ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3101/2007

Prin sentința penală nr. 787/ PI din 20 decembrie 2006, Tribunalul Timiș a condamnat pe

inculpatul A.G.,

la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie și s-a dedus prevenția de la 23 ianuarie 2005.

A fost obligat să plătească părților civile G.M.V., G.M.M. și G.M.N. suma de 2500 lei despăgubiri materiale și 2500 lei despăgubiri morale.

A fost obligat să plătească părții civile G.M.V. pentru minorii G.M.V.,  și G.M.N., suma de 130 lei lunar, câte 65 lei pentru fiecare minor, contribuție de întreținere, începând cu data de 21 ianuarie 2005, până la majorat.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 21 ianuarie 2005, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în locuința sa împreună cu victima G.M.V., inculpatul în încercarea de a-l opri să nu plece, a lovit victima cu capul de una din ferestre, apoi a continuat să-i aplicare multiple lovituri cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni interne și externe.

Când s-a trezit, a observat pe G.M.M. în stare de inconștiență în holul locuinței sale, dar a plecat la mătușa sa.

Soția victimei G.M.V. sesizată de dispariția soțului său l-a căutat și pentru că avea date că a fost văzut cu inculpatul, l-a căutat în locuința acestuia, unde l-a găsit decedat.

Raportul medico-legal nr. 6 din 23 ianuarie 2005 a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragiei, consecința unui politraumatism cu leziuni externe, leziuni de organe interne și hemoragiei interne, produse prin lovire directă și repetată cu obiecte contondente.

Probele administrate cu stabilit ca autor al infracțiunii pe inculpatul A.G., care a dat declarații contradictorii.

Apelurile inculpatului, care a solicitat achitarea și în subsidiar, reducerea pedepsei, cât și al părții civile care a solicitat majorarea despăgubirilor civile au fost respinse de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 100/ A din 30 aprilie 2007.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul și partea civilă G.M.V.

Recursurile sunt nefondate.

Inculpatul A.G. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând achitarea sa, susținând că nu este autorul infracțiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Din examinarea cauzei rezultă că instanțele au apreciat corect vinovăția inculpatului, cât și încadrarea juridică, lovirea repetată cu și de corpuri dure ce au provocat multiple leziuni interne și externe victimei, fiind încadrate corect în infracțiunea de omor, pronunțând hotărâri temeinice și legale.

Probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul este autorul infracțiunii.

În seara săvârșirii infracțiunii, cei doi au fost văzuți în local, de unde au plecat împreună, iar pe hainele inculpatului cât și în locuința sa, s-au găsit urme de sânge aparținând victimei.

Prezența sângelui pe manșetele pantalonilor inculpatului, cât și pe manșeta bluzei și buzunarul drept sunt elemente ce conduc la concluzia producerii loviturilor cu picioarele și cu pumnii, sângele victimei împroșcând atât hainele inculpatului, cât și obiecte din locuință.

De asemenea, în locuința sa s-au găsit obiecte răvășite, ceea ce atestă existența unei lupte între inculpat și victimă.

Ca atare, reținerea vinovăției inculpatului este corectă, probele atestând că este autorul infracțiunii.

Motivul vizând greșita individualizare a pedepsei este, de asemenea nefondat, instanțele apreciind corect gradul de pericol social al infracțiunii comise – omor, urmările acesteia, cât și datele personale ale inculpatului.

Cât privește recursul declarat de partea civilă G.M.V., se constată că este nefondat.

Sumele acordate drept despăgubiri civile corespund probelor administrate în cauză, la cererea părții civile și reprezintă o reparație integrală a prejudiciului produs prin decesul soțului său, G.M.V., iar despăgubirile periodice acordate copiilor minori sunt corecte, victima nerealizând venituri care să justifice o majorare a acestora, motiv pentru care s-au stabilit având în vedere cuantumul salariului mediu pe economie.

Majorarea pedepsei aplicate nu se justifică, instanța făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 52 și 72 C. pen., pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată corespunzând acestor criterii.

Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu să determine casarea deciziei, recursul inculpatului A.G. va fi respins ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și va deduce prevenția de la 23 ianuarie 2005 la 11 iunie 2007.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.G. și de partea civilă G.M.V. împotriva deciziei penale nr. 100/ A din 30 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 23 ianuarie 2005 la 11 iunie 2007.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă G.M.V. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2007.