ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 719/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 719/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat
în examinare recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale
nr.652 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Inculpatul
și partea vătămată R.E. au fost prezenți, primul în stare de arest, asistat de apărător
din oficiu, avocat C.N.
A
lipsit partea civilă Spitalul Universitar București.
Procedura
de citare îndeplinită.
Apărătorul
a susținut că pedeapsa a fost greșit individualizată și a cerut admiterea
recursului, casarea hotărârilor și reducerea acesteia.
Procurorul
a pus concluzii de respingere a recursului.
În
ultimul cuvânt, recurentul a cerut reducerea pedepsei.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr.721 din 15 august 2002, Tribunalul București, secția I penală a
condamnat pe inculpatul R.M., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru tentativă la infracțiunea de
omor calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.c Cod penal.
A
fost computată detenția preventivă, confiscat în baza art.118 lit.b Cod penal
cuțitul corp delict și inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Pentru
a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în ziua de 26 ianuarie
2002, pe fondul unui conflict familial, inculpatul a aplicat soției sale, în
zona abdomenului și a hemitoracelui stâng două lovituri de cuțit, producându-i
leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 25 zile îngrijiri medicale.
Totodată vătămările respective au pus în primejdie viața victimei.
Împotriva
acestei soluții, inculpatul a declarat apel, care, prin decizia nr.652 din 7
octombrie 2002 a Curții de Apel București secția a II-a penală a fost admis și
prin aplicarea art.74 lit.c – 76 lit.b Cod penal, pedeapsa a fost redusă de la
8 ani închisoare la 6 ani închisoare, menținându-se încadrarea juridică a
faptei.
Împotriva
deciziei, inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul
a criticat soluția sub aspectul temeiniciei, în sensul că pedeapsa aplicată nu
reflectă corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.
În
acest sens apărătorul a menționat că instanța de apel trebuia să dea o mai mare
eficiență dispozițiilor art.74 lit.c Cod penal. În concret, apărătorul a
susținut că instanțele trebuiau să aibă în vedere relațiile dintre părți, ambii
consumatori de băuturi alcoolice, ceea ce genera între ei, neînțelegeri și
stări tensionate, faptul că inculpatul este afectat psihic și fizic datorită
sănătații sale precare (în anul 1998 a fost victima unei agresiuni în urma
căreia a suferit o fractură craniană deschisă, operată, cu lipsă de substanță
osoasă temporoparietal stâng) precum și împrejurarea că până la comiterea
faptei inculpatul a avut o comportare bună în familie și societate și că nu
are antecedente penale.
Recursul
nu este fondat.
Analizând
decizia instanței de apel se constată că la individualizarea pedepsei, instanța
a avut în vedere datele și împrejurările la care se referă recurentul, cărora
le-a dat semnificația cuvenită de circumstanțe atenuante, iar apoi, în
considerarea lor a redus pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
În
concluzie pedeapsa fiind just individualizată, nu se impune a fi redusă și în
consecință, recursul urmează să fie respins.
Întrucât
inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată
să se compute durata arestării preventive.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în
care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din
fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către recurent.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E :
Respinge
recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei nr.652 din 7 octombrie
2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Compută
din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 28
ianuarie 2002 la zi.
Obligă
pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se
include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi
avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 13 februarie 2003.