ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 201/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 373 din 4 iulie 2008, Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicabilă art. 73 lit. d) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I.V., la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a computat din pedeapsă, durata arestului preventiv. S-a luat act că partea vătămată S.N. nu s-a constituit parte civilă. S-a confiscat cuțitul corp delict, folosit de inculpat la săvârșirea faptei. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că, în seara de 30 noiembrie 2007, victima G.L.

a pătruns în încăperea în care inculpatul dormea împreună cu trei copii, trezindu-l din somn și provocând scandal. A mai reținut că victima a exercitat violențe față de inculpat, lovindu-l cu pumnul și încercând să-l strângă de gât și în aceste condiții inculpatul a luat un cuțit din apropiere și a aplicat o lovitură în partea stângă a toracelui victimei, care a decedat în scurtă vreme. Instanța a motivat că raportul de autopsie medico-legal nr. 244 din 3 decembrie 2007 întocmit de S.M.L. Târgoviște, a concluzionat că moartea lui G.L. a fost violentă și s-a datorat șocului hipovolemic datorat unei masive hemoragii interne, consecință a unei plăgi tăiate, penetrante toracice stânga cu interesare cardiacă a ventriculului stâng; leziunea de violență s-a putut produce cu corp tăietor-înțepător, având caracteristicile de corp delict prezentat, iar lovitura a putut fi aplicată din față, poziție în care victima și agresorul se aflau în ortostatism, față în față.

Instanța fondului a motivat că la cercetarea judecătorească inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de lovire cu cuțitul a victimei în condițiile în care aceasta, fiind în stare de ebrietate, a exercitate violențe pe fondul unei mai vechi stări conflictuale, recunoaștere care se coroborează cu celelalte probe, respectiv declarațiile martorilor C.I.D., M.G., C.N., martori direcți ai incidentului. Declarațiile martorilor, reține instanța, relevă că reacția inculpatului de lovire a victimei cu cuțitul, s-a datorat împrejurării că anterior, aceasta a exercitat grave violențe asupra făptuitorului inculpat. Prin urmare, a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Instanța fondului a reținut că, condițiile în care inculpatul a comis fapta se încadrează în circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar atitudinea sinceră reprezintă circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 C. pen. În rezolvarea laturii civile, instanța fondului a luat act că S.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Prin decizia penală nr. 134 din 17 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul inc. M.I.V., care a criticat hotărârea fondului pentru omisiunea de a fi reținut că a comis fapta în condițiile legitimei apărări determinată de faptul că victima a pătruns fără drept în locuința sa, unde l-a atacat cu lovituri de pumni și picioare, în timp ce se afla în pat și a încercat să-l sugrume.

Inculpatul a mai susținut că a ripostat atacului victimei cu exces, justificat de temerea de panică pe care a simțit-o în acele momente. Prin urmare, a cerut curții de apel aplicarea dispozițiilor art. 44 C. pen., referitoare la legitima apărare și art. 10 lit. e) C. proc. pen. În subsidiar, apelantul a cerut aplicarea unei mai largi eficiențe circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță. Împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești mai sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, care critică hotărârile pentru nereținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., și art. 44 C. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei. Recursul este fondat pentru următoarele motive: În referire la legitima apărare, în mod corect instanța curții de apel a reținut că după ce victima G.L.

a intrat în cameră, inculpatul a aprins lumina, iar între cele două părți a avut loc o discuție, în cursul căreia victima i-a reproșat inculpatului purtarea agresivă cu soția sa, soră cu victima, cei doi fiind cumnați, și abia ulterior discuția a degenerat în aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele aplicate de victimă inculpatului. Probele minuțios analizate de instanțe au relevat că soția inculpatului M.G. a intervenit și l-a tras pe fratele său, victimă, de pe inculpat, încercând să-l scoată din încăpere. În acest timp, inculpatul a lovit victima cu cuțitul. În mod expres, martora a declarat că în momentul lovirii cu cuțitul, victima încetase agresiunea asupra inculpatului, soț al martorei.

În același sens a declarat și inculpatul în cursul urmăririi penale, declarația inculpatului și a soției sale coroborându-se cu declarația martorei C.I.D. În contextul acestei situații relevate de probe, agresiunea inculpatului apare ca o replică și nicidecum o acțiune de natură a curma un atac direct și imediat, ceea ce face ca dispozițiile art. 44 C. pen., să nu fie aplicabile în cauză. În mod temeinic instanța apelului a respins aplicarea prevăzută art. 44 alin. (2) 1 C. pen., motivând că pătrunderea victimei în camera din imobilul locuit în comun de cele două familii (ale victimei și inculpatului) nu a avut loc prin violență, viclenie, efracție sau asemenea mijloace.

Inculpatul a fost trezit din somn de către victimă și concubina acestuia, însă înainte de declanșarea conflictului fatal, părțile au stat de vorbă, astfel încât, inculpatul a realizat că persoanele care au intrat în cameră sunt rudele soției sale, persoane pe care le cunoștea și le accepta în domiciliu. Așa fiind, în mod corect instanța apelului a respins aplicarea legitimei apărări, cauză care împiedică caracterul penal al faptei. În raport însă de împrejurările concrete în care s-a comis omorul, Înalta Curte observă că, victima a contribuit într-o mare măsură la acțiunea violentă a inculpatului soldată cu decesul victimei, prin pătrunderea intempestivă în timp ce inculpatul se odihnea și prin acțiunile agresive ale victimei îndreptate împotriva inculpatului.

Curtea mai reține atitudinea constant sinceră a inculpatului, față de faptele comise. În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că este necesar a se da o mai largă apreciere circumstanțelor atenuante legale și judiciare din prezenta cauză, astfel încât, pedeapsa aplicată să fie redusă mai accentuat, pentru ca aceasta să nu poată fi apreciată excesivă în raport de prevederile art. 52 C. pen. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul inculpatului, va casa decizia și în parte sentința, va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 7 ani la 4 ani închisoare și va menține celelalte dispoziții ale sentinței. Se va computa din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.I.V. împotriva deciziei penale nr. 134 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 373 din 4 iulie 2008 a Tribunalului Dâmbovița, secția penală și rejudecând: Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului, de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 73 lit. b), a art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 alin. (2) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 30 noiembrie 2007, la 23 ianuarie 2009. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2009.