ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4054/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4054/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124

din 23 mai 2008 a Tribunalului Tulcea a fost condamnat inculpatul C.N., în baza

art. 174 și 175 lit. i) C. pen., la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 27

noiembrie 2007 la zi.

Potrivit art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit corp delict.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în fapt, că în după amiaza zilei de 18 septembrie

2007, victima C.V. locuitor al comunei Carcaliu, jud. Tulcea, se afla pe stradă

și consuma băuturi alcoolice cu martorul N.Ș. Având în mână un ciocan, victima

a început să amenințe, spunând că îi va sparge capul inculpatului C.N., vecinul

său, întrucât nu i-ar fi dat țigări.

Inculpatul, auzind

amenințările victimei, a intrat în curtea locuinței sale, a luat un cuțit și a

revenit în stradă.

Victima a luat ciocanul și a

ieșit în întâmpinarea inculpatului încercând să-l lovească, iar inculpatul i-a

prins mâna în care avea ciocanul și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona

toracelui.

După incident victima s-a

așezat pe pământ, iar inculpatul l-a ajutat să se ridice și să ajungă la

locuința proprie, unde s-a întins pe pat.

A doua zi victima a fost

găsită decedată.

Potrivit raportului

medico-legal de autopsie moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se

hemoragiei interne, hemopericard și hemotorax stâng, consecința unei plăgi

înjunghiate față anterioară hemitorace stâng cu interesare pleuro-pulmonară și

cardiacă, plagă transfixiantă fața anterioară ventricul stâng.

S-a mai stabilit că între

leziunile toracale și deces există raport direct de cauzalitate și că victima

s-a putut deplasa singură, pe distanță mică, leziunile permițându-i o

supraviețuire de scurtă durată.

Victima avea o alcoolemie de

1,90 gr o/

oo

.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de

constatare întocmit de organele de urmărire penală, a raportului medico-legal

de autopsie, a declarațiilor martorilor M.M., P.P., N.Ș. și S.I. probe

coroborate cu declarațiile inculpatului.

Apărările formulate de

inculpat în sensul că ar fi fost în legitimă apărare ori că ar fi acționat în

condițiile unei provocări din partea victimei, au fost înlăturate de instanța

care a considerat că nu sunt întrunite cerințele art. 44 și 73 lit. b) C. pen.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 104/ P

din 14 octombrie 2008, a respins apelul declarat de inculpat împotriva

hotărârii primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate, în

principal, în sensul că a comis fapta în legitimă apărare și în subsidiar, că a

săvârșit omorul în condițiile circumstanței atenuante a provocării.

Astfel, instanța de control

judiciar, a apreciat că atitudinea victimei, aflată în stare avansată de

ebrietate, de a ridica brațul înarmat cu ciocanul, nu a constituit un atac care

să pună în pericol grav persoana inculpatului, pentru a fi astfel legitimă

reacția violentă a acestuia.

Tot astfel, s-a apreciat că,

amenințarea cu moartea proferată de victimă, cu circa două ore înaintea

agresiunii, nu a fost de natură să fi trezit o intensă reacție psihică, o stare

de tulburare ori o puternică emoție care să explice lovitura mortală aplicată

de inculpat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul C.N., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că a comis fapta

în legitimă apărare impunându-se achitarea și în subsidiar că omorul a fost

precedat de o provocare din partea victimei, impunându-se reducerea pedepsei,

considerată prea mare prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului C.N. în săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen.

Probele administrate în

cauză, evocate anterior, au confirmat că inculpatul a aplicat victimei, o

lovitură cu cuțitul în hemitoracele stâng, producându-i o plagă transfixiantă

cu interesare pleuropulmonară și cardiacă, leziune care a condus direct la

deces.

Din aceleași probe nu a

rezultat că, premergător loviturii aplicate, inculpatul ar fi fost supus unui

atac în sensul art. 44 alin. (2) C. pen., care să pună în pericol grav persoana

sau drepturile celui atacat.

A reieșit din contră, că

victima era în stare avansată de ebrietate, ce a ridicat brațul în care ținea

ciocanul, când l-a observat care venea înarmat cu cuțitul și că după

imobilizarea brațului victimei, inculpatul a aplicat lovitura letală.

Ca atare, nedovedindu-se că

a existat un atac material, direct, injust și imediat care să pună în pericol

viața inculpatului, agresiunea săvârșită este imputabilă acestuia.

Așa fiind, hotărârea de

condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă

legitima apărare drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei și

nici eroarea gravă de fapt invocate în recurs.

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., se constată că inculpatul nu a acționat

sub imperiul vreunei provocări din partea victimei.

Astfel, din materialul

probator al cauzei a rezultat că victima și inculpatul erau în relații

apropiate, se cunoșteau din copilărie, erau vecini și obișnuiau să consume

băuturi alcoolice și pe acest fond între cei doi apăreau și situații

conflictuale.

Împrejurarea că în ziua

incidentului, victima l-ar fi amenințat pe inculpat întrucât nu i-a dat țigări,

nu a fost de natură să determine în cugetul acestuia o puternică tulburare sau

emoție care să îi reducă posibilitățile de autocontrol, pentru că astfel să fie

justificată o răspundere atenuată.

În consecință, nu sunt

întrunite cerințele art. 73 lit. b) C. pen.

principală aplicată de 16 ani închisoare, se constată că instanțele au avut în

mod corect în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al faptei,

împrejurările săvârșirii ei, și persoana inculpatului care nu posedă

antecedente penale și anterior a avut o conduită general bună.

Se mai constată că această

pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Prin urmare, pedeapsa a fost

individualizată cu respectarea dispozițiilor legale menționate.

preced, Curtea, constatând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și

că, din examinarea cauzei, nu rezultă cazuri de casare din cele prevăzute de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din

oficiu, urmează în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin.

(2) din același cod, a respinge recursul declarat de inculpatul C.N. cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 26 noiembrie 2007 la 8

decembrie 2008 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să

fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 104/ P din

14 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 26 noiembrie

2007 la 8 decembrie 2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 decembrie 2008.