ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3574/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 54 din 30 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 286/2005, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul M.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani. S-a făcut, de asemenea, aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2004 la zi, iar în baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă O.I. și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt. Victima O.I. locuia împreună cu concubina sa, martora A.V., într-un apartament închiriat în Satu Mare, și în perioada comiterii faptei, au acceptat ca și inculpatul M.V. să stea cu ei. În ziua de 3 decembrie 2004, inculpatul împreună cu victima O.I. au consumat băuturi alcoolice în diferite localuri din oraș, iar spre seară s-au retras la locuință, luând cu ei mai multe sticle cu vin. Pe fondul consumului de alcool, între cei doi au apărut discuții contradictorii care, la un moment dat, au degenerat în bătaie.

În aceste condiții, inculpatul l-a lovit pe O.I. cu pumnii în cap, iar după ce acesta a căzut pe dușumea i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în zona toracelui și a capului. Victima a fost transportată la spital, unde s-a constatat decesul. Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemopneumotoraxului consecutiv unor rupturi pulmonare și vase sangvine, survenite în cadrul unui politraumatism toracic cu fractura sternului și fracturi costale dislocate. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea hotărârii atacate, schimbarea calificării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și pe cale de consecință redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată în sensul reducerii acesteia.

Prin decizia penală nr. 66/A/2006 din 11 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 722/2006, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.V. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive până la zi. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Nemulțumit de soluția instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Instanțele de fond și de apel au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.V., atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.

Condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, gradul ridicat al pericolului social concret al faptei, precum și atitudinea inculpatului după săvârșirea acesteia, nu justifică reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și de apel. Potrivit art. 383 alin. (2), raportat la art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2004 până la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 decembrie 2004 până la 5 iunie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2006.