ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1714/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 21/ F din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Ialomița,

inculpatul D.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe timp de 5 ani.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și

arestării preventive de la 20 mai 2006, la zi.

Acțiunea civilă

formulată de partea civilă Ș.P. a fost admisă, inculpatul

fiind obligat, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., la

plata către aceasta a sumei de 10.000 lei (RON) daune materiale.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 800 lei.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt,

următoarele:

În seara zilei de 18

noiembrie 2006, pe stradă, inculpatul a lovit victima cu pumnii și

picioarele, provocându-i decesul.

Din raportul de autopsie

medico-legală nr. 1442 din 20 noiembrie 2006 întocmit de S.M.L.

Ialomița rezultă că moartea victimei a fost violentă

și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui

traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale bilaterale, contuzie de cap

pancreatic, fisuri renale bilaterale, hematoame renale subcapsulare bilaterale,

infiltrate mezenterice și de epiloon.

Situația de fapt

și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului

probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața

locului, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor,

declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 62

din 16 februarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului,

menționând starea de aresta a acestuia și deducând prevenția la

zi.

Împotriva acestei decizii

penale, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând admiterea,

casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C.

pen.

În subsidiar, a solicitat

reducerea pedepsei aplicate având în vedere circumstanțele sale personale.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și

14 C. proc. pen.

Examinând recursul în

condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. și prin

prisma motivelor invocate de inculpat, Curtea constată următoarele:

Instanța de apel a

încălcat dispozițiile legale referitoare la compunerea completului de

judecată.

În timp ce minuta deciziei

este semnată de doi judecători, iar în practicaua hotărârii este

consemnată, de asemenea, compunerea completului de judecată din doi

judecători, dispozitivul deciziei poartă semnătura a trei

judecători și numele acestora, în clar.

În aceste condiții,

Curtea constată că există o neconcordanță

vădită între minută și practica, pe de o parte, și

dispozitivul hotărârii, pe de altă parte, neconcordantă care nu

poate fi privită ca o simplă eroare materială, întrucât

existența celor trei semnături constituie o problemă de fond, a

participării și asumării de către semnatari a

conținutului înscrisului astfel confirmat, deci a însăși

compunerii completului de judecată.

Dispozițiile relative

la compunerea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea

nulității absolute, cu consecința anulării actului emis

prin fraudarea legii.

Așa fiind, Curtea

constată din oficiu incidența cazului de casare prevăzută

de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen., întrucât instanța

investită cu judecarea apelului nu a fost constituită potrivit legii,

respectiv în complet de doi judecători.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea

urmează să admită recursul inculpatului, să caseze decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, spre rejudecare.

În rejudecare, instanța

de apel urmează să revadă și dispozițiile referitoare

la aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) și c) C. pen., apreciind asupra

conținutului pedepsei accesorii.

Curtea va menține

starea de arest a inculpatului D.C., potrivit dispozițiilor art. 385

17

alin. (2) cu referire la art. 382 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 62 din 16 februarie 2007 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

penală atacată și trimite cauza la Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, spre rejudecare.

Menține starea de arest

a inculpatului D.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 28 martie 2007.