ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1714/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21/ F din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Ialomița, inculpatul D.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2006, la zi.

Acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș.P. a fost admisă, inculpatul fiind obligat, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., la plata către aceasta a sumei de 10.000 lei (RON) daune materiale. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 18 noiembrie 2006, pe stradă, inculpatul a lovit victima cu pumnii și picioarele, provocându-i decesul. Din raportul de autopsie medico-legală nr. 1442 din 20 noiembrie 2006 întocmit de S.M.L. Ialomița rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale bilaterale, contuzie de cap pancreatic, fisuri renale bilaterale, hematoame renale subcapsulare bilaterale, infiltrate mezenterice și de epiloon.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 62 din 16 februarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menționând starea de aresta a acestuia și deducând prevenția la zi. Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând admiterea, casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate având în vedere circumstanțele sale personale. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. și prin prisma motivelor invocate de inculpat, Curtea constată următoarele: Instanța de apel a încălcat dispozițiile legale referitoare la compunerea completului de judecată. În timp ce minuta deciziei este semnată de doi judecători, iar în practicaua hotărârii este consemnată, de asemenea, compunerea completului de judecată din doi judecători, dispozitivul deciziei poartă semnătura a trei judecători și numele acestora, în clar.

În aceste condiții, Curtea constată că există o neconcordanță vădită între minută și practica, pe de o parte, și dispozitivul hotărârii, pe de altă parte, neconcordantă care nu poate fi privită ca o simplă eroare materială, întrucât existența celor trei semnături constituie o problemă de fond, a participării și asumării de către semnatari a conținutului înscrisului astfel confirmat, deci a însăși compunerii completului de judecată. Dispozițiile relative la compunerea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, cu consecința anulării actului emis prin fraudarea legii. Așa fiind, Curtea constată din oficiu incidența cazului de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen., întrucât instanța investită cu judecarea apelului nu a fost constituită potrivit legii, respectiv în complet de doi judecători.

În conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea urmează să admită recursul inculpatului, să caseze decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, spre rejudecare. În rejudecare, instanța de apel urmează să revadă și dispozițiile referitoare la aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) și c) C. pen., apreciind asupra conținutului pedepsei accesorii. Curtea va menține starea de arest a inculpatului D.C., potrivit dispozițiilor art. 385 17 alin. (2) cu referire la art. 382 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 62 din 16 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și trimite cauza la Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, spre rejudecare. Menține starea de arest a inculpatului D.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2007.