțiunea de omor, intensitatea și numărul loviturilor

aplicate de acesta victimei formând convingerea că acesta, chiar dacă nu a

intenționat în mod direct să suprime viața victimei, a acceptat producerea

acestui rezultat.

De asemenea, pedeapsa

s-a reținut a fi corect individualizată, gravitatea faptei comise și conduita

ulterioară a inculpatului nejustificând reducerea pedepsei.

Referitor la apelul

declarat de partea civilă, s-a constatat că raporturile dintre aceasta și

victimă, care nu erau foarte strânse, nu conduc la necesitatea majorării

daunelor morale, iar referitor la suma de 3.000 RON, reprezentând

contravaloarea muncii prestate de victimă, s-a reținut că aceasta nu constituie

un prejudiciu efectiv suferit de partea civilă.

În consecință, prin

Decizia penală nr. 116/A din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția

penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și partea civilă.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpatul V.M. și partea civilă O.G.

Inculpatul a invocat,

în principal, cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și

18 C. proc. pen., motivând că instanța nu s-a pronunțat cu privire la probele

administrate, ceea ce a condus la o soluție greșită de condamnare, astfel încât

solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, s-au

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și reducerea pedepsei.

Partea civilă a

criticat cuantumul daunelor morale și neacordarea despăgubirilor de 3.000 RON

solicitate, cuantum cu care inculpatul a fost de acord.

Înalta Curte

apreciază ca neîntemeiat recursul declarat de inculpat și ca tardiv, recursul

declarat de partea civilă, pentru următoarele considerente:

Referitor la cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte

constată că motivele invocate de inculpat nu se circumscriu acestuia, întrucât

nu se arată în mod concret, în sensul dispozițiilor invocate, care sunt probele

asupra cărora instanța nu s-a pronunțat. Ceea ce se dorește a se critica este

interpretarea materialului probator administrat și care, în susținerea

inculpatului, a condus la o soluție greșită de condamnare, sens în care

solicită achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Aceste critici se

încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen. și sunt nefondate.

Înalta Curte reține

că inculpatul nici nu a formulat în apel această solicitare ci, dimpotrivă, cu

prilejul audierii sale în calea de atac, a recunoscut că a aplicat victimei

lovituri, dar nu cu intenția de a suprima viața acesteia.

Recunoașterile

parțiale ale inculpatului se coroborează cu un vast material probator

administrat în cauză și interpretat corect de ambele instanțe, reținându-se

corect vinovăția inculpatului.

Astfel, inculpatul a

aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diverse zone

anatomice în după-amiaza zilei de 30 noiembrie 2006, în prezența martorilor

P.I., P.M., P.E., S.D., S.N. și G.T.

Acest comportament a

fost de natură să conducă la intervenția verbală a martorului G.T., care i-a

cerut inculpatului să nu o mai lovească pe victimă, întrucât o va omorî.

Inculpatul a

ridicat-o pe victimă și a dus-o până la biroul aflat tot în incinta fermei,

birou folosit exclusiv de inculpat, acest episod petrecându-se între orele

16:30 - 17:30. Apoi inculpatul a susținut că a stat cu victima, doar ei doi în

intervalul 17:30 - 22:00, în biroul său, unde a purtat discuții legate de modul

în care i-au dispărut oile, dar negând orice fel de agresiune fizică asupra

victimei.

Urmele de sânge

găsite pe registrul unde apare declarația olografă a victimei sunt însă extrem

de concludente asupra modului în care inculpatul a determinat-o pe victimă să

recunoască furtul.

Din probe a mai

rezultat imposibilitatea exercitării agresiunii asupra victimei, în biroul

inculpatului, de către o altă persoană decât inculpatul, inclusiv prin faptul

că ușa biroului a fost găsită închisă cu cheia în dimineața zilei de 1

decembrie 2006, singura persoană care avea cheia de la acest birou fiind

inculpatul.

Toate aceste elemente

probatorii, corect reținute și interpretate de instanțe, au condus la concluzia

că inculpatul este autorul agresiunilor ce au condus la decesul victimei.

Cu privire la

încadrarea juridică a faptei, criticată de inculpat în cadrul cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

că aceasta, de asemenea, a fost corect reținută ca fiind infracțiunea de omor,

și nu aceea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Din raportul de

constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost consecința unui

politraumatism cu plăgi infiltrante sanguine, echimoze multiple, întinse cu

hematoame masive, fracturi care au produs victimei un șoc hemoragic.

Loviturile de mare

intensitate aplicate de inculpat, ce au condus la fractură completă de stern,

fractura osului femural al coapsei stângi, numărul mare al acestor lovituri,

coroborate și cu atitudinea ulterioară a inculpatului, care a abandonat

victima, lăsând-o încuiată în biroul său până a doua zi, în mod indubitabil

formează convingerea instanței că inculpatul, chiar dacă nu a acționat cu

intenția de a ucide victima, a acceptat producerea rezultatului letal.

Prin urmare, în mod

corect fapta inculpatului a fost calificată ca fiind aceea de omor săvârșit cu

intenție indirectă.

Nici solicitarea de

reducere a pedepsei nu poate fi primită (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), având în vedere gravitatea faptei, atitudinea

procesuală a inculpatului, conduita sa ulterioară săvârșirii infracțiunii,

aspecte ce exclud reținerea circumstanțelor atenuante solicitate de inculpat.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385

16

,

art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru

inculpat.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare

statului, onorariul parțial pentru avocatul din oficiu, acordat până la

prezentarea apărătorului ales, urmând a se avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva Deciziei penale nr.

116 A din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, de la 4

decembrie 2008, la 12 februarie 2010.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de partea civilă O.G. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă

recurenta-parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 februarie 2010.