ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4512/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 din 26

ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, inculpatul S.D. a fost condamnat

la o pedeapsă de 8 ani închisoare și la 4 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă arestarea preventivă de la 5 august 2003 și s-a menținut conform

art. 350 C. proc. pen., starea de arest.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, în noaptea de 2 august 2003, inculpatul care se

afla la o discotecă în comuna D., a intervenit în conflictul ce a izbucnit la

un moment dat între partea vătămată B.M.C. și martorul G.L.D.

Inculpatul a scos din buzunar un

cuțit și a aplicat victimei o lovitură în zona hemitoracelui stâng,

provocându-i o plagă penetrantă cu emfizem cutanat întins. După aplicarea

primei lovituri, inculpatul a intenționat să aplice și alte lovituri victimei

însă a fost oprit de martorul G.L.D., care i-a smuls cuțitul din mână și l-a

aruncat pentru ca inculpatul să nu îl mai poată folosi.

Urmare a loviturii primite, victima

a fost transportată la spital unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale

mai complicate iar din cuprinsul raportului medico-legal nr. 3015/2003 al

I.M.L. Craiova rezultă că a suferit leziuni ce i-au pus în pericol viața și

care necesită 25 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe

inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei aplicate și arătând

că recunoaște faptele comise, pe care le regretă.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 182 din 14 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, reținând că instanța de fond în mod corect a stabilit cuantumul

pedepsei aplicate în raport de fapta comisă, ce prezintă un grad ridicat de

pericol social, la care se adaugă și pericolul potențial al inculpatului,

cunoscut ca fiind stăpânit de viciul beției și cu o conduită violentă în

comunitate.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârile pronunțate

numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea

severă mai cu seamă că leziunile produse victimei nu au necesitat decât 25 zile

de îngrijiri medicale. S-a solicitat totodată și reținerea circumstanței

provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., motivat de faptul că scandalul

în care a intervenit inculpatul a fost de fapt provocat de partea vătămată care

a generat o adevărată încăierare.

Examinând hotărârea atacată în

raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza actelor și lucrărilor

dosarului, recursul nefondat, pentru următoarele considerațiuni.

La stabilirea și menținerea pedepsei

de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului instanțele au luat în considerare în

mod judicios criteriile generale de individualizare a sancțiunii prevăzute de

art. 72 C. pen., în cadrul cărora un loc aparte îl ocupă aprecierea gradului de

pericol social. Astfel în raport de concluziile raportului medico-legal care a

stabilit că viața victimei a fost pusă în pericol, ca și de datele ce

caracterizează persoana inculpatului, cunoscut ca o persoană violentă și

stăpânit de viciul beției, pedeapsa aplicată apare ca fiind temeinic și legal

dozată.

Nu se poate reține în favoarea

inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în

sensul că inculpatul a fost practic provocat de către partea vătămată, întrucât

depozițiile martorilor audiați, care au asistat la incident, nu confirmă o

astfel de situație.

Criticile fiind așadar nefondate și

cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul

declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se deduce din durata pedepselor perioada

arestării preventive la zi, conform art. 88 C. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat ce

includ și onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 182 din 14 aprilie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 august 2003, la 14 septembrie

2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 septembrie 2004.