ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4881/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 191/2003, Tribunalul

Ialomița, secția penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., a

condamnat pe inculpatul P.V. la 5 ani închisoare și 2 ani interdicția de

exercitare a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

tentativă la infracțiunea de omor, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția la zi, începând din 18 martie 2003.

S-a dispus confiscarea de la

inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.

S-a luat act că partea vătămată M.V.

nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor de spitalizare către cele două unități sanitare ce au acordat

îngrijiri medicale victimei.

A mai fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut, în fapt, urmare

probelor administrate, că, inculpatul și partea vătămată M.V. trăiau în

concubinaj, având împreună cinci copii. Deseori, cei doi consumau împreună

băuturi alcoolice, iar, ulterior, se certau și aveau altercații. Într-o astfel

de împrejurare, la data de 16 martie 2003, inculpatul i-a aplicat concubinei

sale o lovitură de cuțit în hemitoracele drept anterior. Rănirea produsă astfel

i-a pus victimei viața în primejdie, fiind necesare internări în două spitale

și îngrijiri medicale de 30 de zile.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 446 din 20 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de P.V.

Împotriva ultimei hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare,

reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă.

Recursul declarat este nefondat.

La individualizarea pedepsei,

instanțele, în mod corect, au reținut, potrivit art. 72 C. pen., gradul de

pericol social al faptei cât și modul în care aceasta a fost comisă.

Cu privire la persoana inculpatului

se va reține, că, ulterior comiterii faptei a avut o atitudine neadecvată

manifestată prin încercarea de determinare a fiilor săi, P.L. și R. să „îl

ajute”, în sensul de a declara în fața organelor de urmărire penală că

vătămarea mamei lor a fost involuntară.

Astfel fiind, se apreciază că

pedeapsa aplicată inculpatului (orientată la minimul special prevăzut de lege)

nu poate fi redusă, în cauză, neregăsindu-se aspecte care să determine

aplicarea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr.

446 din 20 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 18 martie 2003 la 30 octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 octombrie 2003.