ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3693/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3693/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 352/P

din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a dispus, în temeiul art.

10 lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatului M.T. pentru infracțiunea

de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) din

C. proc. pen.

Prin aceeași sentință, prima

instanță a respins cererea de despăgubiri civile a părților civile și a dispus

ca, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei să rămână în

sarcina statului.

Pentru a dispune în acest

sens, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 3 august 2006

Postul de Poliție Girișu de Criș a fost sesizat telefonic de către numitul P.P.

(f. 61 dos. urm. pen.) cu privire la faptul că victima Morar Maria a fost

găsită moartă în grădina locuinței sale din satul Toboliu, comuna Girișul de

Criș, prezentând semnele unei morți violente prin decapitare, ce s-a putut

produce prin acțiunea extrem de violentă și puternică a unui corp tăietor

posibil o coasă sau o seceră bine ascuțită și bine utilizată, corp ce nu s-a

găsit până în prezent (existând însă un raport direct de cauzalitate între

leziune și deces).

În acest sens s-a încheiat

procesul-verbal de cercetare la fața locului în prezența martorilor asistenți:

T.D. și U.M. (f. 6-7 dosar urm. pen.).

Din raportul de constatare

medico-legală (f. 42-44) efectuat în cauză rezultă că : „moartea victimei a

fost violentă și s-a datorat șocului hipovolemic survenit în contextul unei

hemoragii externe masive, consecință a unei plăgi tăiate eu depensarea

extremității cefalice la nivelul corpului vertebral C.VI-C.VII și secționarea

pachetelor vasculo-nervoase adiacente regiunii.

Leziunea de violență,

constatată s-a putut produce prin acțiunea extrem de violentă și puternică a

unui corp tăietor, având în vedere că plaga are caracterul unei plăgi tăiate

dintr-o singură mișcare. Corpul tăietor respectiv poate fi o coasă sau o seceră

bine ascuțite, extrem de bine utilizate.

Agresorul s-a aflat în

momentul acțiunii în spatele victimei care se afla mai mult decât probabil în

poziție de genoflexiune fiind preocupată de recoltarea produselor agricole.

Agresorul a aplicat lovitura cu corpul tăietor de la dreapta spre stânga.

În afara plăgii de depensare

a extremității cefalice, la autopsie s-au observat sfacelări ale țesuturilor

moi și osoase adiacente cutiei craniene, precum și dispariția unor porțiuni

mari din acestea, ca urmare a acțiunii unor animale.

Pe trunchi și membre nu s-au

constatat alte semne de violență interne sau externe.

Moartea poate data din data

de 2 august 2006 în jurul orelor 22,00.

S-a întocmit un

proces-verbal de examinare criminalistică (f. 34-35) a obiectelor de

îmbrăcăminte ridicate de la inculpat și anume : o șapcă cu cozoroc, o pereche

de papuci din cauciuc de culoare maro, o cămașă cu mânecă scurtă în carouri, de

culoare albastru cu alb, o pereche de pantaloni de stofă de culoare maronie și

o pereche de cizme de culoare neagră.

Examinând șapca cu cozoroc

și papucii de cauciuc s-a observat că acestea nu prezintă urme biologice

vizibile.

Pe mâneca stângă a cămășii

cu mânecă scurtă s-au găsit un număr de trei stropi de substanță de culoare

brun roșcat iar în urma aplicării reactivului „hexagon,, a rezultat că urma

este de natură sanguină.

Procedându-se la examinarea

pantalonilor de culoare maro prin tratarea cu luminol nu s-au pus în evidență

luminiscente de culoare albastră intensiv care să ateste urme de natură

sanguină.

Prin examinarea perechii de

cizme din cauciuc de culoare neagră cu tratarea de luminol s-a constatat că pe

marginea inferioară și pe talpă există urme de natură biologică. Aplicându-se

două reactive „hexagon” în zonele menționate a rezultat că urmele găsite sunt

de natură sanguină”.

S-au efectuat investigații

de către Poliția Girișul de Criș (f. 5 dos. urm. pen.) în noaptea de 3/4 august

2006 între orele 21,00 -01,00, pe raza localităților Girișul de Criș și Toboliu

(f. 5 dos. urm. pen.) și s-a stabilit că în seara zilei de 2 august 2006 între

orele 21,00-23,00 pe drumul comunal din spatele Școlii generale Toboliu situat

în apropierea locuinței victimei s-au aflat mai mulți tineri: C.C., P.S., P.T.,

C.C. și C.T. care nu au putut furniza date cu privire la alte persoane ce au

tranzitat localitatea sau zgomote care să dea de bănuit că s-ar fi întâmplat

ceva.

Nici paznicii obștești,

angajați ai Primăriei Girișul de Criș ce efectuează paza în localitatea Toboliu

(A.A. și U.I.), nu au putut da vreo relație deși în noaptea de 2/3 august 2006

au patrulat pe străzile situate în apropierea locuinței victimei.

S-a luat declarația părții

vătămate M.P.M. - fiul victimei care s-a constituit parte civilă în cauză însă

inițial nu a precizat cuantumul despăgubirilor solicitate (f. 50-51). Aceasta

arată că după decesul tatălui său, din anul 1999 victima care locuia singură a

fost ajutată în gospodărie de inculpat, acesta primind în schimb mâncare și

probabil bani.

În urmă cu trei ani, victima

a vândut calul și vaca pentru a avea mai puțin de lucru și astfel inculpatul a

fost îndepărtat de ea, mai ales că partea civilă nu a fost de acord cu

„întrajutorarea” dintre mamă și inculpat, cunoscând că acesta din urmă era o

persoană ce a făcut pușcărie, consuma frecvent alcool și era violent.

În urmă cu trei săptămâni

înainte de decesul victimei, soția părții vătămate a aflat de la vecina L.M. că

într-o seară a existat o ceartă între inculpat și victimă iar vecina a

intervenit, însă a fost certată de inculpat iar victima s-a supărat pe L.M. că

a povestit fiului despre cearta avută.

Partea vătămată i-a cerut

inculpatului (în urmă cu cca. o lună) să nu mai vină pe la mama lui, iar la

data de 29 iulie 2006 i-a spus victimei că merge pentru o săptămână la mare,

astfel că despre moartea ei a aflat de la soția lui care a fost anunțată la

telefon de numita P.M.

În cauză au fost audiați și

martorii: L.I. (fila 52 dos. urm. pen.), O.A. (fila 54 dos. urm. pen.), L.F. (fila

55 dos. urm. pen.), Ț.M. (fila 57 dos. urm. pen. ), P.M. (fila 59 dos. urm.

pen.), P.P. (fila 61 dos. urm. pen.), P.M. (fila 62 dos. urm. pen.), C.M. (fila

63 dos. urm. pen.), G.A. (fila 65 dos. urm. pen.), M.M. (fila 67 dos. urm.

pen.), M.I. (fila 68 dos. urm. pen.), P.V. (fila 69 dos. urm. pen.), P.A. (fila

70 dos. urm. pen.), L.M. (f. 72-73 dos. urm. pen.), M.I. (fila 75 dos. urm.

pen.), C.A. (fila 82 dos. urm. pen.), P.E. (fila 83 dos. urm. pen.), P.I. (fila

84 dos. urm. pen.), M.A. (fila 79 dos. urm. pen.), C.E. (fila 80 dos. urm.

pen.)

Coroborând depozițiile

martorilor, se poate reține că până înainte de decesul victimei cu cca. 2-3

săptămâni inculpatul a vizitat-o și chiar a ajutat-o în gospodărie, venind la

ea prin grădinile vecinilor L.P. și L.G.

Deși se înțelegeau bine, se

pare că între victimă și inculpat ar fi avut loc o ceartă când inculpatul i-a

reproșat victimei „de ce lucrează în grădină, știind-o bolnavă”.

Inculpatul a fost văzut pe

stradă în ziua anterioară decesului victimei dar nu a intrat în gospodăria ei.

În ziua de 3 august 2006, în

jurul orelor 11,00-12,00 când lumea a aflat de moartea victimei, inculpatul s-a

interesat de ce s-a adunat lumea în fața casei acesteia, însă a fost sfătuit să

nu intre în casa victimei pentru că nu este nimeni lăsat să se apropie de casă.

Martora Ț.M. declară că 1-a

anunțat pe inculpat despre decesul victimei când acesta a venit să-i ceară

țigări în jurul orelor 12,30, după care a revenit și a declarat că după această

oră a venit la ei vecina P.M. care a anunțat-o despre deces, iar ea s-a dus la

poartă și i-a spus inculpatului, care după câteva minute a venit după țigări,

apoi a plecat fără să mai discute ceva.

Martorii plasează ora

aflării decesului între orele 10,00-12,00, dar mai precis aceasta se situează

în jurul orelor 12,00, când victima a fost găsită de L.M.

Martora Pușcaș Maria a declarat

că ar fi auzit de la L.M. că inculpatul a amenințat-o pe victimă că o va omorî

după care s-a dus la bufet iar la întoarcere s-a certat și cu L.M.

Relevantă este declarația

martorei P.A. la care inculpatul a venit în seara zilei de 2 august 2006, în

jurul orelor 20,30, pentru a se uita la televizor. Martora a relatat că

inculpatul era îmbrăcat cu o cămașă de culoare gri cu carouri, la spate ruptă,

iar în picioare „cred” că șlapi iar pe cap o șapcă de culoare închisă.

După terminarea filmului

inculpatul a lipsit 10 minute, spunând că merge la el să închidă găinile, apoi

a revenit și s-au uitat la meciul de fotbal de la televizor. Inculpatul s-a

reîntors având aceeași îmbrăcăminte și a plecat în jurul orelor 22,00.

A doua zi, în jurul orelor

13,00, inculpatul a anunțat-o pe martoră despre decesul victimei.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptei (fila 85) făcând o descriere amănunțită a modului în care

și-a petrecut zilele de 2 și 3 august 2006, aspectele relatate fiind confirmate

cu depozițiile martorilor (f. 85 - 92).

Inculpatul a fost reținut

prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 3 august 2006 până

la 4 august 2006, când prin încheierea nr. 80 a Tribunalului Bihor din Dosar nr. 61672/111/2006 s-a dispus arestarea preventivă a acestuia și emiterea mandatului

de arestare preventivă nr. 82/2006, măsură revocată prin Decizia penală nr. 327/R

din 26 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea din Dosar nr. l046/35/P/2007.

Reaudiați în fața instanței

partea vătămată (f. 57) și martorii O.A. (f. 58-59), P.A. (f. 60-61), Ț.M. (f. 62),

H.I.P. (f. 83), P.M. (f. 84), M.I. (f. 85), M.E. (f. 106), L.M. (f. 123), P.M. (f.

259), L.F. (f. 260), C.M. (f. 261), Ț.T. (f. 267), P.V. (f. 268), C.A. (f. 269),

L.M. (f. 176) și-au menținut declarațiile în mare parte și au făcut unele

precizări importante în cauză.

Astfel, partea vătămată (f. 57)

a declarat că cearta dintre inculpat și victimă s-ar fi produs din cauză că

mama lui i-ar fi dus mâncare stricată inculpatului iar acesta i-ar fi reproșat

că își bate joc de el.

Partea vătămată a rămas două

săptămâni să-și ajute mama (înainte de deces), timp în care nu 1-a văzut pe

inculpat la domiciliul acesteia. Totuși, avea cunoștință că cei doi se

înțelegeau „foarte bine” și nu știa de natura acestor relații dar este posibil

să fi fost și de altă natură.

Martorul M.I. a declarat că

în dimineața zilei de 3 august 2006, inculpatul l-a ajutat la sfărâmat porumbul

cu mașina electrică, apoi i-a reparat frâna de la mașină după care a împrumutat

o perie pentru a-și curăța aragazul.

Martora M.E. a trecut pe

lângă ei și i-a anunțat despre decesul victimei iar inculpatul nu a reacționat

în nici un fel, afirmând că știa că este bolnavă și că are diabet iar uneori o

ajuta să ia insulină.

Martora P.A. nu cunoaște

despre nici o ceartă dintre victimă și inculpat și reține exact că inculpatul a

avut șlapi în picioare în seara când a fost la televizor, iar a doua zi era cu

aceleași haine și martorii M.E. și M.I. au declarat în același sens.

Inculpatul a reacționat

normal când a aflat despre decesul victimei, nefiind agitat sau nervos (martora

Ț.M.), mai ales că martora P.M. a spus doar că victima a murit, nu și cum a

murit.

El doar s-a mirat „cum, că

ieri a săpat cepele în grădină" apoi a cerut o țigară și nu a mai discutat

nimic, mergând în stradă.

Era de notorietate că

inculpatul se înțelegea bine cu victima, se ajutau reciproc, nu s-a auzit de

nici o ceartă dintre ei, iar inculpatul a avut un comportament corespunzător la

aflarea veștii morții.

Mai mult, inculpatul a fost

caracterizat ca o persoană care se înțelegea bine cu toți, îi ajuta, fiind un

om bun ca de altfel și victima care vorbea tare respectiv striga pentru că „așa

era vorba ei” (martora P.M.).

Raportul de expertiză

medico-legală examen ADN - concluzionează că urmele de sânge de pe cămașa și

cizma inculpatului nu sunt de natură umană (f. 238 - 239).

Față de întreg materialul

probator administrat în cauză, instanța apreciază că nu inculpatul este autorul

infracțiunii de omor deosebit de grav prin cruzimi asupra victimei M.M.,

întrucât pe de o parte depozițiile martorilor sunt favorabile inculpatului și

confirmă susținerile acestuia (declarația f. 46-47) și acestea se coroborează

și cu rezultatele expertizelor din care rezultă că nici pe cizme și nici pe

șlapi nu s-au evidențiat urme de sânge uman.

Faptul că echipa de

cercetare a fost condusă de câinele de urmărire până în apropierea locuinței

inculpatului se explică prin desele vizite pe care i le făcea victimei în

virtutea relațiilor apropiate ce le aveau.

Este de precizat că obiectul

folosit la comiterea faptei nu  s-a găsit până în prezent ca de altfel nici

motivul/mobilul acestei fapte reprobabile.

Simpla ceartă (dacă

într-adevăr ar fi avut loc între inculpat și victimă) nu este un argument

suficient de puternic care să justifice o astfel de finalitate și nici temei

pentru a reține că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii.

Împotriva sentinței a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, hotărârea fiind criticată

pentru nelegalitate și netemeinicie, în final solicitându-se condamnarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce a făcut obiectul judecății (f. 3-9,

primul dosar apel).

În motivele de apel ale M.P.

se arată următoarele:

În primul rând este

surprinzător faptul că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire concluziile

raportului de expertiză biocriminalistică dispusă și efectuată în faza de

urmărire penală (filele 121-128 dos. u.p.) asupra unor obiecte ridicate de la

inculpat și de la domiciliul acestuia întocmindu-se un proces

verbal de examinare criminalistică (filele 34-35 dos. u.p.). Din acest raport,

respectiv din examinarea perechii de cizme, respectiv a vârfului și talpei

acestora, aparținând inculpatului, precum și a cămășii cu mânecă scurtă

ridicată de la acesta, a rezultat că pe aceste obiecte se găsesc microurme de

sânge uman, un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane.

Profilele genetice ale probelor biologice de referință recoltate de la victima

M.M. și numitul M.T. sunt incluse în acest amestec (fila 126 dos. u.p.).

Mai mult, pe cămașa cu

mânecă scurtă s-a identificat sânge uman cu un profil genetic identic cu cel al

probei biologice de referință recoltată de la inculpatul M.T.

Faptul că instanța nu a luat

în considerare concluziile acestui raport constituie și o încălcare a normelor

procedurale întrucât probele administrate în faza de urmărire penală sunt probe

câștigate judecății, iar concluziile unui astfel de raport științific nu pot fi

contrazise decât tot printr-un demers asemănător sau identic. Or, din raportul

de expertiză medico-legală - examen ADN, efectuat în cursul cercetării

judecătorești de I.N.M.L.M.M. București (filele 238-239), rezultă că analiza

prin teste de identificare a microurmelor biologice recoltate de pe obiectele

ridicate de la inculpat nu a pus în evidență prezența sângelui de natură umană

și nici un profil ADN, cel mai probabil cantității extrem de mici de material biologic

sau absenței acestuia, ceea ce înseamnă că concluziile primului raport de

expertiză biocriminalistică nu au fost contrazise.

Deosebit de aceasta, relevăm

faptul că raportul de expertiză biocriminalistică nr. 211218 din 18 septembrie 2006

efectuat în cursul urmăririi penale a fost întocmit și redactat de experți în

biochimie, pe când raportul de expertiză întocmit la I.N.M.L. București

efectuat în cursul cercetării judecătorești a fost întocmit de un medic legist

și doi biochimiști care nici măcar nu sunt experți. În altă ordine de

idei,expertiza efectuată în cursul judecății nu a pus în evidență prezența

sângelui de natură umană datorită cantității extrem de mici de material biologic,

fapt explicabil, de altfel, având în vedere că anterior, la data de 18

septembrie 2006, obiectele purtătoare de urme de sânge au fost prelucrate în

cadrul laboratorului ADN din cadrul I.G.P.R. București.

În al doilea rând, instanța

nu a valorificat concluziile raportului de constatare tehnico-științifică

asupra comportamentului simulat, deși l-a reținut în considerentele hotărârii.

Acest raport de constatare tehnico-științifică relevă faptul că la întrebările

relevante ale cauzei s-au evidențiat modificări psihofiziologice care conduc la

concluzia prezenței detecției comportamentului simulat al subiectului (filele

131-133 dos. u.p.). Or, concluziile unui astfel de demers științific nu pot fi

combătute sau înlăturate prin simpla declarație de nerecunoaștere a comiterii

faptei de către inculpat așa cum a procedat instanța de fond, luând în

considerare doar aspectele pozitive ale declarațiilor martorilor în privința

acestuia. Dimpotrivă, din declarația martorei P.A. (fila 70-71 dos. u.p.)

rezultă că inculpatul s-a certat în mai multe rânduri cu victima și că acesta

era „o fire mai nervoasă, destul de iute la mânie”.

Faptul că inculpatul era

agresiv este confirmat și de declarația martorei L.M. (filele 72-74 dos. u.p.)

din care rezultă că aceasta a asistat personal înainte cu două trei săptămâni

de la data decesului la o ceartă dintre inculpat și victimă și fiind vecină cu

aceasta din urmă a intervenit în apărarea ei. De altfel, martora declară că ea

a fost chemată să intervină între cei doi de către o altă vecină, martora P.M.,

căreia „i-a fost frică ca inculpatul să nu o omoare pe M.M.”. Martora P.M. (filele

59-60 dos. u.p.) a aflat la rândul ei de la martorele L.M. și P.M. că cea

dintâi s-a dus să vadă ce se întâmplă între victimă și inculpat, auzind gălăgie

în curtea vecinei sale și auzindu-l pe inculpat strigând la victimă că „o

omoară”.

De altfel, episodul privind

cearta dintre inculpat și victimă, petrecut cu două - trei săptămâni înainte de

decesul victimei în curtea locuinței acesteia, este confirmat și prin

declarațiile martorilor Ț.M., O.A., M.M., G.A., C.M. pe lângă cei amintiți mai

sus. După acest moment, relațiile dintre inculpat și victimă s-au deteriorat, acestuia

interzicându-i-se de către victimă și familia acesteia să o mai viziteze. Deși

calificată de instanță ca o „simplă ceartă”, altercația dintre inculpat și

victimă este semnificativă în speță, acesta fiind momentul de la care

inculpatul susține că nu a mai vizitat-o pe victimă și de la care relațiile

dintre cei doi au fost de dușmănie.

Un alt aspect care, deși

relevant, nu a reținut atenția instanței, cu toate că este amintit în

considerentele hotărârii, este faptul că aflând despre moartea victimei, a doua

zi, după decesul acesteia, respectiv în data de 03 august 2006 inculpatul a

afirmat în fața martorei Ț.M.: „Cum a murit? Că ieri am văzut-o săpând cepele

în grădină.", ceea ce conduce la concluzia că inculpatul nu numai că a

văzut-o pe victimă cu o zi înainte, deci în ziua decesului, ci și știa că

aceasta s-a aflat în grădină lucrând; or, acest lucru nu era posibil decât dacă

s-ar fi deplasat în grădina victimei, întrucât din stradă nu se vede ce se

întâmplă în grădina acesteia, iar în grădină nu se poate ajunge decât ori prin

curtea din față, ori traversând grădinile învecinate, așa cum de altfel

inculpatul intra adesea la victimă.

Surprinzător este faptul că

victima a fost găsită moartă tocmai în apropierea straturilor cu ceapă, în

grădina locuinței sale, acolo unde chiar inculpatul a arătat că se afla cu o zi

înainte de deces, deși susține că nu a vizitat-o în acea zi.

Mai mult, inculpatul și-a

construit un alibi pentru seara de 02 august 2006, seara decesului victimei;

acesta a susținut că s-a aflat în casa familiei P., unde a urmărit un film la

televizor, aspect confirmat de declarația martorei P.A. (filele 70-71 dos.

u.p.), în această locuință s-a aflat până în jurul orelor 22,00 (declarația

inculpatului filele 89-92 dos. u. p. și a martorei P.A.), oră la care a plecat

de la locuința acesteia, în stradă nefiind nimeni și oră care coincide cu ora

morții victimei. Astfel, inculpatul n-a putut proba că s-a aflat în alt loc

după ora 22,00 în seara zilei de 02 august 2006, dimpotrivă din declarația

martorei P.A. rezultă că și chiar în timpul vizionării programelor la

televizor, inculpatul a lipsit circa 10 minute din locuința sa, susținând că a

fost acasă la el să-și „închidă găinile”. Or, în acest interval de timp,

inculpatul ar fi avut răgazul să omoare victima întrucât aceasta locuia în

vecinătate și inculpatul știa că este singură, profitând și de adăpostul

întunericului,

Nu este lipsită de interes

și declarația martorei C.A. (fila dos. u.p.) vânzătoare la magazinul A. din

sat, din care rezultă că în data de 03 august 2006, în jurul orelor

10,30-11,00, inculpatul a venit la magazinul martorei, dar nu a intrat ca de

obicei să cumpere ceva, martora observând că „acesta a rămas afară în stradă,

așezat în fund pe raftul de bicicletă și cu fața era între cele două palme ale

lui, cu fața îndreptată în jos către pământ, dând impresia că este supărat, fără

a-și motiva atitudinea și plecând fără să ia sau să spună ceva. Nu putem să nu

remarcăm că aceasta se întâmpla în jurul orelor 10,30-11,00, în timp ce din declarațiile

martorilor P.M. și Ț.M. rezultă că inculpatul ar fi aflat despre decesul

victimei abia în jurul orelor 12,00, în data de 03 august 2006. De altfel,

faptul că inculpatul cunoștea împrejurarea că victima este moartă înainte de

ora amiezii în ziua următoare decesului este confirmată și prin declarația

martorei M.E. (fila 78 dos. u. p.) din care rezultă că atunci când l-a întrebat

pe inculpat în dimineața acelei zile dacă știa că victima fusese găsită moartă în

grădină, acesta a răspuns că victima a cules ceapa în grădină și că poate i s-a

făcut rău, „dând impresia că știa de moartea ei”.

Î

n ceea ce privește susținerea

instanței că obiectul folosit la comiterea faptei nu a fost găsit, „ca de

altfel nici motivul sau mobilul acestei fapte reprobabile", considerăm că

s-a putut formula o astfel de concluzie numai prin ignorarea declarațiilor

martorilor audiați în cauză, care, în covârșitoarea lor majoritate, confirmă

faptul că între inculpatul M.T. și victima M.M. existau relații de dușmănie începând

cu momentul cerții amintite mai sus, relații care există de regulă ulterior

destrămării unora de concubinaj în care s-au aflat părțile în ultimii ani de dinaintea

decesului. Față de aceste aspecte, considerăm că mobilul crimei a existat cu

prisosință, iar ascunderea instrumentului idoneu nu era dificilă, în condițiile

în care victima a fost descoperită abia la circa 14 ore de la comiterea faptei

de către inculpat.

Lipsită de substanță ni se

pare a fi și explicația instanței privitoare la faptul că echipa de cercetare a

fost condusă de câinele de urmărire până în apropierea locuinței inculpatului

datorită „deselor vizite pe care acesta i le făcea victimei în virtutea relațiilor

apropiate ce le aveau”. Or, având în vedere că inculpatul susține că nu mai

vizitase victima de vreo trei săptămâni și că urmele olfactive ale corpului

uman nu se păstrează decât un timp relativ scurt în preajma unei alte persoane,

rezultă că este exclus ca altă persoană să se fi aflat lângă victimă în

momentele comiterii crimei în afara inculpatului, întrucât, în caz contrar,

aceste urme n-ar mai fi putut fi identificate sau ar fi condus spre altcineva.

Din declarația martorei L.M.

(fila 72-74 dos. u.p.), vecina victimei și cea care a găsit-o pe aceasta

moartă, rezultă că în dimineața zilei de 03 august 2006, aceasta a strigat-o în

mai multe rânduri pe victimă, pentru a vedea ce face, știind că locuiește

singură. În jurul orelor 10,00, martora, văzând că victima nu-i răspunde, a

intrat în curtea casei acesteia constatând că poarta curții, deși era închisă,

era descuiată, ceea ce i-a atras atenția întrucât știa că victima locuind

singură încuia în fiecare seară poarta de la stradă, de aici se deduce faptul

că victima a fost omorâtă în cursul serii, înainte de lăsarea nopții, întrucât

nu a mai apucat să încuie poarta de la stradă sau că cel care a omorât-o a

intrat prin grădină și când a plecat a lăsat poarta descuiată. Momentul

decesului victimei coincide astfel cu momentul în care inculpatul a părăsit casa

familiei P., spre a se îndrepta spre casa sa, conform propriilor susțineri.

Având în vedere cele de mai

sus, apărarea inculpatului în sensul că nu a vizitat victima în ziua decesului,

precum și faptul că nu el este autorul infracțiunii de omor, nu poate fi

primită, acesta având atât mobilul comiterii crimei, cât și ocazia săvârșirii

acesteia, inculpatul neputând proba că s-ar fi aflat în altă parte sau în

prezența altor persoane la ora comiterii omorului. De altfel, este unanim admis

în doctrina de drept penal că o infracțiune poate fi dovedită nu numai cu probe

directe care dovedesc în mod nemijlocit fapta inculpatului, ci și cu probe

indirecte (indicii) care deși nu dovedesc în mod direct fapta, prin coroborarea

cu alte probe pot conduce la formularea anumitor concluzii în cauză și la

dovedirea vinovăției inculpatului.

Considerăm că în speță s-a

probat atât faptul că inculpatul s-a aflat în apropierea victimei cu câteva ore

înainte de descoperirea cadavrului acesteia, că între el și victimă existau

relații de dușmănie notorii, deci că exista motivul comiterii crimei și că

inculpatul a avut răgazul să comită fapta, întrucât în cursul serii respective

victima se afla singură în grădina casei sale, iar inculpatul a plecat tocmai

la aceea oră din casa familiei cu care vizionase programe la televizor.

Prin Decizia penală nr. 32/A

din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală, a respins ca

nefondat apelul M.P.

Împotriva deciziei, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Oradea a declarat recurs, apreciind că instanțele au

comis o eroare gravă de fapt care a avut ca urmare greșita achitare a

inculpatului (fila 3-5, primul dosar recurs), în final solicitându-se casarea

ambelor hotărâri și condamnarea inculpatului pentru fapta care a constituit

obiectul judecății.

Prin Decizia penală nr. 2171

din 17 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis

recursul M.P., a casat decizia atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către

instanța de prim control judiciar.

Procedând la rejudecarea cauzei,

Curtea de Apel Oradea, secția penală, prin Decizia penală nr. 39/A din 7

aprilie 2009, a admis apelul M.P., a desființat sentința primei instanțe și, în

temeiul art. 174 raportat la art. 176 lit. a) din C. pen., a condamnat pe

inculpatul M.T. la 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) din C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

Din pedeapsă a fost scăzută

durata măsurilor preventive privative de libertate.

Prin aceeași decizie, au

fost admise cererile de despăgubiri civile a numiților M.P. și T.M., fiind

obligat inculpatul la plata către acestea a câte 35.000 lei cu titlu de

despăgubiri pentru daune morale.

În final, inculpatul a fost

obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

Pentru a dispune în acest

sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 453/P/2006

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, emis la data de 27 septembrie 2006,

s-a reținut, în esență, că la data de 02 august 2006, în jurul orelor 22,

inculpatul M.T., cu o coasă bine ascuțită a decapitat-o pe victima M.M., în

timp ce aceasta se afla în grădina casei sale, situată în localitatea Toboliu,

județul Bihor.

Victima era femeie văduvă,

locuia singură, oamenii din localitate caracterizând-o ca un om liniștit, care

nu a avut probleme cu nimeni în sat, cu excepția inculpatului care a

frecventat-o, ajutând-o la muncile câmpului, însă cu cca. 2-3 săptămâni înainte

de crimă au avut o discuție neprincipială, care a degenerat într-o ceartă și

din acel moment aceasta se temea și i-a interzis inculpatului să vină la

domiciliul său (a se vedea depoziția fiului său, partea civilă M.P. - f. 50 și

următoarea din dosarul de urmărire penală și declarațiile martorei L.M. - f. 72;

73-74 din dosarul de urmărire penală; f. 123; 176 din dosarul instanței de fond

și f. 58-58 din dosarul instanței de apel).

Inculpatul nu a acceptat

această situație și enervat de faptul că victima l-a acuzat de furt (a se vedea

depoziția martorului Muntean Ioan f. 75-76; 77 din dosarul de urmărire penală;

f. 85 din dosarul instanței de fond și concluziile expertizei psihiatrice - f. 110-111)

a luat hotărârea de a suprima viața victimei, rezoluție infracțională pusă în

aplicare în seara de 2 august 2006, orele 22.00. În actul medico-legal s-a

specificat că omorul a fost comis la orele 22,00.

Starea de fapt și vinovăția

inculpatului rezultă din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar.

Astfel, potrivit raportului de necropsie (f. 42 și următoarele), moartea

victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hipovolemic survenit în

contextul unei hemoragii externe masive, consecință a unei plăgi tăiate cu

depensarea extremității cefalice la nivelul corpului vertebral și secționarea

pachetelor vasculo nervoase adiacente regiunii, putându-se produce într-un

moment în care victima era în poziția de genuflexiune (recoltând ceapa), iar

agresorul se afla în spatele acesteia.

Din procesul verbal de

cercetare la fața locului (f. 6 - 7) și planșele foto (f. 10 - 22) accesul în

curtea locuinței victimei se face printr-o poartă închisă, neasigurată, ce nu

prezintă urme de forțare, ușa de intrare în casă era deschisă, toate lucrurile

fiind la locul lor, ceea ce conduce la concluzia că nu a existat intenția de jaf.

Din cea de-a doua curte a locuinței, care avea poarta închisă cu un sistem de

închidere tip riglă, se intră în grădina victimei, unde pe partea stângă a unei

alei, între pomi, organele de cercetare penală au identificat cadavrul lui M.M.,

capul victimei fiind detașat de la baza gâtului, acesta lipsind și, de

asemenea, 50% din scalp, urechile, nasul, ochii și bărbia care au fost devorate

de animale. Între cei 2 pomi unde s-a găsit cadavrul, pe o porțiune de

1,25/0,80 m s-a identificat „o baltă de sânge", precum și pe tulpina unuia

dintre pomi, pe o porțiune de 35 cm și pe unele frunze de viță de vie situate

în partea dreaptă a cadavrului.

Din planșele cu fotografii

judiciare executate asupra obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte ale

inculpatului M.T. (f. 23 - 29) și procesul verbal de examinare criminalistică

(f. 34 - 35), rezultă că pe cămașa cu care era îmbrăcat inculpatul în ziua

precedentă s-au prelevat pete mai închise, iar pe mâneca stângă 3 stropi de

culoare brun - roșcată (a se vedea și depozițiile inculpatului - f. 89 - 92; 98

- 99; 102 din dosarul de urmărire penală; f. 46 - 47 din dosarul instanței de

fond; f. 19 din dosarul instanței de apel, precum și declarațiile martorei P.A.

f. 70 din dosarul de urmărire penală; f. 60 - 61 din dosarul instanței de fond;

f. 41 - 42 din dosarul instanței de apel). Totodată, pe cizmele de cauciuc de

culoare neagră, pe talpă erau urme de noroi, iar partea superioară era curată,

constatându-se că fuseseră spălate recent. Prin tratarea cu luminol a cizmei

stângi s-a constatat că pe marginea inferioară și pe talpă s-au relevat

luminiscente de culoare albastru intensiv, ceea ce atestă că urmele puse în

evidență sunt de natură biologică, iar prin aplicarea reactivului

„hemophan" s-a pus în evidență că urmele găsite sunt de natură sanguină

(f. 35). Din raportul de expertiză biocriminalistică nr. 2/1 218 din 18

septembrie 2006 (f. 121 - 128 din dosarul de urmărire penală, f. 131 din

dosarul instanței de fond), rezultă că microurma de sânge uman prelevată de pe

vârful cizmei provine de la minim două persoane, iar profilele genetice ale

probelor biologice de referință recoltate de la victima M.M. și inculpatul M.T.

sunt incluse în acest amestec, iar sângele de pe cămașă aparține inculpatului M.T.

(f. 126 din dosarul de urmărire penală; f. 131 din dosarul instanței de fond).

Raportul de expertiză medico-legală - examen ADN - nr. A15/3122 din 12 iunie 2007

(f. 238 - 239 din dosarul instanței de fond) cu toate că atestă împrejurarea că

genotiparea profilelor reprezentate de cizma partea din față și partea laterală

stângă, precum și de pe cămașa corp delict nu a pus în evidență nici un profil

ADN, cel mai probabil, datorită cantității extrem de mici de material biologic,

nu contrazice concluziile raportului de expertiză biocriminalistică efectuată

în faza de urmărire penală.

Potrivit procesului verbal

întocmit de organele de cercetare penală în data de 04 august 2006 (f. 5 din

dosarul de urmărire penală), în urma investigațiilor făcute cu privire la

moartea victimei M.M., în seara zilei de 02 august 2006, orele 21-23, pe drumul

comunal din spatele Școlii Generale Toboliu, situat în apropierea locuinței

victimei, s-au aflat 5 persoane din localitate, care au comunicat organelor de

poliție că în acea seară nu au auzit zgomote care să-i conducă la ideea că s-ar

fi întâmplat ceva, iar paznicii de la Primăria localității Toboliu nu au observat, cu ocazia patrulării străzilor, persoane străine și nici nu au auzit

„zgomote suspecte". Din aspectele reliefate în acest proces - verbal rezultă

fără putere de tăgadă că în intervalul de timp când s-a comis omorul în zona

locuinței victimei nu au fost persoane străine, care să atragă atenția

persoanelor nominalizate în acest act. Mai mult, coroborând acest proces -

verbal cu cel de cercetare la fața locului putem conchide cu aceea că persoana

care a suprimat viața victimei era o persoană care cunoștea topografia locului

și a intrat în grădină prin traversarea grădinilor vecinilor victimei, nu din

stradă. Acest aspect este confirmat și de faptul că echipa de cercetare a fost

condusă de câinele de urmărire până în apropierea locuinței inculpatului,

printr-o altă grădină (f. 112). Câinele de urmărire a urmat traseul indicat în

schița existentă la f .113 din dosarul de urmărire penală, prin grădina de

zarzavat, apoi, altă grădină și a traversat un drum de acces până la imobilul

unde locuiește inculpatul M.T., oprindu-se lângă locuința acestuia.

Referitor la această probă,

instanța de control judiciar, văzând depozițiile inculpatului M.T., potrivit

cărora după cearta avută cu victima în luna iunie 2006, nu a mai fost la

locuința acesteia, precum și declarațiile martorilor P.M. (f. 59 - 60 din

dosarul de urmărire penală; f. 84 din dosarul instanței de fond; f. 41 - 42 din

dosarul instanței de apel), P.M. (f. 62 din dosarul de urmărire penală; f. 259

din dosarul instanței de fond; f. 49 - 50 din dosarul instanței de apel), G.A. (f.

65 - 66 din dosarul de urmărire penală; f. 262 din dosarul instanței de fond),

M.M. (f. 67 din dosarul de urmărire penală), L.M. (f. 72; 73 - 74 din dosarul

de urmărire penală; f. 123; 176 din dosarul instanței de fond; f. 57 - 58 din

dosarul instanței de apel), care susțin că între inculpatul M.T. și victimă a

avut loc o ceartă, în opinia unora „un scandal", în urmă cu 2 - 3 săptămâni

înainte de comiterea omorului, constată că nu poate fi înlăturată cu motivarea

că „echipa de cercetare a fost condusă de câinele de urmărire până la apropiere

de locuința inculpatului, întrucât acesta făcea dese vizite victimei, în

virtutea relațiilor apropiate ce le aveau". O asemenea motivare este

contrazisă științific, dar și de probele aflate la dosar. Astfel, din punct de

vedere științific urmele olfactive constau din mirosul individual al

persoanelor, precum și al obiectelor și substanțelor, fiind create în procesul

săvârșirii infracțiunilor, la locul faptei. Urmele olfactive, potrivit

doctrinei juridice, au o viață mai scurtă decât alte urme create la locul

faptei în timpul comiterii infracțiunii. În condiții prielnice de creare și de

conservare, câinele de urmărire poate să prelucreze urme olfactive de peste 30

ore vechime, însă cu trecerea timpului, și prin acțiunea vântului, a ploii sau

zăpezii urmele își atenuează treptat intensitatea astfel că nu mai pot fi

descoperite. Uneori, datorită factorilor exteriori (ploaie, prezența mai multor

persoane la locul faptei, etc.) nici după un timp relativ scurt urmele

olfactive nu pot fi descoperite la locul faptei. în speță, câinele de urmărire,

în data de 03 august 2006, orele 15 a condus organele de cercetare penală de la

locul crimei în apropierea locuinței inculpatului M.T. Este de relevat că,

potrivit depoziției inculpatului M.T. (a se vedea declarațiile din faza de

cercetare judecătorească de la instanța de apel f .19 - 20) „cizmele erau cu

noroi întrucât în data de 2 august 2006 a pus îngrășăminte la varză și afară era noroi, deoarece în noaptea de 1/2 august plouase". Prin urmare, dacă

în ziua anterioară comiterii omorului plouase, iar inculpatul nu a mai trecut

pe la locuința victimei de 2 - 3 săptămâni (potrivit depoziției martorilor), în

opinia sa, de o lună (din luna iunie 2006), prin acțiunea factorului extern -

respectiv a ploii, urmele olfactive nu mai puteau fi descoperite. Față de

aceste susțineri, ținând seama și de împrejurarea că, câinele de urmărire a

fost introdus în perimetrul locului faptei în faza statică a cercetării,

înainte de pătrunderea persoanelor străine (martora L.M. a văzut victima

decedată în jurul orelor 12,00, intrând în partea dreaptă a grădinii, de unde a

observat-o și speriindu-se a început să țipe și a fugit spre casă să-l anunțe

pe soțul ei - f. 74) și înainte ca organele de urmărire penală să înceapă

cercetarea la fața locului (la ora 18,00 s-a realizat cercetarea - f. 6 din

dosarul de urmărire penală, iar câinele de urmărire a efectuat traseul indicat

la orele 15 - f. 112), instanța de apel apreciază că această probă este utilă

și pertinentă cauzei, servind la aflarea adevărului în cauza dedusă judecății.

Pentru aspectele menționate, apărările invocate de inculpat în sensul că,

câinele s-a dus la locuința sa datorită frecventelor vizite anterioare pe care

le-a făcut victimei nu poate fi acceptată de către instanța de control

judiciar.

În speță, au fost audiate

mai multe persoane, oameni din localitate, unii vecini cu părțile, care au

confirmat deteriorarea relațiilor dintre victimă și inculpat, cearta dintre

părți (a se vedea declarațiile martorilor L.I. - f. 51- 52 din dosarul de

urmărire penală; P.M. - f. 59-60 din dosarul de urmărire penală; f. 84 din dosarul

instanței de fond; P.M. - f. 62 din dosarul de urmărire penală; f. 259 din

dosarul instanței de fond; G.A. - f. 65-66 din dosarul de urmărire penală; M.M.

- f. 67 din dosarul de urmărire penală; L.M. - f. 72; 73; 74 din dosarul de

urmărire penală; f. 176; 123 din dosarul instanței de fond; f. 57-58 din

dosarul instanței de apel, M.I. - f. 75-76; 77 din dosarul de urmărire penală;

f. 85 din dosarul instanței de fond), precum și împrejurarea că în mod frecvent

inculpatul a pătruns în imobilul aparținând victimei prin escaladarea gardului

(a se vedea declarațiile martorilor L.F. - f. 55; 56 din dosarul de urmărire

penală; f. 260 din dosarul instanței de fond și Ț.M. - f. 57- 58 din dosarul de

urmărire penală; f. 62 din dosarul instanței de fond și f. 39- 40 din dosarul

instanței de apel).

Este de observat că, traseul

indicat de martorele L.F. (f. 55) și Ț.M. (f .59 verso), îl parcurgea

inculpatul M.T. pentru a ajunge la locuința victimei, este și cel urmat de

câinele de urmărire (f. 113). Potrivit depoziției martorei L.F. „în repetate

rânduri l-am văzut pe numitul M.T. din Toboliu sărindu-mi gardul grădinii, care

este în fața casei lui și mergând prin grădina mea la locuința văduvei M.M..",

apostrofându-l că îi rupe gardul și îi „calcă în picioare varza".

Susținerile acestei martore se coroborează cu afirmațiile martorei T.M. care

arată că „l-am văzut pe acesta (inculpatul M.T.) escaladând gardul din plasă

din sârmă din fața casei sale (aparținând martorei L.F.) și traversând

grădinile până în ograda numitei M.M.". Declarațiile celor două martore se

coroborează cu procesul - verbal încheiat în 03 august 2006, orele 15,00, cu

ocazia folosirii câinelui de urmărire (f. 112-113), precum și cu declarațiile

martorului G.A. (f. 65 - 66 din dosarul de urmărire penală).

În seara comiterii omorului,

potrivit probațiunii administrate în cauză, inculpatul s-a aflat la locuința

martorei P.A. până înainte de orele 22,00 (f. 70 din dosarul de urmărire

penală; f. 60- 61 din dosarul instanței de fond; f. 41- 42 din dosarul instanței

de apel), după care a plecat spre casă, fiind văzut de martorul P.V. (f. 69 din

dosarul de urmărire penală; f. 268 din dosarul instanței de fond). După acest

moment martorii audiați în cauză nu l-au văzut pe inculpat, acesta susținând că

s-a dus acasă și s-a culcat, nefiind el persoana care a intrat în grădina

victimei și a suprimat viața acesteia. Dacă până aproape de ora comiterii

omorului inculpatul a reușit să-și dovedească un alibi cu declarațiile martorei

P.A., după plecarea de la locuința acesteia nu există vreo dovadă în sensul

celor susținute de inculpatul M.T.

Referitor la ținuta

inculpatului M.T. este de relevat că, potrivit afirmațiilor acestuia și

declarațiilor martorilor P.A., T.M. (care l-au văzut în 2 august 2006), precum

și a martorilor G.A., C.A. (f. 82 din dosarul de urmărire penală; f. 269 din

dosarul instanței de fond; f. 48 din dosarul instanței de apel - care l-au

văzut pe inculpat a doua zi, după săvârșirea omorului) acesta era îmbrăcat cu

aceleași haine. Acest aspect nu este relevant în speță. Obiectul tăietor

folosit de inculpat pentru a suprima viața victimei nu a fost găsit. Din

concluziile raportului de expertiză medico-legală rezultă că, după precizia

urmei, inculpatul a folosit o unealtă agricolă (coasă sau seceră). Această primă

variantă - folosirea coasei - este cea mai plauzibilă pentru că explică absența

urmelor de sânge de pe hainele inculpatului și faptul că victima nu prezintă

alte urme de violență. Dacă inculpatul ar fi folosit o seceră, datorită

dimensiunilor obiectului vulnerant, trebuia să se aplece asupra corpului

victimei, să o țină de cap pentru a-i aplica lovitura și chiar într-o asemenea

ipoteză, nu este sigur că ar fi putut să o decapiteze printr-o acțiune

singulară. Prin urmare, instanța de apel apreciază că obiectul vulnerant a fost

o coasă. Inculpatul a decapitat-o pe victimă folosind o coasă care datorită

dimensiunilor (cca. 1,50 m sau 1,75 m) și modului de utilizare (a se vedea

raportul de necropsie) i-a permis inculpatului să acționeze de la distanță, din

spatele victimei, fără ca sângele să ajungă pe îmbrăcămintea sa. Având în

vedere poziția în care se afla victima (aplecată asupra straturilor cu ceapă)

este cert că inculpatul nu putea fi stropit cu sângele victimei pe haine, ci

doar pe încălțăminte. Este de relevat că inculpatul are înălțimea de cca. 1,80 m și ținând seama de lungimea brațului coasei, acesta în momentul lovirii victimei se afla la o

distanță de cca. 2 m din spatele victimei, ceea ce explică, astfel cum am

reliefat anterior, lipsa

petelor de sânge pe îmbrăcămintea sa. Această unealtă agricolă se utilizează

mânuind-o de la dreapta spre stânga (inculpatul nu este stângaci), traiectoria

urmată a fost de la dreapta spre stânga, astfel că este justificată

poziționarea urmelor de sânge la locul faptei, respectiv în partea dreaptă a

cadavrului (f. 6-7) și explică lipsa petelor de sânge pe hainele inculpatului.

Potrivit declarațiilor

martorilor, inculpatul era încălțat cu șlapi, în seara zilei de 2 august 2006,

anterior comiterii omorului, iar, apoi, la locul faptei a fost cu cizme, de pe

vârful cizmei fiind prelevate urmele de sânge ce aparțin victimei M.M. Prin

urmare, în mod cert la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul era încălțat

cu cizmele de cauciuc și avea asupra sa obiectul vulnerant (coasă), care,

interesant, nu s-a găsit la domiciliul său cu toate că este agricultor și din

cele reliefate de martori, mânuiește frecvent și cu mare dexteritate acest tip

de unealtă (doar o seceră cu mâner a fost ridicată, dar care nu prezenta urme

biologice f. 32 din dosarul de urmărire penală; f. 114-115 din dosarul de

urmărire penală).

Cât privește persoana

inculpatului, conform susținerilor martorilor audiați în cauză (P.A., P.M. și L.M.),

acesta este o persoană cu o fire nervoasă, destul de iute la mânie, care

consumă alcool, iar când s-a certat cu victima a amenințat-o că o omoară.

Aceste susțineri explică atitudinea inculpatului și se coroborează cu aspectele

inserate în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (f. 110-111, din

dosarul de urmărire penală), că inculpatul are tendințe către iritabilitate,

nervozitate, reacții nestăpânite, instinctualitate predominantă, instabilitate

psiho-emoțională, lipsa simțului realității și recunoaște consumul frecvent de

alcool. Discernământul său raportat la fapta comisă s-a apreciat de către

experți că este păstrat.

Instanța de control judiciar

apreciază că depozițiile inculpatului sunt complet nesincere în ceea ce

privește omorul din noaptea de 2/3 august 2006 pentru motivele anterior

reliefate. Neconforme cu realitatea sunt și susținerile inculpatului cu privire

la momentul ulterior, cel al aflării în localitate despre suprimarea vieții

victimei. Astfel, inculpatul în declarația olografă dată în faza de urmărire

penală (f. 85 - 88) a arătat că a aflat despre decesul victimei în jurul orelor

9,30 - 10,00 pentru ca apoi, în faza de cercetare judecătorească la instanța de

apel (f. 19-20) să susțină o altă versiune, că a aflat de omor la ora 11,30 și

nu-și explică de ce în faza de urmărire penală a susținut altceva (f. 20 din

dosarul instanței de apel). Realitatea este că, inculpatul „și-a potrivit

depoziția” după ce a audiat depozițiile martorilor,

care susțin în unanimitate că la ora 12,00 martora L.M. a

constatat decesul victimei și, apoi, s-a aflat în sat că victima a fost

omorâtă. Nu sunt lipsite de importanță susținerile martorilor că inculpatul nu

era o persoană tăcută, ci, dimpotrivă, glumea deseori (a se vedea declarațiile

martorilor C.A. și G.A.), însă în 3 august 2006, în jurul orelor 11,00, când

s-a aflat la A. din localitate „era tare abătut, nu a băut nimic și a zis că nu

are chef de nimic” (a se vedea aspectele inserate în declarațiile acelorași

martori în faza de urmărire penală f. 82; 65- 66). De asemenea, nu se poate

face abstracție de declarația martorei M.E. (f. 78 din dosarul de urmărire

penală; f. 106 din dosarul instanței de fond) care l-a întrebat dacă știe de

moartea victimei, iar acesta i-a dat impresia că știe, încercând că găsească o

justificare „a cules ceapă în grădină și poate i s-a făcut rău” (a se vedea în

acest sens și declarațiile martorei M.A. - f. 79 din dosarul de urmărire

penală).

Interesantă este această

afirmație a inculpatului, că victima „a cules ceapă", atâta timp cât

martora L.M. (f. 57 din dosarul instanței de apel), la întrebarea instanței de

control judiciar „dacă din stradă victima putea fi văzută în grădină, unde

culegea cepele?" a răspuns negativ. De altfel, susținerea martorei se

pliază pe topografia locului faptei, astfel cum rezultă din planșele foto (f. 9

și următoarele) efectuate cu ocazia cercetării la fața locului (f. 6-7).

În cauză s-a întocmit un raport

de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat (f. 131-

133), potrivit căruia, la întrebările relevante ale cauzei s-au evidențiat

modificări psihofiziologice semnificativ - caracteristice reactivității

emoționale care conduc la concluzia că subiectul are comportament simulat.

Totuși, în raport s-a întocmit o notă din care rezultă că aspectele menționate

pot fi interpretate ca probabilitate, deoarece inculpatul are în antecedente

TBC. Acest demers științific, în pofida faptului că rezultatele constatării pot

fi avute în vedere ca și probabilitate, având în vedere că inculpatul „a

prezentat frecvent tentative de eludare a probei" (f. 131), îndrituiesc

instanța să aprecieze că se coroborează cu celelalte probe care conduc în mod

evident la concluzia că inculpatul este autorul omorului săvârșit asupra

victimei M.M.

Pentru considerentele ce

preced, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor va fi admis,

conform prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și se va înlătura

hotărârea de achitare a inculpatului dispusă în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., precum și dispoziția referitoare la

respingerea pretențiilor civile ale părților civile M.P. și T.M., inclusiv

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Inculpatul a lovit victima

cu o intensitate deosebită, cu un corp tăietor, probabil o coasă sau seceră

foarte bine ascuțită, retezându-i capul. Din raportul de necropsie (f. 44),

rezultă că leziunea de violență - plaga tăiată a regiunii cervicale la nivelul

bazei acesteia cu secționarea pachetelor vasculo - nervoase și depensarea

extremității cefalice s-a produs prin acțiunea extrem de violentă și puternică

a corpului tăietor.

După omor, inculpatul a

lăsat victima peste noapte în grădină, fiind expusă atacului animalelor, care

au mâncat 50% din scalp, urechile, nasul, globul ocular drept și bărbia

victimei.

Ferocitatea cu care

inculpatul a acționat a fost de natură să trezească în conștiința locuitorilor

comunei Toboliu un sentiment de oroare.

În consecință, fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

deosebit de grav, prev. de art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C.

pen.

Fapta unei persoane care

suprimă viața altei persoane cu o ferocitate deosebită, care a oripilat o

întreagă comunitate, este gravă și legiuitorul prin reglementarea prevederilor art.

174 - 176 lit. d) C. pen. o apreciază și sancționează ca atare. Dar, firește,

în lumina criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., gravitatea concretă a

activității infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat

și cuprinzător a tuturor elementelor concrete specifice faptei și inculpatului.

Astfel, instanța de apel,

ținând seama de modul în care inculpatul a acționat - lovind cu intensitate

victima, femeie în vârstă, pe la spate, cu toate că anterior manifestase

afectivitate față de aceasta (a se vedea declarațiile martorei C.M. - f. 63, 64

din dosarul instanței de fond care arată că părțile întrețineau raporturi

intime), obiectul vulnerant folosit, apt să suprime viața victimei, pericolul

social concret pe care-l prezintă fapta, dar și limitele de p