ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4881/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 191/2003, Tribunalul Ialomița, secția penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.V. la 5 ani închisoare și 2 ani interdicția de exercitare a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția la zi, începând din 18 martie 2003. S-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii. S-a luat act că partea vătămată M.V. nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare către cele două unități sanitare ce au acordat îngrijiri medicale victimei.

A mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut, în fapt, urmare probelor administrate, că, inculpatul și partea vătămată M.V. trăiau în concubinaj, având împreună cinci copii. Deseori, cei doi consumau împreună băuturi alcoolice, iar, ulterior, se certau și aveau altercații. Într-o astfel de împrejurare, la data de 16 martie 2003, inculpatul i-a aplicat concubinei sale o lovitură de cuțit în hemitoracele drept anterior. Rănirea produsă astfel i-a pus victimei viața în primejdie, fiind necesare internări în două spitale și îngrijiri medicale de 30 de zile. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 446 din 20 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de P.V.

Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă. Recursul declarat este nefondat. La individualizarea pedepsei, instanțele, în mod corect, au reținut, potrivit art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei cât și modul în care aceasta a fost comisă. Cu privire la persoana inculpatului se va reține, că, ulterior comiterii faptei a avut o atitudine neadecvată manifestată prin încercarea de determinare a fiilor săi, P.L. și R. să „îl ajute”, în sensul de a declara în fața organelor de urmărire penală că vătămarea mamei lor a fost involuntară. Astfel fiind, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului (orientată la minimul special prevăzut de lege) nu poate fi redusă, în cauză, neregăsindu-se aspecte care să determine aplicarea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 446 din 20 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 18 martie 2003 la 30 octombrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2003.