ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 201/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 373

din 4 iulie 2008, Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicabilă

art. 73 lit. d) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., a

condamnat pe inculpatul M.I.V., la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a computat din pedeapsă,

durata arestului preventiv.

S-a luat act că partea

vătămată S.N. nu s-a constituit parte civilă.

S-a confiscat cuțitul corp delict,

folosit de inculpat la săvârșirea faptei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța fondului a reținut că, în seara de 30 noiembrie 2007, victima G.L. a

pătruns în încăperea în care inculpatul dormea împreună cu trei copii,

trezindu-l din somn și provocând scandal.

A mai reținut că victima a

exercitat violențe față de inculpat, lovindu-l cu pumnul și încercând să-l

strângă de gât și în aceste condiții inculpatul a luat un cuțit din apropiere

și a aplicat o lovitură în partea stângă a toracelui victimei, care a decedat

în scurtă vreme.

Instanța a motivat că

raportul de autopsie medico-legal nr. 244 din 3 decembrie 2007 întocmit de S.M.L.

Târgoviște, a concluzionat că moartea lui G.L. a fost violentă și s-a datorat

șocului hipovolemic datorat unei masive hemoragii interne, consecință a unei

plăgi tăiate, penetrante toracice stânga cu interesare cardiacă a ventriculului

stâng; leziunea de violență s-a putut produce cu corp tăietor-înțepător, având

caracteristicile de corp delict prezentat, iar lovitura a putut fi aplicată din

față, poziție în care victima și agresorul se aflau în ortostatism, față în

față.

Instanța fondului a motivat

că la cercetarea judecătorească inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de

lovire cu cuțitul a victimei în condițiile în care aceasta, fiind în stare de

ebrietate, a exercitate violențe pe fondul unei mai vechi stări conflictuale,

recunoaștere care se coroborează cu celelalte probe, respectiv declarațiile

martorilor C.I.D., M.G., C.N., martori direcți ai incidentului.

Declarațiile martorilor,

reține instanța, relevă că reacția inculpatului de lovire a victimei cu

cuțitul, s-a datorat împrejurării că anterior, aceasta a exercitat grave

violențe asupra făptuitorului inculpat.

Prin urmare, a reținut că

inculpatul a comis infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Instanța fondului a reținut

că, condițiile în care inculpatul a comis fapta se încadrează în circumstanța

atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar

atitudinea sinceră reprezintă circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art.

74 C. pen.

În rezolvarea laturii

civile, instanța fondului a luat act că S.N. nu s-a constituit parte civilă în

cauză.

Prin decizia penală nr. 134

din 17 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul

inc. M.I.V., care a criticat hotărârea fondului pentru omisiunea de a fi

reținut că a comis fapta în condițiile legitimei apărări determinată de faptul

că victima a pătruns fără drept în locuința sa, unde l-a atacat cu lovituri de

pumni și picioare, în timp ce se afla în pat și a încercat să-l sugrume.

Inculpatul a mai susținut că

a ripostat atacului victimei cu exces, justificat de temerea de panică pe care

a simțit-o în acele momente.

Prin urmare, a cerut curții

de apel aplicarea dispozițiilor art. 44 C. pen., referitoare la legitima

apărare și art. 10 lit. e) C. proc. pen.

În subsidiar, apelantul a

cerut aplicarea unei mai largi eficiențe circumstanțelor atenuante reținute de

prima instanță.

Împotriva deciziei Curții de

Apel Ploiești mai sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, care critică hotărârile

pentru nereținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. e) C. proc. pen., și art. 44 C. pen.

În subsidiar, a solicitat

reducerea pedepsei.

Recursul este fondat pentru

următoarele motive:

În referire la legitima

apărare, în mod corect instanța curții de apel a reținut că după ce victima G.L.

a intrat în cameră, inculpatul a aprins lumina, iar între cele două părți a

avut loc o discuție, în cursul căreia victima i-a reproșat inculpatului

purtarea agresivă cu soția sa, soră cu victima, cei doi fiind cumnați, și abia

ulterior discuția a degenerat în aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele

aplicate de victimă inculpatului.

Probele minuțios analizate

de instanțe au relevat că soția inculpatului M.G. a intervenit și l-a tras pe

fratele său, victimă, de pe inculpat, încercând să-l scoată din încăpere.

În acest timp, inculpatul a

lovit victima cu cuțitul.

În mod expres, martora a

declarat că în momentul lovirii cu cuțitul, victima încetase agresiunea asupra

inculpatului, soț al martorei.

În același sens a declarat

și inculpatul în cursul urmăririi penale, declarația inculpatului și a soției

sale coroborându-se cu declarația martorei C.I.D.

În contextul acestei

situații relevate de probe, agresiunea inculpatului apare ca o replică și

nicidecum o acțiune de natură a curma un atac direct și imediat, ceea ce face

ca dispozițiile art. 44 C. pen., să nu fie aplicabile în cauză.

În mod temeinic instanța apelului

a respins aplicarea prevăzută art. 44 alin. (2)

1

C. pen., motivând

că pătrunderea victimei în camera din imobilul locuit în comun de cele două

familii (ale victimei și inculpatului) nu a avut loc prin violență, viclenie,

efracție sau asemenea mijloace. Inculpatul a fost trezit din somn de către

victimă și concubina acestuia, însă înainte de declanșarea conflictului fatal,

părțile au stat de vorbă, astfel încât, inculpatul a realizat că persoanele

care au intrat în cameră sunt rudele soției sale, persoane pe care le cunoștea

și le accepta în domiciliu.

Așa fiind, în mod corect

instanța apelului a respins aplicarea legitimei apărări, cauză care împiedică

caracterul penal al faptei.

În raport însă de

împrejurările concrete în care s-a comis omorul, Înalta Curte observă că,

victima a contribuit într-o mare măsură la acțiunea violentă a inculpatului

soldată cu decesul victimei, prin pătrunderea intempestivă în timp ce

inculpatul se odihnea și prin acțiunile agresive ale victimei îndreptate

împotriva inculpatului.

Curtea mai reține atitudinea

constant sinceră a inculpatului, față de faptele comise.

În raport de aceste

împrejurări, Înalta Curte apreciază că este necesar a se da o mai largă

apreciere circumstanțelor atenuante legale și judiciare din prezenta cauză,

astfel încât, pedeapsa aplicată să fie redusă mai accentuat, pentru ca aceasta

să nu poată fi apreciată excesivă în raport de prevederile art. 52 C. pen.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul inculpatului, va casa

decizia și în parte sentința, va reduce pedeapsa principală aplicată

inculpatului de la 7 ani la 4 ani închisoare și va menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Se va computa din pedeapsă

durata reținerii și arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul M.I.V. împotriva deciziei penale nr. 134 din 17 octombrie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în totalitate

decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 373 din 4 iulie 2008 a

Tribunalului Dâmbovița, secția penală și rejudecând:

Reduce pedeapsa principală

aplicată inculpatului, de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 73 lit. b), a art.

74 lit. a) și c) și a art. 76 alin. (2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Deduce din pedeapsa

aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 30 noiembrie 2007, la 23

ianuarie 2009.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 ianuarie 2009.