ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5720/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 239

din 14 iunie 2006, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpatului T.M., la

pedeapsa de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la

2 noiembrie 2005, la zi.

Acțiunile civile formulate

de părțile vătămate O.P. și G.A. au fost admise, inculpatul fiind obligat să le

plătească 6.000.000 lei și, respectiv, 11.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri

civile.

În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 1.750 lei, onorariile apărătorilor din oficiu fiind avansate din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul T.M. și victima P.E.

întrețineau relații de concubinaj de 8 ani de zile.

În localitatea lor de

domiciliu era notoriu faptul că amândoi erau consumatori de băuturi alcoolice

și că inculpatul obișnuia să-și bată concubina.

În seara zilei de 1

noiembrie 2005, între părți a izbucnit o ceartă; pe fondul stării conflictuale

create și, fiind sub influența alcoolului, inculpatul a lovit victima (care se

afla culcată în apt) cu bucată de lemn, peste membrele inferioare, provocându-i

o fractură deschisă transversală de tibie stângă, și apoi cu pumnii peste

torace.

În timpul nopții, victima a

decedat, moartea acesteia fiind violentă și datorându-se șocului mixt traumatic

survenit ca urmare a traumatismului toracic cu fracturi costale C III – C VII,

cu înțeparea pleurei și hemopneumotorax drept, traumatism gamba stângă cu

fractură deschisă transversală a tibiei stângi și multiple tumefacții, echimoze

și excoriații.

Raportul de constatare

medico-legală de autopsie a concluzionat că leziunile au putut și fi produse

prin lovire cu obiecte contondente, posibil și comprimare la nivelul

hemitoracelui drept. Între traumatism și deces s-a stabilit o legătură de

cauzalitate directă.

Victima avea o alcoolemie de

1,50 gr. %o în sânge, respectiv 2,55 gr. %o în urină.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, acte

medico-legale, planșe fotografice, proces-verbal de examinare criminalistică a

hainelor victimei, declarațiile martorilor G.D., O.V., declarațiile

inculpatului care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 219 din 22 august 2006, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, menținând starea de arest a acestuia și deducând prevenția la zi.

Împotriva acestei deciziei

penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.M., solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. În subsidiar, a

solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului

acesteia.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru motivele ce

se vor arăta în continuare:

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei

săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.

Inculpatul i-a aplicat

victimei (femeie în vârstă de 51 ani, aflată sub influența băuturilor

alcoolice), puternice lovituri cu o bucată de lemn și cu pumnii, în mod

repetat.

Rezultatul imediat al

violențelor exercitate asupra victimei a fost cauzarea unei fracturi deschise

la gamba stângă, cu sângerare abundentă. În pofida acestui fapt și a

împrejurării că victima nu putea evita loviturile, inculpatul a continuat

agresiunea cu mai multă violență, dovada constituind-o fracturarea a cinci

coaste cu înțeparea pleurei și instalarea hemopneumotoraxului la nivelul

lobului drept.

În aceste împrejurări, este

evident că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea

instalării decesului victimei, rezultat previzibil în urma administrării unor

lovituri repetate și puternice și din modul în care a reacționat organismul lui

P.E. la agresiune.

Culpa victimei fiind exclusă

în producerea morții, Curtea constată că critica formulată de inculpat privind

greșita încadrare dată faptei săvârșite este nefondată.

Recursul inculpatului se

dovedește însă a fi întemeiat cu privire la individualizarea pedepsei

principale aplicate.

Curtea constată că în raport

de datele personale și împrejurările comiterii faptei, cuantumul pedepsei

aplicate inculpatului este prea mare.

Părțile duceau o existență

alterată de conflicte permanente și consumul băuturilor alcoolice.

Pe fondul acestei stări de

lucruri, având în vedere și vârsta inculpatului, condiția sa socială, gradul de

instrucție, reacția sa de violență se înscrie într-un comportament la care și

atitudinea victimei a contribuit.

Urmărind realizarea

eficientă a scopului punitiv-educativ al pedepsei, Curtea apreciază că

reducerea cuantumului acesteia ar corespunde pe deplin cerințelor art. 52 C.

pen.

În consecință, Curtea va

admite recursul inculpatului numai cu privire la acest motiv de casare și va

reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.M. pentru infracțiunea prevăzută de art.

174 C. pen., de la 14 ani închisoare la 12 ani închisoare.

Se va menține pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 5 ani și celelalte dispoziții.

Durata reținerii și

arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 2 noiembrie 2005,

la zi.

Onorariul apărătorului din

oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., art.

88 C. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 219 din 22 august 2006 a Curții

de Apel Iași, secția penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 239 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Vaslui,

numai cu privire la cuantumul pedepsei principale.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului T.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen.,

de la 14 ani la 12 ani închisoare.

Menține pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 5 ani, precum și celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2005 la

4 octombrie 2006.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 octombrie 2006.