ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5720/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 239 din 14 iunie 2006, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpatului T.M., la pedeapsa de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2005, la zi.

Acțiunile civile formulate de părțile vătămate O.P. și G.A. au fost admise, inculpatul fiind obligat să le plătească 6.000.000 lei și, respectiv, 11.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.750 lei, onorariile apărătorilor din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul T.M. și victima P.E. întrețineau relații de concubinaj de 8 ani de zile. În localitatea lor de domiciliu era notoriu faptul că amândoi erau consumatori de băuturi alcoolice și că inculpatul obișnuia să-și bată concubina.

În seara zilei de 1 noiembrie 2005, între părți a izbucnit o ceartă; pe fondul stării conflictuale create și, fiind sub influența alcoolului, inculpatul a lovit victima (care se afla culcată în apt) cu bucată de lemn, peste membrele inferioare, provocându-i o fractură deschisă transversală de tibie stângă, și apoi cu pumnii peste torace. În timpul nopții, victima a decedat, moartea acesteia fiind violentă și datorându-se șocului mixt traumatic survenit ca urmare a traumatismului toracic cu fracturi costale C III – C VII, cu înțeparea pleurei și hemopneumotorax drept, traumatism gamba stângă cu fractură deschisă transversală a tibiei stângi și multiple tumefacții, echimoze și excoriații. Raportul de constatare medico-legală de autopsie a concluzionat că leziunile au putut și fi produse prin lovire cu obiecte contondente, posibil și comprimare la nivelul hemitoracelui drept.

Între traumatism și deces s-a stabilit o legătură de cauzalitate directă. Victima avea o alcoolemie de 1,50 gr. %o în sânge, respectiv 2,55 gr. %o în urină. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale, planșe fotografice, proces-verbal de examinare criminalistică a hainelor victimei, declarațiile martorilor G.D., O.V., declarațiile inculpatului care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 219 din 22 august 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menținând starea de arest a acestuia și deducând prevenția la zi.

Împotriva acestei deciziei penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.

Inculpatul i-a aplicat victimei (femeie în vârstă de 51 ani, aflată sub influența băuturilor alcoolice), puternice lovituri cu o bucată de lemn și cu pumnii, în mod repetat. Rezultatul imediat al violențelor exercitate asupra victimei a fost cauzarea unei fracturi deschise la gamba stângă, cu sângerare abundentă. În pofida acestui fapt și a împrejurării că victima nu putea evita loviturile, inculpatul a continuat agresiunea cu mai multă violență, dovada constituind-o fracturarea a cinci coaste cu înțeparea pleurei și instalarea hemopneumotoraxului la nivelul lobului drept. În aceste împrejurări, este evident că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea instalării decesului victimei, rezultat previzibil în urma administrării unor lovituri repetate și puternice și din modul în care a reacționat organismul lui P.E.

la agresiune. Culpa victimei fiind exclusă în producerea morții, Curtea constată că critica formulată de inculpat privind greșita încadrare dată faptei săvârșite este nefondată. Recursul inculpatului se dovedește însă a fi întemeiat cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicate. Curtea constată că în raport de datele personale și împrejurările comiterii faptei, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului este prea mare. Părțile duceau o existență alterată de conflicte permanente și consumul băuturilor alcoolice. Pe fondul acestei stări de lucruri, având în vedere și vârsta inculpatului, condiția sa socială, gradul de instrucție, reacția sa de violență se înscrie într-un comportament la care și atitudinea victimei a contribuit.

Urmărind realizarea eficientă a scopului punitiv-educativ al pedepsei, Curtea apreciază că reducerea cuantumului acesteia ar corespunde pe deplin cerințelor art. 52 C. pen. În consecință, Curtea va admite recursul inculpatului numai cu privire la acest motiv de casare și va reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., de la 14 ani închisoare la 12 ani închisoare. Se va menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani și celelalte dispoziții. Durata reținerii și arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 2 noiembrie 2005, la zi. Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 219 din 22 august 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 239 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Vaslui, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., de la 14 ani la 12 ani închisoare. Menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani, precum și celelalte dispoziții. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2005 la 4 octombrie 2006. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2006.