ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4512/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 din 26 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, inculpatul S.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare și la 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 5 august 2003 și s-a menținut conform art. 350 C. proc. pen., starea de arest. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 2 august 2003, inculpatul care se afla la o discotecă în comuna D., a intervenit în conflictul ce a izbucnit la un moment dat între partea vătămată B.M.C.

și martorul G.L.D. Inculpatul a scos din buzunar un cuțit și a aplicat victimei o lovitură în zona hemitoracelui stâng, provocându-i o plagă penetrantă cu emfizem cutanat întins. După aplicarea primei lovituri, inculpatul a intenționat să aplice și alte lovituri victimei însă a fost oprit de martorul G.L.D., care i-a smuls cuțitul din mână și l-a aruncat pentru ca inculpatul să nu îl mai poată folosi. Urmare a loviturii primite, victima a fost transportată la spital unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale mai complicate iar din cuprinsul raportului medico-legal nr. 3015/2003 al I.M.L. Craiova rezultă că a suferit leziuni ce i-au pus în pericol viața și care necesită 25 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei aplicate și arătând că recunoaște faptele comise, pe care le regretă. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 182 din 14 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reținând că instanța de fond în mod corect a stabilit cuantumul pedepsei aplicate în raport de fapta comisă, ce prezintă un grad ridicat de pericol social, la care se adaugă și pericolul potențial al inculpatului, cunoscut ca fiind stăpânit de viciul beției și cu o conduită violentă în comunitate. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârile pronunțate numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea severă mai cu seamă că leziunile produse victimei nu au necesitat decât 25 zile de îngrijiri medicale.

S-a solicitat totodată și reținerea circumstanței provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., motivat de faptul că scandalul în care a intervenit inculpatul a fost de fapt provocat de partea vătămată care a generat o adevărată încăierare. Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, recursul nefondat, pentru următoarele considerațiuni. La stabilirea și menținerea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului instanțele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 72 C. pen., în cadrul cărora un loc aparte îl ocupă aprecierea gradului de pericol social.

Astfel în raport de concluziile raportului medico-legal care a stabilit că viața victimei a fost pusă în pericol, ca și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, cunoscut ca o persoană violentă și stăpânit de viciul beției, pedeapsa aplicată apare ca fiind temeinic și legal dozată. Nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că inculpatul a fost practic provocat de către partea vătămată, întrucât depozițiile martorilor audiați, care au asistat la incident, nu confirmă o astfel de situație. Criticile fiind așadar nefondate și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a se deduce din durata pedepselor perioada arestării preventive la zi, conform art. 88 C. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat ce includ și onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 182 din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 august 2003, la 14 septembrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2004.