ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 719/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr.652 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Inculpatul și partea vătămată R.E. au fost prezenți, primul în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat C.N. A lipsit partea civilă Spitalul Universitar București. Procedura de citare îndeplinită. Apărătorul a susținut că pedeapsa a fost greșit individualizată și a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea acesteia. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului. În ultimul cuvânt, recurentul a cerut reducerea pedepsei.

C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.721 din 15 august 2002, Tribunalul București, secția I penală a condamnat pe inculpatul R.M., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.c Cod penal. A fost computată detenția preventivă, confiscat în baza art.118 lit.b Cod penal cuțitul corp delict și inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în ziua de 26 ianuarie 2002, pe fondul unui conflict familial, inculpatul a aplicat soției sale, în zona abdomenului și a hemitoracelui stâng două lovituri de cuțit, producându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 25 zile îngrijiri medicale.

Totodată vătămările respective au pus în primejdie viața victimei. Împotriva acestei soluții, inculpatul a declarat apel, care, prin decizia nr.652 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel București secția a II-a penală a fost admis și prin aplicarea art.74 lit.c – 76 lit.b Cod penal, pedeapsa a fost redusă de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare, menținându-se încadrarea juridică a faptei. Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs. Apărătorul a criticat soluția sub aspectul temeiniciei, în sensul că pedeapsa aplicată nu reflectă corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului. În acest sens apărătorul a menționat că instanța de apel trebuia să dea o mai mare eficiență dispozițiilor art.74 lit.c Cod penal.

În concret, apărătorul a susținut că instanțele trebuiau să aibă în vedere relațiile dintre părți, ambii consumatori de băuturi alcoolice, ceea ce genera între ei, neînțelegeri și stări tensionate, faptul că inculpatul este afectat psihic și fizic datorită sănătații sale precare (în anul 1998 a fost victima unei agresiuni în urma căreia a suferit o fractură craniană deschisă, operată, cu lipsă de substanță osoasă temporoparietal stâng) precum și împrejurarea că până la comiterea faptei inculpatul a avut o comportare bună în familie și societate și că nu are antecedente penale. Recursul nu este fondat. Analizând decizia instanței de apel se constată că la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere datele și împrejurările la care se referă recurentul, cărora le-a dat semnificația cuvenită de circumstanțe atenuante, iar apoi, în considerarea lor a redus pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.

În concluzie pedeapsa fiind just individualizată, nu se impune a fi redusă și în consecință, recursul urmează să fie respins. Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata arestării preventive. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către recurent. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei nr.652 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 28 ianuarie 2002 la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 februarie 2003.