ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3574/2006

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 54 din 30 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul

Satu Mare, în dosarul nr. 286/2005, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul M.V. a fost condamnat la o

pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 4 ani. S-a făcut, de asemenea, aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării

preventive de la 4 decembrie 2004 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

De asemenea, inculpatul a

fost obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă

O.I. și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

Victima O.I. locuia

împreună cu concubina sa, martora A.V., într-un apartament închiriat în

Satu Mare, și în perioada comiterii faptei, au acceptat ca și inculpatul

M.V. să stea cu ei.

În ziua de 3 decembrie 2004,

inculpatul împreună cu victima O.I. au consumat băuturi alcoolice în

diferite localuri din oraș, iar spre seară s-au retras la

locuință, luând cu ei mai multe sticle cu vin.

Pe fondul consumului de

alcool, între cei doi au apărut discuții contradictorii care, la un

moment dat, au degenerat în bătaie. În aceste condiții, inculpatul

l-a lovit pe O.I. cu pumnii în cap, iar după ce acesta a căzut pe

dușumea i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în zona toracelui

și a capului.

Victima a fost

transportată la spital, unde s-a constatat decesul.

Din raportul medico-legal de

necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și

s-a datorat hemopneumotoraxului consecutiv unor rupturi pulmonare și vase

sangvine, survenite în cadrul unui politraumatism toracic cu fractura sternului

și fracturi costale dislocate.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând

desființarea hotărârii atacate, schimbarea calificării juridice

a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri

cauzatoare de moarte și pe cale de consecință redozarea pedepsei

ce i-a fost aplicată în sensul reducerii acesteia.

Prin decizia penală nr.

66/A/2006 din 11 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 722/2006,

Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.V.

A fost menținută

starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa

aplicată, timpul arestării preventive până la zi.

Totodată, inculpatul a

fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Nemulțumit de

soluția instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs,

solicitând reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art.

385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului, și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

Instanțele de fond

și de apel au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului M.V., atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia

cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale

arătate mai sus.

Condițiile concrete în

care a fost săvârșită infracțiunea, gradul ridicat al

pericolului social concret al faptei, precum și atitudinea inculpatului

după săvârșirea acesteia, nu justifică reevaluarea

criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond

și de apel.

Potrivit art. 383 alin. (2),

raportat la art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2004

până la zi.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 decembrie 2004

până la 5 iunie 2006.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 iunie 2006.