ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4054/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 124 din 23 mai 2008 a Tribunalului Tulcea a fost condamnat inculpatul C.N., în baza art. 174 și 175 lit. i) C. pen., la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 27 noiembrie 2007 la zi. Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit corp delict. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că în după amiaza zilei de 18 septembrie 2007, victima C.V.

locuitor al comunei Carcaliu, jud. Tulcea, se afla pe stradă și consuma băuturi alcoolice cu martorul N.Ș. Având în mână un ciocan, victima a început să amenințe, spunând că îi va sparge capul inculpatului C.N., vecinul său, întrucât nu i-ar fi dat țigări. Inculpatul, auzind amenințările victimei, a intrat în curtea locuinței sale, a luat un cuțit și a revenit în stradă. Victima a luat ciocanul și a ieșit în întâmpinarea inculpatului încercând să-l lovească, iar inculpatul i-a prins mâna în care avea ciocanul și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona toracelui. După incident victima s-a așezat pe pământ, iar inculpatul l-a ajutat să se ridice și să ajungă la locuința proprie, unde s-a întins pe pat.

A doua zi victima a fost găsită decedată. Potrivit raportului medico-legal de autopsie moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei interne, hemopericard și hemotorax stâng, consecința unei plăgi înjunghiate față anterioară hemitorace stâng cu interesare pleuro-pulmonară și cardiacă, plagă transfixiantă fața anterioară ventricul stâng. S-a mai stabilit că între leziunile toracale și deces există raport direct de cauzalitate și că victima s-a putut deplasa singură, pe distanță mică, leziunile permițându-i o supraviețuire de scurtă durată. Victima avea o alcoolemie de 1,90 gr o/ oo . Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a raportului medico-legal de autopsie, a declarațiilor martorilor M.M., P.P., N.Ș.

și S.I. probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Apărările formulate de inculpat în sensul că ar fi fost în legitimă apărare ori că ar fi acționat în condițiile unei provocări din partea victimei, au fost înlăturate de instanța care a considerat că nu sunt întrunite cerințele art. 44 și 73 lit. b) C. pen. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 104/ P din 14 octombrie 2008, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate, în principal, în sensul că a comis fapta în legitimă apărare și în subsidiar, că a săvârșit omorul în condițiile circumstanței atenuante a provocării.

Astfel, instanța de control judiciar, a apreciat că atitudinea victimei, aflată în stare avansată de ebrietate, de a ridica brațul înarmat cu ciocanul, nu a constituit un atac care să pună în pericol grav persoana inculpatului, pentru a fi astfel legitimă reacția violentă a acestuia. Tot astfel, s-a apreciat că, amenințarea cu moartea proferată de victimă, cu circa două ore înaintea agresiunii, nu a fost de natură să fi trezit o intensă reacție psihică, o stare de tulburare ori o puternică emoție care să explice lovitura mortală aplicată de inculpat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.N., care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că a comis fapta în legitimă apărare impunându-se achitarea și în subsidiar că omorul a fost precedat de o provocare din partea victimei, impunându-se reducerea pedepsei, considerată prea mare prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Recursul declarat nu este întemeiat. 1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului C.N. în săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen. Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că inculpatul a aplicat victimei, o lovitură cu cuțitul în hemitoracele stâng, producându-i o plagă transfixiantă cu interesare pleuropulmonară și cardiacă, leziune care a condus direct la deces. Din aceleași probe nu a rezultat că, premergător loviturii aplicate, inculpatul ar fi fost supus unui atac în sensul art. 44 alin. (2) C. pen., care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

A reieșit din contră, că victima era în stare avansată de ebrietate, ce a ridicat brațul în care ținea ciocanul, când l-a observat care venea înarmat cu cuțitul și că după imobilizarea brațului victimei, inculpatul a aplicat lovitura letală. Ca atare, nedovedindu-se că a existat un atac material, direct, injust și imediat care să pună în pericol viața inculpatului, agresiunea săvârșită este imputabilă acestuia. Așa fiind, hotărârea de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă legitima apărare drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei și nici eroarea gravă de fapt invocate în recurs. 2. Referitor la incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., se constată că inculpatul nu a acționat sub imperiul vreunei provocări din partea victimei.

Astfel, din materialul probator al cauzei a rezultat că victima și inculpatul erau în relații apropiate, se cunoșteau din copilărie, erau vecini și obișnuiau să consume băuturi alcoolice și pe acest fond între cei doi apăreau și situații conflictuale. Împrejurarea că în ziua incidentului, victima l-ar fi amenințat pe inculpat întrucât nu i-a dat țigări, nu a fost de natură să determine în cugetul acestuia o puternică tulburare sau emoție care să îi reducă posibilitățile de autocontrol, pentru că astfel să fie justificată o răspundere atenuată. În consecință, nu sunt întrunite cerințele art. 73 lit. b) C. pen. 3. Privitor la pedeapsa principală aplicată de 16 ani închisoare, se constată că instanțele au avut în mod corect în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, și persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale și anterior a avut o conduită general bună.

Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Prin urmare, pedeapsa a fost individualizată cu respectarea dispozițiilor legale menționate. 4. Față de considerentele ce preced, Curtea, constatând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că, din examinarea cauzei, nu rezultă cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, a respinge recursul declarat de inculpatul C.N. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 26 noiembrie 2007 la 8 decembrie 2008 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 104/ P din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 26 noiembrie 2007 la 8 decembrie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2008.