ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3693/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 352/P din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatului M.T. pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) din C. proc. pen. Prin aceeași sentință, prima instanță a respins cererea de despăgubiri civile a părților civile și a dispus ca, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei să rămână în sarcina statului. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: La data de 3 august 2006 Postul de Poliție Girișu de Criș a fost sesizat telefonic de către numitul P.P.

(f. 61 dos. urm. pen.) cu privire la faptul că victima Morar Maria a fost găsită moartă în grădina locuinței sale din satul Toboliu, comuna Girișul de Criș, prezentând semnele unei morți violente prin decapitare, ce s-a putut produce prin acțiunea extrem de violentă și puternică a unui corp tăietor posibil o coasă sau o seceră bine ascuțită și bine utilizată, corp ce nu s-a găsit până în prezent (existând însă un raport direct de cauzalitate între leziune și deces). În acest sens s-a încheiat procesul-verbal de cercetare la fața locului în prezența martorilor asistenți: T.D. și U.M. (f. 6-7 dosar urm. pen.).

Din raportul de constatare medico-legală (f. 42-44) efectuat în cauză rezultă că : „moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hipovolemic survenit în contextul unei hemoragii externe masive, consecință a unei plăgi tăiate eu depensarea extremității cefalice la nivelul corpului vertebral C.VI-C.VII și secționarea pachetelor vasculo-nervoase adiacente regiunii. Leziunea de violență, constatată s-a putut produce prin acțiunea extrem de violentă și puternică a unui corp tăietor, având în vedere că plaga are caracterul unei plăgi tăiate dintr-o singură mișcare. Corpul tăietor respectiv poate fi o coasă sau o seceră bine ascuțite, extrem de bine utilizate. Agresorul s-a aflat în momentul acțiunii în spatele victimei care se afla mai mult decât probabil în poziție de genoflexiune fiind preocupată de recoltarea produselor agricole.

Agresorul a aplicat lovitura cu corpul tăietor de la dreapta spre stânga. În afara plăgii de depensare a extremității cefalice, la autopsie s-au observat sfacelări ale țesuturilor moi și osoase adiacente cutiei craniene, precum și dispariția unor porțiuni mari din acestea, ca urmare a acțiunii unor animale. Pe trunchi și membre nu s-au constatat alte semne de violență interne sau externe. Moartea poate data din data de 2 august 2006 în jurul orelor 22,00. S-a întocmit un proces-verbal de examinare criminalistică (f. 34-35) a obiectelor de îmbrăcăminte ridicate de la inculpat și anume : o șapcă cu cozoroc, o pereche de papuci din cauciuc de culoare maro, o cămașă cu mânecă scurtă în carouri, de culoare albastru cu alb, o pereche de pantaloni de stofă de culoare maronie și o pereche de cizme de culoare neagră.

Examinând șapca cu cozoroc și papucii de cauciuc s-a observat că acestea nu prezintă urme biologice vizibile. Pe mâneca stângă a cămășii cu mânecă scurtă s-au găsit un număr de trei stropi de substanță de culoare brun roșcat iar în urma aplicării reactivului „hexagon,, a rezultat că urma este de natură sanguină. Procedându-se la examinarea pantalonilor de culoare maro prin tratarea cu luminol nu s-au pus în evidență luminiscente de culoare albastră intensiv care să ateste urme de natură sanguină. Prin examinarea perechii de cizme din cauciuc de culoare neagră cu tratarea de luminol s-a constatat că pe marginea inferioară și pe talpă există urme de natură biologică. Aplicându-se două reactive „hexagon” în zonele menționate a rezultat că urmele găsite sunt de natură sanguină”.

S-au efectuat investigații de către Poliția Girișul de Criș (f. 5 dos. urm. pen.) în noaptea de 3/4 august 2006 între orele 21,00 -01,00, pe raza localităților Girișul de Criș și Toboliu (f. 5 dos. urm. pen.) și s-a stabilit că în seara zilei de 2 august 2006 între orele 21,00-23,00 pe drumul comunal din spatele Școlii generale Toboliu situat în apropierea locuinței victimei s-au aflat mai mulți tineri: C.C., P.S., P.T., C.C. și C.T. care nu au putut furniza date cu privire la alte persoane ce au tranzitat localitatea sau zgomote care să dea de bănuit că s-ar fi întâmplat ceva. Nici paznicii obștești, angajați ai Primăriei Girișul de Criș ce efectuează paza în localitatea Toboliu (A.A. și U.I.), nu au putut da vreo relație deși în noaptea de 2/3 august 2006 au patrulat pe străzile situate în apropierea locuinței victimei.

S-a luat declarația părții vătămate M.P.M. - fiul victimei care s-a constituit parte civilă în cauză însă inițial nu a precizat cuantumul despăgubirilor solicitate (f. 50-51). Aceasta arată că după decesul tatălui său, din anul 1999 victima care locuia singură a fost ajutată în gospodărie de inculpat, acesta primind în schimb mâncare și probabil bani. În urmă cu trei ani, victima a vândut calul și vaca pentru a avea mai puțin de lucru și astfel inculpatul a fost îndepărtat de ea, mai ales că partea civilă nu a fost de acord cu „întrajutorarea” dintre mamă și inculpat, cunoscând că acesta din urmă era o persoană ce a făcut pușcărie, consuma frecvent alcool și era violent. În urmă cu trei săptămâni înainte de decesul victimei, soția părții vătămate a aflat de la vecina L.M.

că într-o seară a existat o ceartă între inculpat și victimă iar vecina a intervenit, însă a fost certată de inculpat iar victima s-a supărat pe L.M. că a povestit fiului despre cearta avută. Partea vătămată i-a cerut inculpatului (în urmă cu cca. o lună) să nu mai vină pe la mama lui, iar la data de 29 iulie 2006 i-a spus victimei că merge pentru o săptămână la mare, astfel că despre moartea ei a aflat de la soția lui care a fost anunțată la telefon de numita P.M. În cauză au fost audiați și martorii: L.I. (fila 52 dos. urm. pen.), O.A. (fila 54 dos. urm. pen.), L.F. (fila 55 dos. urm. pen.), Ț.M. (fila 57 dos. urm. pen. ), P.M. (fila 59 dos. urm. pen.), P.P. (fila 61 dos. urm. pen.), P.M. (fila 62 dos.

urm. pen.), C.M. (fila 63 dos. urm. pen.), G.A. (fila 65 dos. urm. pen.), M.M. (fila 67 dos. urm. pen.), M.I. (fila 68 dos. urm. pen.), P.V. (fila 69 dos. urm. pen.), P.A. (fila 70 dos. urm. pen.), L.M. (f. 72-73 dos. urm. pen.), M.I. (fila 75 dos. urm. pen.), C.A. (fila 82 dos. urm. pen.), P.E. (fila 83 dos. urm. pen.), P.I. (fila 84 dos. urm. pen.), M.A. (fila 79 dos. urm. pen.), C.E. (fila 80 dos. urm. pen.) Coroborând depozițiile martorilor, se poate reține că până înainte de decesul victimei cu cca. 2-3 săptămâni inculpatul a vizitat-o și chiar a ajutat-o în gospodărie, venind la ea prin grădinile vecinilor L.P. și L.G. Deși se înțelegeau bine, se pare că între victimă și inculpat ar fi avut loc o ceartă când inculpatul i-a reproșat victimei „de ce lucrează în grădină, știind-o bolnavă”.

Inculpatul a fost văzut pe stradă în ziua anterioară decesului victimei dar nu a intrat în gospodăria ei. În ziua de 3 august 2006, în jurul orelor 11,00-12,00 când lumea a aflat de moartea victimei, inculpatul s-a interesat de ce s-a adunat lumea în fața casei acesteia, însă a fost sfătuit să nu intre în casa victimei pentru că nu este nimeni lăsat să se apropie de casă. Martora Ț.M. declară că 1-a anunțat pe inculpat despre decesul victimei când acesta a venit să-i ceară țigări în jurul orelor 12,30, după care a revenit și a declarat că după această oră a venit la ei vecina P.M. care a anunțat-o despre deces, iar ea s-a dus la poartă și i-a spus inculpatului, care după câteva minute a venit după țigări, apoi a plecat fără să mai discute ceva.

Martorii plasează ora aflării decesului între orele 10,00-12,00, dar mai precis aceasta se situează în jurul orelor 12,00, când victima a fost găsită de L.M. Martora Pușcaș Maria a declarat că ar fi auzit de la L.M. că inculpatul a amenințat-o pe victimă că o va omorî după care s-a dus la bufet iar la întoarcere s-a certat și cu L.M. Relevantă este declarația martorei P.A. la care inculpatul a venit în seara zilei de 2 august 2006, în jurul orelor 20,30, pentru a se uita la televizor. Martora a relatat că inculpatul era îmbrăcat cu o cămașă de culoare gri cu carouri, la spate ruptă, iar în picioare „cred” că șlapi iar pe cap o șapcă de culoare închisă. După terminarea filmului inculpatul a lipsit 10 minute, spunând că merge la el să închidă găinile, apoi a revenit și s-au uitat la meciul de fotbal de la televizor.

Inculpatul s-a reîntors având aceeași îmbrăcăminte și a plecat în jurul orelor 22,00. A doua zi, în jurul orelor 13,00, inculpatul a anunțat-o pe martoră despre decesul victimei. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei (fila 85) făcând o descriere amănunțită a modului în care și-a petrecut zilele de 2 și 3 august 2006, aspectele relatate fiind confirmate cu depozițiile martorilor (f. 85 - 92). Inculpatul a fost reținut prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 3 august 2006 până la 4 august 2006, când prin încheierea nr. 80 a Tribunalului Bihor din Dosar nr. 61672/111/2006 s-a dispus arestarea preventivă a acestuia și emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 82/2006, măsură revocată prin Decizia penală nr. 327/R din 26 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea din Dosar nr. l046/35/P/2007.

Reaudiați în fața instanței partea vătămată (f. 57) și martorii O.A. (f. 58-59), P.A. (f. 60-61), Ț.M. (f. 62), H.I.P. (f. 83), P.M. (f. 84), M.I. (f. 85), M.E. (f. 106), L.M. (f. 123), P.M. (f. 259), L.F. (f. 260), C.M. (f. 261), Ț.T. (f. 267), P.V. (f. 268), C.A. (f. 269), L.M. (f. 176) și-au menținut declarațiile în mare parte și au făcut unele precizări importante în cauză. Astfel, partea vătămată (f. 57) a declarat că cearta dintre inculpat și victimă s-ar fi produs din cauză că mama lui i-ar fi dus mâncare stricată inculpatului iar acesta i-ar fi reproșat că își bate joc de el. Partea vătămată a rămas două săptămâni să-și ajute mama (înainte de deces), timp în care nu 1-a văzut pe inculpat la domiciliul acesteia.

Totuși, avea cunoștință că cei doi se înțelegeau „foarte bine” și nu știa de natura acestor relații dar este posibil să fi fost și de altă natură. Martorul M.I. a declarat că în dimineața zilei de 3 august 2006, inculpatul l-a ajutat la sfărâmat porumbul cu mașina electrică, apoi i-a reparat frâna de la mașină după care a împrumutat o perie pentru a-și curăța aragazul. Martora M.E. a trecut pe lângă ei și i-a anunțat despre decesul victimei iar inculpatul nu a reacționat în nici un fel, afirmând că știa că este bolnavă și că are diabet iar uneori o ajuta să ia insulină. Martora P.A. nu cunoaște despre nici o ceartă dintre victimă și inculpat și reține exact că inculpatul a avut șlapi în picioare în seara când a fost la televizor, iar a doua zi era cu aceleași haine și martorii M.E.

și M.I. au declarat în același sens. Inculpatul a reacționat normal când a aflat despre decesul victimei, nefiind agitat sau nervos (martora Ț.M.), mai ales că martora P.M. a spus doar că victima a murit, nu și cum a murit. El doar s-a mirat „cum, că ieri a săpat cepele în grădină" apoi a cerut o țigară și nu a mai discutat nimic, mergând în stradă. Era de notorietate că inculpatul se înțelegea bine cu victima, se ajutau reciproc, nu s-a auzit de nici o ceartă dintre ei, iar inculpatul a avut un comportament corespunzător la aflarea veștii morții. Mai mult, inculpatul a fost caracterizat ca o persoană care se înțelegea bine cu toți, îi ajuta, fiind un om bun ca de altfel și victima care vorbea tare respectiv striga pentru că „așa era vorba ei” (martora P.M.).

Raportul de expertiză medico-legală examen ADN - concluzionează că urmele de sânge de pe cămașa și cizma inculpatului nu sunt de natură umană (f. 238 - 239). Față de întreg materialul probator administrat în cauză, instanța apreciază că nu inculpatul este autorul infracțiunii de omor deosebit de grav prin cruzimi asupra victimei M.M., întrucât pe de o parte depozițiile martorilor sunt favorabile inculpatului și confirmă susținerile acestuia (declarația f. 46-47) și acestea se coroborează și cu rezultatele expertizelor din care rezultă că nici pe cizme și nici pe șlapi nu s-au evidențiat urme de sânge uman. Faptul că echipa de cercetare a fost condusă de câinele de urmărire până în apropierea locuinței inculpatului se explică prin desele vizite pe care i le făcea victimei în virtutea relațiilor apropiate ce le aveau.

Este de precizat că obiectul folosit la comiterea faptei nu s-a găsit până în prezent ca de altfel nici motivul/mobilul acestei fapte reprobabile. Simpla ceartă (dacă într-adevăr ar fi avut loc între inculpat și victimă) nu este un argument suficient de puternic care să justifice o astfel de finalitate și nici temei pentru a reține că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii. Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, hotărârea fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, în final solicitându-se condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce a făcut obiectul judecății (f. 3-9, primul dosar apel). În motivele de apel ale M.P. se arată următoarele: În primul rând este surprinzător faptul că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire concluziile raportului de expertiză biocriminalistică dispusă și efectuată în faza de urmărire penală (filele 121-128 dos.

u.p.) asupra unor obiecte ridicate de la inculpat și de la domiciliul acestuia întocmindu-se un proces verbal de examinare criminalistică (filele 34-35 dos. u.p.). Din acest raport, respectiv din examinarea perechii de cizme, respectiv a vârfului și talpei acestora, aparținând inculpatului, precum și a cămășii cu mânecă scurtă ridicată de la acesta, a rezultat că pe aceste obiecte se găsesc microurme de sânge uman, un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane. Profilele genetice ale probelor biologice de referință recoltate de la victima M.M. și numitul M.T. sunt incluse în acest amestec (fila 126 dos. u.p.). Mai mult, pe cămașa cu mânecă scurtă s-a identificat sânge uman cu un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul M.T.

Faptul că instanța nu a luat în considerare concluziile acestui raport constituie și o încălcare a normelor procedurale întrucât probele administrate în faza de urmărire penală sunt probe câștigate judecății, iar concluziile unui astfel de raport științific nu pot fi contrazise decât tot printr-un demers asemănător sau identic. Or, din raportul de expertiză medico-legală - examen ADN, efectuat în cursul cercetării judecătorești de I.N.M.L.M.M. București (filele 238-239), rezultă că analiza prin teste de identificare a microurmelor biologice recoltate de pe obiectele ridicate de la inculpat nu a pus în evidență prezența sângelui de natură umană și nici un profil ADN, cel mai probabil cantității extrem de mici de material biologic sau absenței acestuia, ceea ce înseamnă că concluziile primului raport de expertiză biocriminalistică nu au fost contrazise.

Deosebit de aceasta, relevăm faptul că raportul de expertiză biocriminalistică nr. 211218 din 18 septembrie 2006 efectuat în cursul urmăririi penale a fost întocmit și redactat de experți în biochimie, pe când raportul de expertiză întocmit la I.N.M.L. București efectuat în cursul cercetării judecătorești a fost întocmit de un medic legist și doi biochimiști care nici măcar nu sunt experți. În altă ordine de idei,expertiza efectuată în cursul judecății nu a pus în evidență prezența sângelui de natură umană datorită cantității extrem de mici de material biologic, fapt explicabil, de altfel, având în vedere că anterior, la data de 18 septembrie 2006, obiectele purtătoare de urme de sânge au fost prelucrate în cadrul laboratorului ADN din cadrul I.G.P.R.

București. În al doilea rând, instanța nu a valorificat concluziile raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, deși l-a reținut în considerentele hotărârii. Acest raport de constatare tehnico-științifică relevă faptul că la întrebările relevante ale cauzei s-au evidențiat modificări psihofiziologice care conduc la concluzia prezenței detecției comportamentului simulat al subiectului (filele 131-133 dos. u.p.). Or, concluziile unui astfel de demers științific nu pot fi combătute sau înlăturate prin simpla declarație de nerecunoaștere a comiterii faptei de către inculpat așa cum a procedat instanța de fond, luând în considerare doar aspectele pozitive ale declarațiilor martorilor în privința acestuia.

Dimpotrivă, din declarația martorei P.A. (fila 70-71 dos. u.p.) rezultă că inculpatul s-a certat în mai multe rânduri cu victima și că acesta era „o fire mai nervoasă, destul de iute la mânie”. Faptul că inculpatul era agresiv este confirmat și de declarația martorei L.M. (filele 72-74 dos. u.p.) din care rezultă că aceasta a asistat personal înainte cu două trei săptămâni de la data decesului la o ceartă dintre inculpat și victimă și fiind vecină cu aceasta din urmă a intervenit în apărarea ei. De altfel, martora declară că ea a fost chemată să intervină între cei doi de către o altă vecină, martora P.M., căreia „i-a fost frică ca inculpatul să nu o omoare pe M.M.”. Martora P.M. (filele 59-60 dos.

u.p.) a aflat la rândul ei de la martorele L.M. și P.M. că cea dintâi s-a dus să vadă ce se întâmplă între victimă și inculpat, auzind gălăgie în curtea vecinei sale și auzindu-l pe inculpat strigând la victimă că „o omoară”. De altfel, episodul privind cearta dintre inculpat și victimă, petrecut cu două - trei săptămâni înainte de decesul victimei în curtea locuinței acesteia, este confirmat și prin declarațiile martorilor Ț.M., O.A., M.M., G.A., C.M. pe lângă cei amintiți mai sus. După acest moment, relațiile dintre inculpat și victimă s-au deteriorat, acestuia interzicându-i-se de către victimă și familia acesteia să o mai viziteze. Deși calificată de instanță ca o „simplă ceartă”, altercația dintre inculpat și victimă este semnificativă în speță, acesta fiind momentul de la care inculpatul susține că nu a mai vizitat-o pe victimă și de la care relațiile dintre cei doi au fost de dușmănie.

Un alt aspect care, deși relevant, nu a reținut atenția instanței, cu toate că este amintit în considerentele hotărârii, este faptul că aflând despre moartea victimei, a doua zi, după decesul acesteia, respectiv în data de 03 august 2006 inculpatul a afirmat în fața martorei Ț.M.: „Cum a murit? Că ieri am văzut-o săpând cepele în grădină.", ceea ce conduce la concluzia că inculpatul nu numai că a văzut-o pe victimă cu o zi înainte, deci în ziua decesului, ci și știa că aceasta s-a aflat în grădină lucrând; or, acest lucru nu era posibil decât dacă s-ar fi deplasat în grădina victimei, întrucât din stradă nu se vede ce se întâmplă în grădina acesteia, iar în grădină nu se poate ajunge decât ori prin curtea din față, ori traversând grădinile învecinate, așa cum de altfel inculpatul intra adesea la victimă.

Surprinzător este faptul că victima a fost găsită moartă tocmai în apropierea straturilor cu ceapă, în grădina locuinței sale, acolo unde chiar inculpatul a arătat că se afla cu o zi înainte de deces, deși susține că nu a vizitat-o în acea zi. Mai mult, inculpatul și-a construit un alibi pentru seara de 02 august 2006, seara decesului victimei; acesta a susținut că s-a aflat în casa familiei P., unde a urmărit un film la televizor, aspect confirmat de declarația martorei P.A. (filele 70-71 dos. u.p.), în această locuință s-a aflat până în jurul orelor 22,00 (declarația inculpatului filele 89-92 dos. u. p. și a martorei P.A.), oră la care a plecat de la locuința acesteia, în stradă nefiind nimeni și oră care coincide cu ora morții victimei.

Astfel, inculpatul n-a putut proba că s-a aflat în alt loc după ora 22,00 în seara zilei de 02 august 2006, dimpotrivă din declarația martorei P.A. rezultă că și chiar în timpul vizionării programelor la televizor, inculpatul a lipsit circa 10 minute din locuința sa, susținând că a fost acasă la el să-și „închidă găinile”. Or, în acest interval de timp, inculpatul ar fi avut răgazul să omoare victima întrucât aceasta locuia în vecinătate și inculpatul știa că este singură, profitând și de adăpostul întunericului, Nu este lipsită de interes și declarația martorei C.A. (fila dos.

u.p.) vânzătoare la magazinul A. din sat, din care rezultă că în data de 03 august 2006, în jurul orelor 10,30-11,00, inculpatul a venit la magazinul martorei, dar nu a intrat ca de obicei să cumpere ceva, martora observând că „acesta a rămas afară în stradă, așezat în fund pe raftul de bicicletă și cu fața era între cele două palme ale lui, cu fața îndreptată în jos către pământ, dând impresia că este supărat, fără a-și motiva atitudinea și plecând fără să ia sau să spună ceva. Nu putem să nu remarcăm că aceasta se întâmpla în jurul orelor 10,30-11,00, în timp ce din declarațiile martorilor P.M. și Ț.M. rezultă că inculpatul ar fi aflat despre decesul victimei abia în jurul orelor 12,00, în data de 03 august 2006. De altfel, faptul că inculpatul cunoștea împrejurarea că victima este moartă înainte de ora amiezii în ziua următoare decesului este confirmată și prin declarația martorei M.E.

(fila 78 dos. u. p.) din care rezultă că atunci când l-a întrebat pe inculpat în dimineața acelei zile dacă știa că victima fusese găsită moartă în grădină, acesta a răspuns că victima a cules ceapa în grădină și că poate i s-a făcut rău, „dând impresia că știa de moartea ei”. Î n ceea ce privește susținerea instanței că obiectul folosit la comiterea faptei nu a fost găsit, „ca de altfel nici motivul sau mobilul acestei fapte reprobabile", considerăm că s-a putut formula o astfel de concluzie numai prin ignorarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, care, în covârșitoarea lor majoritate, confirmă faptul că între inculpatul M.T. și victima M.M. existau relații de dușmănie începând cu momentul cerții amintite mai sus, relații care există de regulă ulterior destrămării unora de concubinaj în care s-au aflat părțile în ultimii ani de dinaintea decesului.

Față de aceste aspecte, considerăm că mobilul crimei a existat cu prisosință, iar ascunderea instrumentului idoneu nu era dificilă, în condițiile în care victima a fost descoperită abia la circa 14 ore de la comiterea faptei de către inculpat. Lipsită de substanță ni se pare a fi și explicația instanței privitoare la faptul că echipa de cercetare a fost condusă de câinele de urmărire până în apropierea locuinței inculpatului datorită „deselor vizite pe care acesta i le făcea victimei în virtutea relațiilor apropiate ce le aveau”. Or, având în vedere că inculpatul susține că nu mai vizitase victima de vreo trei săptămâni și că urmele olfactive ale corpului uman nu se păstrează decât un timp relativ scurt în preajma unei alte persoane, rezultă că este exclus ca altă persoană să se fi aflat lângă victimă în momentele comiterii crimei în afara inculpatului, întrucât, în caz contrar, aceste urme n-ar mai fi putut fi identificate sau ar fi condus spre altcineva.

Din declarația martorei L.M. (fila 72-74 dos. u.p.), vecina victimei și cea care a găsit-o pe aceasta moartă, rezultă că în dimineața zilei de 03 august 2006, aceasta a strigat-o în mai multe rânduri pe victimă, pentru a vedea ce face, știind că locuiește singură. În jurul orelor 10,00, martora, văzând că victima nu-i răspunde, a intrat în curtea casei acesteia constatând că poarta curții, deși era închisă, era descuiată, ceea ce i-a atras atenția întrucât știa că victima locuind singură încuia în fiecare seară poarta de la stradă, de aici se deduce faptul că victima a fost omorâtă în cursul serii, înainte de lăsarea nopții, întrucât nu a mai apucat să încuie poarta de la stradă sau că cel care a omorât-o a intrat prin grădină și când a plecat a lăsat poarta descuiată.

Momentul decesului victimei coincide astfel cu momentul în care inculpatul a părăsit casa familiei P., spre a se îndrepta spre casa sa, conform propriilor susțineri. Având în vedere cele de mai sus, apărarea inculpatului în sensul că nu a vizitat victima în ziua decesului, precum și faptul că nu el este autorul infracțiunii de omor, nu poate fi primită, acesta având atât mobilul comiterii crimei, cât și ocazia săvârșirii acesteia, inculpatul neputând proba că s-ar fi aflat în altă parte sau în prezența altor persoane la ora comiterii omorului. De altfel, este unanim admis în doctrina de drept penal că o infracțiune poate fi dovedită nu numai cu probe directe care dovedesc în mod nemijlocit fapta inculpatului, ci și cu probe indirecte (indicii) care deși nu dovedesc în mod direct fapta, prin coroborarea cu alte probe pot conduce la formularea anumitor concluzii în cauză și la dovedirea vinovăției inculpatului.

Considerăm că în speță s-a probat atât faptul că inculpatul s-a aflat în apropierea victimei cu câteva ore înainte de descoperirea cadavrului acesteia, că între el și victimă existau relații de dușmănie notorii, deci că exista motivul comiterii crimei și că inculpatul a avut răgazul să comită fapta, întrucât în cursul serii respective victima se afla singură în grădina casei sale, iar inculpatul a plecat tocmai la aceea oră din casa familiei cu care vizionase programe la televizor. Prin Decizia penală nr. 32/A din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală, a respins ca nefondat apelul M.P. Împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a declarat recurs, apreciind că instanțele au comis o eroare gravă de fapt care a avut ca urmare greșita achitare a inculpatului (fila 3-5, primul dosar recurs), în final solicitându-se casarea ambelor hotărâri și condamnarea inculpatului pentru fapta care a constituit obiectul judecății.

Prin Decizia penală nr. 2171 din 17 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul M.P., a casat decizia atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de prim control judiciar. Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Oradea, secția penală, prin Decizia penală nr. 39/A din 7 aprilie 2009, a admis apelul M.P., a desființat sentința primei instanțe și, în temeiul art. 174 raportat la art. 176 lit. a) din C. pen., a condamnat pe inculpatul M.T. la 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. Din pedeapsă a fost scăzută durata măsurilor preventive privative de libertate.

Prin aceeași decizie, au fost admise cererile de despăgubiri civile a numiților M.P. și T.M., fiind obligat inculpatul la plata către acestea a câte 35.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. În final, inculpatul a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 453/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, emis la data de 27 septembrie 2006, s-a reținut, în esență, că la data de 02 august 2006, în jurul orelor 22, inculpatul M.T., cu o coasă bine ascuțită a decapitat-o pe victima M.M., în timp ce aceasta se afla în grădina casei sale, situată în localitatea Toboliu, județul Bihor.

Victima era femeie văduvă, locuia singură, oamenii din localitate caracterizând-o ca un om liniștit, care nu a avut probleme cu nimeni în sat, cu excepția inculpatului care a frecventat-o, ajutând-o la muncile câmpului, însă cu cca. 2-3 săptămâni înainte de crimă au avut o discuție neprincipială, care a degenerat într-o ceartă și din acel moment aceasta se temea și i-a interzis inculpatului să vină la domiciliul său (a se vedea depoziția fiului său, partea civilă M.P. - f. 50 și următoarea din dosarul de urmărire penală și declarațiile martorei L.M. - f. 72; 73-74 din dosarul de urmărire penală; f. 123; 176 din dosarul instanței de fond și f. 58-58 din dosarul instanței de apel).

Inculpatul nu a acceptat această situație și enervat de faptul că victima l-a acuzat de furt (a se vedea depoziția martorului Muntean Ioan f. 75-76; 77 din dosarul de urmărire penală; f. 85 din dosarul instanței de fond și concluziile expertizei psihiatrice - f. 110-111) a luat hotărârea de a suprima viața victimei, rezoluție infracțională pusă în aplicare în seara de 2 august 2006, orele 22.00. În actul medico-legal s-a specificat că omorul a fost comis la orele 22,00. Starea de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar.

Astfel, potrivit raportului de necropsie (f. 42 și următoarele), moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hipovolemic survenit în contextul unei hemoragii externe masive, consecință a unei plăgi tăiate cu depensarea extremității cefalice la nivelul corpului vertebral și secționarea pachetelor vasculo nervoase adiacente regiunii, putându-se produce într-un moment în care victima era în poziția de genuflexiune (recoltând ceapa), iar agresorul se afla în spatele acesteia. Din procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 6 - 7) și planșele foto (f. 10 - 22) accesul în curtea locuinței victimei se face printr-o poartă închisă, neasigurată, ce nu prezintă urme de forțare, ușa de intrare în casă era deschisă, toate lucrurile fiind la locul lor, ceea ce conduce la concluzia că nu a existat intenția de jaf.

Din cea de-a doua curte a locuinței, care avea poarta închisă cu un sistem de închidere tip riglă, se intră în grădina victimei, unde pe partea stângă a unei alei, între pomi, organele de cercetare penală au identificat cadavrul lui M.M., capul victimei fiind detașat de la baza gâtului, acesta lipsind și, de asemenea, 50% din scalp, urechile, nasul, ochii și bărbia care au fost devorate de animale. Între cei 2 pomi unde s-a găsit cadavrul, pe o porțiune de 1,25/0,80 m s-a identificat „o baltă de sânge", precum și pe tulpina unuia dintre pomi, pe o porțiune de 35 cm și pe unele frunze de viță de vie situate în partea dreaptă a cadavrului. Din planșele cu fotografii judiciare executate asupra obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte ale inculpatului M.T.

(f. 23 - 29) și procesul verbal de examinare criminalistică (f. 34 - 35), rezultă că pe cămașa cu care era îmbrăcat inculpatul în ziua precedentă s-au prelevat pete mai închise, iar pe mâneca stângă 3 stropi de culoare brun - roșcată (a se vedea și depozițiile inculpatului - f. 89 - 92; 98 - 99; 102 din dosarul de urmărire penală; f. 46 - 47 din dosarul instanței de fond; f. 19 din dosarul instanței de apel, precum și declarațiile martorei P.A. f. 70 din dosarul de urmărire penală; f. 60 - 61 din dosarul instanței de fond; f. 41 - 42 din dosarul instanței de apel). Totodată, pe cizmele de cauciuc de culoare neagră, pe talpă erau urme de noroi, iar partea superioară era curată, constatându-se că fuseseră spălate recent.

Prin tratarea cu luminol a cizmei stângi s-a constatat că pe marginea inferioară și pe talpă s-au relevat luminiscente de culoare albastru intensiv, ceea ce atestă că urmele puse în evidență sunt de natură biologică, iar prin aplicarea reactivului „hemophan" s-a pus în evidență că urmele găsite sunt de natură sanguină (f. 35). Din raportul de expertiză biocriminalistică nr. 2/1 218 din 18 septembrie 2006 (f. 121 - 128 din dosarul de urmărire penală, f. 131 din dosarul instanței de fond), rezultă că microurma de sânge uman prelevată de pe vârful cizmei provine de la minim două persoane, iar profilele genetice ale probelor biologice de referință recoltate de la victima M.M. și inculpatul M.T. sunt incluse în acest amestec, iar sângele de pe cămașă aparține inculpatului M.T.

(f. 126 din dosarul de urmărire penală; f. 131 din dosarul instanței de fond). Raportul de expertiză medico-legală - examen ADN - nr. A15/3122 din 12 iunie 2007 (f. 238 - 239 din dosarul instanței de fond) cu toate că atestă împrejurarea că genotiparea profilelor reprezentate de cizma partea din față și partea laterală stângă, precum și de pe cămașa corp delict nu a pus în evidență nici un profil ADN, cel mai probabil, datorită cantității extrem de mici de material biologic, nu contrazice concluziile raportului de expertiză biocriminalistică efectuată în faza de urmărire penală.

Potrivit procesului verbal întocmit de organele de cercetare penală în data de 04 august 2006 (f. 5 din dosarul de urmărire penală), în urma investigațiilor făcute cu privire la moartea victimei M.M., în seara zilei de 02 august 2006, orele 21-23, pe drumul comunal din spatele Școlii Generale Toboliu, situat în apropierea locuinței victimei, s-au aflat 5 persoane din localitate, care au comunicat organelor de poliție că în acea seară nu au auzit zgomote care să-i conducă la ideea că s-ar fi întâmplat ceva, iar paznicii de la Primăria localității Toboliu nu au observat, cu ocazia patrulării străzilor, persoane străine și nici nu au auzit „zgomote suspecte". Din aspectele reliefate în acest proces - verbal rezultă fără putere de tăgadă că în intervalul de timp când s-a comis omorul în zona locuinței victimei nu au fost persoane străine, care să atragă atenția persoanelor nominalizate în acest act.

Mai mult, coroborând acest proces - verbal cu cel de cercetare la fața locului putem conchide cu aceea că persoana care a suprimat viața victimei era o persoană care cunoștea topografia locului și a intrat în grădină prin traversarea grădinilor vecinilor victimei, nu din stradă. Acest aspect este confirmat și de faptul că echipa de cercetare a fost condusă de câinele de urmărire până în apropierea locuinței inculpatului, printr-o altă grădină (f. 112). Câinele de urmărire a urmat traseul indicat în schița existentă la f .113 din dosarul de urmărire penală, prin grădina de zarzavat, apoi, altă grădină și a traversat un drum de acces până la imobilul unde locuiește inculpatul M.T., oprindu-se lângă locuința acestuia.

Referitor la această probă, instanța de control judiciar, văzând depozițiile inculpatului M.T., potrivit cărora după cearta avută cu victima în luna iunie 2006, nu a mai fost la locuința acesteia, precum și declarațiile martorilor P.M. (f. 59 - 60 din dosarul de urmărire penală; f. 84 din dosarul instanței de fond; f. 41 - 42 din dosarul instanței de apel), P.M. (f. 62 din dosarul de urmărire penală; f. 259 din dosarul instanței de fond; f. 49 - 50 din dosarul instanței de apel), G.A. (f. 65 - 66 din dosarul de urmărire penală; f. 262 din dosarul instanței de fond), M.M. (f. 67 din dosarul de urmărire penală), L.M. (f. 72; 73 - 74 din dosarul de urmărire penală; f. 123; 176 din dosarul instanței de fond; f. 57 - 58 din dosarul instanței de apel), care susțin că între inculpatul M.T.

și victimă a avut loc o ceartă, în opinia unora „un scandal", în urmă cu 2 - 3 săptămâni înainte de comiterea omorului, constată că nu poate fi înlăturată cu motivarea că „echipa de cercetare a fost condusă de câinele de urmărire până la apropiere de locuința inculpatului, întrucât acesta făcea dese vizite victimei, în virtutea relațiilor apropiate ce le aveau". O asemenea motivare este contrazisă științific, dar și de probele aflate la dosar. Astfel, din punct de vedere științific urmele olfactive constau din mirosul individual al persoanelor, precum și al obiectelor și substanțelor, fiind create în procesul săvârșirii infracțiunilor, la locul faptei. Urmele olfactive, potrivit doctrinei juridice, au o viață mai scurtă decât alte urme create la locul faptei în timpul comiterii infracțiunii.

În condiții prielnice de creare și de conservare, câinele de urmărire poate să prelucreze urme olfactive de peste 30 ore vechime, însă cu trecerea timpului, și prin acțiunea vântului, a ploii sau zăpezii urmele își atenuează treptat intensitatea astfel că nu mai pot fi descoperite. Uneori, datorită factorilor exteriori (ploaie, prezența mai multor persoane la locul faptei, etc.) nici după un timp relativ scurt urmele olfactive nu pot fi descoperite la locul faptei. în speță, câinele de urmărire, în data de 03 august 2006, orele 15 a condus organele de cercetare penală de la locul crimei în apropierea locuinței inculpatului M.T. Este de relevat că, potrivit depoziției inculpatului M.T.

(a se vedea declarațiile din faza de cercetare judecătorească de la instanța de apel f .19 - 20) „cizmele erau cu noroi întrucât în data de 2 august 2006 a pus îngrășăminte la varză și afară era noroi, deoarece în noaptea de 1/2 august plouase". Prin urmare, dacă în ziua anterioară comiterii omorului plouase, iar inculpatul nu a mai trecut pe la locuința victimei de 2 - 3 săptămâni (potrivit depoziției martorilor), în opinia sa, de o lună (din luna iunie 2006), prin acțiunea factorului extern - respectiv a ploii, urmele olfactive nu mai puteau fi descoperite. Față de aceste susțineri, ținând seama și de împrejurarea că, câinele de urmărire a fost introdus în perimetrul locului faptei în faza statică a cercetării, înainte de pătrunderea persoanelor străine (martora L.M.

a văzut victima decedată în jurul orelor 12,00, intrând în partea dreaptă a grădinii, de unde a observat-o și speriindu-se a început să țipe și a fugit spre casă să-l anunțe pe soțul ei - f. 74) și înainte ca organele de urmărire penală să înceapă cercetarea la fața locului (la ora 18,00 s-a realizat cercetarea - f. 6 din dosarul de urmărire penală, iar câinele de urmărire a efectuat traseul indicat la orele 15 - f. 112), instanța de apel apreciază că această probă este utilă și pertinentă cauzei, servind la aflarea adevărului în cauza dedusă judecății. Pentru aspectele menționate, apărările invocate de inculpat în sensul că, câinele s-a dus la locuința sa datorită frecventelor vizite anterioare pe care le-a făcut victimei nu poate fi acceptată de către instanța de control judiciar.

În speță, au fost audiate mai multe persoane, oameni din localitate, unii vecini cu părțile, care au confirmat deteriorarea relațiilor dintre victimă și inculpat, cearta dintre părți (a se vedea declarațiile martorilor L.I. - f. 51- 52 din dosarul de urmărire penală; P.M. - f. 59-60 din dosarul de urmărire penală; f. 84 din dosarul instanței de fond; P.M. - f. 62 din dosarul de urmărire penală; f. 259 din dosarul instanței de fond; G.A. - f. 65-66 din dosarul de urmărire penală; M.M. - f. 67 din dosarul de urmărire penală; L.M. - f. 72; 73; 74 din dosarul de urmărire penală; f. 176; 123 din dosarul instanței de fond; f. 57-58 din dosarul instanței de apel, M.I. - f. 75-76; 77 din dosarul de urmărire penală; f. 85 din dosarul instanței de fond), precum și împrejurarea că în mod frecvent inculpatul a pătruns în imobilul aparținând victimei prin escaladarea gardului (a se vedea declarațiile martorilor L.F.

- f. 55; 56 din dosarul de urmărire penală; f. 260 din dosarul instanței de fond și Ț.M. - f. 57- 58 din dosarul de urmărire penală; f. 62 din dosarul instanței de fond și f. 39- 40 din dosarul instanței de apel). Este de observat că, traseul indicat de martorele L.F. (f. 55) și Ț.M. (f .59 verso), îl parcurgea inculpatul M.T. pentru a ajunge la locuința victimei, este și cel urmat de câinele de urmărire (f. 113). Potrivit depoziției martorei L.F. „în repetate rânduri l-am văzut pe numitul M.T. din Toboliu sărindu-mi gardul grădinii, care este în fața casei lui și mergând prin grădina mea la locuința văduvei M.M..", apostrofându-l că îi rupe gardul și îi „calcă în picioare varza". Susținerile acestei martore se coroborează cu afirmațiile martorei T.M.

care arată că „l-am văzut pe acesta (inculpatul M.T.) escaladând gardul din plasă din sârmă din fața casei sale (aparținând martorei L.F.) și traversând grădinile până în ograda numitei M.M.". Declarațiile celor două martore se coroborează cu procesul - verbal încheiat în 03 august 2006, orele 15,00, cu ocazia folosirii câinelui de urmărire (f. 112-113), precum și cu declarațiile martorului G.A. (f. 65 - 66 din dosarul de urmărire penală). În seara comiterii omorului, potrivit probațiunii administrate în cauză, inculpatul s-a aflat la locuința martorei P.A. până înainte de orele 22,00 (f. 70 din dosarul de urmărire penală; f. 60- 61 din dosarul instanței de fond; f. 41- 42 din dosarul instanței de apel), după care a plecat spre casă, fiind văzut de martorul P.V.

(f. 69 din dosarul de urmărire penală; f. 268 din dosarul instanței de fond). După acest moment martorii audiați în cauză nu l-au văzut pe inculpat, acesta susținând că s-a dus acasă și s-a culcat, nefiind el persoana care a intrat în grădina victimei și a suprimat viața acesteia. Dacă până aproape de ora comiterii omorului inculpatul a reușit să-și dovedească un alibi cu declarațiile martorei P.A., după plecarea de la locuința acesteia nu există vreo dovadă în sensul celor susținute de inculpatul M.T. Referitor la ținuta inculpatului M.T. este de relevat că, potrivit afirmațiilor acestuia și declarațiilor martorilor P.A., T.M. (care l-au văzut în 2 august 2006), precum și a martorilor G.A., C.A.

(f. 82 din dosarul de urmărire penală; f. 269 din dosarul instanței de fond; f. 48 din dosarul instanței de apel - care l-au văzut pe inculpat a doua zi, după săvârșirea omorului) acesta era îmbrăcat cu aceleași haine. Acest aspect nu este relevant în speță. Obiectul tăietor folosit de inculpat pentru a suprima viața victimei nu a fost găsit. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală rezultă că, după precizia urmei, inculpatul a folosit o unealtă agricolă (coasă sau seceră). Această primă variantă - folosirea coasei - este cea mai plauzibilă pentru că explică absența urmelor de sânge de pe hainele inculpatului și faptul că victima nu prezintă alte urme de violență. Dacă inculpatul ar fi folosit o seceră, datorită dimensiunilor obiectului vulnerant, trebuia să se aplece asupra corpului victimei, să o țină de cap pentru a-i aplica lovitura și chiar într-o asemenea ipoteză, nu este sigur că ar fi putut să o decapiteze printr-o acțiune singulară.

Prin urmare, instanța de apel apreciază că obiectul vulnerant a fost o coasă. Inculpatul a decapitat-o pe victimă folosind o coasă care datorită dimensiunilor (cca. 1,50 m sau 1,75 m) și modului de utilizare (a se vedea raportul de necropsie) i-a permis inculpatului să acționeze de la distanță, din spatele victimei, fără ca sângele să ajungă pe îmbrăcămintea sa. Având în vedere poziția în care se afla victima (aplecată asupra straturilor cu ceapă) este cert că inculpatul nu putea fi stropit cu sângele victimei pe haine, ci doar pe încălțăminte. Este de relevat că inculpatul are înălțimea de cca. 1,80 m și ținând seama de lungimea brațului coasei, acesta în momentul lovirii victimei se afla la o distanță de cca.

2 m din spatele victimei, ceea ce explică, astfel cum am reliefat anterior, lipsa petelor de sânge pe îmbrăcămintea sa. Această unealtă agricolă se utilizează mânuind-o de la dreapta spre stânga (inculpatul nu este stângaci), traiectoria urmată a fost de la dreapta spre stânga, astfel că este justificată poziționarea urmelor de sânge la locul faptei, respectiv în partea dreaptă a cadavrului (f. 6-7) și explică lipsa petelor de sânge pe hainele inculpatului. Potrivit declarațiilor martorilor, inculpatul era încălțat cu șlapi, în seara zilei de 2 august 2006, anterior comiterii omorului, iar, apoi, la locul faptei a fost cu cizme, de pe vârful cizmei fiind prelevate urmele de sânge ce aparțin victimei M.M.

Prin urmare, în mod cert la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul era încălțat cu cizmele de cauciuc și avea asupra sa obiectul vulnerant (coasă), care, interesant, nu s-a găsit la domiciliul său cu toate că este agricultor și din cele reliefate de martori, mânuiește frecvent și cu mare dexteritate acest tip de unealtă (doar o seceră cu mâner a fost ridicată, dar care nu prezenta urme biologice f. 32 din dosarul de urmărire penală; f. 114-115 din dosarul de urmărire penală). Cât privește persoana inculpatului, conform susținerilor martorilor audiați în cauză (P.A., P.M. și L.M.), acesta este o persoană cu o fire nervoasă, destul de iute la mânie, care consumă alcool, iar când s-a certat cu victima a amenințat-o că o omoară.

Aceste susțineri explică atitudinea inculpatului și se coroborează cu aspectele inserate în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (f. 110-111, din dosarul de urmărire penală), că inculpatul are tendințe către iritabilitate, nervozitate, reacții nestăpânite, instinctualitate predominantă, instabilitate psiho-emoțională, lipsa simțului realității și recunoaște consumul frecvent de alcool. Discernământul său raportat la fapta comisă s-a apreciat de către experți că este păstrat. Instanța de control judiciar apreciază că depozițiile inculpatului sunt complet nesincere în ceea ce privește omorul din noaptea de 2/3 august 2006 pentru motivele anterior reliefate. Neconforme cu realitatea sunt și susținerile inculpatului cu privire la momentul ulterior, cel al aflării în localitate despre suprimarea vieții victimei.

Astfel, inculpatul în declarația olografă dată în faza de urmărire penală (f. 85 - 88) a arătat că a aflat despre decesul victimei în jurul orelor 9,30 - 10,00 pentru ca apoi, în faza de cercetare judecătorească la instanța de apel (f. 19-20) să susțină o altă versiune, că a aflat de omor la ora 11,30 și nu-și explică de ce în faza de urmărire penală a susținut altceva (f. 20 din dosarul instanței de apel). Realitatea este că, inculpatul „și-a potrivit depoziția” după ce a audiat depozițiile martorilor, care susțin în unanimitate că la ora 12,00 martora L.M. a constatat decesul victimei și, apoi, s-a aflat în sat că victima a fost omorâtă. Nu sunt lipsite de importanță susținerile martorilor că inculpatul nu era o persoană tăcută, ci, dimpotrivă, glumea deseori (a se vedea declarațiile martorilor C.A.

și G.A.), însă în 3 august 2006, în jurul orelor 11,00, când s-a aflat la A. din localitate „era tare abătut, nu a băut nimic și a zis că nu are chef de nimic” (a se vedea aspectele inserate în declarațiile acelorași martori în faza de urmărire penală f. 82; 65- 66). De asemenea, nu se poate face abstracție de declarația martorei M.E. (f. 78 din dosarul de urmărire penală; f. 106 din dosarul instanței de fond) care l-a întrebat dacă știe de moartea victimei, iar acesta i-a dat impresia că știe, încercând că găsească o justificare „a cules ceapă în grădină și poate i s-a făcut rău” (a se vedea în acest sens și declarațiile martorei M.A. - f. 79 din dosarul de urmărire penală). Interesantă este această afirmație a inculpatului, că victima „a cules ceapă", atâta timp cât martora L.M.

(f. 57 din dosarul instanței de apel), la întrebarea instanței de control judiciar „dacă din stradă victima putea fi văzută în grădină, unde culegea cepele?" a răspuns negativ. De altfel, susținerea martorei se pliază pe topografia locului faptei, astfel cum rezultă din planșele foto (f. 9 și următoarele) efectuate cu ocazia cercetării la fața locului (f. 6-7). În cauză s-a întocmit un raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat (f. 131- 133), potrivit căruia, la întrebările relevante ale cauzei s-au evidențiat modificări psihofiziologice semnificativ - caracteristice reactivității emoționale care conduc la concluzia că subiectul are comportament simulat. Totuși, în raport s-a întocmit o notă din care rezultă că aspectele menționate pot fi interpretate ca probabilitate, deoarece inculpatul are în antecedente TBC.

Acest demers științific, în pofida faptului că rezultatele constatării pot fi avute în vedere ca și probabilitate, având în vedere că inculpatul „a prezentat frecvent tentative de eludare a probei" (f. 131), îndrituiesc instanța să aprecieze că se coroborează cu celelalte probe care conduc în mod evident la concluzia că inculpatul este autorul omorului săvârșit asupra victimei M.M. Pentru considerentele ce preced, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor va fi admis, conform prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și se va înlătura hotărârea de achitare a inculpatului dispusă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., precum și dispoziția referitoare la respingerea pretențiilor civile ale părților civile M.P.

și T.M., inclusiv dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Inculpatul a lovit victima cu o intensitate deosebită, cu un corp tăietor, probabil o coasă sau seceră foarte bine ascuțită, retezându-i capul. Din raportul de necropsie (f. 44), rezultă că leziunea de violență - plaga tăiată a regiunii cervicale la nivelul bazei acesteia cu secționarea pachetelor vasculo - nervoase și depensarea extremității cefalice s-a produs prin acțiunea extrem de violentă și puternică a corpului tăietor. După omor, inculpatul a lăsat victima peste noapte în grădină, fiind expusă atacului animalelor, care au mâncat 50% din scalp, urechile, nasul, globul ocular drept și bărbia victimei. Ferocitatea cu care inculpatul a acționat a fost de natură să trezească în conștiința locuitorilor comunei Toboliu un sentiment de oroare.

În consecință, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Fapta unei persoane care suprimă viața altei persoane cu o ferocitate deosebită, care a oripilat o întreagă comunitate, este gravă și legiuitorul prin reglementarea prevederilor art. 174 - 176 lit. d) C. pen. o apreciază și sancționează ca atare. Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., gravitatea concretă a activității infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător a tuturor elementelor concrete specifice faptei și inculpatului. Astfel, instanța de apel, ținând seama de modul în care inculpatul a acționat - lovind cu intensitate victima, femeie în vârstă, pe la spate, cu toate că anterior manifestase afectivitate față de aceasta (a se vedea declarațiile martorei C.M.

- f. 63, 64 din dosarul instanței de fond care arată că părțile întrețineau raporturi intime), obiectul vulnerant folosit, apt să suprime viața victimei, pericolul social concret pe care-l prezintă fapta, dar și limitele de p